Scînteia Tineretului, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 6959-6984)

1971-10-15 / nr. 6971

­ PE OGOARELE ARADULUI EFORTUL ENTUZIAST A GENERAT, SPONTAN, ÎNTRECEREA O dovadă concludentă a faptului că în ultima decadă cooperatorii şi ceilalţi lucrători din agri­cultura judeţului ARAD au accelerat ritmul realizărilor zilnice, este dublarea procentului în­făptuirilor la majoritatea categoriilor de lucrări ale toamnei. Porumbul este cules de pe aproape 72 la sută din suprafaţa cultivată, iar griul s-a semănat pe două treimi din numărul hectarelor planificate să rodească pîinea anului Viitor, ca „La noi sunt 170 de tineri şi toţi muncesc la cooperativa a­­gricolă, ne spunea IOAN LÁSZLÓ, tinărul inginer şef al cooperativei din Dorobanţi. Noi avem pămînt foarte roditor. La porumb vom recolta o producţie medie de 4 500 kilograme la hec­tar, în teren neirigat, la sfeclă circa 33 000 kilograme. Vă daţi seama ce s-ar intîmpla cu a­­ceste recolte dacă nu toţi mem­brii cooperatori şi deci şi toţi tinerii satului ar veni la muncă“. Datorită participării tinerilor, zilnic s-au putut mobiliza la culesul porumbului 350—400 braţe de muncă, ceea ce a fă­cut ca pînă la ora actuală din cele 713 hectare cultivate să fie neculese doar o sută. Intr-o parcelă unde găsim la lucru pe tinerele Ecaterina Salle, Iuliana Cristof, Paraschiva Covaci, Eli­­sabeta Czank, au venit­ să dea o mină de ajutor celor din fa­milie, în orele libere, şi cei care sunt salariaţi, muncitori în uni­tăţile industriale din apropiere. „Au auzit că am rămas în urmă cu transportatul porumbului cu­les şi a doua zi ne-am trezit cu zeci de oameni veniţi în ajutor" — ne explica inginerul şef. La seră, primul etaj de tomate a început să fie cules. „De pe fie­care hectar, zilnic trebuie să fie recoltate în jur de 1 000 kilogra­me. Sunt aici însă 60 de fete ti­nere, harnice, care stau toată ziua sub bolta de sticlă, fina­­lizînd eforturile făcute pe par­cursul ciclului de producţie. In­tre tinerii din ferme există o vie întrecere, iniţiată de Comitetul judeţean al U.T.C., întrecere care vizează atît participarea numerică cît şi rezultatele mun­cii lor. Şi tot în întrecere se aflau şi tinerii din brigăzile cooperativei agricole din Sîn­­martin. Preocupaţi de culesul porumbului, de însilozarea nu­treţurilor, de eliberatul terenu­lui, nu ştiau exact care este situaţia. „Vom afla la sfîrşit, cînd vom termina toate trebu­rile cîmpului — ne spunea Francisc Mirek. Important este că am reuşit să antrenăm la muncă absolut toţi tinerii care sunt în sat. Este şi mulţumirea noastră, a celor care au muncit şi pînă acum, precum şi a celor­lalţi, deoarece au cunoscut satis­facţiile ceasurilor şi zilelor pe­trecute cu folos“. In cuvinte di­ferite şi-au exprimat aceeaşi opinie şi alţi tineri cu care am stat de vorbă : Helga Fraisinger, Florica Oieş, Hilde Kästner, Ana Lustig, Eva Sandner, Ana Hoţ, aflate la culesul porumbu­lui. Stadiul lucrărilor agricole de toamnă este aici foarte avan­sat : porumbul mai trebuie re­coltat doar de pe 53 hectare, sfecla de pe 40 hectare, nese­mănate mai sunt doar 80­ hec­tare, care însă sunt deja pregă­tite de cîteva zile. Eforturile sunt concentrate acum la trans­portul recoltei și la eliberarea terenului. „Cei care lucrează la transport sunt tineri şi pentru ei ziua de muncă începe pe întu­neric şi se termină tot pe în­tuneric, aşa că