Munca, august 1954 (Anul 10, nr. 2114-2138)
1954-08-01 / nr. 2114
Pag. 2-a Din activitatea organelor sindicale Comitetul de secţie organizează întrecerea socialistă cuprilejul alegerilor sindicale ce au avut loc în urmă cu cîteva luni la combinatul siderurgic ,,Gh. Gheorghiu-Dej" Hunedoara, oţelarii si-au ales în comitetul de secţie muncitori şi tehnicieni cu o bună pregătire politică şi profesională In faţa noului comitet, oţelarii au pus ca sarcină principală organizarea întrecerii socialiste pentru folosirea întregii capacităţi a cuptoarelor Martin, în vederea obţinerii unei producţii sporite de oţel. Pornind la realizarea acestei sarcini care constituie atît chezăşia îndeplinirii planului de producţie cît şi a creşterii neîncetate a nivelului de trai al muncitorilor, comitetul de secţie şi-a axat activitatea pe îndrumarea şi activizarea grupelor sindicale. Primul pas ocupîndu-se de instruirea organizatorilor de grupe, de îndrumarea permanentă a activităţii grupelor, comitetul de secţie a făcut ca acestea să-şi trăiască viaţa. Pentru a lămuri importanţa depăşirii planului şi a luptei pentru economii, comitetul de secţie s-a folosit de exemple concrete luate din viaţa oţelarilor şi a oraşului Hunedoara. El a arătat că în bugetul statului se prevăd în fiecare an sume tot mai mari pentru construcţii sociale, că o parte însemnată din aceste sume sunt date pentru ridicarea de noi blocuri muncitoreşti la Hunedoara, pentru magazine de stat, şcoli, case de odihna, spitale, că numeroşi oţelari, cum sunt Petru Fortu, Vasile Costache, Traian Bîrlea, au primit apartamente confortabile îrn noul oraş, că toate aceste construcţii cer să se ducă o intensă luptă pentru îndeplinirea platoului şi obţinerea de economii care să scadă preţul de cost al produselor. Comitetul s-a interesat şi se interesează de felul cum trăiesc oţelarii, cum îşi petrec timpul liber, el duce o permanentă muncă de atragere a dor la viaţa culturală şi sportivă a combinatului. Toată această activitate bine organizată şi bine condusă a întărit încrederea muncitorilor şi funcţionarilor din sectorul oţelărie în comitetul de secţie- Ce a reieşit în consfătuirile de producţie Faţă de avîntul în muncă al oţelarilor, comitetului de secţie îi revenea sarcina de a trece la organizarea temeinică a întrecerii socialiste Dar pentru aceasta el trebuie să mai rezolve o problemă — aceea a studierii cu ajutorul muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor, a tuturor rezervelor interne din sectorul oţelărie, în scopul creşterii producţiei de oţel. Un ajutor în această privinţă l-au constituit consfătuirile de producţie organizate pe grupe şi secţie. Consfătuirile au fost pregătite din vreme, oţelarilor li s-au adus din timp la cunoştinţă ordinea de zi, data şi locul unde urmează să se ţină, dîndu-li-se astfel posibilitatea de a se pregăti-Intr-adevăr oţelarii au venit bine pregătiţi la consfătuiri. Ei au arătat că pentru folosirea întregii capacităţi a cuptoarelor au nevoie de o bună aprovizionare cu materii prime, că scurtarea duratei de elaborare a şarjelor nu depinde numai de pricepere, ci şi de calitatea fontei, care trebuie să aibă mai puţin carbon şi siliciu. S-a vorbit despre fierul şarjabil pe care muncitorii de la depozitul de fier vechi îl trimit la oţelărie, neţinînd seama de greutatea medie. Otelarii au mai arătat că între echipe există disproporţii de forte, că unele au în componenta lor numai oameni buni, iar altele oameni cu mai puţină experienţă în muncă. Ei au propus să se treacă la repartizarea acestora din urmă pe lingă cei mai buni