Scȃnteia, iulie 1950 (Anul 19, nr. 1773-1799)
1950-07-01 / nr. 1773
Polg. 2 SCÂNTEIA Procesul grupului de spioni şi trădători în slujba spionajului imperialist — Interogatoriile acuzaţilor — In sala de şedinţă In şedinţa de ezi a Tribunalului Militar a luat sfârşit interogatoriul acuzaţilor din grupul de spioni şi trădători în frunte cu Vasile Ciobanu. Prinşi sub greutatea neiertătoare a probelor şi dovezilor, fiecare din grupul spionilor şi-a recunoscut întru totul crimele şi mârşăviile comise împotriva Republicii Populare Române. Ei au descris cum, mânaţi de ura lor împotriva regimului de democraţie populară, s’au pus în slujba spionajului imperialist prin agentura sa turcă. Mărturisirile lor parcă leagă crâmpeie din filmele „modului de viaţă american”: nu lipsesc nici cernelurile simpatice, mesagiile cifrate, narcoticele, pistoalele şi pachetele cu bani ascunse în vapoarele de contrabandă, etc. Audierea spionului şi contrabandistului Kiazim Aktuan a aruncat o nouă lumină asupra practicilor serviciului de spionaj americano-turcesc de la Istambul. Acuzatul a arătat că el nu e singurul căpitan de vas turc spion; autorităţile turce obligă pe fiecare căpitan de vas ce părăseşte ţara să treacă mai întâi pe la serviciul de spionaj pentru a fi — după expresia lui Kiazim — „instruit în munca de spion”. Trebue recunoscut că prin această metodă a „spionajului total” beii de la Istambul se dovedesc elevi zeloşi ai „diplomaţiei totale” a lui Acheson ! Declaraţiile lui Popescu Niculae, care îndeplinea — toate laolaltă — funcţiunile de spion, agent informator, curier de spionaj şi şofer al Nunciaturii Apostolice, au provocat multe clipe amare şi noduri în gât cuvioşilor „Monseniori” Guido del Mestri şi Kirk, aflaţi şi ei în sala procesului în rândurile publezecii. Cu toate privirile înfrigurate ce i le aruncau cei doi spioni în sutană — ambii aşezaţi în băncile din faţă — confratele lor din boxă a fost nevoit să descrie şi activitatea domnilor „Monseniori” ai spionajului, predilecţiile lor lumeşti... Pe ,,Rândul apostol” O’Hara îl interesa mai mult ca orice pe lumea asta sistemul de instruire al armatei noastre, numărul diviziilor, echipamentul vânătorilor de munte, etc, iar Monseniorul Guido del Mestri îşi lepăda cu uşurinţă anteriul său apostolicesc numai să afle câte divizii mecanizate au Forţele Amare ale R.P.R., cum e organizată miliţia, etc. In exclamaţiile generale de indignare, Popescu Niculae a descris şi aspecte din activitatea practică a lui Guido del Mestri: cum acesta sub hainele preoţeşti se îmbrăca cu altele civile, cum şi le schimba pe fundul maşinii ca să nu fie recunoscut, cum se travestea înfăşându-şi un fular gros in jurul gâtului, etc. El a povestit cât de prompt PREŞEDINTELE: Tribunalul Air vrea să ştie ce servicii ai adus în calitate de pilot? ACUZATUL: Am fost detaşat la societatea LARES, mai târziu la TARS şi am fost pilot al exregelui Mihai. PREŞEDINTELE: Unde faceai sboruri în această calitate? ACUZATUL: La societatea de navigaţie LARES făceam sboruri In tani şi în străinătate. Acuzatul relatează apoi împrejurările în care a ajuns în Turcia şi declară : „După terminarea instrucţiei la siguranţa turcă am fost predat serviciului de spionaj turc, care mi-a propus ca odată cu înapoierea mea in ţară să le transmit informaţiile ce mi le vor cere”. Cu ocazia recrutării lui şi a discuţiunilor ce s’au dus la serviciul de spionaj turc, acuzatul declară că a dat informaţii despre aerodromurile din ţară, despre localităţile unde se află, despre dimensiuni şi date precise asupra lor, precum şi informaţii asupra posturilor de radio şi numărul de avioane existente în ţară. PREŞEDINTELE: La serviciul de spionaj turc ce fugari români ai întâlnit acolo şi dacă ai avut discuţii cu ei şi ce anume discuţii ? ACUZATUL: După ce am dat aceste informaţiuni serviciului de spionaj turc, la ieşirea din birou am întâlnit un individ în vârstă de aproape 40 de ani, blond, de statură