Rampa, septembrie 1947 (Anul 36, nr. 96-99)

1947-09-07 / nr. 96

Pag* S­wr Seriile cu pioae .Urmare din pagina f­a­­ţă, străbătut de sinistre presimţiri. Actorii îl privesc emoţionaţi şi imul dintre ei, acel care intenţiona să-i solicite un avans, devine pur şi sim­plu afon. E­ ora opt şi portarul a descuiat intrarea principală. La ora când ar trebui să înceapă să se arate spec­tatorii, porneşte de sus o ploaie se­rioasă şi cu băşici, pentru răcorirea opiniei publice. , Directorul se plimbă în ploaie şi nu-i vine să creadă că se udă. Brusc, îşi aminteşte: — Care e ăla de spunea azi dimi­neaţă că o să plouă ! Mi ,se pare că dumneata! N’ai spus dumneata ? — Ba da, dar mi-am dat şi eu cu părerea... — Dumneata eşti o cobe domnule ! De aia îţi dau eu leafă, ca să-mi co­beşti ? Uite pe cine ţin eu ! — Dom’le director eu n’am spus-o de rău. Sufăr de reumatism şi am simţit că mă înjunghia în genunchiul drept... — Ce mă priveşte pe mine reuma­tismul dumitale ? Eu atât îţi cer: să nu te mai bagi altă dată unde nu-ţi fierbe oala ! Să nu-mi faci mie pe bocitoarea ! Şi pe astronomul 1 — Bine dom’le director, dar eu mi-am dat aşa cu părerea... nu se plătesc'9 — Nu mă interesează părerea du­mitale ! Adresându-se altuia: — Şi dumneata ce tot îmi stai aşa amărît, ca Sfântu’ Elefterie ? Par’că­­mi porţi ghină! Cum n’o să plouă, când dumneata ai un aspect de par’că ţi s’ar fi înceat moşiile! Uite pe cine am angajat eu ! Pe toţi păgubaşii, pe toţi ghinioniştii, pe toate cobele din lum­e ! Buuum ! Şi se aude un sgomot de par’că ar fi căzut tunetul în Piaţa Teatrului. Directorul, împreună cu întreaga trupă, se cutremură. Din biroul, cât o chichineaţă, unde stau toţi înghe­suiţi, ploaia se aude cu răpăituri de mitraliere. E ora opt şi un sfert şi în grădină s’au format râuleţe, iar la capătul burlanelor s’au strâns ostroave cu spumă. Nu se mai aud însă răpăi­turi. Cineva a eşit în grădină şi în­tinde braţul drept. Se întoarce în birou şi anunţă: „A stat!“ Acuma­­ din partea mea, spune directorul, poate să plouă cât o vrea, până mâine. Tot aia e! Toată lumea iese în cu­rte şi ad­miră puzderie de stele. Cerul e în mare sărbătoare, căci şi-a aprins par’că toate becurile. E aer curat, ca la Sinaia. Toţi ră­suflă îndelung. Directorul îşi ia nevasta şi pleacă, să facă o plimbare la Şosea. De la intrare se reîntoarce şi strigă: Mă ăla, altădată să nu faci pe as­tronomul că te dau afară ! Şi tu nu mai făcea pe amărâtul, că-mi porţi ghină. Am băgat aici bănet pe mon­tare şi acum n’o să pierd banii din cauza voastră... Trupa se răspândeşte, care înco­tro. Actorul amărât solicită actorului­­astronom un­­ împrumut de şapte lei stabilizaţi, căci „serile cu ploaie nu sunt plătite“ — așa scrie la contract. Ioan Mrassoff . ‘ La direcţia generală s’a afişat ur­mătoarele dispoziţiuni pe baza căro­­­ra se vor da autorizaţii de specta­cole de-acum înainte. Toate autorizaţiile de turneu au fost anulate, urmând să se facă noul cereri potrivit acestor dispoziţiiuni. Coindiţiunile pent­ru atorisarea şi fasncţi©­­aiâreâ teatrelor pem­a­nente 1. Autorizarea de funcţionare a sălii. 2. înscrierea firmei la Camera de Comerţ cu indicarea sediului. 3. Numărul de actori prevăzut da lege cu contractele vizate de sin­dicat. 4. Viza casei artiştilor. . ..... 5. Numele directorului întreprinză­tor, cu dovezi legale. 6. Numele directorului artistic. 7. Cauțiunea materială. 8. Contractul de închiriere a sălii, legalizat. 9. Repertoriul aprobat. 