Românul, iunie 1914 (Anul 44, nr. 31-60)
1914-06-11 / nr. 41
ANUL AL 44-lea—No. 4V VOIEȘTE ȘI VEI PUTEA ANUNCIURI Linia corp 7 pe o coloană în pagina III* * 50 tant Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV * * • 30 bani Inserții și reclame în pagina III linia. ■ * ■ 2 lei A se adresa: In România t la Administrația ziarului. La Paris* la d-nii John F. Jones [ Gr ie, 31 bis rua du Faubourg Montmart La Berlin - Viena s la d-nii Rudolf Mosse & C-KV Ia Geneve * la d-nii Haasenstein - Vogler și la toate agențiile de publicitate-REDACȚIA și ADMINISTRATIV Calea Victoriei No. 56 BUCUREȘTI O IUNIE D-l MARGHILOMAN și reforma electorală . In discursul rostit, la clubul din Calea Victoriei, în noua sa calitate de șef al partidului conservator, d. Marghiloman a desfășurat—cu obișnuita sa eleganță — firul... activităței viitoare, a acestui bine-cuvîntat partid. Domnul Marghiloman a găsit ușor formula răspunsului scurt, pe care partidul conservator, trebue să-l dea pretențiunei îndrăznețe, a acelora cari cutează să lovească în actuala noastră alcătuire electorală Formula este — întrebuințăm expresiunea chiar a d-lui Marghiloman — un hiu, un Nu, deslușit, limpede, categorie. Nici că se putea altfel. Dacă d. Marghiloman a trecut cîndva, prin partidul liberal, trecerea sa a fost de prea scurtă durată, pentru ca să se poată vorbi cu adevărat, de influența unei serioase educațiuni politice, pe care un mediu sănătos putea s’o exercite asupra noului șef conservator A intrat repede, d. Marghiloman, în rîndurile unei grupări, a cărei întreagă și originală activitate a fost prinsă într’un veșnic, nu Gluma ieftină, ironia, lenea în gîndire și în acțiune, au caracterizat gruparea junimistă, care s’a răsfățat în viața publică românească, grație îngăduelei binevoitoare a lumei noastre politice. Și atunci cînd conducătorii acestei grupări au reușit grație tulburărilor, cari au răvășit viața partidului conservator să ia cîrma lui, prea firesc ca un Scepticism bolnăvicios comun, să se opintească în același. Nu. Orice împrejurare, oricit de mare ar fi fost însemnătatea ei, pentru buna îndrumare a Statului, a găsit pe junimiștii și conservatorii noștrii, în înpietrita lor atitudine, veșnic negativă iar cînd lucrurile se iuțeau, cînd dezlegarea unei situațiuni anumite, amenința să se facă în mod violent și să tulbure beatitudinea unui organism politic leneș, atunci toți reprezentanții lui — și d. Marghiloman, printre cei d’intîi — invitau cu o deosebită bună voință și elegantă pe adversari... să vie ei, să potolească focul. Și apoi groaza noutăței, a fost și este așa de mare, în partidul conservator, în pit membrii lui — mai bine decit să zică, da — întrunesc toate sforțările ultime ale unor energii, aproape sfîrșite, pentru a îngîna un. Nu. Răspunsul d-lui Marghiloman nu are, dieci, pentru ce să ne mire ori de câte ori Carul Statului, a trebuit să fie împins pe coama dealului, nuinerii delicați ai boerilor noștri, au fost puși la încercare. Dacă însă este ceva, care înveselește spectacolul, atitudinei de astăzi a conducătorilor partidului conservator, este Argumentația... puternică, cu care se silesc s’o îndreptățească. De cînd cu scurta șefie a d-lui Maiorescu, conservatorii noștri nu lipsesc de judecată dreaptă și de raționamente serioase ■ „O largă reformă electorală ar ingropa viata noastră politică, ar lăsa drum liber demagogiei periculoase“ ne strigă în cor, înmănușații