potrivită, care mi s’a prezentat sub numele de Mircea, dându-mi un bilet care provenea de la Abeles Constantin, fugit din ţară de mult. După aceea am constatat că Mircea se numeşte Vasilache Petre, fost comisar în siguranţa română în timpul lui Antonescu şi fugit din ţară pentru că fusese condamnat pentru crime de război. PREŞEDINTELE: Cu ocazia aceasta cu cine ţi-a mai făcut dumitaîe legătura Vasilache Petre şi cu ce scop? ACUZATUL: M’am prezentat uui ofiţer superior turc la locuinţa lui particulară. Acest ofiţer turc mi a dat instrucţiuni să colectez Informaţii in ţară, să futmez şi să le trimit lui Vasilache Petre, care era legătura mea superioară pentru serviciul de spionaj turc, In acel moment. PREŞEDINTELE: După înapoierea d-tale în ţară ai pus în practică instrucţiunile primite la Istambul? ACUZATUL: începând cursele Internaţionale, după înapoierea tn tara ant Pt,s *n Prac^c^ acest lucru, trimiţând scrisori la Prags, Geneva, Paris şi Milano Acuzatul relatează apoi cum a venit la el Sanda Cernatescu rare în adus o scrisoare dela Vasilache. PREŞEDINTELE: Ce instrucţiuni a primit dela Vasilache cu ocazia acestei scrisori ? Acuzatul Ciocâlteu St. Alexandru, după ce a relatat cum a ajuns în legătură cu grupul de spionaj de la Istambul, prin intermediul lui Ciobanu,a aratat ca a primit cinci scrisori, din Aprilie 1149 și până la arestare, din partea lui Vasilache, ultima fiind scrisă de acesta din Paris. In aceste scrisori i se cereau Informaţiuni militare, economice şi politico-sociale. PREŞEDINTELE: Ce comunicări şi ce instrucţiuni ştia să se descurce del Mestri în adevărata sa meserie, cum ducându-l odată, cu maşina la Predeal şi fiind nevoiţi să se oprească în faţa unei bariere de tren coborite. Monseniorul a şi folosit prilejul pentru a intra în vorbă cu cantonierul încercând să-l tragă de limbă dacă pe acolo trec trenuri militare, câte anume crDin acest moment, preşedintele îi atrage atenţia asupra gravităţii acestor declaraţii. Acuzatul se întoarce în boxă către sală şi spune : — „Intrebaţi-l şi pe Monsenior dacă nu-i adevărat, doar e aici în sală...” In banca sa, Guido del Mestri simte apăsându-l de jur împrejur privirile grele ale publicului, îşi pironeşte ochii în podea, şi faţa sa roşie, bine hrănită, se înroşeşte până devine liliachie în spre vârful urechilor. Oricât, omul pe care el l-a iniţiat şi l-a învăţat „părinteşte” cum se culeg secretele militare, tocmai acesta să-i descrie până şi amănuntele „sfintelor sale taine” de spion, să uite că el este ce este şi nu un spion ordinar din aceia mărunţi, de jos!... Numai Monseniorul Kirk „zâmbeşte”: amestec de cinism şi ciudă. Acuzaţii din boxă şi-au relatat faptele mârşave. Silă, mânie şi ură dreaptă — iată ce-ţi stârneşte cuibul de năpârci din boxă şi patronii lor din afara ei. N. C. ACUZATUL: Am primit Instrucţiuni ca să intensific activitatea mea şi că de acum înainte legătura rămâne s’o fac cu Sanda Cernătescu, pentru că ei ştiau că la acea oră eu nu mai sburam. PREŞEDINTELE: Ce date militare, politice şi economice ai trimis ? ACUZATUL: Date militare, despre mişcări de trupe, despre felul armamentului, modul cum sunt îngrijite trupele, locul unde sunt cazate trupele, date în legătură cu aviaţia română şi sovietică, date obţinute de la căpitanul Zaharia Ion de la TARS, date în legătură cu starea de spirit din ţară, cu situaţia din fabrici, respectarea sau nerespectarea Planului de Stat şi totodată trebuia să mă interesez dacă există sau nu şi în ce loc şi în ce număr, grupe subversive. PREŞEDINTELE: Cu ce ocazie l-ai cunoscut pe Kiazim? ACUZATUL: Cu ocazia unei vizite la Constanţa. PREŞEDINTELE: Ce ţi-a spus Sanda Cernătescu despre Kiazim? ACUZATUL: Mi-a spus că este curierul care face legătura între Constanţa şi Istambul. PREŞEDINTELE: Ce sume de bani ţi-a trimis Vasilache prin Kiazim şi ce instrucţii îţi trimitea cu această ocazie? ACUZATUL: In scrisoarea pe care mi-a dat-o Sanda Cernătescu, Vasilache îmi indica