prim-topitori care îi pot ajuta să-şi ridice nivelul profesional- Sunt unele echipe — au arătat oţelarii — care îmbătate,de succesele obţinute nu mai vor să ţină cont de sfaturile maiştrilor şi inginerilor, forţiind şi uzînd deci înainte de vreme cuptoarele. întregul colectiv în întrecere Din aceste lipsuri şi altele scoase la iveală în consfătuirile de producţie, comitetul de secţie a avut multe de învăţatPentru acele lipsuri a căror lichidare necesita introducerea de măsuri tehnico-organizatorice, inovaţii în procesul de producţie, conducerea sectorului, ajutată de comitetul de secţie, a mobilizat pe cei mai buni muncitori, tehnicieni şi ingineri. Lichidarea lipsurilor din activitatea sindicală, comitetul de secţie şi-a luat-o asupra lui, iar lipsurile care priveau direct activitatea oţelarilor au fost discutate cu întregul colectiv al acestora. Antrenaţi în întrecerea socialistă, muncitorii, tehnicienii şi inginerii cu o înaltă pregătire profesională au făcut pe primul semestru al anului acesta de două ori mai multe inovaţii decît în aceeaşi perioadă a anului 1953. Inginerul Ilie Nisipeanu, şeful oţelăriei, a introdus inovaţia de suflare a aerului comprimat în baia de oţel ceea ce scurtează durata de elaborare a şarjei cu 30—40 de minute şi aduce o economie de 1200 kg minereu la fiecare sarjă. întrecerea socialistă bine organizată şi condusă a făcut ca în fiecare lună planul de producţie să fie depăşit astfel îneît de la începutul anului şi pînă la 1 iulie să se poată da peste plan mari cantităţi de oţel. întrecerea a dus şi la creşterea nivelului profesional al oţelarilor-Lupta pentru titlul de „cel mai bun oţelar“ In cinstea celei de-a 10-a aniversări a eliberării patriei noastre, oţelarii au propus comitetului de secţie să organizeze întrecerea pentru obţinerea titlului de „cel mai bun otelar" care să ducă nu numai la sporirea producţiei, dar şi la obţinerea unui otel de calitate superioară. Se punea deci ca obiectiv principal de a se elabora satire rapide de otel de calitate superioară. Propunerea otelarilor a fost imediat acceptată de comitetul de secţie. Cu experienţa căpătată in muncă de la alegerea lui, el a urmărit ca în consfătuirile de producţie pe grupe angajamentele înscrise în contractele socialiste de turnători, macaragii, muncitori auxiliari, maiştri şi tehnicieni să fie strîns legate de susţinerea angajamentelor topitorilor, să nu fie mai mici ca ale lor . Avîndu-se în vedere că în această întrecere şi oţelarii rămaşi în urmă vor căuta să-şi îmbogăţească cunoştinţele tehnico-profesionale, că şi ei vor aspira la titlul decel mai bun otelar“, comitetul de secţie a luat măsuri pentru sprijinirea acestora prin extinderea metodelor înaintate. Colectivul de bibliotecari de la biblioteca centrală a comitetului de întreprindere a fost chemat să vină în ajutorul otelarilor. Cu ajutorul fruntaşilor în lupta pentru otel de calitate superioară, el a organizat referate şi discuţii asupra cărţilor din care ei au învăţat să muncească tot mai bine. Primul referat l-a ţinut prim-topitorul Vaier Lăbunet pe marginea cărţii „Mai mult otel de calitate superioară" de M. Privalov-Colectivul de la bibliotecă a trimis fiecărui oţelar recomandări scrise asupracărţilor de specialitate existente în bibliotecă şi care pot fi studiate de ei. Maiştrii şi tehnicienii au fost mobilizaţi să-şi desfăşoare activitatea în mijlocul oţelarilor, întrecerea pentru obţinerea titlului de „cel mai bun oţelar“ a fost organizată şi i s-au asigurat toate condiţiile pentru o bună desfăşurare. In prima săptămînă a întrecerii, echipa