fruntași ai partidului conservator. rA î viata politica... viată politică de pînă astăzi, desigur că ar fi îngropată Și n’ar fi nici un rău. Lărgirea corpului electoral ne-ar aduce un aer proaspăt, care ar însănătoși și înviora o atmosferă politică viziată. Disparițiunea colegiilor restrinse de astăzi, ar face imposibilă tîrguirea de conștiințe, la care se dedau cu atîta predilecție, reprezentanții anemiați ai boemmei noastre, de altă dată. Dacă singurele mijloace de lupta, ideluri poate dispune o organizatiune politică, sunt întemeiate pe venalitate și pe corupțiune, atunci, da, desigur, aude ie să se teamă conservatorii noștrii, cînd sînt siliți să gîndească la viitoarea alîfdtuire electorală. 0X0-M. D. B. S EXEMPLARUL KINO-POLITIC ORDONANȚELE D-LUI AL. MARGHILOMAN Imii «nii Z löaia După zi nule chinezești și dacă nu ținem seamă de cel din „Romanțioșii“ lui Rostand, cele mai vestite ziduri sînt cele ale Ierusalimului, pe care a plîns în veci neuitatul Eremeia. Lucru curios, în nici o vreme zidul n’a fost socotit ca aneximent în discuție și nimeni n'a pus temei pe el ca să convingă pe vre-un semen al său de dreptatea pricinei pe care o susținea. Cel mult, în timpurile feudalismului, „boerii“ trînteau iacest... argument în fața celor jefuiți, ca să-i convingă mai repede că peste asemenea adevăr nu se poate trece. De atunci importanța... intelectuală a zidurilor s’a risipit. Iată însă că d. Alexandru Marghiloman, șeful partidului conservator, a spus cu prilejul întrunirei ținute Duminică seara la clubul boeresc: „Să fiți gata la chemarea șefilor, pentru a pune zid refuzul nostru, cînd vor voi să treacă peste dorințele noastre“. Ați înțeles? La programul ideal de frumos al partidului național-liberal, ei opun un zid. Argumentele le lipsesc, dovezi ca sâ’și susțină încăpățînarea n’au de unde lua. Atunci? Pur și simplu un „refuz“. Și, în sprijinul acestui refuz, fac apel la scandalagii din fata Senatului să fie gata ca, la chemarea șefilor, să se transforme în... pereți. In contra reformelor noastre ei aduc pe Ionescu Kiulbasan, Popescu Brînarul, Jean Pisică, Stoian, etc., ca să ne convingă. Stimăm aceste elemente pe care; d. Marghiloman visează să le transforme cîndva în zid, găsim că au și ele un rost pe suprafața acestui îngăduitor pămînt, le urăm să crească și să se înmulțească spre binele partidului conservator, însă — rugăm să nu ni se ia miopia în nume de rău — nu vedem întrucît binația proectată de șeful conservatorilor ar putea să atîrne ceva în discuțiunea deschisă și întrucît ar putea ea să împiedice mersul vremii. Dacă zidul este însă o aluzie la pietre și la cărămizi, să nu uite d. Marghiloman că, după zidurile chinezești, cele mai vestite ziduri sînt cele ale Ierusalimului pe care a plîns în veci neuitatul Eremia. C. R, ------------------------0X0-----------------------Vînzarea alimentelor TREBUE EXERCITAT UN CONTROL SERIOS Odată cu începerea căldurilor vine la ordinea zilei și chestiunea alimentelor care se vînd pe piață sau se pun în consumațiune pe la diferite localuri publice. Oricine își poate da seama ce mare primejdie este pentru sănătatea publică dacă, pe lingă alimente bune, se mai strecoară pe ici pe colo și alimente stricate. Vinzarea unor alimente stricate nu numai că primejdiește sănătatea și chiar viața acelora cari le au consumat, dar poate da naștere la o groaznică epidemie care să facă sute și mii de victime. Toate măsurile de