Rampa, septembrie 1933 (Anul 16, nr. 4689-4714)
1933-09-01 / nr. 4689
ANUL XVI. NO. 4689 Redacţia, Administraţia şi Atelierele Grafice INTRAREA ZALOMIT Nr. 1 (Hotel Aitoria) — Telefon S9X-j$f BUCUREȘTI PUBLICITATEA: RUDOLF MOSSE S. A Bulev. Brătianu 22 Telefon * 2.49.05 4 Pagini 3 Lei ** Vineri 1 Septembrie 1933 A B O N 'A M ENTE ® ‘ t IN TARA' TflEr'LUNii :f? . . . Lei 809 LUNLI ...... IN STRĂINĂTATE DUBIE| Jk Jgif Abonamentele de piațete Înainta la 1 ian la 15 ale fiecărei luni Actualitatea şi Capitala Cum se anunţă o noua sesiune literară Repausul duminical al verii îşi trăieşte sfârşitul. Se reiau activităţi, se comit prognosticuri. Am comunicat cele câteva informaţii pe care le aveam despre stagiunea teatrală, anunţată şi pregătită cu asiduitate. Şi literatura însă îşi începe o stagiune nouă şi suntem convinşi că surprizele nu vor fi excluse. Scriitorii noştri, dintre care unii şi-au permis un refugiu în afară de oraş, au scris în aceste trei luni, în care inspiraţia e confruntată cu manuscrisul. S’a remarcat încă dinainte că mai ales cartea românească are o căutare, refuzată până acum şi obţinută în schimb de traduceri frivole. Am avut o zi a cărţii, un fel de Zece Mai literar, când scriitorul şi odată cu el cartea, expuşi amândoi în vitrine, au fost salutaţi de respectul celor care citesc sau nu citesc, dar cărora li se oferea prilejul să-i întâlnească. Tot ce anul trecut s’a improvizat, nu va fi făcut de astădată în grabă. Cu introduceri, cu pregătiri din ajun, ne putem bucura de azi chiar, de viitoarea zi a cărţii, pentru desăvârşirea căreia se vor depune eforturi un an întreg. Şi fiecare efort înseamnă o carte. Dela munte sau dela mare, unde s’au retras cei câţiva scriitori care ne dau de regulă o carte pe an, s’au îndreptat spre Capitală, în trenuri personale sau în vagoane Pullmann, sute de file negre, care strânse laolaltă, alcătuiesc recolta aşteptată. Şi ca întotdeauna, nici iluziile nu pot fi înlăturate. S-a nădăjduit mereu o îmbunătăţire a cărţii. Şi acum, în pragul unui nou sezon, aceleaşi speranţe, ne vor frământa. îmbunătăţirea pe care o năzuiam, se apropie astăzi de realitate. Frivolitatea de import, are cât mai puţină căutare. Cartea autentic românească — şi chiar cea de bună calitate uneori — cucereşte un public needucat încă în preferinţe. Un succes al cărţii româneşti îi mărturisesc reeditările. Apărute în două ediţii şi ceea ce e mai surprinzător, în trei, cărţile scriitorului autohton ocupă un loc cuvenit. „Fecior de slugă”, romanul d-lui Cocea, s’a tipărit în doua ediţii. Romanul d-lui Stere a cunoscut şi el a doua ediţie aplicată câtorva volume din „In preajma revoluţiei”. „Europolis”, a regretatului Jean Bart deasemenea a apărut în a doua ediţie. Ceva mai mult : „Camere Mo ^ .liv-î Damitin .Sfarmill l-JJL JL CI • I'-ICCJL ^ uxiiivvAA. nu s’a oprit de cât la a IlI-a rediţie. Acelaş fenomen s’a întâmplat şi cu „Sunt studentă” a foartei tinere Martha Rădulescu, iar aSpectacolele festive din, Salzburg sunt pe sfârşite, totuşi frumosul şi celebrul oraş tirolez primeşte mereu noui vizitatori, cari dacă nu mai pot vedea decât foarte puţine spectacole, au în schimb prilejul unic să petreacă în preajma artiştilor proeminenţi. La Salzburg nu e greu să fi vecin de masă cu Pallenberg şi să