Saptamina, 1979 (Anul 9, nr. 422-473)

1979-02-23 / nr. 429

O ISTORIE POLEMICA SI ANTOLOGICA A LITERATURII ROMÂNE DE LA ORIGINI PINA IN PREZENT caragiale kxlivi opera Și acum aș supune atenției cititorilor noștri un intersant articol inedit al cri­ticului Marian Popa, care are o viziune — mi se pare mic — particulară, asupra marelui autor. Textul este lung și co­mentariul meu va fi făcut într-un alt număr pentru a nu știrbi și a nu între­rupe fluiditatea demonstrației tînărului coleg. „O fatalitate definind pe marele scrii­tor constă în posibilitatea actualizării lui în fiecare epocă și, chiar, prin fiecare cititor. Caragiale este un asemenea au­tor care poate fi modernizat și actualizat. Cîteva cărți, articole și puneri în scenă au propus în ultimul deceniu un Caragiale nou : un Caragiale anticipator al absur­dului contemporan, ba chiar un Cara­giale existențialist. E bine, însă, ca în același timp să ne mai gîndim și la un Caragiale al nostru ; și, e bine să vedem în Caragiale pe el însuși. Un notoriu dramaturg occidentalizat al absurdului a vorbit de ferocitatea lui Caragiale, de ura lui față de stereotipie și prostie. Lucrurile pot fi afirmate și susținute , ceea ce nu înseamnă că sunt și adevărate. Nu există ferocitate la Ca­ragiale. Nu există nici măcar răutate. Viziunea sa este marcată de o anume poziție dublă, proprie marelui umorist implicat in lume și încercând s-o ex­plice. Și orice mare și profund umorist este ambiguu pentru că orice mare umo­rist e și un mare umanist. Lumea nu este chiar așa de rea pentru a fi distru­să, nu este chiar așa de bună pentru a fi sanctificată ; autorul nu e posesorul unei vieți chiar așa de ireproșabile pen­tru a avea dreptul de a reproșa integral altora existența. Ambiguitatea lui este, pe de altă parte, ambiguitatea esențială a lumii sale, materializată într-un com­portament mental cu exactitate indicat de cuvîntul șmecherie. Un cuvînt care trebuie acceptat pozitiv, într-un sens demn pentru că denumește un mod per­sonal de a vedea lumea în același timp profund și superficial, demonstrînd deo­potrivă scepticismul și elanul vieții. Un mod de a echilibra lumea , s-ar putea spune, o superficialitate abisală. Visul lui Caragiale provine din această condiție a echilibrului și a efortului de echilibrare a realității, care-1 diferen­țiază de alții, chiar in epoca sa.(..) Rîsul său e pur și simplu rîsu­l omului trăind intr-o vreme lipsită de urgențe vitale, care petrece pe seama lui și a celorlalți. Intr-o ase­menea lume, comicul își are formele sale specifice de manifestare, precum și cadrul personal. Și forma de existență specifică este sărbătoarea. O caracteris­tică­ nu se știe de ce ignorată, dar pe­­ de altă parte absolutizată în sens con­trar prin ignorare, provine tocmai din această particularitate a lumii lui Ca­ragiale. Caragiale vede lumea în mo­mentele ei de repaus, de sărbătoare, de vacanță. Personajele sale se află în carnaval, fac petreceri, sindrofii, se duc la moși, la Sinaia, sunt in excursii. Oa­menii lui Caragiale beau destul, fac dragoste sau cel mai adesea vorbesc aluziv despre ea, așa cum fac politică vorbind despre politică. Bărbații stau in cafenele pentru că sunt socia­bili și pentru că în epoca dată, o cafenea este ceea ce era piața publică în vremea lui Pericle. O asemenea umanitate trăiește starea de carnaval, de aurreală, de pros­teală, starea lumii răsturnate vesel , este starea cunoscută antichității