Scînteia Tineretului, martie 1979 (Anul 35, nr. 9259-9285)

1979-03-01 / nr. 9259

PE ŞANTIERELE PLATFORMEI INDUSTRIALE ZALĂU DUPĂ LICHIDAREA RESTANŢELOR Graficul pregătirii cadrelor să fie pus neîntîrziat de acord cu graficul construcţiilor In puţin«­ion« din ţară există în prezent o concen­trare atît de mare de inves­tiţii ca în judeţul Sălaj. Şi mai ales în oraşul Zalău, altădată între cele mai ră­mase în urmă în dezvoltarea economică şi socială. Intr-a­devăr, în spiritul politicii partidului de dezvoltare ar­monioasă a tuturor judeţelor şi localităţilor ţării, pe me­leagurile Sălajului au fost amplasate în acest cincinal obiective industriale pentru care s-a alocat un volum de investiţii în valoare de circa 13 miliarde lei. Ele au fost materializate sau urmează a fi materializate pînă la fine­le anului 1980 în numeroase întreprinderi din cele mai di­verse ramuri industriale. Nu­mai acum se află în lucru în jur de 40 de mari obiective între care: întreprinderea de anvelope, două întreprinderi de ţesături tip in, întreprin­derea de ţevi, întreprinderea de prefabricate din beton, întreprinderea de mase plas­tice, Fabrica de confecţii, în­­grăşătoria de porci, între­prinderea de termoficare, precum şi dezvoltarea între­prinderii de armături, a În­treprinderii de conductori e­­lectrici emailaţi şi multe al­tele. Toate acestea urmează a intra în funcţiune, cu di­verse capacităţi integrale sau parţiale, în cursul acestui an. De la început, lucrurile nu au mers ca ceasornicul, pen­tru că la o concentrare atit de mare şi diversificată de lucrări era firesc să inter­vină pe parcursul investiţii­lor o serie de neajunsuri greu de prevăzut. Din aceas­tă cauză s-au şi înregistrat la mai toate obiectivele rămi­­neri în urmă care s-au men­ţinut pînă în prezent. Cau­zele au fost multe. Dar cea esenţială a rămas lipsa for­ţei de muncă în structură completă şi la nivel necesar. SPRE RITMUL OPTIM DE 1 200 MC DE BETON TURNAŢI PE ZI Care este stadiul lucrărilor la obiectivele de al căror termen, de intrare în producţie îi mai despart pe constructori şi be­neficiari mai puţin de 4 luni de zile ? Aflăm răspunsul la aceas­tă întrebare de la tovarăşul Ioan Radu, secretarul comitetului de partid al Grupului de şantiere de pe platforma industrială din Zalău. — Faţă de grafice suntem­ cu toate lucrările într-o intîrziere de aproximativ două luni de zile, cauzată şi din lipsa unor utilaje de construcţii şi agrega­te, dar mai ales de meseriaşi ca­lificaţi. Mă refer în primul rind la dulgheri şi fierar-betonişti, pe care nu-i avem nici acum în număr suficient. Ca primă ur­genţă trebuie să aducem cel pu­ţin 200 de dulgheri şi fierar-be­­tonişti pentru a putea să sporim ritmul de turnare a betoanelor de la 600 mc pe zi la 1 000 şi­ chiar 1 200 mc pe zi. Acest nivel ne-ar asigura recuperarea res­tanţelor şi încadrarea întocmai în termenele de punere în func­ţiune. — In judeţul dumneavoastră, în Zalău, îndeosebi, se constru­ieşte intens de două cincinale, timp în care aţi avut posibili­tatea­ să vă pregătiţi suficientă forţă de muncă calificată. Si intr-adevăr aveţi după cum am aflat, din discuţiile cu mai mulţi constructori, o anumită expe­rienţă în calificarea muncitori­lor, dar se pare că ea n-a fost valorificată la întregul, potenţial. Cum s-a desfăşurat pînă acum această activitate si cum acţio­naţi în prezent pentru recruta­rea şi pregătirea unor efective cit mai mari de meseriaşi ? — In anul trecut am calificat peste 400 muncitori, intre care 89 dulgheri, 60 zidari, 136 be­­tonişti, 64 sudori, 25 instalatori si 35 fierar-betonişti, atit prin instruire la locul de