Rampa, august 1930 (Anul 15, nr. 3757-3783)
1930-08-01 / nr. 3757
2 j1 iO Pentru fiexarea nărului Depozit : L. O 1 L L, A N Pitar Moşi 4 — Bucureşti CETIŢI AZI No. 31 Director: Dr. G. D. IONAŞESCU Grafologia în prezicerea diagnosticului • De vorbă cu d. prof. dr. C. I. Parhon Boala zilei. Tot despre Dyspepsii de fir. Leon Redescu -»Solarium-ul"Tratament cu razele solare Cauzele neputinţei sexuale 91 consuitaţiuni grafologice 101 consultaţiuni medicale n fiecare număr un premiu ce leau lei Casătoria dealungul veacurilor Sfaturi împotriva căldurii Mâncăruri grele şi mâncăruri uşoare VIAJA LA BĂI UN PAIĂ&JEN CURIOS Cel mai păros măritat din lume La ce vârstă să ne căsătorim? Intoxicaţiunile alimentare 12 pagini. 6 lei Redacţia şi Administraţia Bucureşti. — Str. DOAMNEI No. 27 (Et. I) ECâte cinematografe sunt în Polonia După datele statistice se află în Polonia 780 cinematografe, faţă de 631 in 1929 şi 510 în 1928. Actualele cinematografe din Polonia au un număr total de 380.000 locuri. Cinematograful încă nu este destul de răspândit în Polonia. In Franţa se afla 4.800 cinematografe, în Anglia 4.600, în Germania 5.400. In 1929 au fost rulate în Polonia 80 filme poloneze, 700 americane, 220 franceze, 120 germane. Studiourile Paramount din Joinville Multe din filmele europene care vor rula la toamnă pe ecranele continentului nostru sunt în curs de realizare în studiourile Paramount din Joinville. Nu sunt decât şase luni de când aceste studiouri au fost construite. Şi în aceste şase luni ele au fost înzestrate cu instalaţiile cele mai moderne, pentru a putea să producă în primul an o serie de 90 de filme mari şi 50 de filme de scurt mesaj. Vă închipuiţi deci ce activitate intensă se depune în aceste studiouri, puse sub direcţia lui Robert T. Kane, pentru ca acest program să fie realizat. Căci e un program formidabil chiar şi pentru o industrie care datează de mult timp; amenajarea studiourilor reprezintă o sumă de 50 milioane de franci. Intre zidurile lor lucrează în permanenţă numai 250 de funcţionari, veniţi din toate colţurile continentului; artiştii sunt recrutaţi din douăsprezece tari europene, căci în program se prevede realizarea fiecărui film în unsprezece versiuni: franceză, spaniolă, germană, italiană, suedeză, poloneză, olandeză, ungară, rusă, cehă şi portugheză. Dacă ţinem seama că numărul de filme mute realizate în cursul unui an în cel mai vast studio din Hollywood nu trecea de 70, producţia pe care o va realiza noua filială a companiei Paramount ne apare şi mai formidabilă. Iată aşadar un nou Hollywood, în preajma Parisului. Ideea construirii acestor studiouri este a lui Robert T. Kane, unul dintre directorii-conducători ai lui Paramount, şi conducătorul noului Hollywood. In anul 1929, R. T. Kane a venit în Europa spre a realiza filme vorbitoare pentru toate ţările europene. Experienţa cinematografică a lui Kane datează din vremea înfiinţării primelor studiouri la Hollywood, şi n’a fost întreruptă decât de război. Numit director general al producţiei Paramount câţiva ani după război, el părăseşte Hollywood spre a conduce la New-York o întreprindere independentă de producţie. In acest moment Kane se pune în fruntea mişcării în favoarea filmului vorbitor. Robert T. Kane a fost primul care a prevăzut necesitatea centralizării în Europa a producţiei filmelor în toate limbile. Fără a ezita, el îşi părăsi afacerile new-yorkeze şi plecă în Europa. După un examen rapid al situaţiei el descrie Parisul ca centru al activităţii sale viitoare. In timp ce alţii mai discutau încă bazele comerciale ale filmelor sonore şi vorbitoare şi şansele de succes, Kane era în toiul activităţii. Studiourile din Joinville, cărora li s’a adăugat şi studioul Gaumont din Paris, erau puse la punct. Primul film care a eșit din studiourile sale este «O gaură în perete», realizat după piesa lui Rues Miradle iu limbile: franceză, spaniolă și suedeză. Realizarea celorlalte versiuni continuă încă. Regisori și vedete