nu avem nici o teamă pentru vreo întîrziere“ , ne asigură tovarăşul Mihai Fa­­kelman, secretarul organizaţiei comuniştilor cooperatori. Asi­gurare întărită şi de cîţiva con­ducători de atelaje, ca Iosif Gale, Adam Sabner, Iosif Hei­stein, pe care am avut prilejul să-i intîlnim în timpul şederii la Sânmartin, întrecerea care a existat în­tre echipele de tinerii coope­ratori de la Macea, a avut drept rezultat desfăşurarea intr-un ritm alert a recoltării. Aşa a fost posibil ca la data raidului nostru în situaţia operativă să fie consemnată recoltarea a 750 hectare porumb din totalul de 920, a 50 hectare sfeclă din 170 existente, însilozarea a 2 000 tone de furaje, adică întreaga can­titate prevăzută în plan. în privinţa transportării porum­bului recoltat de pe cîmp în păture şi a însămînţării griului procentele nu sunt la fel de bune. Acestea trebuiau să con- OCTAVIAN MILEA (Continuare in pag. a lll-a) să nu­ amintim decit cele mai voluminoase şi importante treburi ce le au de executat cei an­grenaţi în campania de toamnă. Şi trebuie să remarcăm de la bun început că partea de con­tribuţie a tinerilor, fie ei cooperatori, mecani­zatori, elevi sau studenţi, a fost în această toam­nă mult mai consistentă decât în alţi ani, mate­­rializîndu-se în mii de ore de muncă spornică, de mare folos unităților agricole. In aceste ultime zile frumoa­se ale toamnei unităţile aparţi­­nînd Direcţiei generale de con­strucţii montaj din Capitală au ca principal obiectiv asigurarea condiţiilor de lucru pentru timpul friguros care se apropie. Buletinele meteorologice anun­ţă ca iminentă perioada ploilor de toamnă, a frigului, cînd constructorii vor putea munci nestingheriţi doar dacă îşi creează de pe acum condiţiile necesare. Care este stadiul pre­gătirilor de iarnă şi mai ales ce se întreprinde acum pentru ca indiferent de timp activitatea în şantier să nu înregistreze o cădere de ritm ? împreună cu fotoreporterul am căutat răs­puns la această întrebare în pe­rimetrul microraioanelor 7, 7­, 5 şi 6 din cartierul Drumul Ta­berei. Trebuie să spunem de la în­ceput că pe toate şantierele a­­parţinînd intreprinderilor de construcţii montaj nr. 2 şi 5 precum şi la fronturile de lu­cru deschise pentru crearea căi­lor de acces şi a drumurilor am întîlnit o mare concentrare de forţe, o activitate susţinută. Este dublată însă această con­centrare de forţe şi de efor­tul pentru folosirea integrală a fiecărei zile de muncă, pentru asigurarea unei utilizări judi­cioase a maşinilor şi utilajelor aduse în şantier ? Să vedem ce ne oferă realitatea. — Astăzi trebuia să dăm în funcţiune şoseaua care leagă cele patru microraioane, ne spune tovarăşul inginer Adrian Matei, şeful lucrării. Din păca­te, n-am reuşit. Sperăm însă ca în cîteva zile să o terminăm pentru că, după cum vedeţi, se lucrează cu toate forţele. I. MORARU (Continuare in pag. a lll-a) DOI INDISCIPLINAŢI STRICĂ TREABA LA SUTA DE OAMENI • „EU SÎNT MIC" NU ÎNLOCUIEŞTE OBLIGATORIUL „ŞI EU RĂSPUND"! Am cunoscut, în vară, la uzina „Electroprecizia“ din Săcele cî­teva tinere. „Suntem­ toate su­rori şi despre fosta noastră fa­milie am vrea să vă povestim“. Am acceptat, trebuie să mărtu­risesc, oarecum cu mirare această invitaţie. Ştiam că nici una din fetele care mi-o adre­sau nu-şi cunoscuseră părinţii. — Intr-adevăr, sînt­em orfane, dar am avut aceeaşi familie : Casa de conii şcolari din