10. Clarificarea ansamblului artis­tic. CONDIŢIUNILE PENTRU A­­CORDAREA AUTORIZAŢII­LOR DE LUCRU 1. Textul vizat de S.A.D.R. 2. Avizul favorabil al Consiliului de lectură al textelor. 3. Numele organizatorului şi cali­tatea. 4. Numele responasabilului artistic 5. Numele directorului de scenă. 6. Distribuţia. . .. 7. Avizul sindicatului. 8. Avizul Casei de Pensii. 9. Depunerea cauţiunii. 10. Depunerea intin­erariului (con­form legii). 11. Proectul de afiş (aprobat). 12. Proectul de program (apro­bat. 13. Lista agenților. 14. Vizionarea spectacolelor. CONDIȚII­ PENTRU APRO­BAREA UNUI SPECTACOL LA TEATRELE PARTICULARE 1. Viza textului de către S. A. D. R. 2. Av­ul favorabil al Comisiunii de lectură. 3. Distribuţia. 4. Viza sindicatului. 5. Viza. Casei artiştilor. 6. Numele directorului de scenă. 7. Proectul de afiş. 8. Proectul de proram. Pentru trupele şi turneele spora­­j­dice mai trebuesc îndeplinite urmă­toarele condiţiuni: 1. 9. Siutaţia sălii (închirierea, sub-­­ închirierea, cedare, concesionare). 10. Numele întreprinzătorului (im­­presarului) organizatorului. 11. Cauţiunea. O Înştiinţare a SADR. Primim cu rugămintea de a pu­blica : „Societatea Autorilor Dramatici Români (S.A.D.R.) aduce la cunoş­­tiinţa publicului că nu are nici-o le­gătură cu Editura Teatrală Română. Numai în mod fortuit şi pentru scurtă vreme, numita editură a func­ţionat în localul S.A.D.R.“. Colectivul teatral de la Modern­­ Miercuri d­upă amiază a avut loc la teatrul Modern o consfătuire în­tre conducerea teatrului şi actori. S’a ales un comitet din care fac parte d-nii Petru Comarnescu, Dinu Negreanu, I. Niculescu şi G. Timică din partea actorilor. S’a hotărât ca până la normali­zarea situaţiei teatrelor toţi compo­nenţii colectivului să fie plătiţi cu procente din încasări, respectându-se proporţia indicată de­­ contractul co-­ iectiv. . ... . ............. Trenuri de plăcere la Teatrul CFR. Ciuleşti La Teatrul C.F.R. Giuleşti au în­ceput repetiţiile piesei „Trenuri de plăcere“ de d. Radu Miron în direc­ţia de senă a d-lui Aurel Ion Mai­­can. Repetă d-nele Marga Angheles­­cu, Astra Dan, Gina Petrovici, d-nii Dinu Macedonski şi V. Fătu. NOUI INTERPREŢI LA NAŢIONAL „Seringa“ este prima dintre pie­sele trecutei stagiuni care a fost pu­să în rpetiţie anul acesta la Naţio­nal. In linii mari distribuţia cuprinde aceleaşi nume de la premieră. Sunt noul în roluri d-nii Costin Iliescu (Jean) şi G- Gumă, C. Radu). Când vor avea loc a­­legeril© sindicale la teatre ■ . . Marţi 9 Sept; ora 9 T. Municipal; ora 15 T. Muncitoresc; Mierc­uri 10 ora 9 T. Nostru; Joi 11, ora 9 T. Co­lorado; ora 15 T. Idiş. Prezidează d. Ilie Frimu consilier al Sindicatului. Marţi 9 Sept. ora 9 T. Naţional; Miercuri 10, ora 9 T. Alhambra; ora 15 T. Comedia; Joi 11, ora 9 T. Să­rindar; ora 15 T. Mic. Prezidează d. Vasile Lăzărescu, Secretar general al Sindicatului. Sindicat­; cmfwyap cmfwypa mfwy Marţi 9 Sept. ora­ 15 Discurii (la Sindicat); Miercuri 10, ora 9 ore­­.Varietăţi (la Sindicat); ora 15 artiş­tii fără­ angajament); Joi 11, ora 9,9 T. Vic­toriei; ora 15 T. Armatei. Prezidează d. Titi Botez, vice­pre­şedinte al Sindicatului. Marţi 9 Sept; ora 9, T. Savoy; Mie­rcuri 10, ora 9, T. Ateneului; ora 15 T. Odeon; Joi 11, ora 9, T. Modem; ora 15, T. Baracheum. Prezidează d. Ion Petrovici, con­silier al Sindicatului. Un birou de plasare al Sindicatu­lui Artiştilor Odată, cu intrarea în s­­oare a nou­­­lui contract colectiv se va înfiinţa un birou de plasare al Sindicatului Artiştilor. Toate contractele ce se vor semna de aci înainte vor trebui să fie făcute