Romanulu, august 1873 (Anul 17)
1873-08-05
ANULU ALU SEPTE SPREJOCELE VOESCE ȘI VEI PUTE Ori ce cereri pentru România, se adresezií la administrațiunea Jianului. ANUNȚURI n pagina a IV, spațiul si de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS , la d-nii Crain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A: la d-nn Haasenatein și Vogler Neuermarkt, U. Scrisori și ori-ce trimiteri nefrancate vor fi refnsate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLA RULU. Din causa serbătorii de Luni, diabulu nu va apărt. Marți. Redacțiunea și Administrațiiunea, Strada Academiei, No. 20. ■ [UNK] gjjJI «tammmmmmamwmmm ini _JJ.l.. a» dgfg.«»«iw: DUMINECA, LUNI, 5, 8 AUGUSTU, 1873; LUMINEZITE ȘI VEI EI AUONAMENTE in Capitale: unuanii 48 lei; ș ese lunî 24 let tret luni 12 let; uă. lună 5 let .» Districte'infi'anű 58 let;șase luni 29 let . tret lunt 15 let; uă lună 6 let. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 1. A se adresa LA PARIS; la d. Darras-Balegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, șiiTM (1-nit Órain et Micond, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA; Iad. B. G. Popovict.Fleisct - markt, 15. Edițiunea de sera țarială Pressa de ați împle două colóne, ca revista, cu espresiunile naturale ale regimului de astăzi : „Clapiștî, demagogi, tonți“ și altele. E oprixa — strigă apoi fóia oficiósa, — actul prin care voiu pute se strivesc« capulu idrei roșii, se probeză a lorii necunoscință, lipsă de logică, neonestitate în politică,hoții, jafuri și nu mai ținemă minte câte trădări, ș’acesta, cum jiserame, într’ună spațiu de două colone. In sfîrșită ajunserămă la adulți celă teribile, căci Pressa d’astă dată vorbia cu adulți în mână, și ce neȘurăm fi! Unu (siariu ală consiliului de miniștrii din anul 1867, închiriată după referatulu d-lui Donici, și relativa la propunerea făcută de nesce întreprinzători ca să le cedeze uă liniă de căi ferate. După cum se vede din coprinderea acestui actű, pe care ila reproducemu mai la vale ca să lă judece și sé ne judece tota lumea, d-nii V. Obedenu și Gr. Raquier,în înțelegere c’uă bancă din Viena, ceru să li se promită acordarea unei concesiuni de cale ferată de la Bechetu la Craiova, pe valea Jiului, cu cutare condițiuni, plus iarăși promisiunea ca, la casa cândă guvernulu arű voi să prelungescă linia de la Craiova spre frontieră, se fiă preferați totü d-lorii pentru acestă lucrare, în condițiuni egale. Intrebămă acum pe orice om, cu bună simții ș’onestă, unde este crima, sau măcară greșiela supt scriitorilor acestui actă de arhivă? Noi n’aveamă atunci nici uă linie votată, și prin urmare nici uă funcțiune, și punctură Vulcană, în lipsa Verciorovei, se pute admite culesnire. Aci este ceva și mai neînsemnătoră. Unii întreprinzători cere guvernului cutare concesiune folositare țărei, — spre exemplu linia ferată de la Bechetă la Craiova,—derű pe lângă celelalte condițiuni avantagiose ce vă propună, adauge elă, vă ceră încă, ca de veți voi vremă dată să faceți scară la ceră, să mă preferați pe mine cu condițiuni egale, pentru ce dera ministrulă să-i refuse cererea, întrucâtă condițiunile celelalte voră fi acceptabile ? Ei bine, e că ’n ce constă și crima celoră cavină suptscrisă (siabulă în cestiune, din care Pressa a voită se facă uă spérijuratare pentru adversarii iei. E că, Zipenie și noi, „âncă vă probă elocintă despre logica, onestitatea politică a patrioților și neprihăniților bărbați represintați prin Pressa. „Daca nu neî noiată aparițiunile, se prepară mare catastrofă în relațiunile reciproce ale celor mai putinte curți europene, care va produce în Europa fără neouiă săuă constelațiune politică cu totul nouă. „Apropierea Rusiei cu Austria este atâtă de clară și vădită, încâtă oricine pate s’o considere deja ca ună faptă. Acesta a declarat-o, în faca Europei, însuși împăratulă Rusiei, într’ună modă oficiale, rădicândă în Varșiova una toastă, „în sănătatea ambiloră mareși ali (celui austriacă și prusiană) ca represintanți ai ambelor state amicale ale Rusiei.