sau evului mediu. Or­­a pretinde intr-un asemenea cadru un comportament grav înseamnă a fi ori pervers, ori ori- Revoluția de la Ploiești trebuie luată în acest sens­­ temporal, ea se dezvoltă exact in cir­cumstanțele carnavalului clasic, iar ac­centul ludic n-a scăpat nici unui obser­vator al unei agitații sociale. Aici, Ca­ragiale se întâlnește cu contemporanii săi : Flaubert din Educația sentimentală și Antatole France din Zeilor li­i sete. Dar, după asemenea stări, e periculos de judecat un om în totalitatea lui, e chiar stupid. Conflictul farsei Conu Leonida... se datorește pur și simplu unor cheflii iar starea de sărbătoare este ignorată de un protagonist iluzio­nat. Campaniile electorale au fost și vor rămîne un cadru pentru sărbătoare. Nebunia și prostia își au funcțiile lor decisive într-o sărbătoare, fie ea și de acest tip. Poate că dintr-un asemenea punct de vedere trebuie citită și Scri­soarea pierdută. Ceea ce se poate afirma despre lumea lui Caragiale este că oa­menii ei au timp , și, de câte ori este timp, nu este istorie. Dacă unii dintre acești oameni se apucă de farse și hi­­perbolizează evenimentele mărunte sau imaginare ale vieții, este pentru a um­ple timpul. La Caragiale nu există Dumnezeu, dar nu există nici neant. Cu alte cu­vinte, nu există probleme absolute. Există numai oameni­ și nu toate cate­goriile umane sau sociale. Personajul predilect este omul comun ilustrat în epoca respectivă de micul burghez sau de burghezul mijlociu. O umanitate a mediei. De aici, concluzia modernă : lu­mea e stereotipă și absurdă. Dar ce e rău aici, și ce e aici absurd ? Oameni comuni, oameni asemănători, chiar in­terschimbabili. Oamenii lui Caragiale sunt asemănători, dar nu și niște auto­mate, chiar dacă au aceleași pasiuni, plăceri sau dureri. Cum ar arăta dealt­fel o lume fără stereotipii, ar fi supor­tabilă o lume a extremismului manifest , prin fiecare dintre indivizii ei ? Oame­nii lui Caragiale au sentimente bune, sănătoase, uneori naiv sau inadecvat ex­primate. O lume simplă, care nu cu­noaște alienarea , și cel mai bun argu­ment este incapacitatea acestor oameni de a depăși patriarhalitatea delimitînd existența privată sau familială de cea socială sau profesională. (...) Așadar, o lume suficientă, dar și suficientă sieși : aproape o Arcadie citadină pentru omul de azi- Aici se află motivul pentru care această lume ne place și ne complăcem în ea. La Belle Epoque : o duplicitate sănătoasă, care face atrocitatea suporta­bilă și dramatizează platitudinea. De la farsa de 1 aprilie și istoriile cu Mache și Lache, la evenimentul epocal al unui incendiu sau al apariției lui Boris Sa­­rafoff. Pentru a picta o asemenea lume, nu trebuie să ai vicii mari și nici mari pa­siuni. Trebuie să fii un om echilibrat. Caragiale este un om perfect echilibrat, stabil în echilibru. Dar echilibrul perfect este automat și semnul unei ambiguități ironice, îndeobște atît de proprie lui Caragiale. S-a evidențiat o anumită per­fidie a autorului care nu se deconspiră în aprecierea dublă : de fapt, e vorba numai de ambiguitatea echilibrului între rațiune și sentimente, între detașare și participare, sinceritate și dimistilare, intre spontaneitatea teatralizată și spectacolul afectiv. Oamenii sunt pentru Cara­giale personaje, dar el însuși e un personaj, ca toți ceilalți ; această pos­tură este tipică omului aflat în săr­bătoarea tradițională. Echilibru și com­pensație oriunde și in