din toate țările au venit la Paris să turneze în studiourile lui Kane. Alberto Cavalcanti, celebrul regizor italian, conduce realizarea versiunilor destinate a fi distribuite în tara sa. In fruntea interpreţilor de limbă italiană stă Francesca Bertini, care va apare din nou, după o lungă absentă, pe ecran. Suedia este reprezentată printr’o trupă condusă de regisorul Edwin Adolphson, cel mai popular actor de teatru al Suediei. Printre actori se află şi Sven Garbo, fratele celebrei Greta. Dar colonia suedeză se va îmbogăţi cu încă un membru, un oaspe ilustru pe care Parisul îl aşteaptă cu nerăbdare. Gösta Ekmann, a doua oară. Aşa se explică de ce deşi industria filmului e încă tânără, numără un total atât de formidabil de căsătorii, divorţuri şi recăsătoriţi. Din această cauză chiar stelele de cinematograf sunt mereu părăsite de soţii lor, şi au reputaţia de neveste insuportabile. O SOŢIE MODEL: HENNY PORTEN Singura excepţie pare sa o facă Henny Porten. Ani de zile a fost căsătorită cu regisorul Kurt Starke; după moartea lui, s-a recăsătorit cu actualul ei soţ, dr. Wilhelm Kaufmann, şi este, deasemeni, fericită cu el. înclinarea aceasta a lui Henny Porten pentru viaţa conjugală se poate recunoaşte, de altfel şi în creaţiile ei din film. Henry Porth este cea mai bună interpretă de roluri de neveste bune. Mai frământată a fost viaţa conjugală a Astei Nieum. Asta Nielsen a divorţat până acum de doua ori: prima dată, a fost căsătorită cu Urban Gad, care, după ce s a despărţit de Asta Nielsen a devenit regisorul filmelor ei, exemplul lui a fost urmat Programul Comitetului International pentru difuzarea artistica şi literară prin cinematograf Titlul prescurtat al acestui comitet, a cărui preşedintă este d-na Helene Văcărescu, scriitoare şi delegată a României la Liga Naţiunilor, este C. I D. A. L. C. C. I. D. A- L. C. reuneşte astăzi 35 de naţiuni, oficial reprezentate prin ambasadorii şi miniştrii acestor naţiuni acreditaţi în Franţa, şi prin numeroase personalităţi politice, diplomatice, literare, ştiinţifice şi financiare. Toate naţiunile grupate în jurul lui C. I. D. A. L. C. îşi propunea colaboreze pentru atingerea aceluiaş ţel: apropierea popoarelor prin imaginile animate, facilitând difuzarea şi schimbul filmelor între diferitele ţări. C. I. D. A. LC. lucrează în spiritul de generoasă umanitate a Societăţii Naţiunilor. E inutil să mai insistăm asupra marei importante morale a acestei opere. Intre altele, C. I. D. A. L. C. a organizat şi un concurs de scenarii; premiile oferite se ridică la 150.000 de franci francezi. Secretarul general al comitetului este d. Nicolas Pillat. Spre a da mai mare însemnătate (credem că nu era nevoe) activităţii C. I. D. A. L. C.-ului, d-na Helene Văcărescu a declarat printre altele şi aceste cuvinte, care au fost luate ca „motto” al activităţii comitetului : „Cinematograful este un esperanto al popoarelor”. WEGENER A DIVORŢAT DE PATRU ORI Paul Wegener deţine un mic record: are până acum patru divorţuri la activul lui. Penultima lui soţi© a fost dansatoareaLydiadia Saknanova. Actuala — a cincea, — este tânără actriţă, Greta Schröder. Iannings a fost însurat prima dată cu Hanna Ralph, care a interpretat rolul Brunnhildei în «Niebelungen». Hanna Ralph era foarte geloasă, așa încât într’un film cu Popa Negri, Emil Janinga a trebuit să renunțe la scenele de dragoste, pregătite de regisorul Lubitich; de aceea chiar Janings a divorţat de Hanna Ralph pentru a se căsători cu actuala lui nevastă, Gussy Hobl, care a mai fost şi ea măritata odată cu Conrad Veidt. Lil Dagover nu a fost măritată decât odată, cu actorul Daghofer, Liedtke, a divorţat, după opt ani de căsnicie de artista Käthe Dorsch, care şi ea, mai fusese căsătorită odată. Actualmente, Harry Liedtke LA TRAGEDIA BARBAREI MARR Interesant şi tragic este romanul celebrei Barbara la Marr. Frumoasa artistă a murit în vârstă de douăzeci şi şease de ani după ce se măritase şi divorţase, nu mai puţin de şapte ori. Eva