că mi-a trimis 300.000 de lei. Trebuia să dau 50.000 lei concubinei lui Vasilache, 20.000 Iei d-nei Virginia Duţescu Abeles, soţia lui Abeles Constantin de la Istambul, 70.000 Iei Sandei Cernătescu şi Vâlsan; restul trebuia să-l împart cu Ciocâlteu in părţi egale. PREŞEDINTELE: In cazul când d-ta ai fi plecat din ţară, cine urma să-ţi ia locul? ACUZATUL: Urma să-mi ia locul camaradul Bogorin Ion. PREŞEDINTELE: Cum ai făcut legătura cu Bogorin? I-ai dat ceva instrucţiuni? ACUZATUL: l-am dat instrucţiuni, i-am făcut cunoştinţă cu Sanda Cernătescu, i-am explicat cum să Întrebuinţeze cerneala simpatică, i-am spus despre ce anume lucruri să se intereseze şi mi-a dat informaţii din fabrica în care lucra. Acuzatul declară apoi că a cules informaţiuni şi de la fostul naţional - ţărănist Despan Ion. PREŞEDINTELE: Care este prima legătură pe care ai făcut-o d-ta pe linia căutării eventualelor grupuri subversive? ACUZATUL: Prima legătură pe care am făcut-o a fost cu d-rul Spiru Raftopol. PREŞEDINTELE: Ce discuţii ai avut cu el? ACUZATUL: I-am explicat ce mă interesează şi în acest sens mi-a prezentat pe Dan Alexiu. PREŞEDINTELE: Din ce cauză ţi-a prezentat pe Dan Alexiu? ACUZATUL: Mi-a spus că este omul care m’ar putea conduce unde mă interesează. PREŞEDINTELE: Ai menţinut această legătură cu Dan Alexiu? ACUZATUL: N’am mai menţinut-o, deoarece pe acesta il cunoştea şi avocatul Ciocâlteu, iar eu eram acela care trebuia ţi-a transmis Vasilache? ACUZATUL: îmi spunea în primul rând că a primit scrisoarea mea de acceptare, îmi arăta domeniile de activitate asupra cărora trebue să-mi concentrez activitatea. PE URMA IMI SPUNEA sa lucrez extrem DE PRUDENT, SA-MI ALEG OAMENI DE ÎNCREDERE SI IMI SPUNEA CA ESTE IN LEGĂTURĂ CU GRUPUL mie, iar eu să te transmit mai departe lui. îmi dădea chiar instrucţiuni despre cum ar vedea el o asemenea organizaţie, adică o unire a tuturor informaţiilor într’un singur punct central, care trebue să fiu eu, şi în acelaş timp trimiterea de bani şi aparate de radio pentru ca să se poată face mai uşor această activitate de spionaj. In prima scrisoare am trimis primele informaţii petrolifere obţinute de la Aurel Benţe, despre producţia de petrol pe 1948, programare şi executare, forajul la ţiţei pe 1948, programare şi executare şi producţia de gaz metan în Interogatoriul PREŞEDINTELE : Primele informaţiuni trimise la Istambul de unde şi prin cine le-aţi căpătat ? ACUZATUL: Prin Dan Teodosiu şi Spiru Raftopol, Dan Teodosiu ne-a dat informaţiuni privitoare la mişcarea de trupe în ţară, numele fabricilor după naţionalizare şi produsele lor, iar Spiru Raftopol ne-a dat alte informaţiuni cu privire la mişcarea de trupe în ţară şi privitor la repararea podului peste Dunăre. PREŞEDINTELE: Prin cine le-aţi trimis la istambul ? ACUZATUL: Ca răspuns la scrisoarea lui Vasilache tot prin Ciobanu Vasile, să mă interesez numai de informaţii din domeniul aviaţiei. PREŞEDINTELE: Dar d-ta ai dat vreun sprijin lui Ciocâlteu? ACUZATUL : Cum eu aveam de gând să fug din ţară am vorbit cu Virginia Duţescu Abeles, care urma să-i prezinte pe colonelul Drăguţescu, fostul aghiotant al lui Rădescu, pe Despan Ion şi pe Bogorin Ion, dar datorită arestării nu a fost posibil. PREŞEDINTELE : Ce te-a determinat să fugi din ţară, adică să te hotărăşti la o fugă din ţară ? ACUZATUL: Teama de a nu fi arestat. PREŞEDINTELE : Ce pregătiri ai făcut d-ta în această direcţiune ? ACUZATUL: In acest sens am luat contact cu Spiru Raftopol şi cu Darius Teodosiu, nepotul lui Rădescu, singurul mijloc fiind fuga tot cu avionul. Pentru aceasta trebuia să întrebuinţez un narcotic pentru ostaşul care însoţea avionul. IN ACEST SCOP AM VIZITAT DE TREI ORI LEGAŢIA AMERICANA LUÂND CONTACT CU ATAŞATUL MILITAR NAVAL KARPE PENTRU A-MI PROCURA ACEST NARCOTIC. Dar acesta a refuzat spunându-mi că nu-1 are şi mi-a dat indicaţiuni să mă adresez la Paris. PREŞEDINTELE : înainte de Karpe şi de Teodosiu cu cine ai mai avut