muncă, cit Si Prin cursul de calificare cu scoatere sau fără scoatere din producţie, ne spune tovarăşul Gali Alexandru, şeful biroului personal-învăţămînt si retribui­re. Pentru 1979 ne-am prevăzut să calificăm 35 dulgheri, 30 zi­dari, 25 fierar-betonişti, 25 in­stalatori sanitari şi 20 electri­cieni. In paralel am extins po­licalificarea, pregătind 60 de montatori prefabricate dintre lăcătuşi şi 25 de geamgii din zugravi. Acum, suntem­ in curs să calificăm 60 dulgheri din zi­dari şi betonişti. — Totuşi, nici după absolvirea acestora nu vă acoperiţi între­gul necesar. De ce nu aţi pre­văzut un efectiv mai mare la cursurile pentru acest an ? — Pentru că, n-am putea re­cruta din zonă şi nici din alte judeţe un număr mai mare, iar pe de altă parte, după punerile in funcţiune din acest an acti­vitatea grupului de şantiere pe această platformă se reduce con­siderabil. Argumentele sunt departe de a fi obiective. In primul rînd pentru că, aşa cum aveam să constatăm la organele de con­ducere ale judeţului, disponibi­lităţile de forţă de muncă ne­calificată din judeţul Sălaj nu sunt cu totul epuizate, doar că atît conducerea grupului de şan­tiere, cit şi a Trustului de con­strucţii industriale Cluj n-au­ depus — şi trebuie să depună măcar acum — toate străduin­ţele pentru atragerea pe şantie­rele sale a unui număr cit mai mare de tineri în vederea cali­ficării. în această acţiune con­structorii trebuie mai mult aju­taţi de către comitetul judeţean U.T.C. care cunoaşte cel mai bine situaţia fiecărui tînăr din ROMULUS LAL VASILE ŞANDOR Foto : GHEORGHE CUCU (Continuare in pag. a IlI-a) OBIECTIVUL INVESTIŢIEI : circa 40 capacităţi in­dustriale între care întreprinderea de ţevi fără sudură, întreprinderea de anvelope, întreprinderea de ţesături tip in, întreprinderea de termoficare, Fabrica de confecţii, Filatura de fire subţiri. TERMENUL DE PUNERE ÎN FUNCŢIUNE : iunie şi decembrie 1979. NIVEL ACTUAL : sub grafic cu circa două luni. NECESAR FORŢA DE MUNCA LA CONSTRUC­TORI : 200 muncitori. NECESAR FORŢA DE MUNCA LA BENEFICIAR : 3 000 muncitori şi specialişti. MESERII DEFICITARE : dulgheri şi fierar-beto­­niști. O ZI CU ELEVII DIN FOCȘANI PE DRUMU­RILE UNOR FAPTE CE PORNESC DIN INIMĂ (In pagina a I-a) Proletari din toate ţările,­upiţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ÎN ACEST NUMĂR , • Campania de primăvară — campanie hotărîtoare I pentru efectuarea la timp și de calitate a tuturor lu­crărilor . FIECARE ZI DE MUNCA ÎN CÎMP — UN PLUS DE RECOLTA ÎN HAMBARELE TOAMNEI 1 • Cultură — POSTERITATEA LUI G. CALINESCU­­ (opinii) • Note de lectură — PROCESUL DE DUPĂ­­ PROCES • Tinerii întreabă — mari personalităţi ale ştiinţei româneşti răspund — CARE SÎNT PRINCIP­I­PALELE DOVEZI ARHEOLOGICE ALE EXISTENTEI I DACILOR PE TERITORIUL TARII NOASTRE ? ^ A TE OBIŞNUI SA NU TE OBIŞ­NUIEŞTI SAU PRACTICA ADAP­TĂRII DIN MERS — Cînd am venit aici, la între­prinderea de piese radio şi semi­­conductori Băneasa, secţia de tranzistoare cu siliciu era încă in construcţie. Ţin minte că, la un moment dat, am zidit şi eu citeva cărămizi, poate pentru a-mi... consolida viitorul loc de muncă ! Iar acum... Mai bine să vedeţi. Şi tinărul inginer Valerică Cimpoca mă conduce printr-un adevărat labirint de ateliere, ase­mănătoare în multe privinţe cu cele din filmele ştiinţifico-fan­­tastice. Unele dintre ele — imen­se acvarii umplute, în loc de apă, cu lumină roșie — adăpos­tesc procese tehnologice atît de fine mcît o singură rază de soa­re le-ar putea perturba. Aparate de avertizare extrem de sensibi­le sună „alarma“ ori de cîte ori constată că s-a depășit numărul celor citeva fire