prim-topitorului Traian Bîrlea de la cuptorul nr- 2 obţine o depăşire de 5,01 la sută, în a doua săptămînă echipa primtopitorului Petru Fortu are o depăşire de 5,16 la sută, reducînd rebuturile la zero. In perioada de la 1 la 12 milie, echipele prim-topitorilor Dumitru Brînzei şi Aiexardru Petrovici reuşesc să întreacă toate realizările echipelor. Prima a înregistrat o depăşire a graficului de 25,7 la sută cu îmbunătăţirea indicelui de utilizare a cuptorului cu 10,2 la sută faţă de cel planificat, neavînd nici o tonă de oţel rebutat; a doua a obţinut o depăşire a graficului de 11,5 la sută, îmbunătăţind indicele de utilizare a cuptorului cu 7,7 la sută şi elaborînd 8 şarje rapide, otel de calitate superioară. Prin această întrecere echipele de oţelari reuşesc nu numai să dea otel de calitate bună, dar să-şi şi sporească cîştigurileEchipele fruntaşe au avut cîştiguri sporite cu 20—50 la sută faţă de lunile precedente. AUREL MITROFAN corespondent al ziarului „Munca" pentru regiunea Hunedoara „...Noi sîntem ne-nfricaţi mateloţi Vînt şi ploaie şi furtuni înfruntăm Chiar şi atunci cînd pe mare-nserăm Neînfricaţi marinari sîntem noi..." (dintr-un cântec marinăresc) File din jurnalul de bord ...Rînduri scrise laconic, în limbaj marinăresc, fără nici o pretenţie de cronică. Şi totuşi cite fapte eroice, curajoase, pline de abnegaţie nu se ascund în dosul notărilor scurte, în stil telegrafic! „Marţi... ora 18. Maşinile sînt gata pentru marş. Vînt forţa 4“. ...Comandantul ordonă timonierului itinerariul. Ultima parîmă fu trasă la bord. Nava se desprinse, uşor de chei plutind lin spre nemărginirea albastră a mării. O boare rece mîngîia fetele matrozilor de veghe... Sub seară, nori fumurii, ameninţători, se înălţară pe bolta cerului. In curînd vîntul îşi schimbă şi el direcţia. Sufla acum din larg din ce în ce mai puternic. Furtuna se apropia văzind cu ochii. Iar marea se agita, se frămînta pe tot întinsul ei. Nava continua să navigheze pe drumul indicat. Noaptea îmbrăcă în mantinineagră nesfîrșitul anelor. Din cabina de comandă, prin unul din tuburile port-voce, comandantul ordonă : „Pregătire de exerciţiu !“. La cindul lor pavilioanele de saulă transmiseră ordinul. După cîteva secunde servanţii multiplelor mecanisme îşi ocupară posturile, gata pentru exerciţiu. Furtuna se deslănţui cu furie. Valurile măturau tot mai des puntea. Neclintiţi, matrozii din serviciul de cart vegheau de jur-împrejur în sectorul prozhatiial „inamicului“. Pe puntea-etalon, cea mai înaltă punte a navei, făcea de cart matrozul major Ștefan Gavgagiu, semnalizator, își încorda privirea,scrutind depărtările, prin vizibilitatea din ce în ce mai redusă. Stropi sărați îi biciuiau fața. Deodată tresări ca ars. Undeva, în zare, o jerbă de scântei lumină cerul de smoală. Semnalizatorul raportă imediat comandantului : — Prova babord 32°. Scântei din coş de navă ! Prin port-voce comandantul ordonă viteza maximă pe direcţie, iar telemetristului să determine distanţa. începu manevra pentru ocuparea poziţiei de tragere. Posturile de luptă aşteptau cu înfrigurare ordinele gândim la semnalizator — ochiul ager al navei — care-şi îndeplinise cu bine misiunea. Vîntul şi ploaia biciuiau neîncetat fără milă trupurile marinarilor care stăteau neclintiţi la posturile lor. In compartimentul stației de bord, pe micimanul Dumitru Manda îl trecuseră năduşelile. Legătura cu uscatul fusese întreruptă. Verifică încă odată aparatele, făcînd o ultimă încercare. — Trec pe recepţie... Trec pe recepţie... Alo, vulturul, vulturul... Răspunde dacă mă auzi... Răspunde dacă mă