legături în această privinţă ? ACUZATUL: Cu Spiru Raftopol şi cu Darius Teodosiu am discutat in principiu acest lucru şi pe urmă deabia cu Karpe. Teodosiu trebuia să meargă la Legaţia Americană să ceară el narcotic în cazul când eu voi fi refuzat. Cu această ocazie am discutat cu Karpe că în cazul că nu voi reuşi să fug cu avionul, voi fugi cu un calc. I-am spus că în acest caz am nevoe de o sumă de bani şi el mi-a dat suma de bani solicitată. PREȘEDINTELE: Ce legături ai avut în acest scop cu Max Manolescu ? ACUZATUL : Deoarece ataşatul militar naval mi-a spus să mă adresez la Paris i-am scris prin mijlocirea lui Spiru Raftopol şi a unui funcţionar de la Legaţia Franţei o scrisoare lui Max Manolescu în luna August. De la Max Manolescu am primit răspunsul prin d-na ing. Runcan că nu se găseşte uşor acest narcotic, în schimb acesta se interesa de un teren pronice pentru ca el să vină să ne ia de aici. Acuzatul a recunoscut apoi numele conspirative sub care a lucrat. ROMAN DIN JURUL LUI RĂDESCU, CA ARE SPRIJINUL ANGLO-AMERICAN ATAT MORAL, CAT SI MAI ALES MATERIAL. Că mă va ajuta cu bani dacă voi avea nevoe în cadrul acţiunilor mele. ÎMI SUGERA FORMAREA UNOR GRUPURI SUBVERSIVE care urmau să aibă nelul de a căpăta informaţiuni şi să mi le transmită Ardeal. ACESTEA AU FOST INFORMAŢIUNI TRANSMISE PRIN NUNCIATURA APOSTOLICA. PREŞEDINTELE: Ai mai scris cuiva în străinătate ? ACUZATUL: La sugestia lui Ciobanu, am mai scris profesorului Veniamin, care făcea parte din anturajul lui Rădescu şi pe care îl cunoscusem la facultatea de drept din Bucureşti. In scrisoare ii ceream sprijin în fonduri şi ceream să precizeze care este natura raporturilor între Rădescu şi grupul lui şi Vasilache. Scrisoarea am scris-o fără cerneală simpatică, şi la cererea lui Ciobanu am redactat-o în franţuzeşte. PREŞEDINTELE: După recrutarea acestor elemente aţi mai atras şi pe alţii în serviciul de spionaj ? ACUZATUL: Da, eu am recrutat pe unchiul meu Aurel Benţe, care era inginer la Centrala Petroliferă „Muntenia”. PREŞEDINTELE: Ce informaţiuni vă dădea ? ACUZATUL : Din domeniul petrolifer privitor la programarea şi extragerea de ţiţei, metri liniari foraţi, prelucrarea petrolului, volumul gazului extras în Transilvania şi schema de organizare a întreprinderii „Muntenia”. PREŞEDINTELE: L-ai cunoscut pe Petre Vasilache? In urma căror fapte ai ajuns in legătură cu el la Istambul? ACUZATUL: In Septembrie 1948, cu ocazia voiajelor pe care le făceam pe motonava Transilvania, pe care mă aflam în calitate de ofiţer. La Istambul l-am cunoscut pe Vasilache Petre care m-a întrebat ce mai este nou în ţară. După ce i-am comunicat tot ce ştiam, mi-a spus că voeşte PREŞEDINTELE: Ce te-a determinat să accepţi să intri în această afacere de spionaj ? ACUZATA : Sunt contra regimului comunist. PREȘEDINTELE: Numai aceasta te-a determinat ? ACUZATA : M’au tentat şi banii. PREŞEDINTELE: Când ai luat contact cu Ciobanu ? ACUZATA: In Februarie 1949, când am primit scrisoarea din Istambul, prin Mamut, căpitanul caicului „Allah”. Acuzata a recunoscut apoi o serie întreagă de acţiuni duşmănoase săvârşite de grupul de spioni şi trădători împotriva Republicii Populare Române. Acuzata a relatat pe larg felul cum se informa întreaga bandă pentru PREŞEDINTELE: A cincea scrisoare când ai primit-o, şi ce comunicări îţi făcea în această scrisoare ? ACUZATUL: A cincea scrisoare, ultima dealtfel, am primit-o în Noembrie 1949, pe la începutul lunii, prin intermediul lui Ciobanu. Vasilache scria dela Paris şi spunea că a discutat problema fondurilor cu Rădescu, că s’au acceptat fondurile, că PLANUL PE CARE EL IL SUPUSESE LUI RĂDESCU FUSESE ACCEPTAT, plan alcătuit in urma datelor transmise de noi, adică cele câteva informaţii pe care le putusem culege de la Dan Alexiu şi Popa Stelian. PREŞEDINTELE: Când aţi primit ultima scrisoare de la Vasilache şi ce cuprindea ? ACUZATUL: La începutul lunii Noembrie îmi comunica că a fost la Paris şi că a vorbit