de comun acord cu acest birou. Dispoziţiuni privitoare la bunul mers al tea­ CE SE REPETĂ! Urmare din pagina I-a Karlstat, ne-a declarat că a renunţat la convorbirile cu Birlic, în ce pri­veşte spectacolul de la Savoy şi este preocupată exclusiv de reapariţia sa în premiera Teatrului Naţional, „Vul­turul cu două capete“, în care va a­­vea ca partener pe d. George Vraca. Prin urmare Savoy-ul rămâne exclu­siv teatrul muzical, dar nu se ştie când se va, deschide stagiunea, cu ce spectacol şi mai ales cu ce interpreţi. Până una­ alta cei doi directori ai Sa­­voy-ului fac memorii şi visează cre­dite, în timp ce ansamblul din sta-,­giunea trecută se orientează către alte Beene.­­ Silly Popescu şi Groner au optat pentru AUjambis, Gărdescu reflectează să se reîntoarcă la tea­trul serios, Roszy Barsoni şi Oscar Denes, părăsesc ţara, Puiu Şerbu s-a angajat la Teatrul Ateneului, ş.a.m.d. La COLORADO pustietate. Nu se repetă nimic, iar directorul absentea­ză. Probabil zi de curse... Gurile rele susţin totuşi că Birlic va deschide teatrul anul acesta cu „Doctorul fără Voie“ al lui Moliére, dar că s’ar putea să ne trântească încă un Arnold şi Bach!.. Ultimul pe care i l’a semnalat d. Tudor Muşatescu într’o şuetă sus­ţinută.­.. LA MIC activitatea e în toi. Se re­petă „sub directa şi priceputa con­ducere a d-lui Petru Nove“, piesa „Iluzia fericirii“, cu care teatrul proaspeţilor asociaţi ai d-nei Eugenia Zaharia nădăjduieşte să rupă inima târgului.... Pe­­şantierele d® repe­tiţii Teatrului Na­ţional Dar dacă teatrele particulare se complac într’o lipsă de activitate com­pletă, său într’o, activitate văzută par­că prin încetinător, nu tot acelaş lu­cru se întâmplă cu Teatrul Naţional Iată, de pildă lista de repetaţii a zilei de Joi 4 Septembrie crt. Teatrul Sf. Sava (pe scenă): „Tar­­tuffe“, în direcţia de scenă a d-lui Ion Sahighian. Teatrul Studio (pe scenă): „Nopţile mâniei“, în direcţia de scenă a d-lui Mony Ghelerter. Teatrul Studio (foyerul de jos): „Seringa“, în direcţia de scenă a d-lui V. Kirilov. Teatrul Studio (foyerul de sus): „Cezar şi Cleopatra“ în direcţia de scenă a d-lui Fernando de Crucciati. Teatrul Sf. Sava (pe scenă): „Tâ­năra gardă“, în direcţia de scenă a d-lui Mihail Raicu. Am ales dintre toate repetiţia d-lui M. Raicu. Mă ispitea, deopotrivă şi piesa şi registrul şi interpreţii- Şi n’am greşit c­ând am­ intrat pe poarta­ Tea­­trului Sfântul Sava, am fost întâmpinat de un mai vârstnic actor care a ţinut cu tot dina­dinsul să afle rostul vizitei mele. — Mă duc să insist la o repetiţie, —­i-am mărturisit, surprins la rân­dul meu de întrebare. — Care repetiţie? — „Tânăra gardă” a lui Fadeev... — Atunci afla- că ai venit de­geaba! — Cum? S’a contramandat repe­tiția? — Nu, dar la o săptămână de zile nu se afle altceva decât se dis­cută... — Ce se discută? Lipsa numera­rului de pe piață, situaţia econo­mică, cursele de cai? — Nu... Doamne păzeşte! Se dis­cută piesa!... — Atunci pentru ce susții că „am venit degeaba”? — Pentru că spui că ai venit pentru repetiţie... — Exact! — .