auzi...! Intr-adevăr, uscatul nu răspundea. Raportă comandantului. Atunci în jurnalul de bord ofiţerul de cart notă : „Ora 24. Vînt de forţa 10. S-a rupt antena de la catarg. întrerupt legătura cu uscatul“. In ciuda tuturor greutăţilor, trebuia făcută legătura în timpul cel mai scurt. Aşa ordonase comandantul. Furtuna cumplită continua, urlînd fioros. Un tambuchi se deschise şi pe el apăru matrozul major Nicolae Popescu. Lui i se încredinţase misiunea grea a reparării antenei. înainte de a urca scara încercă să cuprindă cu privirea arborada. Ii fu însă imposibil. Vîntul și ploaia îi biciuiau obrajii vrînd parcă să-l orbească. Urcă primele trepte ale scării. O luptă îndârjită prinse a se da între matroz și natura dezlănțuită. Pe măsură ce înainta, simţea cum i se taie răsuflarea, cum îi sleiesc puterile, işi încorda şi mai mult forţele. Arborada se înclina cînd într-o parte, cînd în cealaltă... Pericolul de a cădea în apă îl pândea la tot pasul... Marinarul însă nu se dădu bătut, încă o treaptă, apoi alta... şi alta. Şcoala măiestriei marinăreşti a învins... După cîteva minute legătura cu uscatul fusese restabilită. Eşaloanele superioare puteau transmite ordine. Echipajul aştepta cu încordare la posturi, gata să înfrunte „inamicul“. începu exerciţiul în care urmau să-şi spună cuvîntul tunarii şi maşiniştii... Spre dimineaţă bolta cerului se limpezi. Exerciţiul nu încetase încă. Posturile de luptă erau la locurile lor. Şi în liniştea odihnitoare de după furtună, străbătu pînă departe vocea unuia dintre cei de veghe : „Om ia apă în tribord“. Ofiţerul de cart, Petre Trancotă, acţionă imediat. Dădu comenzi repezi, precise şi clare. Timonierul execută manevra necesară, ordonată, pentru a evita prinderea „omului“ in curentul elicei. Colosul metalic feri astfel pupa de „omul“ căzut în apă. In acelaşi timp micimanul Gheorghe Popescu lansă barca de salvare la apă... După cîteva minute „omul“ — care nu era altceva decît un colac de salvare — fu adus pe navă. De pe punte, cu cronometrul în mină, comandantul urmărea mulţumit desfăşurarea operaţiei. Iar în jurnalul de bord ofiţerul de cart scria: „Ora 3,15. Nava îşi continuă marşul. Vînt de forţa 4- „Om la apă îrn tribord“. „Operaţia a durat 4 minute“. „Exerciţiul“ a încetat. Nava face acum cale întoarsă, despicând nesfârşita întindere a apei. Deasupra, pescăruşii aduc odată cu dimineaţa salutul lor neînfricaţilor marinari. Departe, departe de tot, dincolo de locurile unde marginile norilor se împreună cu spinările înspumate ale valurilor, teremeristul zărește un punct mic strălucitor. Si pe măsură ce nava înaintează punctul crește mereu. E farul din port, prietenul si călăuza marinarilor... In ceasuri de răgaz La dană, în rada portului, nava ascultă cântecul mării în legănarea lină a valurilor. Pe teugă, o parte din matrozii din cortul liber din mare sfat... Hotărăsc în comun cine să le reprezinte ambarcaţiunea la concursul de rame între nave. Cineva îl propuse pe matrozul Filoftei Mincu. — Mîncuie !... Unde este Mincu? — spuse ofițerul Banală. Să-l întrebăm dacă vrea. Cartnicul maior Gheorghe Popa porni să-l caute. II găsi în cazarma — prova. — Ce faci, tovarășe Mincu ? Matrozul se ridică în picioare și raportă: — Scriu o carte acasă, tovarășe cartnic major. După ce se depărta cartnicul major, matrozul începu a-şi aşterne din nou gîndurile în rînduri scurte, tremurate: „...să ştiţi dragi părinţi că o duc bine în flotă, iar cînd voi fi lăsat la vatră am să vin cu o nouă meserie învăţată şi anume electrician... îmi spunţi cam puţin despre felul cum merg treburile în colectivă. Tovarăşii mei de aici se interesează şi vor să ştie cut mai multe...