Făgă­raş. Acolo am crescut, acolo am învăţat carte, avînd toate con­diţiile asigurate pentru a de-­ veni şi a ne forma ca oameni cinstiţi, adevăraţi. Noi sintem­ muncitoare, aici, la Săcele, alte colege sunt ţesătoare în Bra­şov, unele au ajuns profesoare, asistente universitare, inginere, farmaciste. Avem acum copii şi-i iubim cum numai o mamă care n-a avut mamă ştie să iu­bească. Dar nu despre noi vrem să vă vorbim, ci despre fosta noastră familie. Am fost de cu­­rind acolo şi ceea ce ne-a fost dat să vedem ne-a întristat. Elevele de-acum ne povestesc că sunt bătute, educatoarele fac orice, numai educaţie nu, fetele sunt îmbrăcate neglijent, n-au nici o supraveghere, am auzit de altfel vorbindu-se despre­ a­­bateri grave de la, morală. Am fi vrut să aflăm mai multe, dar nu ni s-a permis să discutăm, şi-apoi ce am fi putut face ? Dacă le-aţi vizita, dv. poate că aţi găsi o soluţie. De-asta v-am deranjat,­­vă rugăm să interve­niţi... Iată-mă după cîteva zile la Făgăraş. Casa copiilor şcolari se află în aceeaşi clădire spa­ţioasă, în centrul oraşului, cu camere luminoase, săli de lec­tură, anexe sociale. Cită deose­bire însă între aducerile­ amin­te ale tinerelor de la „Electro­precizia“ şi ceea ce ţi se dezvă­luie astăzi. Unde este atmos­fera prietenească şi de familie de care îmi vorbiseră interlocu­toarele mele, unde sînt florile ce împodobeau curtea şi lotul şcolar, de ce nu se aud cîntecele vesele, tinereşti, care bucurau auzul trecătorilor ? Din prima clipă izbesc neplăcut privirea lipsa de curăţenie şi neorîndu­­iala... Fetele ? Plictisite, păşesc prin curte, prin dormitoare, absente, cu o carte sau o croşetă în mină, cuprinse de apatie. Au un aspect neîngrijit şi ele. O fetiţă calcă marginea unor pantofi ce nu-i mai încap de mult, alta are tivul de la rochie desfăcut... Lu­cia Cîmpeanu zace de două zile într-un dormitor. O doare ca­pul, vomită. O femeie de ser­viciu pulverizează în camera bolnavei insecticid. Mirosul e greu, înecăcios... O cunoscusem pe fetiță cu cîtva timp înainte. E premiantă pe clasă, sîrguin­­cioasă, harnică și bună. — De ce nu este dusă la in­firmerie, de ce nu este­ chemat un medic ? ADINA VELEA (Continuare în pag. a ll-a) Întristător de trist croşetaţi TOVARĂŞA DIRECTOARE! Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 6971 4 PAGINI —30 BANI VINERI 15 OCTOMBRIE 1971 PAGINA A ll-A • Actualitatea pen­tru tineret • Sport PAGINA A Hl-A • „Leaota ’71" ÎN EXPEDIŢIE — PIONIERII ŞI TO­VARĂŞII LOR MAI MARI, UTE­­CIŞTII. • Cronica debuturi­lor Sergiu Adam : „ŢARA DE LUT" Embleme şi ritmuri în cincinal • ENERGETICA ŢÂRII s-a îmbogăţit în primele nouă luni din acest an cu noi agregate totalizînd o putere instalată de 785 me­gawaţi, urmînd să fie pus în funcţiune şi cel de-al 6-lea, şi ulti­mul grup de 175 MW., all hidrocentralei de la Porţile de Fier agregat aflat în perioada de probă. De asemenea, se află în fază înaintată de montaj ultimul agregat al centralei electrice de la Deva. In această perioadă, constructorii de reţele electrice au­ pus în exploatare liniile de 460 kV. Porţile de Fier — Slatina — Bucu­reşti şi Deva — Sibiu, ambele în lungime de aproape 500 km. S-au extins considerabil liniile electrice de 220 şi 110 kV. Totoda­tă au fost puse în funcţiune staţiile electrice de la Codlea, Ora­­dea-sud, Brazi, Săveni, Rm. Sărat, prin intermediul cărora se aduc îmbunătăţiri în alimentarea