“ „Din aceste cuvinte semnificative se constată până la evidință relațiunile stabilite și ’ntărite chiarü pate prin tratată, cari voră concura puternică la sortea Europei. „Deru pare e’acăstă triplă abanciâ a puteriloră de nordă are se’șî mai lărgescă cerculă, primindă într’ănsa și pe Marea Britanie. Inadevără, Gladstone a declarată în parlamentul englese „că marțiaiele membrilor dinastiei nu mai au însemnătate politică,“ dera a terminată cu următorele cuvinte: „acestă legătură însă va schimba vederile poporului englese.“ Asia derű, după cum se vede, „acestă legătură nouă“ va produce nu numai uă transformare în opiniunea publică, ci va face uă schimbare chiar și în conceperea intereselor englese în Asia și mai cu semă în priintele din Europa. „Deru orîcine va fi la guvernă în Anglia nu va mai pute opri faptul căderii Turciei. Popórele chreștine din priinte trebuie derű se’șî deschidă ochii mai de timpuriă, pentru ca nu catastrofa, ce se prepară cu atâta evidință în ’ntrega situațiune a lucruriloră, se fă momentulă patriei loră. Ne place a crede că, pentru noi se ivesce necesitate d’a ne folosi cu ’nțelepciune d’acestă situațiune. „Nainte de toté ară trebui se ’ntărimă legătura între poporele chreștine din priinte. Solidaritatea nostru ară trebui se fiă nu numai comună, ci bine definită și clară dedusă din orice punct de vedere. Și tocmai atunci ni se va presinta necesitate a ’ncepe lucru, avendă in vedere și situațiunea politică a Europei. „Anglia a fostă totudeuna contraria revoluțiunii din priinte, e redjendă că pentru densa este celă mai convenibile lucru a se menține Turcia. Însă omenii de stată din Londra s’aă convinsă deja că acestă travaliă este ală unui Sisyphe, care nu va fi nici vădată terminată. Anglia, avăndă în vedere acestă faptă, va fi silită a căuta altă combinațiune, ș’acesta de sicură nu va fi, decâtă a veni în ajutoră ereditarilorlegali ai „bolnavului,“ spre a ’și redobândi drepturile lor”. „Temerea ce exista cum că — o spune că pe faclă— Rusia va ’nlocui pe Turcia, nu ’și mai are loculă. Mai ântâiă împăratulă Alesandru II a părăsită cu totulă ideia d’a mai pătrunde in Europa cu sabia ’n mână: elă a declarată oficialminte în mai multe rânduri, că Rusia nu voiesce conciste noui în Europa. Afară de acesta, Rusia chiară de țară ține de politica imperatorului Nicolae, totă ară fi cu neputință a realisa asemenea planuri în peninsula Balcanului. Cine ară părăsi seü ară sacrifica astăi independința mea? Ore Elenii, cari au plecat pe calea unei politici strictă naționale? Ore Serbii, cari prin esistența loră politică în timp de cincizeci de ani aă probată că libertatea este pentru ei tată ce aă mai sacru, și că simtă gata a -și apăra acestă tesaură cu orice preță și chiarü de fratele lorii, în casă cândă acesta ară cuteza să puie mâna pe elă? Bulgarii are, cari pentru independința loră bisericescă aă susținură atâtea lupte crâncene, și cari nară renunța la independința loră politică chiară cu pericululă de peirea unei generațiuni întregi? Românii are, cari și că desemnată că politică independintă în ori-ce privință? Prin urmare nimeni nu vrea se sufere ună stăpână străină, și Europa chiară este de sigură încredințată, că ceaa ce va câștiga priintele, el se va bucura singură d’acesta câștigă și nimeni altă. Tóte aceste suntă astăzi așta de clare și lămurite, încâtă și opiniunea publică în Anglia a ’nceputu deja a cunosce câtă de injustă a fostă vechia sea concepere. Daci ’nainte dera din partea Europei vomă ave din ce în ce mai puține opstacule. Timpul ă lui Palmerstone a trecută pentru totădeuna! Acum noi poporele orientale trebuie numai se simă preparați, ca se ne putemă folosi de situațiunea generală, ce ni se oferă asta de bine, și cu care în adevĕrü este legată și interesul Europei întregi. „Pentru aceste cuvinte, amu fi dorită se ’ndreptămă mai desă atențiunea către ómenii noștrii de stată, dérfi nu mai puțină și către acei ai veciniloră și amiciloră noștrii din peninsula balcanică.“ Mulțămimă vitejiloră noștrii vecini de buna opiniune ce au avută și mai adâncă despre noi. Serbii însă, pentru ca se pute vorbi astăfelă despre deplina morte a vechiului bolnavă, aă pentru denșii buna-voință a Rusiei și alianda Slaviloră din juru le. Ei adâncă, după darea de semă publicată mai deună Zi de mai multe Ziare străine și de Pressa din Bucurescî, 115,386 de soldați, cu 192 guri de focă și 6,000 cai. „Afară de acesta trenulă și corpulă sanitară numeră celă puțină 14,000 omeni. Parcul de artileria de la Kraguejewacz cuprinde celă puțină 500 tunuri de diferite calibre, lucrate tote forte escelente. Țera póte dispune de celă puțină 10,000 de cai de cavaleria.