cu generalul Rădescu şi că s-au aprobat planurile şi propunerile noastre în vederea unei unificări a mişcărilor de rezistenţă din ţară, dacă ar fi existat. Mi-a cerut să fac un raport pentru a-l prezenta generalului şi „consiliului” de la Paris, să facă o organizaţie de spionaj în ţară şi că are ca vechi colaborator pe Ciobanu Vasile, fost pilot al exregelui, întrebându-mă totodată dacă voesc să lucrez şi eu în această organizaţie. PRECIZandu-mi ca aCEASTA ORGANIZAŢIE ESTE CONDUSA DIRECT DE INTELLIGENCE SERVICE. Apoi, mi-a precizat că dacă voi admite să lucrez în această organizaţie voi fi plătit cu sume considerabile de bani. PREŞEDINTELE: Cum ar furniza aceste date spionilor aflaţi în slujba imperialiştilor. In continuare, acuzata a declarat: „Vasilache mi-a cerut să trimit situaţia Sovromurilor, schema de organizare, numele directorilor, subdirectorilor şi funcţionarilor mai importanţi, mărfurile sosite în portul Constanţa pentru a fi expediate în U.R.S.S., felul şi tonajul lor, o situaţie lunară de importul mărfurilor, schema organizării Miliţiei şi a situaţiei agricole din ţară. In acelaş timp îmi cerea o caracterizare a felului activităţii de spionaj a lui Ciobanu. Este introdus acuzatul Kiazim Aktuan, care este interogat prin Interpret. PREŞEDINTELE: Din ce an lucrezi pentru serviciul de spionaj turc? ACUZATUL: De la începutul războiului trecut, după ce nemţii au venit la Burgas, din 1942. PREŞEDINTELE: Ce te-a determinat să accepţi propunerea de a lucra pentru serviciul de spionaj turc ? ACUZATUL: înainte de a pleca în călătorie noi eram trimişi la serviciul de spionaj unde ni se vizau documentele, şi fără acceptarea misiunii date de ei nu se permitea călătoria. PREŞEDINTELE: După acceptare, ce instrucţiuni ţi s’au dat de către serviciul de spionaj turc in legătură cu culegerea informaţiunilor? Ce informaţiuni trebuia să aduci ? ACUZATUL: Aveam misiunea de a transmite ştiri privitoare la situaţia economică, la situaţia din ţară şi situaţia populaţiei. In general, tot ce vedeam urma să comunic. PREŞEDINTELE: în legătura cu circulaţia vapoarelor pe care le întâlneai sau le găseai în porturi, aveai instrucţiuni? ACUZATUL: Desigur. In legătură cu mişcarea vaselor în porturi, ce încărcături aduc. PREŞEDINTELE : Când ai plecat în România, ce informaţii ţi-a indicat serviciul de spionaj turc că trebue să aduci din această ţară în 1947? ACUZATUL: Ca şi înainte, date privitoare la situaţia armatei, mişcarea vaselor în porturi, date despre situaţia economică şi alte ştiri de această natură. PREŞEDINTELE: Tribunalul vrea să ştie dacă l-ai cunoscut pe Regele Bey, ce ai discutat cu privire la activitatea de spionaj turc şi cu ce ocazie? ACUZATUL: Cu ocazia călătoriilor pe care le-am făcut în 1949, şi anume la a cincea călătorie. Este introdus acuzatul Popescu Nicolae, fost şofer şi curier la Norteratura Apostolică din Bucureşti. PREŞEDINTELE: L-ai cunoscut pe Ciocâlteu Ştefan ? ACUZATUL: Da. PREŞEDINTELE : Când şi în ce împrejurări ai acceptat să expediezi la Istambul scrisori cu caracter de spionaj? căutat Vasilache să-şi asigure discreţia d-tale? ACUZATUL: Ameninţăndu-mă că dacă voi trăda această organizaţie sau la o eventuală arestare a mea, îmi va omorî familia, precizându-mi totodată că acesta este sistemul de a lucra al Intelligence Serviceului. PREŞEDINTELE : In August 1949, ce scrisoare ai primit prin Kiazim şi ce sume de bani? ACUZATUL: Suma de 140.000 lei, care era împărţită egal între mine şi Sanda Cernătescu. PREŞEDINTELE : Cu privire la unele recrutări de elemente necesare activităţii, ce discuţii ai avut cu Vâlsan? ACUZATA: Referitor la Milliţie, am vorbit cu el dacă nu aş putea încerca o recrutare în direcţia aceasta. Vâlsan mi-a spus să fiu foarte atentă şi să nu fac decât dacă aş fi foarte sigură pe persoana în cauză. Până la urmă, însă, am renunţat deoarece am apreciat că pericolul este prea mare. PREŞEDINTELE : Cum ai fost retribuită pentru activitatea depusă ? ACUZATA : Am primit 90.001 Iei prin Vâlsan, iar prin Kiazim suma de 70.000 lei, din care 20.000 i-am dat lui Vâlsan. PREŞEDINTELE: Pe cine ai cunoscut cu această ocazie la Consulatul de la Constanţa? ACUZATUL: Am cunoscut o persoană cu numele de Bariţ. După ce am făcut cunoştinţă, el mi-a spus că a fost ofiţer în armata română, pe urmă a fost proprietar de moară şi în momentul când l-am cunoscut era agent maritim la agenţia Marmara. PREŞEDINTELE : Pe Vasilache l-ai cunoscut? ACUZATUL: Da. Un funcţionar dela serviciul de spionaj, Hasanetis, mi-a făcut cunoştinţă cu el. PREŞEDINTELE: In ce scop? ACUZATUL: Mi s’a spus că tot ce predă Vasilache să aduc în ţară, iar tot ce primesc din ţară să-i predau lui Vasilache. PREŞEDINTELE : Ce trebuia să faci cu materialul pe care îl dădea Vasilache? ACUZATUL: Mai întâi să îl duc la serviciul de spionaj pentru control, ca dealtfel şi materialul pe care-l aduceam de aci în Istambul şi pe care trebuia să-l prezint deasemenea la control. PREŞEDINTELE : Ce misiune ai primit din partea organelor de spionaj turce, în legătură cu Barit ? ACUZATUL: Mi-au dat misiunea să primesc de la Barit ştiri militare mai bune. PREŞEDINTELE: Ce informaţii ţi-a dat cu acea ocazie Barit? ACUZATUL: Date cu privire la armata români şi armata sovietică şi informaţii cu privire la vasele care încărcau petrol şi cisment. PREŞEDINTELE: Când ai făcut al cincilea transport şi ce ai primit din partea lui Vasilache ACUZATUL: Intâlnindu-mă cu Ciocâlteu Ştefan, cu care eram prieten, la începutul lui Iulie 1949, acesta m’a rugat foarte mult să-i trimit o scrisoare cu caracter de spionaj, în Turcia, i-am spus că sunt de acord. Insă sub rezerva dacă îmi va aproba monseniorul Del Mestri, secretarul cancelariei Nunciaturii, cu această ocazie, pentru Constanţa ? ACUZATUL : In lunile August şi Septembrie am făcut al cincilea transport. Vasilache mi-a predat scrisori, un carnet şi 300.000 lei. PREŞEDINTELE: Dar din partea serviciului de spionaj turc ce ai primit? ACUZATUL: Mi-a dat instrucţiuni să-i comunic din nou la întoarcere constatările pe care le voi face, iar un funcţionar de la serviciul de spionaj turc, cu numele de Emin, mi-a predat o scrisoare pentru consulul Regele Bey. PREŞEDINTELE: Cu cine ai luat contact la Constanţa? ACUZATUL: La Constanţa nu l-am găsit nici pe Vâlsan, nici pe Sanda Şi am predat scrisoarea lui Regele Bey. PREŞEDINTELE: Ce ai vorbit cu Vasilache şi ce ţi-a spus când s’a înapoiat de la Paris? Cu cine a luat legătura? ACUZATUL : Mi-a comunicat că la Paris a întâlnit pe fostul rege şi pe generalul Rădescu, precum şi mai multe persoane din anturajul lor. Mi-a cerut carnetul pe care-l primisem şi a mai adăugat diferite note. PREŞEDINTELE : Mamut lucra în serviciul de spionaj turc ? ACUZATUL: Desigur că şi el avea legături întrucât toţi căpitanii de caiie în mod obligatoriu făceau parte din serviciul de spionaj. Nu se dădea nicio permisiune de a pleca în străinătate înainte de a trece pe la serviciul de spionaj unde în mod obligatoriu li se dădeau instrucţiuni de ce anume trebuiau să facă acolo unde merg. PREŞEDINTELE: Ai luat contact cu monseniorul Del Mestri şi ce răspuns ţi-a dat ? ACUZATUL: Am luat a doua zi contact cu monseniorul Del Mestri şi am rugat dacă poate să trimită în Turcia o scrisoare cu caracter subversiv a unui prieten al meu. M-a întrebat cine este acest prieten. I-am spus că este Ciocâlteu Ştefan şi monseniorul mi-a răspuns că îl cunoaşte, că ştie că a fost funcţionar la Ministerul de Externe şi că primeşte să facă acest serviciu cu condiţia ca să păstrez cel mai desăvârşit secret şi să nu spun nimănui acest lucru. PREŞEDINTELE: Alte amănunte afară de acestea ţi-a mai dat monseniorul? ACUZATUL: Tot el mi-a dat informaţiuni cum să vină înapoi răspunsul din Turcia. PREŞEDINTELE: In ce sens? ACUZATUL: Cei care sunt în Turcia să pună scrisoarea în două plicuri, pe plicul interior să fie scris numele meu, iar pe cel exterior să fie