toate felurile. La București, Caragiale e îmbrăcat în cos­tumul europeanului occidental civili­zat, la Berlin se fotografiază în cos­tum levantin. Stilul interjectiv e ca­racteristic literaturii sentimentale, el il folosește abundent pentru a-i materiali­za contrariul. Intr-o epocă a k­itschului, a prostului gust estetizat, a senzaționa­lului superfluu și a afectivității inadec­vate literar, Caragiale ne demonstrează că această lume e nu numai suportabilă, dar chiar agreabilă. O capodoperă scur­tă, intitulată Gazometru, vizează kit­­schiul și-l susține. Caragiale se află în­tre două povețe , dar de aici, plăcerea vieții și nu tensiunea dilematică absur­dă și existențialistă. O anumită ambi­guitate a textului a dat naștere tuturor complicațiilor analitice. S-a discutat mult despre Căldură mare, despre anti­ciparea genială a absurdului modern. Poate că textul respectiv e­ psihologic vorbind, atut cii anunță titlul , nu e de crezut că cineva n-a fost bătut în cap de soare sau că eventual nu s-a aflat și intr-o stare specială de mahmureală pe o căldură toropitoare, care să nu înțe­leagă fără nici o dificultate acest text atît cit este. Modernitatea lui Caragiale constă pro­babil în ambiguitatea sa asemănătoare cu aceea a unui Thomas Mann și a al­tor autori de parodie modernă: o parodie totală, unită cu ironia, într-un text care e jocul unei duble conștiințe, al unei duble intenții, fiecare apărînd drept o cenzură a celeilalte, fără semnalizarea vreunei preferințe. E o viziune, o teh­nică, o igienă , a coborî puțin lucrurile mari, a le ridica puțin pe cele mici. A demonstra că viața merită să fie supor­tată, chiar și după ce ai ajuns să-ți faci o părere despre ea“. (Va urma) cronica literară eugen Barbu vocația istorică Prozatorului și istoricului literar Fănică N. Gheorghe, autor de cărți în genere bine primite de critică și public, ne gîn­dim la : Popasuri în timp, Mih­ai Emines­­cu — Analize și sinteze, ori Universul rural in opera lui Mihai Eminescu, i-a a­­părut în Editura Scrisul Românesc (Cra­iova) o nouă carte, realmente interesantă. E vorba de Martirul, subintitulată : Băl­­cescu — evocare romanțată, recomandată cititorilor, destul de patetic, de un alt condei notoriu , l-am numit pe Vasile Netea. Dar să re întoarcem la cartea — bună — a lui Fănică N. Gheorghe și să afirmăm că ar fi putut foarte bine să nu se subintituleze . ..evocare roman­țată“, fiindcă ne trimite cu gîndul la suită de vieți romanțate, scrise cu abilitate­­ și gust al paradoxului strălucitor și al detaliului picant, semnate în timp de : Zweig, Perruchot, Marcel Brion, André Beu­­clery, Irving Stone, Dan Petrașincu, M. G. Delayen, Gina Kaus, Harold Lamb, Funck- Brentano, Alexandre Dumas, Emil Ludvig, A. Maurois, Ossip-Lourié, Louis Figuier, H. C. Armstrong, Th. Martas ș.a. Foarte me­rituoșii autori de care ne-am amintit au evo­cat pe Cleopatra, Attila Ivan cel Groaznic, Gengis-Han, Disraeli, Ibsen, Van Gogh, Con­fucius sau pe Strauss, , regele valsului" în spiritul spumos al șampaniei, cu o pană tenta­tă de senzațional și provocînd focuri de arti­ficii și veșnice semne de exclamare. Succesul cărții din peisajul citat e ra­pid și sigur ; gospodina­rea de muscă des­coperă că și Cleopatra avea căderi senti­mentale. adolescentul acneic care a căzut la Belle Arte află ca Van Gogh nu știa să deseneze bine o cană, paznicul de siloz se bucură că pînă și lui Ivan cel Groaznic îi era frică de șobolani, iar