higiena și salubritate publică ce se vor lua și toate sumele ce se vor cheltui, în această privință, vor fi și rămîne zadarnice dacă se vor putea desface în comerț lucruri stricate sau falsificate. Autoritățile administrative au deci cea mai imperioasă datorie de a exercită un control foarte serios asupra vînzării alimentelor de tot felul și mai ales asupra acelora supuse alterărei din cauza căldurilor. . . Această cu atîta mai mult, cu cit sînt foarte multe cazuri cînd s’au descoperit alimente falsificate și alterate puse în consumațiune publică. Marele număr de procese intentate în contra unor negustori și fabricanți de alimente, ale căror produse au fost găsite falsificate sau alterate, este cea mai bună dovadă că lumea are tot dreptul să se îngrijească de o asemenea stare de lucruri. Intre aceste alimente falsificate, un loc însemnat îl ocupă laptele și derivatele sale. S’a constatat că o bună parte din laptele care se vinde în Capitală, este îndoit cu apă și falsificat.Iată de ce credem noi că se impune exercitarea unui control foarte serios asupra vînzărei alimentelor, < Fondator: C. A. ROSETTI Trubadurul Arbitrii partirilor. D-lui Delavrancea prietenii îi zic trubadurul. Trubadurii erau, acum vre-o cinci veacuri, niște poeți ambulanți cari cîntau pe la ferestrele caselor, versuri compuse și muzicalizate de dînșii. Unii au rămas celebri prin talentul lor, alti au rămas nîște bieți drumeți cari, în loc să cerșească văicărindu-se în proză, cereau pomană cîntînd versuri. Trubadurii, percursorii Bohemei, erau de regulă, fără adăpost, trăiau nespălați, mîncau rar și beau des. Erau însă oameni sinceri și sentimentul dragostei pe care îl cîntau cu predilecție era, la ei, adevărat. Dites-lui cme, pour ma belle', Ainsi qu’un jeune troubadour? Plus amoureux, aussi fidele, Je souffre et ebaute mon amour, Întreb: de ce oare prietenii, de o admirație binevoitoare, zic d-lui Delavrancea: trubadurul ! Au oare fiindcă, la fel cu trubadurii, nu se spală cu apă pe din afară, și se spală mult, pe dinăuntru, cu alcooluri etilice? Căci numai de talentul d-lui Delavrancea nu poate fi vorba, de acel talent care începînd cu metafore zgomotoase în „Sultănica“ a asfințit cu melancolie în „Apus de soare“. Cu toate acestea și d. Delavrancea e un trubadur, căci, ca și trubadurii, e un biet vagabond fără căpătîiu, care însă, în loc să chite femeilor, pe la geam o dragoste eternă, cutreeră partidele politice, cîntînd Șefilor lor o dragoste închiriată pe termen scurt. II. Delavrancea a debutat în partidul liberal preaslăvind pe Ion C. Brătianu, apoi a ridicat în nori pe Dimitrie Sturdza pînă ce nu l a mai văzut; șefia d-lui Ion I. C. Brătianu n’a mai apucat-o în partidul liberal, fiindcă „Viforul“ vieței îl aruncase în partidul conservator. Acolo a găsit întîi personalitatea decorativă a lui Gh. Gr. Cantacuzino pe care la proclamat un maestru al elocinței române. La moartea lui Gh. Gr. Cantacuzino, d. Delavrancea a vorbit o jumătate de ceas de o viață de cristal prin care nu s’a văzut nimic." Ascultîndu-l am avut definiția tunului: iei o gaură și o învelești cu bronz. Apoi, a venit rîndul lui Petre Carp, din care d. Delavrancea a făcut un Titan și rîndul d-lui Maiorescu pe care d. Delavrancea l-a asemuit lui Hercule. Astăzi pribegia-i politică impune d-lui Delavrancea sarcina de al preaslăvi pe d. Marghiloman. Și fii dacă nu vorbește unor frizeri, ca să’i laude cărarea sau unor