Romanulu, iunie 1887 (Anul 31)

1887-06-10

ANUL AL XXXI-LE g­roiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV ■ . ...................40 bani Cetto „ „ „ „ IVI...............2 lei — „ Insert­uri și reclame pagina III și IV linia .2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8. Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusii — 20 BANI ESEMPLARUL 1 BUCURESCI, 9 CIREȘAR­I Necurmat am atras aci seriosa a­­tențiune asupra igienei publice și, în special, asupra stării sanitare în comunele rurale. Raportele medicilor, de cari am vorbit in nenumerate rânduri, ne-au spus în d’ajuns starea în care se a­­flă comunele nóstre rurale, din pun­tul de vedere al igienei publice. Pretutindeni aceiași incultă și ace­iași tristă priveliște. Țăranul suferă cumplit de tot fe­lul de bóle, între altele de botele cele mai rele și mai otravitore ca sifilisul, pelagra, etc., pe lângă cari trebue să mai adauge m­ânca și a­­busul băuturilor spirtose, falsificate în așa grad în­cât sunt nisce ade­vărate otrăvuri Lipsa de ajutorul șclinței face ca trebuință mare și neapărată să fie de un serviciu, medical mai complet și mai conșciincios. E că ce ne au spus raportele me­dicilor inspectori, cea ce ne mai spune acum și d. doctor Felix, mem­bru al consiliului sanitar superior, în raportul său pe 1886 asupra inspec­­țiunei serviciului sanitar din circum­­scripțiunea I a județelor Sucéva, Do­­rohoiu, Botoșani și Iași, raport pe care-l găsim publicat în Monitorul oficial de azl. Dar să vedem ce constată d. dr. Felix în raportul seu, în ceia­ ce pri­­vesce starea sanitară a comunelor rurale din cele patru iudete in cap­tate de d-sea. Medicul inspector t­ice că pelagra ia proporțiuni cari reclamă mă­suri extraordinare pentru combate­rea ei, și că instituțiunile speciale create până acum pentru a vindeca pe sătenii atinși de pelagră, spitale­le rurale și ambulanțele militare tre­­buesc completate prin măsuri profi­lactice basate pe cercetări științifice asupra adevăratei cause a pelagrei; că sifilisul, de­și mai puțin fre­­cvent de­cât în anul trecut, se men­ține mai cu deosebire în unele co­­comune, și că măsurile luate până acum pentru stârpirea sifilisului nu sunt destul de energice; că între bulele de cale suferă poporațiunea rurală este și alco­olismul, și că calamitatea acesta este și mai dezastroisă din cauza ca­lității rachiului, încărcat cu cantități însemnate de alcool amilic , că serviciul medicilor de plasă mai lasă mult de dorit, și că pe alocu­­rea el a degenerat într’u­ simplă for­malitate stârpă, etc. etc. Este destul atât pentru ca fie­care sa vede și să înțelagă starea în care se află comunele nóstre rurale din puntul de vedere al igienei publice. Și cu tote acestea, pare că puțin interes se pune pentru curmarea râu­lui, care amenință din ce în ce mai mult se ia proporțiuni și mai mari și mai ingrijitore. Ori­cum am înfățișa lucrul și ori­cum am privi cestiunea, nu ne pu­tem sustrage de la îndemnul ce ne impune gravitatea constatărilor fă­cute de omenii speciali pentru a lua grabnice măsuri de îndreptare. Starea sanitară a comunelor ru­rale este ast­fel în­cât nu mai este iertat nimănui să stea nepăsător și se nu cugete serios la ceia ce avem de făcut pentru a scăpa poporațiu­nea rurală de flagelul care o bân­­tue astăzi. Bólele de tot felul seceră fără cruțare poporațiunea nostru rurală, din cea mai fragedă etate a co­pilăriei ; pelagra­ma proporțiuni în­­grijitore și sifilisul bântue multe din satele nóstre, otrăvind sângele celor atinși de acestă bolă cum­plită și pregătindu-ne uă generațiune ofilită și schilodită. E că adevăratul tablou de stare a igienei publice a poporațiunei nóstre rurale. (« Ț­îr* fo ți» a­ vR OO O­UT­­ința, ce face medicul ? Lăsăm să răspundă ensuși d. dr. Felix. E că ce tilice d-sea : »Medicul se presintă la primărie, în­­treba pe primar daca sunt bolnavi în co­mună, primarul în indiferența lui răspunde obicinuit ca toți locuitorii sunt sănătoși. Medicul scrie un prescript-verbal prin care constată presința­rea în comună și plecă fără a visita diferitele cătune care com­pun comuna, fără a interoga pe mai mulți săteni despre sanatatea locuitorilor: sau medicul vede 3—4 bolnavi din cătunul în care se află primăria, le dă medica­mente și numai cerceteza déca în cele­­l­alte cătune se află bolnavi, afară de cai de epidemie, când locuitorii acelor cătune cer venirea medicului», a menține neutralitatea s­a, Belgia ar fi silită de a împedica drumul pe Meusa în­tre Francia și Germania. Ministrul adaugă că Belgia dispune de o­ forță armată de 130,000 óment. Madrid, 8 Iunie. Ministrul financelor a declarat că guver­nul primește suprimarea tacselor de in­trare asupra zaharurilor coloniale cari so­sesc în Spania sub pavilionul național. Londra, 8 Ianufi. Ședința Camerei comunelor consacrata la discuțiunea birului irlandei s’a prelun­git forte târz­iu noptea. Sir Belfour, secre­tar pentru Irlanda, respunz­ând d-lui Dil­lon, unul din capii partidei irlandeze a declarat că guvernul nu va întârzia a în­trebuința forța ca se stabilesca ordinea în Irlanda. Pesta S Iuniu. flcarele din Viena și din Pesta publică, fără nici un comentariu următorea scrie : »La 2 Iunie, Blasius Orbán, locuitor din Kaszonfelv în comitatul D’Essig, trecând fruntaria a fost­ ucis de uă sentinelă româ­nă. Autoritățile din Essig au raportat te­­legrafic este cazul ministrului de interne.» Paris, 8 Iuniu. I.Ziarul La republique frangaise­­ fice că Europa urmăresce cu îngrijire evenimen­tele care se desfășură la Berlin. Sorta Pru­siei, dire­nsarul parisian pate depinde de uă racela­ sau do­uă operațiune chirurgi­cală. Ensă nu face nimic. Moștenitorul îm­păratului Wilhelm va dispune tot­dea­una do­uă armată puternică și cestiunea de a sti cine va fi viitorul rege al Prusiei este din cele mai amenințătore pentru Europa. Roma, 8 Iunie. Papa pregăteste în acest moment, En­­cyclica privitore la regulamentul Gestiuni­lor de lucrători în Europa. Viena, 8 Iunie. Mar. DolimLnnG, . (--- —-1 la Viena, a presintat astăcfl scrisorele séle de acreditare. Roma, 8 Main. Erl parchetul a confiscat doue­spre-dece­riare care reproduceau discursul rostit de d. Cavalotti, la Gaprera și în care­­ politica guvernului este atacată cu multă vioi­ciune. Grenada, 8 Iunie Un mare cutremur s’a întâmplat aci și a produs uă mare panică printre locuitori. Din fericire nu au fost stricăciuni. Bruxelles, 8 Iuniu Greva lucrătorilor manufacturilor de ți­gări continua fără a prezintă incidente noul. Socialiștii au atacat soldații la Gând, și cu mare greutate au putut fi împrăștiați. Agenția liberă. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Bruxelles, 8 Iuniu. Intr’un discurs rostit la Cameră, minis­trul de resbel combate conclusiunile. D. Frére-Orban care susținea că, cu scop de abstinență în alegeri la slovacii din Ungaria, Organul Slovacilor Nyrodne Noviny de­clară în fruntea numărului său din urmă, că partita națională a Slovacilor nu va lua parte la alegerile pentru dietă. Moti­vele acestei abstinențe sunt aceleași ca și acum trei ani. Legalitatea față cu naționa­litățile nemaghiare au ajuns la culme și do­uă alegere liberă nu pate fi vorba. Numi­tul <flar speră că va veni în curând tim­pul, când cercurile hotărîtore din Ungaria vor ajunge se înțeleagă, că aceeași liber­tate se cuvine tuturor naționalităților Un­gariei, și că fora guvernată în direcțiunea opusă se apropie de peste. D. Gladstone în călătorie de agitațiune. Din Londra se anunță cu