“. ...Pe punte matrozul maior Ştefan Gavgagiu, distins cu insigna de merit „marinar de frunte“, repetă „Dorul marinarului“ după sunetele acordeonului matrozului Sipică. Iar vîntul culege sunetele, ducîndu-le înainte pînă se pierd frunte în golul nesfîrşit al depărtărilor. ...Cînd în bibliotecă matrozul major Nicolae Popescu întorcea ultima filă a cărţii ce cuprinde minunata povestire, „Ţara de foc“, de la staţia de radioamplificare a navei porni năvalnic un cîntec: „Marşul marinarilor“. Urmă o clipă de linişte, apoi vocea cunoscută a crainicului, calinicul Dragomir Gurău, anunţă : „Tovarăşi matrozi, carinici şi ofiţeri ! Peste 5 minute se va da startul ambarcaţiunilor ce participă la concursul de bărci cu rame între nave“. Ambarcaţiunile sînt aliniate în faţa navei, gata pregătite de dispută... Ofiţerul Nicolae Severin dă plecarea. — Să nu vă lăsaţi Mincule! — se auzi o voce. „Cine va cîştiga întrecerea ?“ Iată întrebarea care îl frămînta pe matrozul maior Ion Hosu, redactorul responsabil al gazetei de perete. „Dacă vor ieşi învingători ai noştri va trebui să scot mîine o nouă ediţie“. Aştepta nerăbdător finalul... Soarele înroşea crestele înspumate ale valurilor cînd competiţia luase sfîrşit. Echipajul lui Mincu cîştigase victoria. Marinarii erau obosiţi, însă plini de voie bună. Iar cînd comandantul felicită echipajul de pe ambarcaţiunea cîştigătoare, din piepturile lor tinereşti izbucni: „Servim Republica Populară Romînă !“ D. SANDU Ziua Marinei R.P. R. CEI DE PE MARE Moment vesel — e*«ti din acordeon cartie major PEIA LAURENTHI MUNKA Pe urmele materialelor publicate ★ ★ „La întreprinderea „Prodaliment“ din Salonta se subapreciază mișcarea inovatorilor“ Sezisîndu-se de articolul cu titlul de mai sus apărut în ziarul nostru nr. 2083, trustul „Prodaliment“ din București, a întreprins cercetări pe teren. In răspunsul pe care ni-l trimite se arată că într-adevăr în cadrul întreprinderii „Prodaliment“Salonta nu exista preocupare pentru rezolvarea inovaţiilor propuse, pentru aplicarea celor bune şi recompensarea inovatorilor. Din această cauză, numărul inovaţiilor, care la început a fost destul de mare, a descrescut simţitor în cursul ultimelor luni. S-au luat o serie de măsuri pentru ca de acum înainte rezolvarea propunerilor de inovaţii să se facă operativ. In ce priveşte recompensarea, ea se va face pe baza calculelor economice, cu excepţia acelor propuneri unde în lipsa elementelor necesare, ea se va face prin aprecieri, conform regulamentului. S-a mai hotărît ca atelierul mecanic al combinatului să execute prototipurile inovațiilor. ----a----- Ni se semnalază că... ...la Poiana Ţapului nu există nici o farmacie, cu toate că în această staţiune climaterică vin mulţi oameni ai muncii care au nevoie de diferite medicamente. Problema deschiderii unei farmacii s-a pus de mult şi chiar s-a găsit un local corespunzător, dar lucrurile s-au oprit aici. Mircea Gheorghiu ★ ...de mai bine de două luni de zile a fost demontat ventilatorul de la secţia forjă a uzinelor „Strungul“ din Oraşul Stalin, pentru a i se faceunele reparaţii, dar nici pînă azi nu a fost adus înapoi. Cei ce răspund de protecţia muncii nu se gîndesc să ia măsuri pentru reinstalarea ventilatorului ? A. Kapitány ★ ...succesele obţinute de oamenii muncii de la uzinele „Victoria“-Calan nu sínt popularizate şi lipsurile existente în muncă nu sínt combătute prin gazeta de perete, deoarece colectivul de redacţie al acesteia este inactiv. In gazeta respectivă sunt şi acum articole