cu energie electrică a acestor centre. Pentru mai buna întreţinere a liniilor şi staţiilor echipele de intervenţie ale întreprinderilor judeţene de electricitate au fost dotate cu maşini, dispozitive şi utilaje de lucru moderne. Staţii­le de radio portative, de pildă, intrate recent în dotare, ajută ca echipele să acţioneze operativ, să ţină o legătură strînsă în timpul intervenţiilor. Aceste măsuri au dus la reducerea timpului de re­mediere a avariilor şi au asigurat o desfăşurare normală a activi­tăţii în unităţile economice beneficiare.­ • TEXTILIŞTII de la Fabrica de postav din Buhuşi şi-au înde­plinit, încă de la 30 octombrie, angajamentele asumate in între­cerea socialistă pe anul in curs, realizînd un spor la­ producţia globală în valoare de 16,5 milioane lei. Ca urmare au fost fabri­cate, peste prevederi, 32 120 mp, stofe din lină şi bumbac. Şi chimiştii de la Uzina de cauciuc sintetic din oraşul Gheor­­ghe Gheorghiu Dej şi-au îndeplinit, înainte de termen, angaja­mentele asumate pe acest an, obţinînd un spor de 18 milioane lei la producţia globală, faţă de 16 milioane lei cît se angajaseră să realizeze pînă la 31 decembrie. Exprimate în unităţi fizice, aceste rezultate se concretizează în 700 tone de cauciuc sintetic, 140 tone fenol, 100 tone polistiren şi 85 tone acetonă. In programul de muncă nu există rubrica „TIMP PIERDUT"! Aşa a coborît Gh­eorghe Ga­lan de pe buldozer. Cum s-a urcat la loc nu vă putem a­­răta. Pentru că l-am aşteptat zadarnic mai bine de un ceas. Foto : O. PLECAN Lingă excavatorul oprit, un şir de maşini aşteaptă zadar­nic să fie încărcate deoarece excavatoristul Vasile Tudor... demarează greu după con­cediu. Patru din cei nouă oameni care au stat degeaba cite patru ore aşteptînd să sosească o macara. Pînă la urmă va fi sosit... Dar cu ce macarale trebuie ridicate greutăţile pe care le pune proasta organizare In calea bunului mers al producţiei ? Preşedintele Consiliului de Stat al României, Nicolae Ceauşescu, participă la festivităţile prilejuite de aniversarea Creării statului iranian Joi dimineaţă, a părăsit Ca­pitala, îndreptîndu-se spre Iran, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, împreună cu soţia, Elena Ceauşescu, care, la invitaţia şahinşahului Iranului, Mohammad Reza Pahlavi Arya­­mehr, va participa la festivităţile prilejuite de cea de-a 2 500-a aniversare a creării statului iranian. Preşedintele Consiliului de Stat este însoţit de George Macoves­­cu, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe. La plecare, pe aeroportul Bă­­neasa, erau prezenţi tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, şi soţia sa, Elena Maurer, Emil Bodna­­raş, Manea Mănescu, Paul Nicu­­lescu-Mizil, Gheorghe Pană, Vir­gil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popa, Du­mitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Ştefan Voitec, Iosif Banc, Petre Blajovici, Mi­ron Constantinescu, Ion Ioniţă, Ion Stănescu, Mihai Marinescu, Ion Păţan, împreună cu soţiile, membri ai Consiliului de Stat, miniştri, conducători de instituţii centrale şi organizaţii obşteşti. Erau de faţă Sadegh Sadrieh, ambasadorul Iranului la Bucu­reşti, membri ai Ambasadei Ira­nului, şefi ai misiunilor diploma­tice acreditaţi în ţara noastră. Un mare număr de cetăţeni ai Capitalei, aflaţi pe aeroport, au salutat cu deosebită căldură pe preşedintele Consiliului de Stat, au