„dar ce se face astăzi nu este repetiţie!. Nu s’au distribuit nici măcar rolurile... Am lăsat pe interlocutorul meu cu fraza neterminată în mijlocul străzii şi mi-am văzut de treabă. . In mentalitatea diformată­ a acto­rului deprins să repeta mecanic, fără să adâncească personajul, adeseori fără să cunoască­­nici chiar textul piesei în care joacă, noua metodă de lucru a regizorilor , de la Tea­trul Naţional para — unora dintre actori — cel puţin ciudată. Din fericire numărul acestora este in-. fim §i dovada cea mai vie am avut-o peste câteva minute dela în­tâmplarea relatată­­mai sus. Intr’adevăr, pe scena Teatrului Sf. Sa­vaj' la lumina slab filtrată din­­tr’un fragment de rivaită, cea de a haha ' repetiţie a piesei Ini Fa­deev es­e desfăşoară­ după un cere­monial, cât se poate de ciudat pen­tru cei care cunosc technica reali­zării’ spectacolelor. Erau strânşi în jurul ’mesei nu mai puţin de 16 interpreţi, recrutaţi exclusiv din rân­durile tinere ale Teatrului Naţio­nal şi cu­ toate căi fiecare dinţi« ,ei cunoştea " aproape pe de roşu­ textul piesei, abia câţiva bănuiau rolurile care aveau j să le fia încredinţate­.,, Din capătul mesei, tânărul di­rector de scenă, Mihail Raicu, des­­chide,, te^tul) §i odată cu prima re-' plicii1, papiotei© ce apleacă latenta, dor­nice să prindă fiecare cuvânt, fia­­care ,intenţie, fiecare intonaţie.», — Doom­nijoara Gorina Marco­viei, poftiţi testul... ’ . Toţi - -ochii se aţintesc pe filele rolului, care de data aceasta nu mai este­ cântărit în mână, după vechea tradiţie actoricească,, ci este deschis automat la replica imediat următoare celei dată de regi301­— Domnul Finţi, poftiţi rolul! Aceiaşi mişcare calmă, ordonată... — "D-ra Lia Şahighian, d-n­a Ana Barcan,­ d-na Elena Sereda, d-nii Dăneiulescu, Ciprian, Marius, Rovin­­ţescu... poftiţi rolurile. Intervin cu o întrebare: -- E o simplă reuniune pentru predarea rolurilor? „ — Nu. O repetiţie... — Bine, dar o parte din actori nu ştiu încă ce personaj vor in­terpreta... — O vor afla la timp, Es.q su­­,­ficient ca deocamdată cunosc pie­ â, intenţiile autorului şi ale r­egi-o­­rului, psihologia fiecărui personaj... — Aţi dat cumva indicaţii în ce priveşte relieful-. fiecărui rol? -.­­.. — NU- Şi nici nu intenţionez­­să dau prea multe. Dar­, după elfm­ vezi, discuţia prelungită pe care am în­treţinut-o în domnn timp de nouă zile, face mai mult decât toate in­dicaţiile pe care le-aşi fi putut da în timpul acesta!... Lectura continuă La­­un moment dat îşi face apariţia d-na Ninetta Gusti. Trebue să fie vreo vizită, mi-am spus, şi acelaş lucru proba­bil că l-au gândit mulţi din cei aflaţi în jurul meu. Hm! Cam ne­potrivită vizită, gândesc în conti­­nuare-Ninetta Gusti se aşează însă, foar­te calmă, la masă, iar d. Raiau îi înmânează un rol. Surpriză. Prin urmai© joacă în piesă... — Ce rol? Ce rol? Şoaptele din dreapta şi stânga gă­sesc repede răspunsul­­directorului de scena, Ninetta Gusti va juca în rolul p© care îl va juca şi d-na Ana- Bar­­ean. Aşa­dar, o instribuţie in du­blu.­­— Dar cu ce rol joc? întreabă d-na Nelly Dordea. — Un rol foarte frumos.... — Şi când voi­ fi în posesia lui? —­­Răbdare! Vei fi anunţată la ti­mp... D-na Dordea se aşează liniştită la masă.. Lectura continua. — Doina Tuţescu... — Prezentă! — Poftim rolul. Alte perechi de ochi fixaţi între­bători pe fericita interpretă care tre­ce­a uşor prin faţa colegilor, cu mân­dria premiantului care-şi poartă cu­nuna prin faţa asistenţei... Către ora 6 repetiţia era în toi. Nu­ mai era vorba de o simplă des­cifrare de roluri. La masă, într-o încordare generală, piesa lui Fadeov se înfiripa aidoma unui spectacol îndelung studiat şi bine­ pus la punct. Risc o ultimă întrebare, între pau­za dintre două replici: „Gând veţi avea premiera? — In seara­ de 7 Noemrbie, îmi răspunde d. M. Raicu.. De obicei, după un astfel de răs­puns, trebue să mai pui o întrebare: Sunteţi sigur? De data aceasta n’a mai fost ca­zul... Sunt convins că ar putea avea loc chiar ihai