May a fost căsătorită, pe rând, cu trei regizori de care s’a despărţit, fiindcă nu-i dădeau rolurile, pe care le cerea. Până şi Lilian Ghish, dulcea şi vaporoasă artistă, are două căsătorii la activul ei; actualmente este măritată cu cel mai de seamă critic din New-York, G. H. Nathaen. Ossie Oswalda, cu adevăratul ei nume, Ottilia Sperling, afost la un moment dat adevărată baroneasă. D-ra Flugrath, pe care o cunoaştem sub numele de Viola Dauna, a divorţat şi ea de două ori şi a avut deosebit ghinion in căsnicie. Primul ei soţ i-a aruncat cu ghiveciu de flori in cap, iar al doilea a ranit-o în frunte cu un altvas nespecificat în istoria filmului. FUM Scrisori din Paris Cinematograful în slujba înţelegerii universale Căsniciile federilor Artiştii de cinematograf, se pare şi de al doilea soţ al Astei Nieică ignoră complect înţeleaptă zi- sen, un ofiţer englez, care, după care ca orice bărbat trebuie să se divorţ, a devenit directorul exînsoare cel puţin odată, nu deploatării comerciale a producţiei alta, dar ca să nu se mai însoare ei cinematografice, este soţul Thordy. doctoriţei Christa Gosta Ekmann Christa Tordy Paul Wegener Pola Negri . Copilul favorit şi capricios al secolului nostru este in agonie. Jazzul trăeşte in marile centre ale Europei, ultimele sale clipe. Intr’o zi de sfârşit de carnaval, ritmul vertiginos şi istoric al jazzului va fi izgonit definitiv şi fără înduplecare din muzica europeană pe care a hrănit-o ani de zile cu viață nouă şi fertilă. La căpătâiul ilustrului muribund s-au întâlnit savanţi şi cercetători din toată lumea şi diagnosticul lor va interesa fără îndoială, pe oricare adept al artei muzicale noui. Astfel Karl Rathaus, un cunoscut muzician german stabileşte câteva etape interesante în evoluţia jazzului. Rathaus nu contestă originea americană a jazzului. El este produsul unei culturi pripite a cărei ţinta este întotdeauna recordul. Tărâmul favorabil pentru desvoltarea jazzului exista încă înainte de apariţia acestei arte ILCU. Jazzul a reușit să se impună în America, alături de dansul modern, un complex de manifestări erotice și sportive. Introducerea jazzului în Europa a fost determinat de elementele sale folkloristice. Este cunoscut că jazzul a fost creiat de muzica negrilor. Europenii au cercetat mai îndeaproape elementele originare şi originale ale jazzului. In timp ce America se mărginea la creaţiunile stereotipe ale orchestrei lui Whiteman, Europa a descoperit nepreţuita comoară de melodii a aşa numitelor «negrospirituals» cari şi-au cucerit un loc de seamă în programele marilor concertişti europeni. Care ar fi fost evoluţia jazzului dacă drumul său nu ar fi trecut prin pământul fertil al Europei? Nu putem răspunde la această întrebare fără a aminti de influenţa, pe care o exercită folkloriştii Strawinsky şi Bartók asupra muzicii europene contimporane. Fără sprijinul acestor compozitori, Europa n’ar fi înţeles niciodată valoarea ritmului barbar, şi primitiv care pulsa în muzica de jazz. Putem deci afirma fără teamă de a fi contrazişi cu orice altă cale, ar fi readus jazzul în «împărăţia necunoscutului» de unde pornise. Europa a deschis jazzului porţile artei adevărate. In America se produc zilnic mii de compoziţii pentru dans totuş nu există un singur compozitor mai însemnat care să posede curajul şi talentul de a comune un «hagtime» pentru muzica de cameră aşa cum au făcut compozitorii europeni de renumele unui Strawinsky, Milhaud, Hindemith, Casella, Castelnuovo, Honegger etc. America, țara jazzului nu posedă un singur compozitor remarcabil pentru acest gen muzical. Jazzul cultivat de americanii albi, nu are nici o legătură mai profundă cu originele sale «negre». Whiteman şi orchestra va reprezenta numai un acord al calităţii. Orhestra sa este bine, disciplinată, însă incapabilă de o creaţiune originală. Adevăratul jazz nu este acel al americanului Whiteman ci acel al negrilor: Chocolate Kiddies, Josephine Baker, Black People. Sonetele guturale ale