ovaţionat îndelung, exprimîn­­du-şi şi cu acest prilej sentimen­tele de stimă şi respect faţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Un grup de pionieri au oferit flori. După ce survolează teritoriile Bulgariei şi Turciei, avionul pre­zidenţial aterizează, în după­­amiaza zilei de joi, la Shiraz. In întîmpinarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei, sale, Elena Ceauşescu, au venit pe aeroport Alteţa Sa prinţul Abdel Reza Pahlavi, fratele şa­hinşahului Iranului, M. Bahrami, şeful protocolului Ministerului Afacerilor Externe, şi alte persoa­ne oficiale. A fost, de asemenea, prezent Alexandru Roabă, amba­sadorul României la Teheran. De la Shiraz, un elicopter al curţii imperiale poartă pe înalţii oaspeţi români spre anticul Persepolis, capitala fostului im­periu persan al dinastiei Aheme­­nizilor, locul de desfăşurare a festivităţilor consacrate aniversă­rii creării statului iranian. La Persepolis, preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, şi soţia sa, Elena Ceauşescu, au fost întîmpinaţi cu deosebită cordialitate de şahin­­şahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, şi de împără­teasa Farah. Şahinşahul Iranului cu soţia sa au adresat călduroase urări de bun venit preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi soţiei sale. După intonarea imnurilor de stat ale Republicii Socialiste România şi Iranului, preşedintele Ceauşescu şi şahinşahul Moham­mad Reza Pahlavi Aryamehr au trecut în revistă garda de onoa­re. înalţii oaspeţi români au fost conduşi apoi de suveranii Ira­nului spre reşedinţa ce le-a fost pusă la dispoziţie. Pentru primirea oaspeţilor, în apropierea oraşului Persepolis a fost construit un orăşel din cor­turi reproducînd o tabără ahe­­menidă, iar corturile — locuinţele vechilor persani. Intre corturi se află largi magistrale asfaltate purtînd denumirea a cinci con­tinente. In faţa corturilor sunt ar­borate drapelele de stat ale ţă­rilor participante la festivităţi. Persepolisul este bine cunoscut tovarăşului Nicolae Ceauşescu­­şi tovarăşei Elena Ceauşescu, care au avut prilejul să le admire în urmă cu doi ani, în timpul vizitei oficiale fă­cute in Iran. Atunci, oas­peţii români au dat această a­­preciere : „Anticul Persepolis pe care l-am vizitat cu deosebit in­teres ne-a deschis în faţă o emo­ţionantă pagină a istoriei mile­nare a unui popor cu strălucite tradiţii de civilizaţie şi cultură“. Joi seara, preşedintele Consi­liului de Stat al Republicii So­cialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi soţia sa, Elena Ceauşescu, au participat la ban­chetul oferit de şahinşahul Ira­nului, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, şi împărăteasa Farah, în onoarea înaltelor personalităţi participante la festivităţi. Prin­tre invitaţi s-au aflat şefi de sta­te, de guvern şi alţi conducători din 69 de ţări. Luînd cuvîntul cu acest prilej, suveranul iranian a urat bun ve­nit înalţilor oaspeţi şi le-a mul­ţumit călduros pentru participa­rea la jubileul statului iranian. Relevînd legătura dintre tradiţii­le istorice ale poporului iranian şi realităţile de astăzi, şahinşahul şi-a exprimat speranţa, în edifica­rea unei lumi a păcii, înţelegerii şi cooperării între naţiuni. In această operă de interes ge­neral, a spus el, fiecare naţiune este chemată să­-şi aducă contri­buţia proprie, originală spre bi­nele şi progresul material