degrabă. C. Panaitescu L C T,-- yţ. - ---------- ---- I .1^.., .... . I * ' — Ultimii© zile înainte de plecarea în turneu — ALIO, BABY. NADinOISEILE! - Opereta in 3 «de -de îuder Musch­escu, N. Kainer, Ion Ira și Aurel FeSea — Muzica George Utile cu BEBE SPITZEL și întreg ansamblul RAMPA TEATRUL ALHAMBRA Telefon , 595.45): opereta „AII o Baby, Ma­demoiselle”. , , COMEDIA: Femeile nu. supt îngeri. GRAD. COLOS: Bărbatul domnişoa­rei. GRADINA BOEMA: Sunt o târpă în amor. NOSTRU: Domino. VOLTA BUZEȘTI: (Grădină)) Con­tele de Cigmigiu. ATLANTIC: Săracii Gică. SALA SAVOY (ora 6): Am un leu şi vreau să-l beau. GRADINA IZBANDA: Dina Venig în Muzei în l­ebe. ARO: Les visiteurs­­ du soir; ARTA : Două lumi şi o dragoste; EFORIE: Nu-i timp de,gluma; GIOCONDA: Centru înaintaş; REGAL: Lacrimi de ţigancă; EXCELSIOR: Surorile Gaylord cu Barbara Stanwic şi Geor­ge Bernt; ,’CASANDRA: Nu te pot uita; SELECI: Sylvia fi fan­tomele; DALLES: „Trăeşte Hitler?”; TRIANON:­­ Crima din Texas; OR­­FEU: Amanta imperială gi „cald d­i­n cabaret”; GRADINA PROGRES: La­crimi de­ ţigancă; FEMINA: Gloanţe ucigătoare; GRADINA VOX: Beţia simţurilor; FRANKLIN: Trei băeţi şi o fată; MIGNON:­Surorile Gay­lord cu Barbara Stanwyck şi Geor­ge Brent; VICTORIA: Fiul lui Tar­zan; NISSA: Ne acumundăm­ şi re­vistă; LUXOR: Oameni şi măşti; TERASA EXCELSIOR: (Cercul Mi­­litar): Surorile Gaylord cu Barbara Stanwyck şi George Brent; (Urmare din pag. I-a) « Titaniei, pe vremea războiului cu burii... „Lysistrata“ — decorurile sunt liniare și impresionează prin clasica simplitate... Indiferent dacă pe aceeaş scenă răsună glasul lui Cinesias sau al lui Gladstone,, scenograful trebue să cu­noască epoca și caracteristicile sale de la scoarţele de purpură aduse din Fenicia până la gobelinurile din ma­­infect revoluţiei. După schiţele sale, cu pensula şi cu vopselele, pictorul face ca pânza, cartonul şi placajul să întoarcă timpul înapoi cu două dece­nii sau cu două milenii. Să-i puteţi urmări la National, alături de direc­torul technic d. Traian Cornescu, pe Natalia Bragalia sau pe Radu Cor­nescu executând schiţele, să-i pu­teţi vedea apoi pe Duţu Ioan sau pe Neculai Neculai, cum lucrează esca­ladând secolele şi­ meridianele, cum confecţionează un ţărm de mare la Tomis pentru versurile lui Ovid­iu o sală veneţiană pentru Cesare Bor­gia sau o colibă aproape de Cercul Polar pentru nişte exploratori, amici congelaţi ai eschimoşilor... Nimic nu poate revela mai perfect, artistul şi ■ sufletul ,său decât, contemplarea operelor sale. Şi cei ce lucrează, ori, în­ singura artă , colectivă... teatru­, sunt­­îndrăgostiţi, de frumos, ca şi brazii ,de „stânci, . . ................ . . îndrăgostiţi de teatru ca şi neos­teniţii tâmplari Ion Spineanu, Mihai Ivănescu, Medveţchi, Florea Râo­­veanu, Mihai Mihai sau Nicolae Din­­culescu, cari la fierăstrău sau la rin­dea sunt făuritori de munţi pentru locuitorii Olîmpului, de codri pentru tainice sfaturi ale pandurilor lui Tu­dor sau de coloane pentru palatele lui Antiohus său Berenicei. „Le chAndeller’’ de axi: stă­pânul volţilor şi amperilor Teatrul cel Mare era luminat mai întâiu cu ulei de rapiţă apoi cu lu­mânări. In pauză „le chandelier" muta scara dela sfeşnic la sfeşnic aprinzând feştilele. Actorii primeau câte trei lumânări pe seară să aibe la cabină şi cum nu le consumau, aveau şi ce vinde. Aşa că au avut motive să se supere când s’a in­trodus gazul aerian, pierduseră un câştig mic dar sigur. Vremurile a­­celea au rămas numai în amintirea celor foarte bătrâni. De o