data de 2 Iunie , D. Gladstone, însoțit de soția s­a și fiul său, a început călătoria sea de agitațiune în sudul provinciei Walles. Pe la tote stațiunile drumu­lui de ier i s’a făcut cea mai căl­­durosă primire. La Wrexham, Oswes­try, Newton, Llanidloes și în alte localități i s’au presintat adrese din partea cluburilor liberale. In unele locuri, «marele bătrân» a ținut și câte un mic discurs, accentuând tot­dea­una că mersul lucrurilor în parlament nu’l satisfac și că nici vorbă nu pate fi de uă legislațiune engleză, scoțiană sau wallesă, până când nu va dispărea cestiunea ir­­landeză. Dacă Wallesii vor ajuta pe Irlanda să câștige dreptul ei, se vor ajuta pe ei înșiși. Marea majoritate a ra­sei anglo-saxone este pentru ca să se dea Irlandei home­rulle. Marele bărbat de stat a respins cu tărie acuzarea cum că partita liberală ar tinde să distrugă regatul britanic. Din potrivă partita liberală caută să strângă cât se pote mai legăturile unirea și să consoli­deze basele uni­unei între Marea Bri­­tanie și Irlanda, înlăturându-se par­tea cea slabă prin împăcarea Ir­landei. Pe la orele 7 seru d. Gladstone a ajuns în Swansea, ținta călătoriei sale, unde i s’a pregătit u­ primire entusiastă. Când a intrat în gară mii de guri începură să cânte frumosul cântec popular wales: Țara părinți­lor mei e în semn de bine al venit. După terminarea cântecului strigă­tele de ura nu mai voiau să în­ceteze. --------■ [UNK] [UNK]IU Hi­t BilWni ---------­ SCRISOARE DIN VIENA Corespondință particulară a Românului Viena, 5 Iuniu. Modul cum s’a exprimat secretarul de Stat la ministerul de comerciu unguresc, d. Matsekovici în discursul său ca, candi­dat către alegători în arondismentul al 7-lea din Pesta, asupra raportului comer­cial că România a produs mare întristare în cercurile de aci. D. Matsekovici este VINERI, 10 IUNIU 1887 L­umineza­te si vel fi.­­ ABONAMENTE Capitală și districte: un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: •IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. 0) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — persona cea mai competentă a ministeru­lui de comerciu unguresc, și el nu s’ar fi exprimat public atât de categoric, deci nu ar fi scrut că are din partea s­a întregul guvern unguresc. Matsekovici declară că atitudinea pe care ungurii au luat’o fa­ță de România fu absolutamente co­­­rectă, că atitudinea României nu lasă uă încheiere a convențiunei și că Ungurii pot aștepta clarificațiunea situațiunea au­­dace. Vrea se a flca cu alte cuvinte Un­gurii sunt deci și a nu face nici uă con­cesiune, el nu se ínchieieza deca indus­tria și comerciul austriac suferă de per­­deri, și vreau precum d. Matsekovici de­clară cu fălia adevărat maghiară, să aș­tepte clarificarea situațiunea cu audacia, și se constrângă pe România la capitula­­țiune. Eu cred­ed că că Maghiarii nu vor ajunge de astă dată la țintă cu audacia lor. Intr’adevĕr vor aduce daune intere­selor industriale și comerciale Austriei ci­­sleitane celor mai importante, însă audacia lor nu va constrânge pe poporul român să abandoneze demnitatea sea națională, și interesele sale economice cele mai im­portante. Audacia maghiară s’a încercat în atacurile ei contra românismului mai mult de­cât uă­data. Istoria scrie mai mult de­cât un capitol asupra acestei cestiuni. Elise­decá Maghia­rii ar voi să aprec­ieze obiectiv învățămin­tele istoriei, apoi ar trebui să ajungă la convincțiune că poporul român dispune de uă forță a vieței și a organisațiunei la nivelul căreia să alungă dibăcia maghiară Desvoltarea României e progresivă, cea a Ungariei regresivă. România s’a ridicat la rangul unui regat independent, decuretor pentru forta Orientului european. Ungaria din contră, dintr’un stat