bei ceaiul cu Fritzi Massary. Organizatorii spectacolelor sunt mulţumiţi. Clemens Krauss care a dirijat câteva înscenări, e unul dintre aceştia. „începutul n’a fost strălucit” povesteşte directorul Operei de Stat din Viena, „şi au fost destui pesimişti care au prevestit pentru anul acesta un eşec. N’au avut dreptate şi mă bucur ca am fost unul dintre acei care au crezut în succesul festivalurilor. Poate că vorbesc din experienţă. Doară de atâţia ani iau parte tinere manna nuu ^ u, “ la spectacolele din Salzburg, cum aflam ca şi „Adela roma- ^ ^ naşterea şi sagnul d-lui Ibrăileanu şi-a epuizat prima ediţie. Prin urmare, câteva evenimente retrospective, de la care căpătăm cele mai surâzătoare perspective. Scriitorii care deocamdată vor să păstreze discreţie asupra activităţii lor, nu vor întârzia să se divulge. Şi cum există o categorie specială de literaţi, pentru care începerea unui an, e în acelaş timp pregătirea unei cărţi, indicăm cu anticipaţie o abundenta de apariţii. Cărţi şi reviste, vor înfăţişa anul acesta cea mai animată vitrină de librărie. Şi cu puţină fantezie, vă puteţi imagina, fără concursul meu — pe care totuși îl voi da — cum va fi sezonul literar care e pregătit cu mister în subterane cu rotative. M. Robot Din cuşca sufleurului ANGROSISTUL Domnul Niţă P., angrosist de „scorbitori higienice”, e en-gros la pungă ca şi la cap. Deunăzi, ducăndu-se la Iaşi pentru nişte afaceri, constată cu profundă durere că şi-a uitat portofelul cu bani acasă. Imediat, aleargă la postă, telegrafiind soţiei sale următoarea telegramă urgentă: „Am uitat portofel bani acasă Stop Căutaţi şi găsiţi Stop E sub pernă sau sub masă Stop”. Domnişoara de la poştă, făcând socoteala, îi spune : — Aveţi de plătit 42 lei... Niţă se caută prin toate buzunarele — căci nu găsea mărunţişul, — şi, deodată, ca prin farmec, degetele lui umflate şi roşcovane ca niştefrankfurteri, se întâlnesc cu marochinul portofelului, pe care, contra obiceiului său, îl pusese în buzunarul din spate al pantalonului. Bucuria lui întrece orice imaginaţie. Cu faţa surâzătoare, Niţă se adresă domnişoarei: — Sunteţi bună să’mi daţi telegrama înapoi... . j j — N’o mai trimiteţi ? — Ba da... numai că vreau să aduci ceva... Şi, foarte convins, d. Niţă adaogă la telegramă: — „Nu mai căutaţi portofelul Stop. Găsit buzunar spate sărutări. UN MIC DETALIU Dinu B., e un băiat eminamente sentimental. Deşi are aproape 25 de ani, totuşi iubeşte cu candoarea unui elev corigent la latină în clasa 111-a liceală. O strângere de mână, o privire, un surâs de la femeia iubită, e suficient pentru a-i însenina viaţa. Imediat pluteşte vn nori, imediat e transportat. De câtva timp, făcuse curte unei domnișoare care actualmente e în străinătate. Zilele trecute a primit o scrisoare de la ea. Cu mâini tremurănde, a desfăcu și o ceti. Ochii lui scănteiau în cap de bucurie prin lentilele oche larilor .... Prietenul N., care era de faţă, îl întrebă: — Dar ce'ţi scrie ?... — Că mă iubeşte !... Că mă adoră !... Ascultă şi tu ce frumos îmi declară dragostea ei!... — Şi cu vocea sugrumată de emoţie, — începe să citească: — Dragă Dinule, făpturei tale i-am rezervat o loje în sufletul meu... —Ei bravo !... Mai poți invita încă trei persoane". — răspunse mucalitul N., distrugând visul de poezie