jumătate de secol, electricitatea dă nu numai posibilitatea unei perfecte vizibili­tăţi dar îngădue şi jocuri de lumini capabile să amintească de feeriile Versailles-ului. Şiruri de comutatoa­re stau frumos orânduite, firele as­cultă serviabile orice comandă şi se duc să întâlnească becuri mari sau mici, albe pentru o amiază de vară, roşii pentru un amurg însângerat sau verzi pentru clocotul cazanului, din infern. Toate aceste frânturi de soare le stăpânesc Popa, Titi, Nicu Niculescu sau Şofta, urmaşi ai „chan­delier“-ului de altădată, mai man peste volţi şi amperi şi pentru cari electrocutarea este doar un basm, bun de speriat copiii. Din fascicolele de lumină, puter­nic sau­­ discret revărsate, se expune cu intensitate variabilă puterea de ficţiune a decorului la placa senibi­­lă care este ochiul spectatorului. Şi de multe ori neînsufleţitul carton colorat îndeplineşte funcţia de fan­tasmă. Cum spune undeva Calldas­­sa: „Acest tufiş de arma, cu florile lui, pare „Un om ce vrea să-mi spune pe-ascuns o taină mare, „Garast»** în târligi” sau eternii sslahsui ani t®atru­­lui V’aţi gândit vreodată, în pauze, dacă nu aţi recurs la mişcarea şi bârfeala foyer-ului, ce înseamnă zgo­motele surde de dincolo de cortină?. Şi v’aţi mirat îndeajuns cum în lo­cul camerei de dormit a lady-cu Macbeth regăsiţi după câteva minu­te o cetate cu metereze şi creneluri? Poate că în imperiul iluziei astfel de nedumeriri nu-şi găsesc ades justificarea. Obişnuiţi să asistaţi la căderea unui imperiu nu are de ce să vă mire ridicarea unui turn din senin. Şi totuşi, acolo în spatele cor­tinei, o schimbare de decor aduce cu sine scrâşnire din dinţi, vlăgu­ire şi transpiraţie. Maşiniştii lucrea­ză cu principiul minimum de timp, maximum de efort. Altădată, aceştia aşa numiţi, „oa­meni în târligi“, după papucii de pâslă ce-i poartă, duceau o viaţă mizeră. Veniţi de la ţară ca hamali, erau puşi să ridice greutăţi peste greutăţi sindlu sn rdnludlusi m­ic puterile lor şi se îmbolnăveau mai toţi de hernie. Erau palidele figuri din culise ce lucrau şi la repetiţii şi la melodrame de câte douăzeci de tablouri, dormeau în spatele decoru­rilor şi munca­ lor istovitoare era nesocotită. Condiţiile lor de viaţă­ au fost în sfârşit ameliorate. Înca­draţi la o salarizare, denină, caiifi­caţi,­profesional, aceşti salahori ai teatrului ca şi alţii din sectorul teh­nic sunt primii ocrotiţi de lege în meşteşugul lor. Ia marea familie a scenei nu mai sunt ignoraţi şi so­cotiţi unelte cari se pot înlocui ca o şaibă sau un odgon. Satisfacţiile, atât de întârziate şi atât­ de cuvenite date tuturor oame­nilor muncii, deci şi anonimilor ce i-am pomenit, vor fi o piesă pu­ternică în ridicarea teatrului pen­tru popor. S-a socotit totdeauna că puterea şi perfecţiunea sunt două faţete ale unui etern diamant. De data aceasta nu vor mai fi două fa­ţete opuse, nu continuate în aşa fel, încât strălucirea artei să reiasă cât mai deplină din energiile valorifi­cate către culmile creaţiei prin muncă. ______ Il­xawaru Pană Aysmu!1 v '■"■■J..' u,«A? ■awgr.-'-Mir :Duminică 7 Septemb. 