șlagăristul cîntat la nunți se liniștește, și pe Strauss au încercat unii să-l discrediteze fiindcă avea prea mult succes. Desigur scriind toa­te astea îngroșăm voit nota , dar o facem pentru a apăsa o evidență : cartea lui Fănică N. Gheorghe nu este deloc o „biografie romanțată" ci altceva, de altă factură, o lucrare cu alt timbru, perspec­tivă și densitate. Să ne întrebăm atunci ce este ? Vom încerca să răspundem : meditație asupra unui caz de vocație ist­­o­rică. In 1973 am citit un eseu remarcabil aparținînd scandinavistului Mircea Bucu­­rescu Intitulat : Mai multe feluri de a scrie istoria , în respectivul eseu autorul dezvolta cîteva idei de adincime și mare finețe : „Iar vocația istorică sau poate vocația în general, pare să fie acea calita­te de a surprinde valoarea momentului trăit, a duratei individuale de existență, acea intuiție prin care timpul istoric, o­­biectiv, se sincronizează sau se confundă cu durata trăirii individuale". Iar in alt loc : „Există astfel de inși, înzestrați cu o facultate specială, prin care reușesc să pună prezentul între paranteze, să izo­leze momentul trăit și să-l potențeze cu valoare unică". Evocare de ținută și dignitate a con­strucției. Martirul lui Fănică N. Gheorghe ne restituie un caz de vocație istorică, fiindcă viața Bâlcescului este insăși opera lui, iar opera sa desăvîrșită e propria sa biografie. Tribun, savant, vizionar, Bălces­­cu nu trebuie literaturizat excesiv , tonul adoptat de istoricul literar fiind­­ robust, emoționant cu severitate. Să cităm din carte : „Fișa personală a deținutului, ală­turată adresei, îi arată semnalmentele : înălțimea — doi coți și 7 verste ; pârul — castaniu ; sprîncenele — castanii ; ochii — căprui ; fața — smeadă ; mustățile — cas­tanii; rase ; chipul — prelung și nasul — lung“... (op. cit. pag. 85) Portretul spiritual al lui Bălcescu e reu­șit de autorul cărții prin mișcări și apeti­­turi de analiză multiplană , la pagina 106 a evocării citim : „Deși înfierbintat de pa­siune în voința lui de a-și servi neamul și poporul, Bălcescu rămîne, prin structura lui, un gînditor un spirit filosofic, care își caută necontenit urcuș­ul de la apa­rențe la esențe, din cîmpul haotic al ex­perienței la geometria ideală a cugetării". Nicolae Bălcescu a fost unul dintre acei vizionari pentru care viața și filosofia­ au făcut una, așa că el ne apare drept exponențial și exemplar pentru mentali­tatea noastră istorică și culturală. în linia gindului mai vechi : „Mai întii este ctitorul de țară, apoi este ctitorul de cultură" Martirul este o carte despre care merită să se scrie fiindcă ea ilustrează nu un truism ci un adevăr general : există des­tui oameni care văd idei, dar puțini care le trăiesc. Nicolae Bălcescu, așa cum ni-1 readuce în cîmpul reprezentărilor și al sentimentelor Fănică N. Gheorghe e un privilegiat al suferinței ca sens și și deci al eternității. El a văzut idei ecou pe care le-a și trăit. Suveică dialectică țesînd documentul cu intuiția și gestul, perspectiva revoluționară cu cea dureros omenească, necesitatea cu emoția, eticul cu generalul, lucrarea aceas­ta ne comunică vocația istorică a lui Ni­colae Bălcescu care a ales varianta eroică. dan mutașcu pe­sc • ABONAMENTE LA REPARAȚII • SA URCĂM FARA LIFT • HAMLET IN AER LIBER • ȘARPELE GHIDUȘ • PĂPUȘĂ CARE TE SARUTA Venit să joace spectacolul Romulus cel Mare (Teatrul Național) In locurile natale, artistul Radu Beligan a avut plăcuta