de praf pe me­trul cub admise în aer. In alte ateliere, calculatoare electronice complicate dialoghează cu omul. Instrumentul cel mai des fo­losit — ca şurubelniţă sau cheia pentru un mecanic — este aici microscopul. Sutele de tineri răspîndiţi pretutindeni mane­vrează aceste aparate optice cu gesturi sigure şi fireşti, care do­vedesc, deja, formarea unor re­flexe. — Să nu vă închipuiţi, conti­nuă interlocutorul meu să-mi explice, întrerupîndu-se doar din cînd in cind pentru a schimba, în misteriosul limbaj codificat al electroniştilor, informaţii operar­­tive cu colaboratorii săi, să nu vă închipuiţi că pentru noi noul se rezumă­ la existenţa unei do­tări ultramoderne. Procesul de înnoire se desfăşoară neîntrerupt, chiar dacă intr-un mod invizibil pentru un vizitator. Este vorba de o diversificare energică a pro­ducţiei, de ridicarea spectaculoa­să a gradului de tehnicitate. Pină nu demult, noi nu fabricam decit elemente componente pen­tru aparate de radio si televi­zoare, deci, intr-un fel, pentru domeniul casnic. Acum produ­cem masiv piese pentru marea industrie. Schimbarea s-a făcut intr-un singur an și cred că de acum inainte vom trăi aici intr-o permanentă schimbare. Fiecare dintre noi are obligaţia să parti­cipe la asimilarea in producţie a numeroase tehnologii de ultimă oră. învăţăm — şi aplicăm ce în­văţăm — din mers. Nu intimplă­­t­or am constituit colective de proiectare in fiecare secţie. Dar mobilitatea­ nu ţine doar de mo­dul de organizare, ci, mai ales, de starea noastră de spirit. Atita timp cit trăim cu mare intensi­tate fiecare moment al acestei evoluţii, cit ne păstrăm cu­riozitatea şi entuziasmul, nu există riscul să pierdem ritmul. DE CE ESTE NEVOIE DE INVESTIŢIA DE ÎNCREDERE Tudor Dunca seamănă — din cauza înfăţişării, dar şi a com­portamentului — cu un adoles­cent timid. Impresia ţi se spulbe­ră însă repede cînd afli că tînă­­rul a absolvit Facultatea de elec­tronică şi telecomunicaţii ca şef de promoţie şi că în prezent — specializat îndeosebi în „diode şi friode cu comutaţii rapide“, adică in proiectarea şi produ­cerea unor elemente de o con­cepţie îndrăzneală — desfăşoară o activitate de anvergură, numă­­rindu-se printre cei mai insis­tenţi partizani ai noului. Cum a început ? Cu­ trei ani şi ceva în urmă, cînd şi-a luat în primire locul de muncă, a fost repartizat pe lingă un electronist cu mai multă experienţă, care să-l familiarizeze cu problemele producţiei. — Cu mai multă experienţă, adică avind exact „vechimea“ pe care o am eu in momentul de faţă. Vedeţi, la noi — unde me­dia de vîrstă este de douăzeci şi trei de ani — pină şi rolul de ,,bâtrin înţelept“ trebuie să-l joace tot un tinăr. Această situa­ţie face absolut necesară inves­tiţia de încredere in cei ce se află la început de drum, iar ALEX. ŞTEFANESCU !Continuare in pag. a IV-a, Noul văzut de ANUL XXXV, SERIA II, Nr. 9 259 6 PAGINI 30 BANI JOI 1 MARTIE 1979 Continua sporire şi modernizare a bazei tehnico-materiale a agriculturii - coordonată fundamentală a politicii agrare a partidului şi statului Treizeci de ani, treizeci de trepte în agricul­tura românească reaşezată pe baze noi, socia­liste. Fiecare din acestea este nu numai o acu­mulare cantitativă de realizări, ci și o multitu­dine de schimbări calitative care, însumate acum, în acest an jubiliar, dau dimensiunea marilor transformări prin care a trecut această ramură de bază a economiei noastre. An de an au crescut suprafețele de teren arabil, de teren agricol, dar odată cu aceasta şi producţiile medii la hectar, rezultatele obţinute în zootehnie. La baza sporurilor de producţie au stat în primul rînd