1947 Ce cuprinde noul contract colectiv al actorilor Class de swîzare. — Ziua de lucru de 8 ore. — Toalete După o muncă asiduă de câteva săptămâni, contractul colectiv al ar­tiştilor a fost întocmit. La ultimele 3 şedinţe au luat parte­ directorii tutu­ror teatrelor din Capitală. Se a căzut la înţelegere şi în cursul săptămânii care urmează, contracul colectiv —­ primul contract care garantează acto­rilor asigurarea tuturor drepturilor ce li se cuvin — va intra în vigoare. Punctele principale ale acstui con­tract sunt: Ziua de lucru de 8 ore Actorul trebue să­­muncească pe lună 26 zile (4 Duminici libere). Aceste 26 zile dau un total de 208 ore. Fiecare reprezentaţie e socotită ca 3 ore. Orice apariţie într’un specta­col este socotită ca participare la re­prezentaţie, deci 3 ore de muncă. Orice oră de muncă ce depăşeşte totalul zilnic sau lunar va fi socotită ca suplimentară şi plătită ca atare. Clasele de salariu ars* Sunt cinci clase de salarizare. Din prima fac parte elevii de ansamblu, actorii fiind împărţiţi în 4 categorii. La salariul categoriei respective — care urmează să fie stabilit definitiv până luni — se poate adăuga o sumă care să reprezinte valoarea comercia­lă a actorului angajat. Toaletele şi costu­mele Toaletele moderne şi clasice ale personalului femenin vor fi făcute pe cheltuiala direcţiunii şi se vor alege de comun acord cu Interpreta, director, director de scenă şi decorator. In cazul când costul toaletelor unui actor intr’o piesă modernă e mai mare decât leafa pe o lună a numitului ac­tor, teatrul va suporta 50 la sută din cheltueli. Ansamblul Conform legii teatrelor, teatrele păna la 500 locuri vor avea angajaţi anual 8 membri activi ai sindicatu­lui şi 2 probişti; teatrele cu peste 500 locuri, 12 membri activi şi 3 pro­­bişti. Teatrele muzicale vor avea anga­jaţi anual 50% din membrii orches­trei, corului şi baletului. Sezonierii Actorii angajaţi cu reprezentaţia au o salarizare aparte, fiind plătiţi cu 30 la sută în plus peste leafa catego­riei din care fac parte. Ei pot fi anga­jaţi pe un interval de timp variind în­tre 3 şi 90 zle. Sfrncturi Condiţiile nemai­întâlnite pe care le oferă acest contract cer în schimb o deosebită conştiinciozitate din par­tea actorilor. Orice abatere va fi as­pru pedepsită. Sunt 9 feluri de pe­depse. Primele 3 pot fi date de res­pectivul director, celelalte şase de co­misia de disciplină din care fac parte reprezentanţi ai direcţiei de scenă, ai direcţiei teatrelor şi ai Uniunii Sin­dicatelor de actori, scriitori şi zia­rişti. RSP« Urmare din pagina 1­ ct­­ată timp de două secete și jumătate. Abea p­a în­ceputul secolului XVIII-lea sala de teatru a început să-și piardă vechea fizionomie, poporul — care asista la spectacole în picioare ?— căpătând și el deslegarea de a privi spectacolul de pe scaun... Prima sală în care s’a aplicat acest privilegiu a fost cea dela hotel Bur­­gogne — în 1662 — dacă când „Monsieur“ fratele mai mic al unui rege al XIV-lea, a vrut să stabilească sin­gur cine flueră cu regularitate, dela parter, pe activul Montfleury. Tradiţia construcţiei sălilor de spectacole a fost re­formată abea în a treia decadă a secolului XIX-lea. Din dreptunghiulara sala a devenit la modă în formă de potcoavă, cu parter şi cu mai multe rânduri de loji, prevăzute cu culoare spaţioase. Scena a rămas însă la mijloacele ei primitive, chiar şi în construcţiile cele mai desăvârşite, cum a fost de pildă Teatrul din Mei­ningen. Dealtfel în epoca aceasta atenţiunea constructorilor nu se îndrepta prea mult asupra interiorului sălilor. Scena continua să fie anarhic construită şi sala imper­fectă, dar în schimb se acordă toată atenţia formei exterioare a acestor teatre, care trebuiau să întrunea­scă toate calităţile artei arhitectonice respective. Ne-au rămas din această epocă splendidele edificii ale Ope­rei Mari din Paris, a celei din Moscova, cea dela Odes­sa, Teatrul din Beyrouth, Opera Mare din Viena şi cea dela