puternic ce fu și pe tronul căruia șeqtuia altă dată familia Anjou, a ajuns uă provincie austriacă care ce e drept au dobândit’o certa autonomiei, după catastrofa din 1866 la Saderva ce dăduse peste Austria care cuse, față de oposițiunea formidabilă a poporațiunei ne­maghiare din Ungaria, zace pe un basa forte clăntitore și nestatornică. Deci deci domnul Matlekovici crede ca Ungaria pare că audacia să aștepte clarificarea situa­­țiunei, apoi și noi putem riposta la acesta că glisul străbunilor noștri! »Iam alias vidi ventus» au dat peste noi vârtej­uri de tot felul fără ca să ne speriăm de dânșii. E adevărat că Maghiarii esercizeza acuma iu în politica austriacă ore’și­care influență. De la catastrofa de la Sadova Maghiarii stau în fruntea politicei orientale austriace. Cornitele Kalnoky e un esecutor devotat al ideilor comitelui Andrassy. Ense succe­sele acestei politici sunt forte problema­tice, atât înăuntru cât și în afară. In Boemia triumfezá partita democratică, a așa «jliselor vechi-Iunî, care urasce dua­lismul, și alcâtui cap d. Gregr numi dua­lismul în parlamentul vienez, »uă crimă» capului vechilor ultramontani feudali, care pactisaseră cu dualismul și cât Maslugari, dr. Rieger 200 studenți veh­i în Praga i-a fă­cut un cazen misie solemnă. In același timp iflarului politic și celor­l­alte organe ace­iași direcțiuni guvernamentale îi fură sparte ferestrele. In sala de lectură a studenților Cec­î, aceste diare fură lupte călcate cu piciorele și exclase pentru tot­deauna din societate. D. Rieger și cei­l­alți capi­i al partitei ultramontane ar fi avut a­r îndura manifestațiuni și mai violente a amără­­ciunei publice, dacă n’ar fi intervenit pe«»sí#’*Sí*í^~ liția spre apărarea lor. In Croația uă a­­nalogă mișcare are loc care e dirigează tot asemenea contra dualismului și contra posițiunei Maghiarilor și în fruntea miș­­cărei acesteia astăzi, âncă dupa 140 de ani, e tot același partit al lui Zellach­, care fu atât de fatal în 1848 Maghiarilor. Tóte partitele croate care până aci erau devi­­sate s’au unit în un singur și mare partid și s’a pus de țintă de a potoli influența ma­ghiară. Acestea sunt simptomele care re­clamă uă atențiune seriosa. In locul au­­dației ar fi de dorit maghiarilor un dosâ mai mare de prudență. Mai mult de­cât uă dată su demonstrat că Românii și Ma­ghiarii sunt aliați naturali. E timpul su­prem ca Maghiarii să pricepă să dată a­­cesta solidaritate naturală și să lucreze în conscință. Cât de dominantă posițiunea lor chiar e acuma în Austria, totuși nu trebue să uite că sunt numai ua minori­tate și că uă minoritate trebue să sucom­­beze tot­deauna decâ nu pricepe să câș­tige aliați și «e se libereze de isolarea ei. ------—«Ram----­ SCIRI D’ALE PILEI Qiarele din Iași publică un călduros a­­pel către publicul român și în special că­tre domnele române ca­re se constitue în comitete și să pună tóte silințele pentru a face ca suferințele Românilor de peste munți, nenorociți prin incendiurî și inun­­dațiuni, să fie alinate. Cu acastă ocasiune nu putem de­cât sa espriasâm mirarea nostru cum pentru Ro­mânii de peste munți, unde mii și mii au rămas fârâ casă și masă, nu se face a­­prope nimic în capitala României, pe când pentru alte sinistre, în alte țări și la alte nemuri, ómenii noștri se întrec în zel și dărnicie. * * * Se­­ fice că d. Aurelian, noul ministru al lucrărilor publice, se ocupa serios cu ces­tiunea înființarei unei companii române de navigațiune pe Dunăre. * * * D. Kogălniceanu părăsește asta­zi ca­pitala ducându­se pentru cât­va timp în Dobrogea. De aci va pleca apoi în străi­­inatate * * * D. dr. Wignard, care multă vreme a o­­cupat postul de medic al comisiunei du­nărene europene, a părăsit țara spre a se stabili în