“ De câte pusei și de câte tunuri va fi dispusado óre și guvernulă nostru? Câte pusei și câte tunuri adusu-s’aă în țeră, afară de cele comandate de ministeriul Golescu-Bratianu ? Ce alte pregătiri de apărare a țărei făcută a și face guvernulă, afară din funcțiunile Vulcană, Brașiovă și Oituză, promise deja de densulă Ungurilor? Anima ni se ’nchide,ni se plecă capulă și ne cade condeială din mână. sailles aru fi decisü se convoce Adunarea naționale imediată după evacuarea teritoriului, spre restabilirea monarciei. Acestă scrie Agința Havas o declară lipsită de orice fundamentă. Se asigură că membrii stângei au renunțară la ideia de a interpela pe guvernă în sînul comisiunii permaninte, în privința fusiunii celor doue ramure ale familiei burbone. Ministrulu francese de comerciu va pleca la Viena spre a visita esposițiunea. Ducele de Marnier, deputată, a murită. S’a răspândită scomptulu ca d. Gambetta s’aruti logodită cu d-șiora Deufert, fiica apărătorului cetății Belfort, și s’asceptă că acestă scrie se se confirme. In vederea nouelora alegeri ce an se se facă în Francia, guvernulă a oprită la Limoges publicarea diarinlă la Progressis, prin organulă generarelui Bittard-Desportes; la Lyon a foieî le Petit Lyonnais, prin generatele Bourbaki; la Havre a főtei le Peuple souverain , și ’n departamentală l’Aude a jianului la Fraternite. Locuitorii din Metz se vor presinta ca părți civile în procesul Bazaine. Cu data de 10 Augustă, se telegrafieză din Madrid Ziarului le Danube, că ministerială hotărîtă se respingă cererea cortesiloră privitóre la amnistia pentru personele ce au luată parte la ultima insurecțiune. Desbaterea Constituțiunii a ’nceputu. Madrid, 11 Augustă. — Se comunică de la Albacite . Contreras a părăsită Murcia cu 2000 de omeni și 2 tunuri spre a ataca Madridul. Guvernulă, informată, a trimisă oă colonă de 1000 de omeni la Chinchilla, punctul de despărțire ale drumului de ierii din Madrid. Insurginții au fostă îndată atacațî de trupe. Contreras, împreună c’uă parte din colona sea, făcură retragere, care ’n urmă degenera în învălmășielă . 400 insurginți au fost prinși, tunurile și materialurile de resbelă luate. Contreras și șefii principalii au scăpată, ense se crede că vom fi prinși, trupele nu au suferită nici uă pereiére. Pesta, 12 Augustă. — D. Horn invită pe guvernă, prin zioiele Ellender și Ilon, se convuce Reichstagulu pentru câtăva timpă, énse iute, spre a’î face propuneri privitore la măsurile ce trebuie se se ia în privința tristei situațiunii financiare a țerei. Este mai învederată acum că cei trei imperatori auotărîtă că d’astă dată Turculut se plătescă ambia loră. In facia acestei otărîri, nu suntűare datori Românii se cugete matură, se desbată, și toți, întruniți în cugetă și n voință, secante și se găsescă ce trebuie se facă pentru ca surparea imperiului otomană se nu’i copleșescă și se’i ucidă? E că ce scrise în acestă privință, la 27 iulie,siariulă oficiosă ală guvernului Serbiei, Vidovdan: Reproducemü seriile următore după edițiunea de dimineta a siariului nostru din numerala trecută: țiariulu francesc Le Soir a anunțații că comisiiunea permanente a camerei din Ver Citima din Indipendința belgică. Impresiunile din Francia nu simtă delocă favorabile fusiunii celoră două ramure din casa burbonă. Republicanii sunt mai convinși de câte ori cândă de imposibilitatea unei înțelegeri între orleaniști și legitimiștî, din causa divergințeî ideieloră loră asupra maselor esențiale ale regimulul ce vară se constituiescă. Supunerea comitelui de Paris și a unchilor săi comitelui de Chambord nu va schimba întru nimicit acestă ordine de lucruri, și, după cum se esprime d. Marcel Barthe, într’uă epistolă adresată tarei Independent des Basses Pyrenees, Adunarea națională, la finele prorogării, se va ’ntorce la Versailles totă în starea de desbinare de până acum și, prin forța