schimbările de ordin calitativ : îmbunătă­ţirea continuă a organizării muncii şi­­produc­ţiei, extinderea mecanizării, diversificarea acţiu­nilor de chimizare, realizarea unor soiuri noi, mai productive, a unor rase mai valoroase, ex­tinderea şi intensificarea, ameliorarea şi valori­ficarea superioară a fondului funciar, sporirea suprafeţelor amenajate pentru irigaţii. Odată cu aceste schimbări au apărut în agricultură noi activităţi de producţie, noi profesii. Iată încă o schimbare de ordin calitativ la nivelul oame­nilor, a muncii lor. Toate acestea au dus la o continuă dezvoltare şi modernizare a bazei tehnico-materiale a agri­culturii noastre socialiste. In acest an jubiliar, dar si anul în care a apărut un nou element calitativ de organizare a muncii în agricultură — crearea consiliilor unice agroindustriale — baza tehnico-materială a agriculturii înregis­trează creşteri impresionante. Astfel, volumul total de investiţii alocate agriculturii a sporit de la 37 miliarde lei în perioada 1961—1965 la a­­miliarde lei în anii 1966—1970, la 77 miliarde lei in 1971—1975 și la circa 140 miliarde lei în ac­n­tualul cincinal. Folosirea îngrășămintelor chimice a cunoscut, de asemenea, un progres deosebit. Datorită dez­voltării unei alte ramuri ale economiei naţio­nale — chimia —, an de an unităţile agricole beneficiază de cantităţi tot mai mari de îngră­şăminte. Astfel, dacă în anul 1950 agricultura dispunea, de numai 6 mii tone îngrăşăminte chi­­mice, în 1978 cantităţile folosite au fost de 1 480 mii tone substanţă activă. In acelaşi timp, s-au folosit cantităti mari de substanţe chimice in­­ combaterea bolilor şi dăunătorilor, a buruieni­lor, sub forma unor biostimulatori. Datorita creşterii rapide a procesului de chimizare a agriculturii, tara noastră se apropie, în ritm rapid, din acest punct de vedere de nivelul ţă­rilor cu agricultură avansată. Odată cu chimizarea au fost făcute mari efor­turi pentru extinderea irigaţiilor, cale sigură de obţinere a unor producţii sporite şi stabile. Dacă in 1950 erau amenajate pentru irigaţii doar 42,5 mii hectare, mare parte a suprafeţelor fiind in grădini de legume, în anul 1978 suprafaţa a ajuns la 2 065 mii hectare, amenajate în peri­metre mari, pe baza unor soluţii tehnice mo­derne, cu un grad ridicat de mecanizare şi au­tomatizare. S-au făcut de asemenea lucrări de amploare pentru desecări. Îndiguiri, combaterea eroziunii solului, care au contribuit la redarea în circuitul agricol a noi suprafeţe şi totodată la creşterea potenţialului lor productiv. Dacă cercetarea românească a pus la dispo­ziţia producţiei agricole un număr mare de so­iuri si hibrizi, cu însuşiri productive superioare a contribuit la ameliorarea unor rase de ani­male, a elaborat noi tehnologii de lucru mo­derne si eficiente, aceasta se datoreşte faptului că partidul şi statul nostru s-au îngrijit de dez­voltarea cercetării în pas cu cerinţele produc­ţiei. In 30 de ani reţeaua de cercetare a crescut de circa 5 ori dispunînd de 100 000 hectare teren de laboratoare bine utilate, de alte mijloace ma­teriale necesare investigaţiilor ştiinţifice. Iată factorii principali care au condus an de an la realizarea unor producţii agricole tot mai mari. Numai producţia de cereale a crescut in ultimele trei decenii de 3,7 ori, cea de sfeclă de zahăr de 10 ori, iar cea de legume si fructe de 3 ori. Creşteri spectaculoase s-au înregistrat şi în ceea­ ce priveşte şeptelul, producţia de carne, lapte, ouă. De subliniat merită faptul că cele mai mari sporuri de producţie agricolă s-au în­registrat în ultimii 10—15 ani. Perfecţionarea, modernizarea şi dezvoltarea