scrise cu ocazia zilei de 1 Mai. Comitetul de întreprindere nu se interesează deloc de soarta gazetei de perete. Iosif Crasca ■k ...deoarece autobuzele I.T-B, care circulă pe linia nr. 58 din Capitală se retrag la orele 22, mulţi muncitori de la uzinele „23 August“ — unde schimbul de după masă ia sfîrşit la orele 23 — şi care locuiesc pe traseul acestei linii sînt nevoiţi să meargă acasă pe jos. Este necesar să existe cel puţin un autobuz care să-i transporte şi pe cei ce sînt în producţie pînă la orele 23. Gh. Ţăpîrdea Duminică 1 august 1954 — nr. 2114 ZIUA UNIONALĂ A FEROVIARULUI SOVIETIC Lan 1 august, poporul sovietic sărbătoreşte Ziua unională a feroviarului. Lucrătorii de la căile ferate Intîmpină această sărbătoare tradiţională cu noi succese in dezvoltarea transportului. O întreprindere cu un înalt nivel industrial Cuvîntul „depou“ îţi evoca în trecut un tabloul nu prea atrăgător: pereţi acoperiţi de funingine, trăltoace de mazat pe podea, miros de fum de la cutiile de foc ale locomotivelor. Acest tablou însă nu oglindeşte situaţia de azi din depourile de locomotive ale arterelor de cale ferată sovietice. Să vizităm depoul „Andreev“ situat la nodul de cale ferată Kiev al liniei de sudvest. După izgonirea cotropitorilor hitleriști din Ucraina, feroviarii sovietici au trebuit să-l reconstruiască, depunînd multe eforturi pentru a face din el o întreprindere cu un înalt nivel industrial. Aspectul exterior al acestui depou se deosebeşte mult de vechile „locuri de adăpostire a locomotivelor”. Depoul e înconjurat de verdeaţă, pe teritoriul lui sunt plantaţi peste 10.000 de pomi şi tufe — plopi, mălini, corcoduşi, peri, meri, liliac. E plăcut să vizitezi acest teritoriu cînd înfloresc trandafirii şi iasomia. — Unii sceptici — spune şeful depoului, inginerul Vasili Ciumacenko — au afirmat că munca noastră se va irosi în zadar, căci nu vor creşte pomi acolo unde se află sgură. Noi am dezminţit această afirmaţie. La crearea spaţiilor verzi de pe teritoriul depoului ne-au dat un mare ajutor lucrătorii ştiinţifici de la grădina botanică a Academiei de Ştiinte a R.S.S. Ucrainene, care ne patronează. Acum e mai puţină sgură pe teritoriul depoului, căci verdeața impune păstrarea unei ordine perfecte. Ramurile copacilor acoperă ferestrele secțiilor, nepermiţînd razelor fierbinţi ale soarelui să pătrundă înăuntru.Teritoriul depoului este străbătut de cărări asfaltate pe care circulă cu viteză autocare ce transportă diferite piese în secţii. Majoritatea secţiilor au pereţii tapetaţi cu plăci de faianţă şi podeaua de mozaic. In multe secţii sunt flori, ficuşi şi alte plante decorative. Dar lucrul cel mai important este că în depou există o înaltă cultură a producţiei. Aici se acordă foarte multă atenţie mecanizării tuturor lucrărilor şi înfăptuirii propunerilor de raţionalizare făcute de muncitori. Cu forţe şi mijloace proprii s-au instalat poduri rulante în toate lecţiile principale — secţia macarale, de spălare, mecanică şi la magazinaj. În secţiile bandaj, frîne automate, roţi şi control tehnic funcţionează electroteliere (aparte electrice pentru transportul vagonetelor suspendate). Mecanizarea permite să se efectueze în depou nu numai operaţiile de spălare ci şi reparaţiile cu ridicarea de pe osii concomitent cu strunjirea roţilor, reparaţiile mijlocii şi cercetarea completă a cazanului. Ridicarea locomotivei şi tenderului se efectuează în 5—10 minute cu cricuri electrice, avînd o putere de ridicare de 120 tone. Demontarea locomotivei se face cu ajutorul podului rulant, iar anumite piese se transportă în secţii cu