scris „Cio monseniorului Guido Del Mestri, Nunciatura Apostolică, Berna-Elveţia”. PREŞEDINTELE: Când ţi-a parvenit prima scrisoare de la Ciocâlteu pentru cei din Turcia, şi ce adresă avea ? ACUZATUL: Prima scrisoare pe care am primit-o de la Ştefan Ciocâlteu avea adresa, după câte îmi amintesc, Fanl Segal-Istambul. Ea mi-a fost adusă de prietenul nostru comun Finţescu Ion, care a fost şi el şofer la Nunciatura. PREŞEDINTELE: Cui ai predat această scrisoare? ACUZATUL: Nu am predat-o, fiindcă nu mi-a primit-o nimeni, era prea voluminoasă. Finţescu a înapoiat-o lui Ciocâlteu, acesta mi-a adus-o înapoi după câteva zile în proporţii mai reduse. PREŞEDINTELE: Aceasta cui ai predat-o? ACUZATUL: MONSENIORULUI DEL MESTRI ŞI A FOST TRIMISA CU CURIERUL CARE DESERVEŞTE NUNCIATURA, IN TURCIA PREŞEDINTELE: S’a primit vreun răspuns dela Istambul şi cum ţi-a intrat în posesie acest răspuns? ACUZATUL: Pe la începutul lunii octombrie, monseniorul Del Mestri m’a chemat şi mi-a spus că a primit o scrisoare dela Istambul, pe care urmează s’o transmită lui Ciocâlteu. Am anunţat de acest lucru pe Ciocâlteu Ştean, care a venit la Nunciatură şi i s’a predat scrisoarea personal. PREŞEDINTELE: Cu privire la culegerea unor informaţiuni, ai avut instrucţiuni ce anume informaţiuni trebue să culegi şi ce conţineau aceste instrucţiuni? ACUZATUL: După ce a trecut aproape un an de la data angajării mele, în primăvara anului 1948, văzând că sunt credincios dumnealor şi că nu ţin la regimul actual, au căpătat încredere în mine. Atunci m’a chemat monseniorul O’Hara în biroul dumnealui şi mi-a spus că-mi acordă toată încrederea şi m’a rugat să-i culeg anumite informaţiuni. Cu ocazia aceasta mi-a făcut cunoscut că în culegerea informaţiunilor să bag de seamă ca să nu atrag atenţiunea asupra mea. Informaţiunile de care avea nevoe erau de interes politico-social şi în special militar. PREŞEDINTELE: Cu ce persoane din cadrul Nunciaturii ai menţinut legătura pe linie de spionaj? ACUZATUL: Conform instrucţiunilor primite chiar de la Nunţiul Apostolic, trebuia să lucrez mai mult în această direcţie cu monseniorul Del Mestri. PREŞEDINTELE : Dar monseniorului O’Hara i-ai dat ceva informaţiuni ? ACUZATUL: Da. PREŞEDINTELE: Cam ce? ACUZATUL: Am dat monseniorului O’Hara informaţiuni cu privire la sistemul de instruire al armatei noastre. Am dat informaţiuni în ce priveşte gradul de pregătire al armatei, starea de spirit a armatei, cum sunt instruite regimentele de vânători de traine. Am dat la cerere informaţii asupra unor divizii ale armatei, asupra modului de recrutare a oamenilor în Miliţie. Am însemnat pe o hartă centrele industriale mai însemnate şi în acelaş timp am mai dat o informaţie despre capacitatea de producţie a anumitor fabrici. PREŞEDINTELE: Dar lui Del Mestri i-ai dat ceva informaţii ? ACUZATUL: Da. PREŞEDINTELE: Cam ce informaţii? ACUZATUL: Prima informaţie a fost despre numărul ofiţerilor deblocaţi. Apoi despre mişcările de trenuri militare în ţară, deplasări de trupe în ţară, concentrări de trupe, despre unităţile motomecanizate, materialul pe care-l posedă, dotarea autovehiculelor, modele, sistem, etc. Apoi informaţii asupra Miliţiei, câte Uniforme s’au făcut pentru miliţieni, starea de spirit în întreprinderile industriale şi starea de spirit din sânul populaţiei evreeşti. PREŞEDINTELE: Cunoşti dacă pe altă cale chiar monseniorul Del Mestri culegea anumite informaţii? Poţi să ne dai vreun caz in care chiar d-ta ai văzut acest lucru ?, ACUZATUL: Da. Monseniorul Del Mestri căuta şi singur să capete informaţii. Astfel, plecând odată cu maşina la Predeal şi fiind oprită bariera la Buşteni, pentru că trecea un tren, monseniorul s’a dat jos şi l-a întrebat pe cantonier dacă vede câte trenuri militare trec pe acolo şi direcţia lor. PREŞEDINTELE: Unde mergeau toate aceste informaţii ? ACUZATUL: In străinătate prin curierul diplomatic CARE DESERVEA NUNCIATURA, ŞI LA LEGAŢIA AMERICANA ŞI LA OFICIUL DE PRESA