întregii baze teh­nico-materiale a agriculturii noastre s-a făcut şi cu aportul nemijlocit al tinerilor de la sate, al tinerilor producători de utilaje agricole, de îngrăşăminte şi substanţe chimice, de construc­torii marilor sisteme de irigaţii. De fiecare dată, angajaţi la marile acţiuni de modernizare a agriculturii socialiste, tinerii, organizaţiile U.T.C. de la sate, din întreprinderi şi de pe şantiere au venit cu acţiuni concrete, cu iniţiative valo­roase, asumîndu-şi astfel, pe bună dreptate, rolul de coautori ai celor treizeci de trepte urcă­toare spre verticala de azi a succeselor. Biografia unei familii de ţărani — biografia devenirii satului românesc Ce poate îl mai firesc şi mai semnificativ totodată, pentru propria noastră existenţă, decit drumul nos­tru,­­al oamenilor? Perpetua călătorie in­­timpul is­toric al unui loc, delimitat prin însăşi înfrunzirea de Inimă şi cuget a celor ce străbat acest drum. Un drum greu? Un drum uşor? . Un drum al omului. Cu viaţa omului, cu­­bucu­riile şi necazurile omului, cu salturile şi Îndoielile sale, cu izbînzile dintotdeauna ale omului. Pentru timpul de azi al patriei, drumul omului, drumul oamenilor se constituie in însăşi steaua po­lară a năzuinţelor patriei. Socialismul şi-a făcut din­­ grija faţă de om cheia de boltă a întregii sale fi­lozofii. In România socialistă, omul este cea mai înaltă operă, la zidirea şi desăvîrşirea căreia se tru­deşte neîncetat. Iar exemplele, necesarele, trainice exemple sunt totdeauna alături de noi, în semenii noştri, în noi înşine. Iată un asemenea exemplu de natură a fi, cum spuneam, firesc şi semnificativ. Exemplul unei fa­milii din bărăganul teleormănean: familia CRISTEA şi RADA MORCOV din comuna Măldăeni,­­în jurul căreia rotesc zece copii. Zece destine tinere, zece tinere planete care — după cum susţine bătrinul Cristea Morcov — dacă nu exista societatea so­cialistă, existenţa lor ar fi fost mult primejduită; în cel mai fericit caz, ar fi fost vorba de­ o existenţă tristă, mizeră, nedemnă pentru condiţia de om. Ce sínt astăzi, ce-au devenit sub zodia timpului so­cialist al patriei, cei zece copii ai familiei Morcov? . Ei sunt, pe rind: FIRICA MORCOV, căsătorită Mi­­troi, 46 de ani — muncitoare la T­es­a­lori­a „Teleor­manul“ din Roşiorii de Vede; MARIA MORCOV, 44 de ani — croitoreasă la atelierele Studioului cine­matografic Buftea; ANGHELINA MORCOV, căsăto­rită Olteanu, ,42 de ani — croitoreasă la Cooperativa „Sporul“ din Roşiorii de Vede; FLOREA MORCOV, 40 de ani — medic veterinar, director al Complexu­lui de creștere a porcilor Alexandria; RADU MOR­COV, 38 de ani — activist al Comitetului judeţean Teleorman al P.C.R.; ANTON MORCOV, 36 de ani — maistru instructor la Grupul şcolar auto din Ro­şiorii de Vede; PATRIŢA MORCOV, căsătorită Să­­vescu, 34 de ani — profesoară la Şcoala generală nr. 4 din Roşiorii de Vede; PAULICA MORCOV, căsă­torită Ghiocel, 32 de ani — inginer agronom la C.A.P. Izvoarele, comuna Călinești — Teleorman; CONSTAN­TIN MORCOV, 30 de ani — inginer agronom la I.A.S. Alexandria, ferma Merişani; ELENA MORCOV, 26 de ani — desenator tehnic la Institutul de cercetări și proiectări pentru automatizări, filiala Alexandria, de pe lingă întreprinderea pentru panouri şi tablouri electrice. Iată, dar, destinul de azi al unor existenţe altă­dată sortite mizeriei şi tristeţii. In cele ce urmează vom consacra cite un reportaj drumului străbătut de fiecare din cei zece fii ai acestei familii, cu credinţa că viaţa, munca şi îm­plinirile lor nu sînt doar o elocventă dovadă a timpului socialist al patriei, cît şi demn exemplu de urmat pentru generaţia