mijloace electrice. Dacă în trecut piesele erau numai şterse, astăzi, înainte de a fi reparate, ele se trimit într-o secţie specială pentru a fi spălate. Canalele de revizie, pe care acum pare curios să le numeşti „canale“, sunt căptuşite cu plăci de faianţă şi prevăzute cu becuri care dau o lumină de zi. Pe baza mecanizării, ţevile de foc se prelucrează într-un mod nou. In subsecţia ţevi a secţiei cazane s-a instalat acum „Presa Circ“, construită de maistrul secţiei auxiliare Nicolai Circ, fost lăcătuş, un activ raţionalizator şi inventator. Această presă este folosită la ajustarea capetelor ţevilor de foc şi fuc. înainte dimensiunile necesare ale capetelor ţevilor se obţineau cu ajutorul ciocanului pneumatic, iar ţevile erau în prealabil încălzite, operaţie care necesita cel puţin o oră jumătate. Acum presa presează capetele ţevilor într-un minut — un minut şi jumătate, fără a fi nevoie de o încălzire prealabilă. Tăierea capetelor ţevilor se efectua în trecut pe cale manuală cu ajutorul cuţitului de tăiat ţevi, ceea ce necesita 10 minute. La propunerea maistrului Grigori Kuzmenko din secţia cazane, s-a construit în depou o maşină-unealtă specială denumită „cuţitul mecanic“, care taie ţevile in 2 minute. încă o metodă nouă: într-o baie specială se face curăţirea hidromecanică a ţevilor. înainte, prin metoda „iscată“ procesul curăţirii dura pînă la 3 ore, iar acum necesită numai o oră. Superioritatea noii metode „umede“ constă şi în faptul că se elimină zgomotul şi praful. Ce a dat organizarea şi mecanizarea mai raţională a producţiei ? Iată cîteva exemple: in subsectia regi a secţiei cazane lucrau înainte 12 muncitori — citez pe schimb. In prezent aceeaşi muncă este efectuată într-un schimb de un singur muncitor; timpul de la demontarea ţevii pînă la aşezarea ei pe locomotivă este acum de 3,30 ore în loc de 9,8 ore cit era înainte. Preţul de cost al lucrărilor de reparaţii s-a redus simţitor. De pildă, sudarea capetelor de ţevi costă azi 97 copeici în loc de 2,07 ruble cît revenesc înainte. întreaga muncă de reparaţie de ridicarea de pe osii a unei locomotive puternice pentru tren de pasageri din depoul „Andreev“ durează 54—60 ore, în loc de 96. Din aceste cifre se poate vedea rezultatul economic şi tehnologic pe care l-a obţinut colectivul depoului. In orice secţie a depoului întîlneşti exemple ale unui înalt nivel tehnic, ale rodului gîndirii creatoare a muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor. In secţia de dintare a pilelor, de pildă, s-au instalat trei maşini-unelte construite în depou, care au mecanizat complet dintarea pilelor de toate dimensiunile şi pe toate planurile. In secţia forte piesele se matriţează cu ajutorul matriţelor şi a ciocanului cu abur. In secţia frîne automate s-a instalat un banc pentru experimentarea tuturor dispozitivelor de frînare. Secția de călire a pieselor prin curenţi de înaltă frecventă constituie mîndria depoului. înainte operația de călire a pieselor necesita 30—40 minute, iar cea de cimentare dura pînă la 6 ore, ele efectuîndu-se în cuptoare speciale. In prezent procesul de călire necesită 1—2,5 minute și se efectuează cu ajutorul unui aparat con-^ struit de o uzină din Moscova. Alimentarea fără foc a căldării locomotivei, efectuată în secţii, apără depou de funingine şi fum. Se pompează în cazan aburi,la o presiune de 5—6 atmosfere precum şi apă fierbinte, apoi locomotiva pleacă din depou şi afară, cu ajutorul gazului, se aprind cărbunii pe grătar. Se respectă în modul cel mai strict si ordinea garării locomotivelor în depou. Intr-un loc anumit se face