sur­priză de a fi sărbătorit la Bacău pentru împlinirea a 60 de ani de viață și 40 de ani de teatru. Cu acest prilej, Radu Beli­­gan a primit titlul de cetățean de onoare al județului Bacău. Intr-adevăr, au cu cine se mîndri băcăuanii ! —* In Japonia există aproape 800 de persoane în vîrstă de 100 de ani, iar numărul lor va crește deoarece mai mult de 300 de locuitori au 99 de ani. Deca­nul de vîrstă din Japonia are 112 ani și el susține că secretul longevității sale se află in efectuarea unor exerciții fizice și in calm. Deci, fii calm, dragul meu... că e mai bine. . . — Nu înțelegem de ce micul ecran cind face reclamă la diferite tipuri de televizoare aflate din abundență în comerț, nu face reclamă și la sistemul de abonamente pentru reparații de televi­zoare ! Cooperativa Radio-Progres vă invi­tă insistent să vă faceți abonamente la reparații ! Aveți toate avantajele și astfel puteți fi siguri că în nici o zi nu vă vor lipsi programele dragei noastre televiziuni! — Anul acesta, pentru întîia oară după 5 ani, numărul celor morți in accidente de automobil în S.U.A. a început să crească din nou. Scăderea înregistrată s-a datorat introducerii limitării vitezei ca urmare, fi­rește, a crizei petroliere. 1978 a fost primul an când limitele au fost din nou ridicate. Și de aici, firește, din nou viteză, din nou accidente, din nou morți etc.­­ La bordul avioanelor Boeing și D.C.-10 ale Companiei Japan Air Lines a fost instalat un dispozitiv denumit aerovideo. Astfel, se oferă călătorilor aceeași priveliște pe care o au în fața lor piloții atît la decolare cit și la aterizare. Să știe și călătorii ce îi aș­teaptă exact — iarnă grea în Polonia și în Suedia. Sperăm să se plictisească și dînsa o­dată de tărîmurile Europei . Un analist în domeniul finanțelor este cîștigătorul ce­lei de a doua ediții a cursei de urcare pe scări, pînă la ultimul nivel a faimoasei clădiri Empire State Building din New York. El a urcat cele 1 575 de trepte in 12 minute și 19 secunde. Cred că mulți lo­cuitori din blocurile cu 10 etaje sau mai multe, de pe la noi, unde uneori unele lifturi nu merg cu lunile ar fi putut lua titlul de campion obținut de analistul res­pectiv. Așa e viața J *— In R.F.G. a fost elaborat un procedeu pentru concentrarea razelor soarelui in vederea sporirii efici­enței celulelor solare. Firește, este vorba tot de o metodă spre a exploata cit se poate de rapid energia bietului soare . In curtea brutăriei din Bertești (Buzău) zace de aproape un an un malaxor ; plin ea însă se frămîntă manual și nimănui nu-i pasă că malaxorul ruginește în voie. Asta-i situația ! — La Palatul Kronborg din El­­sinor va avea loc în această vară, după o întrerupere de 25 de ani, o suită de re­prezentații în aer liber cu Hamlet de Sha­kespeare. Curtea interioară va fi transfor­mată într-un teatru în aer liber de 2­000 de locuri. Despre spectatori nu mai discu­tăm că se găsesc mulți dornici să vadă un Shakespeare — Mare campanie a unor societăți turistice americane care invită publicul dornic de senzații tari în nord-es­­tul Statelor Unite in ziua de 26 februarie, cinci pentru 2 minute și 52 de secunde, Soarele va fi total acoperit de Lună. Un barman a inventat chiar și un cocteil de­numit eclipsa totală. Nu se știe dacă după consumarea sa, nenorocitul mai poate să se mire de eclipsă . Actorul John Wayne a părăsit spitalul din american Los Angeles după ce a suportat la 71 de ani cea de a doua operație