şi spiri­tual al întregii omeniri. După banchet, preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, şi soţia sa, Elena Ceauşescu, împreună cu celelalte personalităţi prezente la festivi­tăţi, au asistat la un spectacol „Sunet şi lumină“, evocînd mo­mente memorabile din trecutul oraşului Persepolis, al cărui de­stin se împleteşte strîns cu mile­nara istorie a statului iranian. (Agerpres) Survolînd teritoriul Republicii Populare Bulgaria, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a transmis de la bordul avionului o telegramă to­varăşului Todor Jivkov, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Bulgaria. „Zburînd deasupra teritoriului R. P. Bulgaria, în drum spre Iran — se spune în telegramă — vă adresez un salut cordial şi cele mai calde urări de sănătate şi fericire dv. personal, iar poporului frate bulgar urări de noi succese în construirea socialismului şi înflorirea patriei sale". De asemenea, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a adresat pre­şedintelui Republicii Turcia, Cevttet Sunay, o telegramă de la bordul avionului prezidenţial. „Cu prilejul survolării teritoriului Republicii Turcia — se spune în telegramă — doresc să vă transmit dv. şi Întregului popor turc un salut cordial şi cele mai bune urări de prosperitate şi pace". Educaţia educatorilor de DUMITRU MAZILU Experienţa umană demonstrează convingător că a sub­aprecia capacitatea educativă, ţinuta morală, conduita socială a educatorului este o gravă eroare. Deosebit de concis, dar, în, acelaşi timp, cu o clarviziune neîntrecută — surprinzînd conţinutul real al raportului dintre cel ce educă şi cei educaţi — cunoscutul gînditor şi militant po­litic francez, Jean Jaures, repeta ori de cîte ori se referea la eficienţa educaţiei „nu-i înveţi pe alţii ceea ce vrei, nu-i înveţi ceea ce ştii, îi înveţi ceea ce eşti". Desigur, este important să încercăm a face pe oameni mai buni prin raţiune, dar mult mai mare putere de penetraţie are exemplul. Oricît de doctă ar fi o expunere, ea nu va mişca decît în cazul în care mesajul ei va emoţiona. Nici un profesor — oricît de instruit va fi în materie, oricît de bine îşi va cunoaşte patria —■ nu va putea trezi dragostea, devotamentul pentru glia străbună, pentru valorile dobîn­­dite prin munca plină de sîrg şi depusă cu devoţiune de înaintaşi, dacă el însuşi nu va fi pătruns de acest nobil sentiment. Şi cîte împrejurări — chiar dacă lecţia de patriotism este „fără reproş" — pot să dezvăluie elevilor sau studenţilor adevăratele sentimente ale dascălului lor. „Fiţi ceea ce vreţi să fie celălalt" — îndemna H. Fr. Amici, iar marele patriot şi luptător paşoptist Nicolae Bălcescu chema pe toţi revoluţionarii la o conduită ire­proşabilă : „Viaţa voastră, iar nu cuvintele voastre să fie o predică". Concordanţa dintre vorbe şi fapte este aşadar o con­diţie sine qua non a eficienţei oricărui mesaj educativ. Tocmai de aceea, partidul nostru a pus şi pune un accent statornic asupra educării educatorilor, celor chemaţi să inspire cele mai înalte sentimente, să determine şi cul­tive entuziasmul şi dăruirea, să dezlănţuie pasiuni pentru luminoase năzuinţi şi idealuri în muncă şi viaţă. „Noi trebuie să luăm — preciza tovarăşul Nicolae Ceauşescu­r— toate măsurile ca fiecare tînăr să fie educat şi pregătit pentru viaţă, să nu avem rebuturi de nici un fel". Or, (Continuare în pag.­n ll-a)

Next