Francia. * * * Cei trei ofițeri din intendența armatei nostre, cari au fost trimiși în Austria și Germania ca să studieze organizarea ser­viciului de intendență din acele țări, s’au reîntors în țară. * * * FORȚA ROMANULUI 10 IUNIE 32 Yegof Nebunul Erckmann-Chatrian XX. Aerul rece, ce se urca din văile Sarrei, aducea de departe, ca un suspin, vecini­­cele sgomote surde ale torentelor și pădu­rilor. Luna da în lături un nor și privea în față întunecosele păduri din Blaniu, cu bravii lor cel mari încărcați cu zăpadă. Peste­­ zece minute, sania ajungea la col­țul pădurilor ăstora, și doctorul Lorquin, întorcându-se pe șeaua sa,­­Jise ! — Acum, Frantz, ce e de făcut ? E că poteca care duce spre colinele din Saint Quinn, și eca cea­lalta care coboră la Blanzu , pe care s’o apucăm? Frantz și cu omenii din escortă se apropi­­arâ. Cum se gaseau atunci în partea oc­cidentala a Dononului, începeau se revarsă de partea cea­laltă împușcătura Germanilor, cari veneau prin Grosmann. Nu se zărea de­cât focul, și câtăva vreme în urmă se auglea detunătura răsunând în prăpăstii. — Poteca colinelor din Saint-Quirin, disc Frantz, e drumul cel mai scurt ca să mergi la ferma din Bois-de-Chenes; o să câștigăm pe puțin trei sferturi de ceas. — Da, dise doctorul, dar suntem în pri­mejdie să ne prindă baiserlicii, cari ocupă acum strîmtorea de la Sarre. Vedeți, sunt deja stăpâni pe înălțimi, de­sigur că au trimis detașamente spre Sarre-Rouge ca să înconjure Dononul. — Le apucăm pe poteca care duce la Blauru, disc Frantz; drumul e mai lung, dar mai sigur. Sania coboră la stânga, d’a lungul pă­durilor. Partizanii în șir, cu arma la mână, mergeau pe marginea drumului, și docto­rul, călare pe drumul plin de găuri, tăia valurile de zăpadă. D’asupra atârnau cru­cile aduse ale bradilor, acoperind cu um­bra lor neagră poteca, pe când suna lu­mina împrejurimile. Trecerea asta avea ceva atât de pitoresc și de majestos că în ori­ce altă împrejurare Caterina ar fi fost fer­mecată, și Luiza ar fi admirat fără dar și póte mănuelițele lungi de biciura, festonele astea scânteiatore ca cristalul, la rudele palidei lumini; dar atunci sufletul lor era plin de grijă, și apoi, când sania intră în strîmtore, dispăru ori­ce lumină, și numai vârfurile munților înalți dimprejur rămaseră luminate. Cum mergeau ast­fel în tăcere de un sfert de ceas, Gatevina, după ce și-a ținut multă vreme gura, ne mai putând răbda, dise: — Doctore Lorquin, acum că suntem în fundul Blanrului, și că poți face din noi tot ce poftești, ai putea să ma deslușești în sfârșit pentru ce ne-a­i târât cu d’a­­sila? Jean-Claude a venit de m’a luat, m’a aruncat pe legătura asta de paie... și acă­mâ ! — Hi, Bruno !­dise doctorul. Apoi răspunse cu seriositate: —In noptea asta, mamă Caterina, ni s’a întâmplat una din cele mai mari nenorociri. Se nu fii necăjită pe Jean-Claude, căci, din greșala altuia, noi perdem rodul tutor sa­crificielor nóstre! — Din greșala cui ? — A nenorocitului de Labarbe, care n’a păzit strâmtórea din Blutfeld. A murit în urmă făcându- și datoria, dar asta nu re­pară dezastrul; și dacă Piorette nu sosește la vreme ca se susție pe Hullin, totul e perdut , va trebui să părăsim drumul și se ne retragem. — Gum ! Blutfeld a fost luat ? — Da, mamă Caterina. Cine dracu s’ar fi gândit vr’uă dată că o să intre Germanii pe acolo ? O strâmtare aprope inpractica­­bilă pentru pietoni, închisă între stânci, unde chiar ciobanii abia cobora cu tur­mele lor de capre. Ei bine­­ au trecut pe acolo doi câte doi , au înconjurat Roche- Creuse, au sdrobit pe Labarde, și apoi au cădut asupra lui Jerome, care s-a a­­părat ca un leu până la nouă cosuri séra, dar până în cele din urmă a trebuit se intre în brădișuri și se lase pe scaiserică se