croitori, ca să’i releveze dunga pantalonilor, d. Delavrancea face din d. Marghiloman un tip reprezentativ și rezumativ. Dar aci d. Delavrancea se fură pe sine însuși, căci acum cîțiva ani, prvunind prea de timpuriu șefia d-lui Filipescu, Ta numit și pe acesta un tip rezumativ și reprezentativ care, de ar rămîne singur din tot neamul romînesc, i-ar reprezenta și rezuma rasa. Precum se vede, talentul d-lui Delavrancea e în declin, căci nu mai găsește superlative, și asta e un adevărat dezastru pentru d-sa, fiindcă seria șefilor conservatori nu e încă sfîrșită. Și nici pribegia politică a d-lui Delavranceax n’a luat capăt. ...Înțeleg așa dar de ce îi zic prietenii d-lui Delavrancea: trubadurul. "Și trubadurii erau drumeți nestatornici, fără popas prelungit. Cum d. Delavrancea e membru al Academiei, îi propun să însereze în dicționaul limbei române, acest rînd • Trubadur =, pribeag politii S, GRQZEA1 -0X0- De l &ake selicraî Ca o floare de lotus — o cit de departe e floarea de lotus de micșmea ! — plutește deasupra lacului uneori liniștit, alteori turburat al dietei noastre politice, d. TaVe Policrat, unul din acei doisprezece decemviri, cari a rămas entusiast, variabil, și plin de avînt ca orice student din anul I al facilitatei juridice din Capitală. D. Take Pokicrat (în grecește numele acesta înseamnă „multe puteri“, și de aceea se vede că d-sa aparține la atâtea de multe partide ce au ajuns sau vor ajunge la putere !) eminentul takist, conservator, liberal și actualmente filipescian, revizionist, antirevizionist, democrat și boeros, eminentul d. Policrat trimete prin „Epoca“ o scrisoare deschisă d-lui I. G. Duca, prin care denunță pe d. Stere dela Iași că e revoluționar ! „Epocei“ îi este firește îngăduit să publice o scrisoare a unui profesor secundar prin care acestă contestă dreptul ministrului, șefului său ierarhic, de-a spune că inspectînd o școală, nu a găsit-o bună. „Epocei“ i se poate îngădui aceasta; dar d. Take care e Polierat fără să fie Ionescu, nu poate tolera unui profesor universitar de a forma o „ligă“ pentru consolidarea statului, pentru crearea fecundei solidarități sociale romînești ! Recunoaștem, însă, că exagerăm tonul criticei noastre... D. Take Policrat e deasupra partidelor, și din înălțimea sa — că o floare de lotus — și cite departe floarea de lotus de micșmnea?—poate să dea verdicte, să dea povețe, să amenințe cu săgețile sale pe oricine ! Sunt personalități cari prin singularitatea felului lor de a fi se impun la—exo------------ NEGRU PE ALB OM BOGAT?.. In 'tara noastră, ca de altfel și în alte țări, omul bogat se bucură de multa, și felurite privilegii. Dar nu procesul oamenilor bogați vrei să’l fac aci. Unul din aceste privilegii însă, mi -a desvăluit d. Al. Marghiloman în discursul pe care Va ținut la clubul conservator după alegerea sa ca șef. D. Marghiloman este unul din cei mai distinși oratori ai noștri. Este un orator în genul „Doa 3nanilor“ din saloanele zilei. D-sa vorbește, după cum ar flirta cu o doamnă, convinge pe auditor, după cum ar convinge o doamnă să-i acorde un rendez-vous, și ocolește chestiile care nu’i convin, după cum s’ar simți rușinat in fața unei doamne cu care n’a fost îndeajuns de galant. Așa fiind, m’a mirat mult faptul că d. Marghiloman, la clubul conservator scăpat un cuvînt, pe care, dacă nu vom cunoaște, Vom lua drept un indiciu de parvenitism. D-sa a spus că dacă n’ar mai fi șef al partidului, alții