lucrurilor, va fi nevoită se se disolve, sau se organiseze Republica fără a o proclama. Le Bien public, într’un articlu care s’atribuie inspirăriloră d-lui Thiers, revendică drepturile Republicei conservatore și lasă a se ’ntrevede că disolverea va fi singura măsură reală și logică care se va pute lua, pentru ca Francia se era din starea de neliniște, în care o țină intrigele monarchice. Stă cum se esprime acelă Zi amtă: „In notele prin care Ziariele confidiate interpretă cele ce s’aă petrecută la Frohsdorf, vedemă că se vorbesce despre Adunarea naționale. N’amă fi avută nimică de obiectată deca, în loc d’aceste cuvinte, s’ară fi Z’să suveranitatea naționale, însă nu s’a zisă astăfelă. „N’amă contestată nici-vă dată puterile actualei Adunări, recunoscemü c’avea deplină autoritate se decidă despre pace, se puie ’n esecutare tratate, se reorganiseze teza; suntemă de părere că ea are puterea necesară d’a vota legi organice, d’a regula lină modus vivendi, d’a opri se se producă uă vacanță ’n puterile publice, d’a ’mbunătăți chiară cutare sau cutare lege ’nsemnată, ca legea electorale: tóte aceste lucruri dau mai multă stabilitate presintelui făr’a lega sau înstrăina viitorulă. Totude una ama aprobată Adunarea, cândă a refusată se trecă peste puterile sale. Nu vomă face însă totă astă-selă déca, schimbându-se împrejurările, sară lăsa se fiu dusă la nișce acte grave, care ară fi uă impietare asupra drepturilor imprescriptibile ale țării. Déca se crede c’a sosită ora d’a se regula destinele Franciei, drumul ă ce trebuie să se urmeze ni se pare lămurită. Adunarea ’și va termina repede opera, apoi nisce alegeri generale motivate voră trăiaste noui represintanți, ală căroră mandată speciale și definită se va esercita in totă independința și cu deplină inteligință. Acestă tesă amă susținut-o de mai multă d’umană, într’uă polemică cu Verdre, care, consecințe principieloră sele, cerea ca țera se fiă consultată pe calea unui plebiscitu. Acesta nu e u invențiune de momenta, ci chiară logica și consecința forțată a actului împlinită de principii d’Orleans. Recunoscăndă ca singură represintante ală principielor monarchice pe cornițele de Chambord, principii aă primită, în modă tacită, convingerile și principiile regelui soră. Monarcia liberale și constituționale a ’ncetată d’a esiste; principiul suveranități naționale nu se mai póte esercita, după acești monarciști, decâtă printr’unftactă supremă de supunere represintantelui regilor legitimi. D’atunci situațiunea s’a simplificată și datoria liberaliloră e arătată ’n modă clară. I ntre monarhia dreptului divină și între imperiă, nu mai e locă pentru că monarhia temperată, eșită din voința națională. D’ac ’nainte Republica e singurulă tereme pe care se potă întâlni liberalii. Nu ne vomă plânge dorii de evenimentul de care se bucură monarebiștii puri, căci Republica va profita de densulă. Actualei Adunări nu ’i credemă voința d’a impune uă soluțiune țării, căci, déc’amü voi o, o credemă neputinciosă pentru unu asemenea lucru. In șirurile invingătorilor, de la 24 Mai, mânia e mai vină decâtă oricându în contra „sinistrului bătrână.“ care e aclamată în tota Francia cu ocasiunea evacuării teritoriului. , țiamele orleaniste începu și ele se jărescă că sarcina d’a resturna Republica nu pre c ași ora și că ’n acelă jocă principii, amicii soră, n’aă reușită de câtă se le compromită demnitatea și interesele partitei. D’aceaa nu vorbescă de ’ntâlnirea de la Frohsdorf, de câtă ca s’o reducă la proporțiunile unei întâlniri de familia. Dintr’ună articlu din cele mai autorizate resultă că, déca cornițele de Paris s’a împăcată cu vărul său, renegândă actele ascendinților săi și abdicendă în orice pretensiune dinastică, cu tóte acestea n’a luată nici ună îngagiamentă de natură a ’nlesni suirea la tronă a nepotului lui Carol X. Acestă declarațiune ară mai pute liniști puțină pe orleaniști, ingrijați de perspectiva unei restaurări a monarhiei absolute, darii va fi multă mai puțină bine primită de legitimiștî și nu va contribui delocă la reconciliarea dreptei cu centrulti dreptă. Citimă în La Répuhlique francais : Se pare, citindă Ziariele monarchice, că Francia ’ntregă este la Frondsdorf