tînâră. Cu atît mai mult, cu cit unele din aceste exemple sint, la rindu-ie, tinere. Dar mai intîi, firesc şi necesar, un cuvînt despre părinţii aşa cum vedeţi, dacă era partidul comunist, nu ştiu ce s-ar fi ales de mine şi de familia • Şase guri la masa unui pogon de pămint • Pentru Radu Morcov alfabetul s-a oprit la litera „B" • Cum se înmulţeşte să­răcia • Cele 12 mistuci ale zidarului Cristea • „Totdeauna m-am străduit să nu lipsească nimic copiilor" • Traiul cotidian al unei mame eroine • „Partidul mi-a arătat adevăratul rost al vieţii* • O zi bună uită un an de rele • Pămintul este cea mai mare fabrică a omenirii. Cristea Morcov s-a născut in 1907, anul marilor răscoale ţără­neşti, care au zguduit temeliile de pămînt ale unei societăţi ce asuprea tocmai pămintul celor mulţi. In sărăcie s-a născut Cristea Morcov. In sărăcie lucie, de la Măldăeni — Teleorman. Cinci fraţi — trei băieţi şi două fete — şi o mamă rămasă vădu­vă de tinără se străduiau să-şi clipească sărăcia cu muncă vir­­toasă, vindută pe mai nimic. Şase guri la masa unui singur pogon de pămint — nici acela întreg, pentru că fuseseră furaţi la măsurătoare — şase chipuri palide, care adeseori se ridicau flămînde de la masă. Un boier le dăduse un petec de pămint să-l muncească în dijmă, iar a­­cest pămint — generozitate bo­ierească ! — se afla la 20 km de­părtare de sat. Patru ore dus, patru ore întors. Sculat la 3 noaptea, culcat la 12, tot noap­tea. Ziua — ochii și mina pe sapă, pe seceră, pe coarnele unui plug improvizat. Iar toam­na — citeva baniţe de porumb, un şufleţ de l­itrar, atut cit să-ţi duci zilele. Aceasta a fost copi­lăria lui Cristea Morcov. Şi a­­dolescenţa şi prima tinereţe. Printre rinduri vitrege de po­rumb şi petice de ninsoare a izbutit să facă patru clase pri­mare. Mai mult nu se putea a­­tinge nici cu visul. Rada Pirvan s-a născut patru ani mai tîrziu, în 1911. In sără­cie s-a născut şi ea. Tot cinci fraţi — trei fete şi doi băieţi — tot o mamă văduvă (tatăl Îşi lă­sase oasele la Mărăşeşti, pentru ca să scrie cu trupul lui „Pe aici nu se trece !“) şi pămînt atît cit să ai de leac. Pentru ea, Rada, alfabetul s-a oprit la li­tera „B“. Cit să fi urmat la şcoală ? — o săptămină, două — nu-şi mai aduce aminte. Bunul învăţător n-a lâsat-o, totuşi, pină n-a învăţat-o să se iscă­lească. Pămintul ii cunoştea ION ANDREIŢA Foto : V. TANASOF (Continuare in pag. a IlI-a) ZlMiiT Di MÂi.ŢD|©H. Primăvara începe — nici nu se putea mai frumos — cu o maree de mărţişoare. Mărţişo­rul găseşte cel mai direct drum către ini­mă nu numai pentru că se prinde, cel mai adesea, deasupra aces­teia, ci pentru că su­blimul darului ţine de o atit de caldă şi lim­pede simplitate. Mărţişorul — un poet a dat acest nume celui mai drag spaţiu de visare — a devenit cheia de aur a intră­rii noastre in tărimul primăverii. Anticipind explozia mugurilor din livezi, contem­poran de îndrăzneală cu ghiocelul, mărţişo­rul rămîne prima floa­re a anotimpului can­dorii. Cam cite mărţi­şoare circulă peste pragul de lună plină al lui martie nu-i greu de aproximat. Cele a­­proape 11 milioane de purătoare de mărţişor sunt, de fapt, intr-o competiţie de gesturi ce le sunt destinate, purtătoare de mai multe mărţişoare. Scînteie de soare — iată ce este mărţişorul. El zboară odată cu cli­pa, se dizolvă — unde? — odată cu prima bri­ză. Ceva însă rămine. Ce poate rămine dirn­­tr-o efemeridă? Zim­­betul, zimbetul care — chiar dacă durează o clipă — este, prin chi­mia de adîncime a fiinţei noastre, etern. Colegelor noastre, citi­toarelor noastre, acest chenar de mărţişor. , A- LUCIAN Fotografie de VASILE RANGA

Next