romantică, al sentimentalului amorez !... „Othello“ jucat la Veneţia* în palatul Dogilor Un comitet de iniţiativă s’a ingeniat să organizeze în ultimul timp în Italia originale spectacole teatrale în marile centre ale DIRECTOR SCARLAT FRODA despre bilanţul strălucit al festivalurilor de la Salzburg tensiunea lor. Acum şapte ani am dirijat pentru prima dată la Salzburg. Cele două veri următoare leam petrecut în America de Sud Din 1929 sunt însă în permanenţă la Salzburg. Lucrez cu plăcere, fiindcă publicul ne răsplăteşte munca. Cine a urmărit spectacolele de operă de la Salzburg a putut observa că în fiecare an monetăm mai multe opere. Prin aceasta nu ne câştigăm numai prieteni noui, ci şi credinţa vechilor noştri admiratori melomani englezi, francezi, americani, olandezi, italieni, cari în ciuda greutăţilor actuale se reîntorc mereu la Salzburg. Anul acesta s-a cântat „Elena egipteanca” de Richard Strauss, „Tristan” prima operă de Wagner înscrisă în repertoriul Salzburg-ului abia anul acesta „Cavalerul rozelor” de Strauss, „Fidelio” de Beethoven, „Orfeu şi Eurydike” de Glück, „Oberon” de Karl Maria von Weber. Bilanţul strălucit al spectacolelor din anul acesta sunt cel mai bun pronostic pentru viitor”. an» » ,m p lin nou teatru la Praga Aproape în fiecare an se înfiinţează la Praga noui teatre, care se bucură de prosperitate. De curând a luat fiinţă în capitala Cehoslovaciei teatrul „D 34”, ceea ce înseamnă „Divadlo 1934”, adică „Teatrul din 1934”. Ansamblul acestui teatru se compune din talente tinere nemulţumite cu poziiţiunea lor pe scenele oficiale. Acestea s-au grupat sub conducerea eminentului regizor E. F. Burian, care preconizează piese satirice serioase de actualitate. Nord teatru se va deschide în Sala Mozarteum din Praga în ziua de 15 Septembrie. ax Dearly după 40 de ani de teatru se pregăteşte pentru o activitate prodigioasă Max Dearly e aproape decanul artiştilor comici parisieni. Actualmente îşi petrece vilegiatura la Deauville unde urmăreşte de aproape cursele de cai. interviewat de un confrate Parisian a declarat că nu vrea să vorbească de teatru. N’am nici un proiect de teatru și de cinematograf! Rolul pe care ai vrea să-l joc e al unui om care se odihneşte pe Riviera... Gândește-te că joc teatru de patruzeci de ani a spus Max Dearly. Apoi celebrul comic s’a răsgândit și a început să povestească. — Iată cum sunt proectele mele. La 1 Septembrie încep să turnez în filmul „Madame Bovary” după romanul lui Flaubert. Apoi nu știu în, ce film voi mai juca pentru firma Pathé cu care sunt legat de un angajament. In orice caz iarna asta voi da câteva spectacole la Bruxelles. Visul meu e de a mă duce pe Riviera la Nice, la Juan les Pins, la Cannes, să umăresc cursele de cai. Nu mă duc la cinematograf decât foarte rar când mi se recomandă un film. Și la teatru mă duc foarte rar. Sunt ca un cofetar care preferă să mănânce mâine cu unt. Aproape că nu mai sunt piese noi. Le citesc aproape pe toate înainte de a fi jucate. In toată cariera mea, care e foarte lungă, n’am avut prilejul să joc de cât trei piese real mente noi... Prin piese noi înţeleg pe acele în cari autorul nu s’a folosit de idei din alte comedii. Mai toate comediile îşi trag obârşia de la Moliere. — Ce credeți despre perspectivele cinematografului ? — Cred că e o absolută necesitate să se înlăture vulgaritatea din filme. Actualmente se fabrică stele în serie, dar cele mai multe nu fac doi bani. Nici una n’ar fi în stare să spună două vorbe pe scenă și totuși la cinematograf supt vedete. Altă dată marii artişti se impuneau prin talentul lor şi nu prin reclamă. De altfel arta cinematografică e în mâinile regisorului şi nu în ale interpreţilor. La teatru ne lovim de alte dificultăţi. In primul rând teatrele ar trebui îmbunătăţite. E nevoie să se aleagă mai bine piesele. Cred că singurele teatre cari au șansa să răsbată sunt teatrele de avant gardă cari caută realmente autori. — Care e secretul comicului ? — Comicul, sau, mai bine zis comedia o găsitm peste tot în viață, chiar la înmormântare. Când intru într’o sală de baccara, după trei minute găsesc pe cineva care să mă facă să râd. La teatru şi la cinema, secretul comicului constă în sinceritate. „ Când eşti înfuriat, fia realmente înfuriat şi nu te preocupa de efecte. Eu n’am tras niciodată. Pregătesc rolul în mod cinstit şi nu las nimic la întâmplare. Merg chiar mai departe. Mă gândesc de mai înainte la ce ași face dacă un camarad de care nu sunt sigur m’ar lăsa încurcat în scenă. De altfel mi se pare că n’am nici un merit în ceea ce fac, e foarte natural ! adaugă Max Dearly. e la teatrele din Paris O nouă piesă de Jacpes Dévai Teatrul Athenée pregătește reprezentarea nouei piese a lui Jacques Jreval intitulată: „Pliere pour Ies vivants“. Piesa are 57 de personagii. Principalele roluri cu aceiaşi distribuţie in frunte cu Yvonne Printellips. Piesa va fi jucată până la epuizare. Apoi va trece pe afiş noua piesă „Le Messager“ a cărei interpretare e în Florenţa grandioase* reprezentaţii vor*fi jucate de d-nele Yolande credinţată d-nei, Gaby Morray şi în aer liber ,sau în cadrul 'nare- ^ lor monumente romane au dat spectacolelor italiene o faimă universală. Comitetul a avut acum ingenioasa idee de a organiza o somptuoasă reprezentaţie cu „Othello” chiar în palatul Dogilor. Bătrâna reşedinţă istorică foştilor stăpâni ai Veneţiei a fost transformată timp de câteva ore într’o scenă vastă cu mai multe etaje. O figuraţie numeroasă şi bogat costumată acompania pe protagonişti şi ansamblul au jucat în faţa unui public ales. Ducele de Geneva şi ducele de Spolito, au luat parte la reprezentaţie în primul rang alasistenţei1. Piesa a fost jucată în traducerea italiană a lui Paşcani. Pentru acest spectacol, spre a i se da o cât mai mare amploare, a fost nevoie de amenajări speciale pentru a se putea oferi o bună acustică impozantului monument transformat pentru câteva ore în sala de teatru. Paffon, Marthe Mellot, Germaine Auger și d-nii Jacques Baumer, Palau, Henrii Julien. PROECTELE LUI HENRI BERNSTEIN. LA EMPIRE Teatrul Empire va reprezintă opereta „Deux sous d’amour‘‘ de Benatzky. Principala interpretă va fi Rita Georg. Punerea în scenă a fost încre-i dinţată d-lui Edmond Roze. Teatrul Gymnase din Paris va redeschide stagiunea la 12 Septembrie cu piesa „Le Bonheur“ & d-lor Francon, Claude Dauphin şi Michel Simon. CE VA JUCA STUDIO DES CHAMPS elysées Teatrul Studio des Champs Elysées rămâne mai departe sub conducerea soţilor de Zogheb. — Intenţia noastră — au spus cei doi directori asociaţi— e de a face din