AMERICAN. PREŞEDINTELE: In urma cărui fapt s’a ridicat problema fugii dotale din ţară? ACUZATUL: In toamna anului 1948, după ce a fost arestat Gheorghiu, un fost funcţionar la Nunciatura Apostolică, atât monseniorul De! Mestri cât şi monse-* niorul O’Hara şi Kirk au intrat în panică şi mi-au făcut cunoscut că ar fi bine să plecăm din ţară. I-am întrebat ce facem cu soţiile noastre şi ni s’a spus că putem lua şi soţiile cu noi. PREŞEDINTELE:‘vi sa dat vreun sprijin? ACUZATUL: Ni s’a desemnat o călăuză, ni s’au dat banii necesari pentru călăuză, bani pentru drumul până la frontieră şi in acelaş timp ni s'a asigurat trecerea pentru a ajunge în Franţa. A fost trimis odată cu mine la ataşatul militar Parisot, la legaţia Franţei, preotul Barral, pentru a cere viza de intrare în Franţa. PREŞEDINTELE: Vi s’a acordat această viză? ACUZATUL: După ce am dat informaţii despre persoanele care vrem să trecem fraudulos frontiera, domnul ataşat militar francez Parisot ne-a spus să revenim peste câteva zile. Trecând peste câteva zile, ni s-a comunicat că a fost acceptată intrarea noastră în Franţa însă cu condiţia să luăm şi o persoană cunoscută de dumnealor, ceea ce am acceptat. PREŞEDINTELE : Ce aţi făcut? Aţi fugit? ACUZATUL: Am încercat să trecem graniţa însă nu am reuşit. Atunci ne-am întors în Bucureşti. PREŞEDINTELE: Pe această linie informativă, d-ta lucrai singur pentru Nunciatură sau mai cunoşteai şi pe alţii care făceau acest lucru ? ACUZATUL: Mi-am dat seama că nu așa lucrat numai eu singur. De multe ori seara eram invitat să trag maşina în curtea din spatele Nunciaturii, unde se urcau în maşină diferiţi indivizi. Monseniorul Del Mestri cerea să duc aceste persoane unde voiau ele. Totdeauna îmi cereau să-l las la diferite staţii de tramvai, niciodată la vreo adresă precisă. In interiorul Nunciaturii mai erau ascunşi, cred, diferiţi indivizi, deoarece am văzut chiar eu la etajul superior pe cineva într’o zi vorbind la telefon. Cum m’a văzut s’a retras într’o odaie alăturată. De atunci mi s’a interzis accesul la etajul superior. PREŞEDINTELE: Pe monseniorul Del Mestri îl duceai undeva în oraş ? ACUZATUL: Da, de mai multe ori. Uneori cu aceste ocazii monseniorul Del Mestri ieşea un oraş pe ascuns îmbrăcat în haine civile şi pentru a nu fi văzut de miliţianul din post se culca în fundul maşinii. II duceam în oraş şi lipsea câteva ore sau chiar lipsea câteva zile şi-mi spunea unde să vin să-l ias. PREŞEDINTELE: Eşti sigur de acest lucru ? Faptele acestea sunt de o gravitate execepţională pentru monseniorul Del Mestri. ACUZATUL: Mai avea şi un alt sistem: se îmbrăca cu haine civile dedesubtul hainelor preoţeşti şi se desbrăca pe urmă de hainele preoţeşti în drum şi în felul acesta nu-l vedea miliţianul de la poartă cum a ieşit. Când ne întorceam la Nunciatură, iarăşi îşi punea hainele preoţeşti deasupra. Mai erau cazuri când ieşea cu hainele preoţeşti, se sumeca ca să nu se vadă şi-şi punea un fular la gât. PREŞEDINTELE: Aceste lucruri le-ai văzut personal, sau ţi le-a spus cineva ? ACUZATUL: Le-am văzut eu personal. Dar puteţi să-i întrebaţi şi pe dumnealor, sunt aici în sală. I-a văzut şi Finţescu şi Remus Ionescu şi toţi cei de la Nu«» datură. ro După o scurtă pauză acuzaţii au fost reintroduşi în boxă şi primul grefier al Tribunalului Militar a dat citire depoziţiilor făcute la interogatoriu. Cu aceasta şedinţa de dimineaţă a luat sfârşit. (Ager. preţ). In şedinţa de Miercuri tari care a activat in pat interogatoriul acuzaţilor, dimineaţa ai procesului gru- diferite organe în slujba Primul a fost interogat apului de spioni şi trăda statelor imperialiste a încecuzatul Ciobanu Vasile. Interogatoriul acuzatului Ciobanu Vasile Interogatoriul acuzatului Ciocâlteu St. Alexandru acuzatului Bente Gheorghe Mircea Interogatoriul acuzatului Vâlsan Nicolae Interogatoriul acuzatei Cernătescu Aurelia Sanda Interogatoriul acuzatului Kiazim Aktuan Interogatoriul acuzatului Popescu Nicolae Nr. 1773