trecâ. Iacă fondul istoriei. E îngrozitor. Trebuie se se fi găsit în localitate un om destul de laș, destul de misnrabil ca sa ser­­vesca de călăuză dușmanului și se ne predea lui cu mânele și piciorele legate. — Oh! tâlharul ! strigă Lorquin cu un glas tre­murător, nu sunt reți, dar de mi-ar cădea în ghiara cum l’ași mai diseca !... Hi, Bruno, hi, de ! Partizanii mergeau tot pe marginea dru­mului, fără să dică nimic, ca niște um­bre. Sania alunecă din nou cu iuțeală, apoi mai încet, calul sufla. Bătrâna fermieră sta tăcută, ca să-și cla­seze în cap aceste idei noul. — încep să pricep, dise ea după câtă­va vreme; am fost atacați în noptea asta în față și în costă. — Tocmai, Caterina, din fericire, prece minute înaintea atacului, un om de al lui Marc Dives —­ un contrabandist, Zimmer, vechiul dragon, — venise în fuga mare să ne prevestescă. Altfel am fi fost perduți. A ajuns în avantposturile nóstre după ce a străbătut un detașament de cazaci pe platoul din Grosmann. Bietul om fusese lo­vit cu sabia într’un chip îngrozitor, marele îl atârna pe șea; nu e așa, Frantz ? — Da, răspunse vânătorul cu un glas surd. — Și ce a <fis ? întrebă bătrâna fer­mieră. — Abia a mai putut să stinge: «La arme !... Suntem înconjurați... Jerôme me trimite... Labarbe e mort... Germanii au trecut pe la Blutfeld. — Era un om brav ! dise Cateri­na. — Da, era un om brav! răspunse Frantz cu capul plecat. Atunci totul redeveni tăcut, și, multă vreme, sania înainta în valea întortochiată. Câte uă dată trebuia se se oprescu, atât era de mare zăpada; trei sau patru mun­teni luau atunci calul de căpăstru și ast­fel urmau drumul.­­ Ori­cum, reluă Caterina eșind d’uă dată din visurile ei, Hullin ar fi putut să mi-o spuie... — Dér, décá ți-ar fi vorbit de aceste doue atacuri, întrerupse doctorul, ai fi voit sé rémál. — Și cine mé póate impedica să fac ce vroiu? Décá mi-ar plăcea să mé dau jos din sanie în minutul asta, ore n’așt fi li­beră?... I-am ertat’o lui Jean-Claude , mé căesc ! — Oh ! mam­a Lefevre, daca s’ar întâm­pla să fie omorât pe când vorbești ast­fel! murmură Luiza. — Are dreptate, copila asta, gândi Ca­terina. Și îndată adăogă : — pic că me căesc, dar e atât­ de bun că nu te poți necăji pe el. II­ert din totâ inima, în locul lui, ași fi făcut tot așa. La două sau trei sute de pași mai de­parte intrară în strâmtorea Stâncilor. Nu mai ningea, luna strălucea între doi nori mari albi și negri. Trecătorea strâmtă, în­grădită de stânci, se desfășura în depărtare, și pe coste bradișurile înalte se ridicau cât vedeai cu ochii. Acolo, nimic nu su­păra liniștea pădurilor celor mari; te-ar fi crezut departe de ori­ce agitație omenescă. Atât de adâncă era tăcerea că auzeai fie­care pas al calului în zăpadă, și din vreme în vreme respirarea-i bruscă. Frantz Ma­terne se oprea câte uă dată plimbându-și privirea pe castele posomorâte, apoi lun­gea pasul ca să ajungă pe cei­lalți. Și văile urmau văilor: sania ridica, co­bora, o lua la drepta, apoi la stânga, și partizanii, cu baionetele albaștrii în vârful puștei, urmau fără se se mai odihnesca. Ajunseră ast­fel, spre coșurile trei de di­­minață, la livedea Brimbelles, unde se vede a­ fi un stejar mare care se înalță la coti­tura văii. De partea cea­lalta, pe stânga, în mijlocul plantelor albe de zăpadă, în dosul micului său zid de pietre și gardu­rile de la grădinița, începea să se zărescă vechea casă de pădure a gardului Cuny, cu cei trei stupi puși pe uă scândură, cu vița-I nodurosă agățată pene sub acope­riș și cu vârful de brad spânejurat de stra­­șină ca firmă, căci Cuny făcea și pe câr­­ciumarul în pustietatea asta. In partea asta, cum drumul merge pe lângă zidul l­verlil, ce se găsește la patru sau cinci piciore mai jos, și cum un nor

Next