cântăreţilor negrii, melancolia, patriei lor influenţată şi de spiritul blând al nouei lor credinnţe, creştinismul, dau muzicei lor un caracter de o necontestată originalitate. Jazzul a dominat 12 ani arta lumei civilizate. Europenii au cântat şi dansat în ritmurile sale. Arta serioasă l-a adoptat sub formulaartei populare. Cercetătorii i-au divulgat toate secretele instrumentaţiei şi ale armonizării. Azi când nu mai poate fi vorba de o luptă în jurul jazzului, sfârşitul este iminent. Nimeni nu va putea împiedica reacţiunea. Vechia ideologie a europenilor revine pentru a înlocuii idolii vremelnici ai necredincioşilor. Compozitorii tineri îşi îndreaptă azi atenţiunea spre muzica, poporului lor, spre arta ţărănească mulţi se unesc în asociaţii pentru combaterea flagelului foxtrottului care pare că bântue şi la ţară. Jazzul a fost un leac bun pentru o durere momentană a lumei. împrejurări psihologice favorabile au determinat succesul jazzului. Jazzul, înseamnă azi un capitol încheiat al istoriei. NEGRII ŞI CRIZA După ce am reprodus părerile unui european credem că este interesant să opunem concluziilor sale şi observaţiile unui negru. Pierre Ramelot, a avut o sugestivă convorbire cu un negru în care problema vitală a jazzului este lămurită în modul cel mai simplu. Interlocutorul lui Ramelot nu este altul decât Joe Alex, fostul partener negru al Josephinei Baker. .«Compatrioţii mei, spune Ioe Alex, suferă, evident din cauza şomajului. Numeroase localuri de noapte au suprimat jazzul negru care, din motive materiale, a fost înlocuit cu jazzul alb». Şi apoi, cu o frumoasă melancolie Ioe continuă mângâind frumosul său câine luplicky: Vremurile s’au schimbat. Jazzul nu mai este la modă. Vă amintiţi că a fost lansat în 1918 într’o revistă de la Casino de Paris. Recunosc că jazzul este azi în decădere. Totuş el a însemnat o dată importantă în evoluţia artei moderne şi nimeni nu va putea vorbi mai târziu de blackbottom sau charleston, fără a avea amintirea jazzului...». Trăim o vreme grăbită în care evoluţia nu se opreşte nici pentru o singură clipă. Sub ochii noştrii mi are o arta şi cercetătorii nu găsesc vremea pentru a-i consacra un necrolog. RAMPA FRANCESCA BERTINI apare din nou pe ecran in filmul „Femeia nopţii" pe care ii realizează Marcel L'Herber „MOiV CRvíRi A uNE CLARINETTE” se numeşte un nou film al producţiei Block-Rabinomitsch (Ufa) realizat după un scenariu de Alfred Halm, ■ JANINA SMOLINSKA o fostă vedeta de music-hall pariziană a fost angajată de compania Metro-Goldfryn-Mayer. BUSTER KEATON apare în noul său film vorbitor ca locotenent al trupelor sudiste. „ȘANSONETA FERICIRII" este fiul primului film vorbitor al celebrului tenor irlandez John Mac Cormack. „BARCAROLA AMORULUI” Iată distribuţia complectă a versiunii franceze a noului film pe care îl realizează Carl Froehlich şi Henry Roussel în studiourile berlineze: Charles Boyer, Pierre Faber, Gim Gerald, Léopdid, R, Narlay. Falkenstein, Simona Gerdau, J. Marie Laurent, Amabella, Fanny Clair. Filmul va fi gata în cursul lunii August. RENÉ BERVIU va transpune pe ecran piesa lui Louis Verneuil „Azais”. Vedeți filmului va fi Max Dearly. Francesca Bertini Louis Verneuil De ce aţi uitat-o pe Hanny Porten ? In ultimii doi ani numele lui Henny Porten a fost trecut sub tăcere. Filmele pe care ea le mai turnează, nu rulează decât în Germania şi Austria. Să nu uităm încă că Henny Porten a fost cea mai mare stea a Germaniei. Filmele ei au fost realizate de cineaşti ca Robert Wiene, Alfred Halm, R. Biebrach, Harl Grüne, G. W. Pabst, E. Lubitsch, E. A. Dupont, maeștrii filmului german. Henny Porten este azi uitată. Ea merită însă mai mult decât o tardivă aducere aminte. Acei cari au văzut-o în rolurile ei din Anna Boleyn, Marie, Suri, Baruch, Tragedie, Maternitate, nu, se poate, să nu-şi aducă aminte de creaţiile acestei mare artiste, una din pionerele filmului. Alături de Henny Porten, alte doua stele de em au azi aceeaş soartă: Pauline Frederick