Studio-ul nostru un teatru deosebit în care să se joace piese care ies din banal chiar dacă sunt scrise într-o formă mai îndrăzneaţă. Am fi fericiţi să ajutăm pe câţiva autori tineri să reuşească. Vom redeschide teatrul la 15 octombrie cu piesa „Yvette et ses enfants“ care va fii complectată peafiş cu o piesă într’un act de Evremnoff. Apoi vom reprezintă piesa „La Joueuse’” LA TEATRUL MONTPARNASSE Teatrul Montparnasse va redeschide stagiunea la 30 Septembrie cu piesa „Crimă şi pedeapsă“ adaptare după Dostoievsky. Apoi va trece pe afiş piesa; „Voyage circulaire“ 3 acte de Jacques Chabanner. Principalii interpreţi vor fi Marguerite Jamois şi d-nii Georges Vitray, Rolla Norman, Lucien Nat, Gil Colas şi Martial Rebe. * Jacques Dévai Henri Bernstein Georges Carpentier... tot mai boxează! Georges Carpentier după ce ani de zile a alimentat prin isprăvile sale pugiliste, coloanele sportive ale ziarelor de pe tot globul, a trecut, după pierderea titlului mondial pe scenă. Și din nou ziarele au vorbit de el un timp... După aceia, tăcerea s’a lăsat în jurul numelui său. Din când în când, câte o aventură galantă, sau mondenă îl repune pentru două trei zile pe tapetul actualităţii, pentru ca după aceia să fie din nou dat uitării. Săptămâna trecută, la Nisa, târziu, după miezul nopţii, fostul campion mondial întâlni două doamne care se apărau cum puteau de impertinentele atacuri ale unui individ care voia cu orice preţ să le îmbrăţişeze. Georges Carpentieri interveni invitând pe individ să se retragă. Acesta însă îl insultă; înfuriat, el îşi porni pumnul şi atât fu deajuns pentru ca obraznicul individ să cadă la pământ făcut knock-out și cu nasul sdrobit. . Iată cum Georges Carpentier a făcut să se vorbească despre el... Proectele lui Tristan Bernard Ca toată lumea elegantă a Parisului Tristan Bernard îşi petrece vacanţa la Deauville, pe unde îşi plimbă venerabila sa barbă. întrebat despre proectele sale a spus : — In Septembrie teatrul Madeleine va juca o adaptare pe care am făcut-o după o piesă americană şi care e intitulată: „Ale-ale-ale“. Eu i-am dat titlul: Bloch din Chicago”. E o piesa cu ovrei. Va fi jucată cu Lucien Rosemberg, Dalig, Severin, Lucien Brule și d-nele Vernat și Helene Perdinare. . . | Piesa e în patru acte. Am adaptat-o pentru că subiectul mi s’a părut extrem de amuzant. Apoi mai am în lucru o adaptare a piesei: Henric al IV-lea de Shakespeare. Am mai refăcut o operetă pe care o scrisesem pe vremuri, cu compozitorul Cuviillier. E intiltu- lată: ,,Avant hier matin‘‘. Am mai scris încă o opereta intitulată: „Le cou de Cyrano‘. Mai am în cap două piese cari nu cred că vor fi gata în stagiunea viitoare. • Am mai terminat romanul pe care-l publică actualmente revista: „Marianne“. : Ce să-ți mai spun decât că lucrez pe capete. Se poate lucra foarte bine la Deauville. Tristan Bemnard s’a uitat urât pus o întrebare puțin cam indiscretă. . . Bătrânul maestru a fost întrebat dacă n’are de gând să-şi radă barba ? Tristan Bernard s’a uitat urât și a răspuns : — Nici acum cincizeci de ani când eram tânăr, nu-mi plăcea să mă rad. Acum cred că ași fi și mai îndemânatec. Tristan Bernard Literatura de azi Îşi caută surse in istorie, neglijând actualitatea In ultimul timp se observă un curent puternic în favoarea