Leningrad. Toate aceste săli — ca şi altele din categoria Châtelet — Paris, Grosseschauspielhaus- Berlin, Metropolitan-New York, Covent Garden-Lon­­dra, etc., care au o capacitate între 2—3000 spectatori, — cu toate perfecţiunile technice de care beneficiază au rămas cu scenele construite tot după calapodul re­formei din 1870. Abea după 1910, odată cu apariţia cinematografului s’a pus în mod serios problema sălilor de spectacole înzestrate cu tot utilajul necesar. îngrijorarea oameni­lor de teatru care vedeau în cinematograf un concu­rent înverşunat şi dotat cu mijloace technice imposi­bil de realizat în teatru, a fost împărtăşită şi de arhi­tecţi şi constructori. Charles Siskis, Wimpers Simpson, Serge Chesmaieff, Chesterton, Rudolf Frenkel, Cor­bett, Harison, Mac Muray, Erich Mendelsohn, Poelzig şi alţii au trecut la ofensivă şi lăsând pe plajj secundar exteriorul, chiar şi sala propriu zisă, şi-au concentrat toată atenţia asupra scenei. Naiva scenă de odinioară s’a transformat într’un adevărat şi perfect apărat teh­nic. Scenă glisantă, scena rotativă sau scena ascensor, uzina aceasta de iluzii a fost prevăzută cu amplifica­toare pentru sonorizări, cu aparate pentru jacul fascico­le­ luminoase şi a proecţiei, în sfârşit cu cabine como­de pentru interpreţi, etc., tinzând să realizeze, fără pauze şi în timpul cel mai scurt, marele spectacol popular. Aceste tendinţe inovatoare au stat la baza construc­ţiei teatrelor pigalle-paris (1929), Straford Avon (1932), Harcov-U.R.S.S. (1932), Schuman-Frankfurt (1932), Opera din Sofia (1933), Raio City şi Center Theater din New York (1933) şi Cambridge-Londra (1934), — său care­ au între două şi şase mii de locuri. Şi acum, după ce am trecut în revistă, statistic toate etapele prin care au trecut sălile de teatru din lume, să vedem şi ce s’a făcut la noi şi mai ales ce ar trebui să se facă. Dar despre aceasta în articolul viitor. Ausret Ioa­n Vraican IN CAT­EV­A HA­VDURI Eugeni­a Popovici şi Ion Lucian Afişul Teatrului Municipal a căpă­tat o scrisoare cmfwy pa cmfwypa n­tat o serioasă întăritură prin inte­grarea d-nei Eugenia Popovici în ansamblul comediei „Nu se ştie ni­ciodată“ de Bernard Shaw. Eugenia Popovici şi Ion Lucian al­­cătuesc unul din cele mai bune cu­pluri de comedie ce se pot formă ac­tualmente în teatrul bucureştean. Pasan Maximilian 3a Teatre»! Alhambre Despărţindu-se de d. Jack Fu­lga d. Puiu Maximilian va activa totuşi ca director de scenă la Teatrul Boe­ma. Deasemeni a sa este autorul co­mediei „Cucurigu-Gagu" cu­ care îş va inaugura stagiunea compania de ora­ş de la Alhambra ansamblul Mia Steriade, Şt. Flordara, C. Răutuț. Instalarea d-lui SVââ’h­im la­ Teatrul. Năfî­­'«nal - din-- l­aşi . .. Marţi la orele 12 a avut loc la Tea­­tru­l Naţional1 din Iaşi, în prezenţa d-lui Ştefan Tita secretarul gen­eral al ministerului Artelor şi a oficiali­tăţilor locale, instalarea d-lui Marin Iorda în funcţia de director al sce­nei oficiale din capitala Moldovei. Au luat cuvântul d. secretar gene­ral Ştefan Tita şi d. N. Kiriţescu, di­rectorul general al teatrelor. Tuturor le-a răspuns d. Marin Ior­da mulţumind pentru încrederea ce-l onorează şi promiţând toate străda­­daniile pentru ducerea la bun sfârşit a preţioasei misiuni ce i-a fost încre­dinţată. Teatru! îvtagadar şi-a suspendat activitatea Compania de la Mogador şi-a în­cetat Duminică seara activitatea. . Ea va fi preluată, probabil, în preajma Crăciunului. începând de joi, la Mogador, se joacă „Legea iertării” de către trupa Victor Antonescu.

Next