s’ar găsi să-l înlocuiască numai decit, de oarece și ații sunt tot atit de bogați ca și dînsul. Oare acesta să fie singurul merit care la adus pe d. Marghiloman acolo unde se găsește ? Un proverb vechi romînesc, spune: „gura păcătosului adevărul grăește Noi însă nu găsim cazul potrivit d-lui Marghiloman, și trecem mea departe.. In orice caz e bine să se știe că d-sa vorbind de șefia partidului conservator, a căutat să accentueze că ea constitue una din privilegiile oamenilor noștri bogați. Și aci s’ar putea găsi precum popocalia pentru ce d-nii Carp și Maiorescu,au putut sta mult timp în capul partidului conservator, KOH-Y-NOOK 1 »rarmii * —-0X0——W—*- l MIERCURI ft IUNIE 1914 LUMINEAZA-TE SI VEI FI ABONAMENTE 3 în țara: « t . un an 18 Ici . . . șease mma iar v.l. străinătate , un an 36 lei , i . șease luni 18 Ici M Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luai 'ț A se adresa: In România: la Administrația ziarului și la oficii?'' poștale. La Pari», la «Agence Internationale de Journals' Gorbaty». La Vien»: la d-nul I. Bettenhausen, Staatsbahgbț, La Genăve: Heinrich Massein. TELEFON No. 22/39 si 57/20 mmm traiului Du ocazia congresului dela Craiova REPREZENTANȚII CAMERILOR DE COMERȚ AU DISCUTAT SCUMPIREA TRAIULUI Prima ședință a congresului Camerilor de comerț din țară, care se ține la Craiova, a fost aproape în întregime ocupată cu discutarea chestiunei scumpirei traiului, chestiune care preocupă în chip destul de serios cercurile noastre conducătoare și care apasă atît de greu pe spinarea populațiunei și mai cu deosebire a celei nevoiașe. Fruntașii comercianți au ținut să aducă în desbaterile congresului această chestiune, a o discuta și a propune soluțiuni, pentru a nu lăsa să prindă rădăcini bănuiala cum că și ei, prin exercitarea comerțului lor, ar purta vreo vină în exagerata scumpire a traiului. Comercianții au ținut să dovedească că ei cei dinții ar fi bucuroși ca prin anume mijloace să se ajungă la o ușurare a traiului și că în nici un caz nu pot fi făcuți răspunzători de fenomenul de care toată lumea se plînge. Această manifestare a comercianților erea necesară întrucit conducătorii venind în contact direct cu ei, mulți — bineînțeles cei ce nu-și bat capul să afle origina răului, — îi consideră pe comercianți ca factorul principal a scumpirei traiului, în special a articolelor de consumațiune. " In congresiă de la Craiova, discuțiunea cea mai largă s’a făcut în special în jurul scumpirei cărnei și a zahărului, două importante articole de prima necesitate și de scumpirea exagerată a cărora, întreaga populațiune a tarei se plînge. In chestiunea scumpirei cărnei, d. Cerkeli președintele Camerei de comerț din Iași, a făcut congresului o foarte interesantă și documentată expunere, arătînd cauzele care provoacă scumpirea acestui aliment, dînd și soluțiile necesare. ■Scumpirea cărnei se datorește in primul rînd lipsei de vite. Crescătoriile de vite de tăiat se împuținează din ce în ce mai mult, așa că negustorii cu greu mai găsesc vite bune pentru tăiat. La aceasta se mai adaogă și exportul de vite ce se face anual și care scade și mai mult numărul vitelor de tăiat. Trebue să se dea o mai bună îndrumare creșterei vitelor, îndrumîndu-se sătenii noștri spre această ocupațiune. Statul ar trebui să intervie în această chestiune găsind soluțiunile cele mai bune, pentru a pune la îndemîna crescăbune pentru a pune la îndemîna crescătorilor mijloace