Istoriei. Romancieri, autori dramatici, ziariştii, din cei mai proeminenţi, îşi caută isvoarele de inspiraţie în Istorie. Mai ales la Paris această tendinţă este foarte accentuată. Aproape că nu există ziar să nu aibe un spaţiu respectabil consacrat Istoriei. .Speculând această vogă, editorii şi-au multiplicat de asemenea colecţiile lor de memorii1, de studii. ; 1 „Napoleon“ al lui Bainville, „Ludovic al XV-lea“ de Pierre Gaxotte au avut un mare succes. „Voltaire“ al lui André Maurois a contribuit la succesul lui „, Marianne“, Editura* Bernard Grasset anunță pentru anul viitor : „Napoleon' Je Andre Suares, etc. etc. 1 Chestiunea ,a ajuns fra fie foarte comentată. Unii se neliniștesc, ba chiar se indignează. 1 Julien Benda, care vede peste tot trădări, acuză revistele că neglijează chestiunile actuale, înfundându-se în Istorie. Intr’un cuvânt chestiunea a evoluat până la formula tipică de preocupare. Pentru sau contra Istoriei ? Ancheta odată deschisă, răspunsurile iau început să curgă. D. René Doumac, directorul publicaţiei „Revue des Deux Mondes“ este pentru Istorie: „Se atacă Istoria, acuzând-o de a fi un gen . Pentru Mussolini, pentru Hitler, pentru Soviete, lumea contează de astăzi1. „Singură Istoria permite de a recunoaşte titlurile spiritului1 în general şi ale spiritului francez în particular. Şi iată de ce îi suntem noi fideli. Vom publica, săptămâna viitoare, scrisorile lui Tabergrand către Caulaincourt, ale lui Alexandru de Beauharnais către Josephiina, ale d-nei de Staël către soţul ei, ale lui Benjamin Constant către soţia sa şi documente asupra lui Guizot...“ . Din contră, d. Paul Valéry, întrebat asupra proectelor sale la „Centrul mediteranian dela Nis-sa“, pe care urmează să-l conducă, s’a declarat contra Istoriei. Angin,mentaţia sa s’ar putea rezuma în următoarele două maxime : „Istoria este pentru politicieni, 0 cauză de eroare“. „Lecţiile de istorie nu mai valtorează pentru epoca noastră de nestabilitate“* 1 1 Ptin alt academician, d. Manuel Prevost, directorul publicaţiei „Revue de France* este pentru Istorie şii „regretă că sumarele sale nu-i permit să-i consacre spa-,ţiu mai mult“. Ca o dovadă în plus, el anunţă, pentru curând, scrisorile soţiei şi surorii lui Chateaubriand. D. Alfred Vallette, directorul lui „Mineure“ esteîn opoziţie cu d. René Doumb . „Istoria, noi o întrebuinţăm mai ales în perioadele searbăde; înainte de războiu, s’a vorbit mai ales de războiu; am consacrat, de exemplu, un studiu lui 75, ceeace ar fi uimit sdravăn, înainte de 1914, pe un director de revista literară. Dela 1918, actualitatea este prea presantă pentru a mai permite subiectele retrospective“. Intre cei cari sunt favorabili Istoriei se poate cita şi d. Jacques Bainville, directorul lui „Re-, vue UniVerselle‘1, care, deşi absent şi, deci indisponibil de a fi interogat, răspunde indirect prin operile sale pe cari le-a consacrat anumitor perioade ai anumitor personalităţi, opere pe cari mulţi le consideră capo d’opere. Vedem deci că răspunsurile, da la mai toate anchetele, sunt îm-părţite. Aproape că nu interesează cine are dreptate, ce-i pro sau ce-i contra. Esenţialul este că... Istoria merită respectul de a fi motiv] de preocupare, la rând cu chestiunile intelectuale cele mai pasionante ale epocii: BOastrg, , jJ