şi Asta Nielsen. * Când a debutat Henny Porten? Dar cine îşi mai poate aminti aceasta dată? In anul 1917, Henry Porten era o actriţă cunoscută. Alături de ea, Eric Kaiserstein şi P. L. Stein (cine îşi mai aminteşte, măcar numele lor?) reuşiseră să dea impuls unei arte născânde. Asta Nilleen, n’a apărut pe ecran, decât cu mult în urma ei, tot aşa şi. Emil Jannings, Conrad Veidt, Werner Krauss, care au turnat primele lor roluri cu Henny Porten, sub indicaţiile acesteia. Jannings a fost partenerul ei în «Căsătoria Luizei Rohrbach», film turnat de Bierlach în 1917 şi în «Rose Bernd», în care a debutat şi Werner Krauss. «Fericirea unui orb» datează încă din anul 1912. Acesta pare să fie primul ei film. A turnat atât de multe filme, încât ar trebui zece coloane să le înșiri pe toate. Amintim numai cele mai mari succese: «Mesajul amorului» realizat de Robert Wiene; «Lumina rătăcit toare» Alfred Halm «Rose Bernad», după romanul lui Gerhard Hauptjmann; «Coroana de aur», «Ge-' yervally», «Ea şi cei trei», «Ba-« ruch», realizate de E. A. Dupont; «Sacrificiul unei femei» de (Karl Grüne); «Contesa Donelli» şi «Maternitate» de G. W. Pabst; «L. N. R. I.» de Robert Wiene; «Prater» şi «Viţelul de aur» de* L. P. Feiner, «Neguţătorul din' Veneţia», «Anna de Boleyn», «Dolorosa», «Suprema veghe», «Fiicele lui Kolhiesel», «Sybill Brand», «Eroism francez», film cu tendinţe francofile, etc. In ultimul timp, înainte de a trece la filmul vorbitor, ea a turnat cu Carl Froehlich: «Trandafirii surdului», «Violantha», «Pauza cea mare», «Lotte» etc. Care vedereă a depus o activitate mai frumoasă şi mai intensă ca Henry Porten? Primul ei film vorbitor a fost realizat de G. W. Pabst, şi e intitulat «Stăpâna şi servitorul ei». A fost interesant să spunem toate acestea, tocmai în momentul când o întreagă tradiţie etnermatografică a fost îngropată. Henry Porten Cnematografia In Portugalia Istoria Portugaliei poate oferi o sursă inepuizabilă de episoade curioase pentru transpuneri pe ecran. In istoria acestei naţiuni se găsesc teme remarcabile de fast şi lux, din epocile în care portughezii erau încă regii mărilor. Industria cinematografică portugheză nu eşti încă din faşe. Dar e conştientă de rolul pe care îl poate juca de aci înainte în istoria ţării ei; de aceea lucrează cu multă asiduitate şi conştienţă, la puţinele, dar valoroasele ei producţii. Actualmente sunt în curs de turnare două mari filme care şi-au extras subiectele din istorie. Primul este o descriere a vieţii reginei „Sfânta Isabella”, soţia marelui rege Diniz al Portugaliei; al doilea tratează câteva episoade din viaţa lui „Ignez de Castro”. Directorul technic al acestor două filme este ziaristul portughez Carlos Moreira, iar director artistic este marea actriță Maria Emilia Castelo Branco. * „Maria Do Mar” este titlul unui alt film portughez care obţine actualmente un mare succes pe ecranele principalelor oraşe din ţara-i de producţie. Rolurile principale sunt jucate de Rosa Maria şi Oliveira Martins. Din distribuţie mai fac parte şi mulţi pescari autentici, căci acţiunea se petrece în mediul pescarilor de pe coasta portugheză. 3.* Străinătatea a făcut nu de mult cunoştinţă cu câteva interesante realizări, ale tinerei industrii portugheze. Intietatea a avut-o şi de astă dată Parisul, care dă ospitalitate oricăror încercări. Filmele au obţinut un succes remarcabil, căci vădesc o tendinţă de noutate. In studiourile Paramount din Joiwiile, câţiva regizori portughezi lucrează la versiunile vorbite în limba portugheză ale filmelor pe care le pune în scena compania Paramount. Când vom avea prilejul să vedem și noi o producție portugheză ? «. Cine e regisonl ? Un ziar francez anunţă că filmul „Roumanie, terre d’amour”, va fi realizat de Jean Dreville cu Suzy Pierson în rolul principal. Alt ziar indică ca regisor pe Camille de Morlbou; şi în fine, un altul anunţă că Jean Preville a şi părăsit Parisul cu... Renée Weiler, caré va fi vedeta filmului... * 3» ' m jst