prin care ar putea să-și îndeplinească mai bine misiunea lor, găsind o dreaptă, echivalență a muncei lor și a cheltuelilor, ce se învestesc în creșterea vitelor. Unul (în mijloacele Cele mai eficace, prin care Statul ar putea veni în ajutorul crescătorilor de vite, — spune d. Cerkez în raportul său, — procurîndu-le în mod indirect îngrășămintea necesară, ar fi facilitatea înmulțirei fabricilor de zahăr și a fabricilor de spirt, știindu-se că vitele cele mai bune cari dau o carne bună și grasă sunt cele îngrășate din rezidurile de la sfeclele de zahăr și din cele de porumb de la fabricele de spirt. Dîndu-se posibilitatea înființărei a cu mai multe fabrici de zahăr, cel puțin de zahăr brut. Statul nu ar contribui numai la înmulțirea vitelor de tăiat, dar ar face ca și celalt aliment important, zahărul să se eftinească. In privință scumpirei sâlharului, H. Cerkez a propus următoarea soluție : Statul să întreprindă o anchetă oficială asupra capitalurilor învestite de fabricile de zahăr, a avantagiilor pe cari le-au avut aceste fabrici și a beneficiilor realizate în decursul atîtor ani de zile. Dacă ancheta oficială ar dovedi ceea ce opinia publică bănuește, despre imensele beneficii ce le realizează aceste fabrici, atunci patronii fabricelor de zahăr cari au capitaluri destul de însemnate învestite în instalațiuni și în mașinării și care desigurau intenția să continue această industrie și după ce va expira concesiunea sub imperiul căreia se găsesc astăzi, cu siguranța că nu ar mai avea nici un interes să se prevaleze de cei doi ani ce le mai rămîne pînă la expirarea concesiunei, ci ar căuta să ajungă la o înțelegere cu Statul și cu fabricile de zahăr care e vorba să se înființeze, ar ajunge repede la o ostenire a zahărului. Este necesar dar, — spune H. Cerkez — că fabricanții chiar în propriul lor interes de mîine, să intre în tratative cu Statul, iar Statul să purceadă de urgență la ancheta ce se propune. X ■’ Nu știm pina la ce punct VOTS vrea eficacitatea propunerile președintelui Camerei de comerț din Iași, ele natural vor face obiectul cercetărilor cercurilor competente, ceea ce am ținut însă noi să relevăm a fost faptul că reprezentanții tuturor Camerilor de comerț din țară, au căutat ca în chiar prima ședință a congresului lor să caute să se ocupe de chestiunea scumpirei traiului. ARGUS I f°TM ■ li I H5" —« una m . t -- ACTUALITĂȚI ESTETICI granițele artelor Critica d-lui H. Lovinescu asupra sonetelor d-lui Codreanu „Statuete", ■— volumul de sonete a adevăratului poet Codreanu — era firesc să deștepte interesul și, de aci, să îmboldeze la scris, pe aceia cărora frumosul, mai ales frumosul realizat în haina graiului românesc, nu le este indiferent. Dintre cei ce au scris despre Codreanu, desigur se distinge critica d-lui Eugen Lovinescu, care e un impresionist literar de o vivacitate ce totdeauna atrage și deseori impune." . Despre d. Codreanu criticul Lovinescu îi este greu după cum însuși măriturisește să facă o critică, deoareci „Sonetele d-lui Codreanu, sunt o cetate întărite ; le-ai crede muinte în apa neimurirei ca și eroul homeric“... și „poeiziile d-lui Codreanu sunt o biruință biruință asupra limbei, asupra versul lui, asupra formei... Rar ai putea găsi în limba romînă pilda unei forme mai desăvîrșite , cîteva sonete ale lui Eminescu și Mlahuță, vre-o patru ale lui Șt. O. Iosif și prea puține altele. Prin abundența și prin frumusețea versului/ d. Codreanu trebue privit ca cel dinți* sonetist român“. Dar în urma acestor bine merit aste elogii, d. Eug. Lovinescu găsește că d. Codreanu este ujk parnasian, care jertit ■iește fondul de simțire și noutatea ideei pentru preciozitatea formei. Și în această preciozitate poezia sa devine o artă similară, a picturei sau a sculpturrei. Cuvintele d-lui Lovinescu: i, „A face din poezie o artă plastica înseamnă a trece dincolo de hotarele ei Heredia și alți parnasiani au făcut acest pas, luîndu-se la întrecere cu pic#tura și sculptura. In dauna poeziei însă Trofeele pot înminuna prin arta lor desăvîrșită, dar nu ne pot încălzi ; vorbesc ochiului și urechei, nu și inimeie trezesc admirația, nu și emoția. Pe urma acestui maestru a mers și d. Codreanu. Unele din sonetele lui i sunt statarii, adică ne dau o descripții în versuri în loc să ne fie în marmora sau în ulei , de unde un amestec supărător de arte. Poezia tinzînd astfel să fie obiectivă, nu mai e expresia unu suflet ci a unui meșteșug. Ea își perde însușirea de a fi lirică, adică de a f subiectivă, superbă revărsare a une minți ce cugetă și a unei inimi ce simt în chip personal. Ea nu mai e proectarea unei individualități asupra lumei, ci vrea să fie o rece reproducere a anumitor colțuri din natura“. E întrebare, însă, nu fără importarțța, dacă forma însăși literară e suscepttibilă de acea statică din care trăești pictura și sculptura . Oricît ar voi un poet să fie statuai nu e mai puțin adevărat că el va reda în versuri momentele sufletești ale admirației. Și atunci e evident că critica d-lui Eugeniu Lovinescu nu lovești realizarea poetică, ci scopul poetului. Din fericire, însă, nici chiar d. Chodreanu, care e un parnasian nu poate să facă din poezie altceva decît succesiuea momentelor admirative pe centre o stare de lucruri din afară o deșșteaptă. Dar problema pusă de d. Lovinescu e din cele asupra cărora nu se poate vorbi într’un articol. Ea privește un mare capitol din Estetica generală. D J i Codreanu poate fi mulțumit că sonetele sale a provocat o atît de interesantă problemă ca aceea ce o citează Eug. Lovinescu# 4 SEMPER,3—*—exo---------- ; Incidentele de la „Amiciția“, GUVERNUL A DESAPROBAT ll PARLAMENT PE AUTORII SCANDALULUI Atît in Cameră cit și în Senat sV discutat incidentele cari au avut loc Duminică dimineața, cu prilejul întruniirei ținută în sala „Amiciția“. In ambele corpuri legiuitoare chestiunea aceasta, pe care unele ziare cătau s’o prezinte ca un incident cu caracter politic s’a lămurit complect. _ rj D. ministru de interne V. G. Mortul la Senat și d. Em. Costinescu, la Camei ră, răspunzînd interpelărilor cari s’ai ținut cu acest prilej, au arătat că e vorba de un incident ce are proporții mul mai neînsemnate decit cele pe cari le-ați dat unele ziare. Cîțiva meseriași s’au luat la bătai fiind-că fac parte din grupări deosebite, partizanii lui Stănescu s’au bătut pe partizanii lui Take Georgescu. . Totuși, guvernul a făgăduit că vă oor dona o anchetă, și vinovații își vor lui pedeapsa. Chiar interpelatorii s’au declarat Hmnltumiti cu declarațiunile membrilor vernului. De altfel era evident că menea manifestatiuni cari deservesc vernul, nu putea fi făcute cu știința micilor partidului liberal. . Ancheta va învedera cine sunt vînerații. In orice caz ei au fost franc de saü probați în Parlament. _ .r x S’au luat cele mai serioase măsuri cu pe viitor ordinea publică să fie nețuri burați*