mai întîi curăţirea cutiei de foc a locomotivei şi numai după ce aceasta a fost stinsă locomotiva este introdusă de o maşină de manevră în depou, unde este trasă la locul de garare cu ajutorul unor troliuri speciale. Fireşte că în secţiile de spălare şi ridicare lipsesc în prezent coşurile, ele nemaifiind necesare. Cultura înaltă a producţiei a asigurat o calitate superioară alucrărilor de reparaţii. Astăzi parcursul între reparaţiile cu ridicare de pe osii depăşeşte norma în medie pe întreg depoul cu 40.000 km. • Creşterea nivelului tehnic-cultural al muncitorilor contribuie la atingerea unei culturi înalte a producţiei în depou. Invăţămîntul este bine organizat. Şcoala medie a tineretului muncitor, înfiinţată în cadrul depoului, e frecventată de 100 oameni. Ea funcţionează în două serii cu acelaşi program, astfel că acel care se află în cursă participă la întoarcere la lecţii Funcţionează în mod permanent pentru toţi muncitorii o reţea de cursuri termice. Pe teritoriul depoului se află o cantină, camere de duşuri, instalaţii de apă gazoasă în secţii, un punct sanitar cu un cabinet dentar, frizerie, atelier de cizmărie, un magazin alimentar şi multe altele, ceea ce creează muncitorilor cele mai bune condiţii de lucru şi contribuie la creşterea productivităţii muncii. LEONID VOLGHIN In secţia mecanică a depoului „Andreev" .. .................... Ugfr ........ .. Folosind experienţa feroviarilor sovietici In preajma Zilei unionale a feroviarilor sovietici, ceferiştii fac bilanţul preţioaselor învăţăminte dobîndite din experienţa sovietică. Una din metodele sovietice care au căpătat o largă răspîndire este cea a marşrutizării. Acum 3 ani, pe distanţa Pîngănaţi-Bacău- Bucureşti, la un tren de marfă, s-a apuicat pentru prima dată în ţara noastră această metodă sovietică în transportul pe calea fenată. Demonstraţia practică a făcut-o inginerul sovietic Osipov, iniţiatorul acestei metode, care cu prilejul vizitării ţării noastre a împărtăşit ceferiştilor din experienţa sa. Trenul condus de inginerul Osipov a ajuns la destinaţie cu 26 de ore mai devreme, creînd astfel un disponibil de II vagoane. De atunci şi pînă astăzi, metoda marşrutizării trenurilor a căpătat o mare extindere. Pilda vie a fruntaşului în transportul feroviar sovietic a fost urmată de ceferiştii din majoritatea staţiilor de cale ferată din ţară. Ea a dus la mărirea capacităţii de transport printr-o utilizare mia raţională a vagoanelor, scurtînd astfel şi timpul de parcurs al mărfurilor I la destinaţie. Numai în prima jumătate a acestui an s-au economisit 117.320 de vagoane care au fost folosite in alte necesităţi de transport. în comparaţie cu semestrul I 1953, în primul semestru al acestui an s-au transportat cu 15,2 la sută mai multe trenuri marşrate. Conştienţi de importanţa ce o are transportul pe calea ferată în dezvoltarea econoniei naţionale, ceferiştii din ţara noastră, învăţînd de la feroviarii sovietici, au trecut să aplice şi alte metode înaintate de muzică. In mişcarea cinesutistă au fost antrenate pînă acum 2 062 de echipe care lucrează pe 973 de locomotive. Alte 1.386 de echipe de mecanici şi fochişti care lucrează pe 679 de locomotive, aplică cu succes metoda economistei sovietica Klavdia Biaranovskaia. O extindere largă au căpătat şi metodele sovietice Lunin Papavin, Blinov, Krasnov- Kojuhari, Mamedov, Ziaharenko, Nerodov, Udalov, metoda gospodăririi socialiste a locomotivei şi altele. In prezent, în transportul pe calea ferată se folosesc cu succes 65 de metode sovietice şi 23 de iniţiative ale fruntaşilor noştri. ♦ (Agerpres)