a sa de cancer in decurs de 15 ani. Medicul care l-a îngrijit declară : Robustețea remarcabilă și moranii de-a dreptul fantastic al actorului au con­tribuit în largă măsură la însănătoșirea sa. El este de părere că după un timp, regele westernului își va putea relua acti­vitatea cinematografică, dacă o va dori. Da, dar se pare că John Wayne este pensionar — 77 500 pop este tirajul global al celor 1 000 de numere din seria numerotată (i­­naugurată in 1960) a colecției Biblioteca pentru toți ; în mod semnificativ titlul mi­­lenar este culegerea (2 volume) de Litera­tură populară purtînd amprenta geniului eminescian și aflată în curs de apariție — Scandal la Monte Carlo : 3 salariați ai fai­mosului Cazino au fost arestați pentru măs­luirea jocurilor. Mare agitație, mare, con­ducerea cazinoului susține că este vorba de un accident, de o glumă, presa afirmă că este mina unei versate echipe de gangsteri . Pilotul unui elicopter civil care se pre­gătea să aterizeze la Nelspruit prin Africa, in timp ce aparatul cobora a simțit ceva mișcîndu-se la picioarele sale. Cind privit, a rămas înmărmurit, constatind că a un șarpe foarte otrăvitor își făcea de cap. Pilotul, cu un calm deosebit, a reușit să aterizeze lin. La sol, cind au căutat șarpele, dispăruse. La următoarea cursă șarpele a apărut iar și, în fine, după o serie de pe­ripeții au reușit să-l omoare. Era un șarpe căruia ii plăcea să se plimbe cu e­­licopterul­­ . S-a deschis la Paris, cel de al 18-lea salon de specialitate in domeniul jucăriilor, unde au fost prezentate 682 de noi tipuri, de către producători din diferite țări. Printre noutăți Kissie, păpușa capabilă să sărute atunci cind e îmbrățișată, o altă păpușă, care aruncată in apă înoată si Barnabe, o păpușă care plinge cind i se face toaleta. Nu este recomandabil să fie duși copiii la această expoziție deoarece după aceea nu se vor mai juca cu ursu­lețul portocaliu și chiar adus de Moș Ge­­rilă . Marele Consiliu al Genevei (Parla­mentul cantonal) a dezbătut zilele trecute o problemă mai puțin obișnuită , care constituie o jignire pentru băieți că invăța la școală alături de fete cum vor se coase și se croșetează ? După îndelungi discuții, s-a ajuns la concluzia că este strict necesar ca și băieții să știe a coase deoarece în viață sunt puși în situația d­­e a-și coase singuri nasturii de la cămașă etc. — Un grup de geologi de la Univer­sitatea Princetown au descoperit în cursul unei expediții rămășițele unei noi specii de dinozaur datînd de 70 000 000 de ani. Timp de 5 luni ei au asamblat cele 250 de oase ale animalului. In final au fost foarte mulțumiți de dinozaurul obținut — Antro­pologul american dr. Lyn Miles de la U­­niversitatea statului Tennessee a reușit o performanță­­ comunică cu un urangutan în vîrstă de un an. Ei au dat un show la televiziune, micuțul păros dovedind că știe, e drept, prin semne, să ceară de mir,care, de băut, să se apropie cind este chemat, să se ridice, și să-și pună o pălărie. An­tropologul speră ca in timp să reușească încă multe performanțe cu prietenul său urangutanul . Pionierul grefelor de Ini­mă, profesorul Christian Barnard, intr-o nouă ipostază , el situează acum in cen­trul preocupărilor sale în locul ritmurilor cardiace pe cele ale muzicii, urmînd ca în săptăminile viitoare să înregistreze pri­mul său disc cu cintecele Cintă cu mine și Iubește-mă numai pe mine. Ultimul are totuși o legătură strînsă cu inima polifem

Next