Scȃnteia, iulie 1950 (Anul 19, nr. 1773-1799)

1950-07-01 / nr. 1773

Polg. 2 SCÂNTEIA Procesul grupului de spioni şi trădători în slujba spionajului imperialist — Interogatoriile acuzaţilor — In sala de şedinţă In şedinţa de ezi a Tribu­nalului Militar a luat sfâr­­şit interogatoriul acuzaţilor din grupul de spioni şi tră­dători în frunte cu Vasile Ciobanu. Prinşi sub greutatea neier­­tătoare a probelor şi dove­zilor, fiecare din grupul spionilor şi-a recunoscut în­tru totul crimele şi mârşă­viile comise împotriva Re­publicii Populare Române. Ei au descris cum, mânaţi­ de ura lor împotriva regimului de democraţie populară, s’au pus în slujba spionajului imperialist prin agentura sa turcă. Mărturisirile lor parcă leagă crâmpeie din filmele „modului de viaţă american”: nu lipsesc nici cernelurile simpatice, mesa­­giile cifrate, narcoticele, pis­toalele şi pachetele cu bani ascunse în vapoarele de con­trabandă, etc. Audierea spionului şi con­trabandistului Kiazim Ak­­tuan a aruncat o nouă lu­­mină asupra practicilor ser­­viciulu­i de spionaj ameri­­cano-turcesc de la Istambul. Acuzatul a arătat că el nu e singurul căpitan de vas turc spion; autorităţile turce obli­gă pe fiecare căpitan de vas ce părăseşte ţara să treacă mai întâi pe la serviciul de spionaj pentru a fi — după expresia lui Kiazim — „in­struit în munca de spion”. Trebue recunoscut că prin această metodă a „spionaju­lui total” beii de la Istambul se dovedesc elevi zeloşi ai „diplomaţiei totale” a lui Acheson ! Declaraţiile lui Popescu Niculae, care îndeplinea — toate laolaltă — funcţiunile de spion, agent informator, curier de spionaj şi şofer al N­unciat­urii Apostolice, au provocat multe clipe amare şi noduri în gât cuvioşilor „Monseniori” Guido del Mestri şi Kirk, aflaţi şi ei în sala procesului în rândurile publezecii. Cu toate privirile înfrigurate ce i le aruncau cei doi spioni în sutană — ambii aşezaţi în băncile din faţă — confratele lor din boxă a fost nevoit să des­crie şi activitatea domnilor „Monseniori” ai spionajului, predilecţiile lor lumeşti... Pe ,,Rândul apostol” O’Hara îl interesa mai mult ca orice pe lumea asta sistemul de instruire al armatei noastre, numărul diviziilor, echipa­mentul vânătorilor de mun­te, etc­, iar Monseniorul Guido del Mestri îşi lepăda cu uşurinţă anteriul său apostolicesc numai să afle câte divizii mecanizate au Forţele Am­are ale R.P.R., cum e organizată miliţia, etc. In exclamaţiile generale de indignare, Popescu Nicu­lae a descris şi aspecte din activitatea practică a lui Guido del Mestri: cum a­­cesta sub hainele preoţeşti se îmbrăca cu altele civile, cum şi le schimba pe fundul maşinii ca să nu fie recu­noscut, cum se travestea în­­făş­ându-şi un fular gros in jurul gâtului, etc. El a povestit cât de prompt PREŞEDINTELE: Tribunalul Air vrea să ştie ce servicii ai a­­dus în calitate de pilot? ACUZATUL: Am fost detaşat la societatea LARES, mai târziu la TARS şi am fost pilot al ex­­regelui Mihai. PREŞEDINTELE: Unde faceai sboruri în această calitate? ACUZATUL: La societatea de navigaţie LARES făceam sboruri In tani şi în străinătate. Acuzatul relatează apoi împrejurările în care a a­­juns în Turcia şi declară : „După terminarea instruc­ţiei la siguranţa turcă am fost predat serviciului de spionaj turc, care mi-a pro­pus ca odată cu înapoierea mea in ţară să le transmit informaţiile ce mi le vor cere”. Cu ocazia recrutării lui şi a discuţiunilor ce s’au dus la serviciul de spionaj turc, acuzatul declară că a dat informaţii despre aerodro­murile din ţară, despre lo­calităţile unde se află, des­pre dimensiuni şi date pre­cise asupra lor, precum şi informaţii asupra posturi­lor de radio şi numărul de avioane existente în ţară. PREŞEDINTELE: La ser­viciul de spionaj turc ce fugari români ai întâlnit acolo şi dacă ai avut discu­ţii cu ei şi ce anume discu­ţii ? ACUZATUL: După ce am dat aceste informaţiuni serviciului de spionaj turc, la ieşirea din birou am în­tâlnit un individ în vârstă de aproape 40 de ani, blond, de statură potrivită, care mi s’a prezentat sub numele de Mircea, dându-mi un bilet care provenea de la Abeles Constantin, fugit din ţară de mult. După aceea am constatat că Mircea se nu­meşte Vasilache Petre, fost comisar în siguranţa româ­nă în timpul lui Antonescu şi fugit din ţară pentru că fusese condamnat pentru crime de război. PREŞEDINTELE: Cu ocazia aceasta cu cine ţi-a mai făcut dumitaîe legătura Vasilache Petre şi cu ce scop? ACUZATUL: M’am prezentat u­u­i ofiţer superior turc la lo­cuinţa lui particulară. Acest ofi­ţer turc mi a dat instrucţiuni să colectez Informaţii in ţară, să fu­tm­ez şi să le trimit lui Vasi­­lache Petre, care era legătura mea superioară pentru serviciul de spionaj turc, In acel moment. PREŞEDINTELE: După înapo­ierea d-tale în ţară ai pus în practică instrucţiunile primite la Istambul? ACUZATUL: începând cursele Internaţionale, după înapoierea tn tara ant Pt,s *n Prac^c^ acest lucru, trimiţând scrisori la Pra­gs, Geneva, Paris şi Milano Acuzatul relatează apoi cum a venit la el Sanda Cernatescu rare î­n adus o scrisoare dela Vasilache. PREŞEDINTELE: Ce instruc­ţiuni a­ primit dela Vasilache cu ocazia acestei scrisori ? Acuzatul Ciocâlteu St. Alexan­dru, după ce a relatat cum a a­­juns în legătură cu grupul de spionaj de la Istambul, prin inter­mediul lui Ciobanu­,a aratat ca a primit cinci scrisori, din Apri­lie 1149 și până la arestare, din partea lui Vasilache, ultima fiind scrisă de acesta din Paris. In aceste scrisori i se cereau Informaţiuni militare, economice şi politico-sociale. PREŞEDINTELE: Ce co­municări şi ce instrucţiuni ştia să se descurce del Mes­tri în adevărata sa meserie, cum ducându-l odată, cu ma­şina la Predeal şi fiind ne­voiţi să se oprească în faţa unei bariere de tren cobo­­rite. Monseniorul a şi folo­­sit prilejul pentru a intra în vorbă cu cantonierul în­­cercând să-l tragă de limbă dacă pe acolo trec trenuri militare, câte anume crD­in acest moment, preşe­dintele îi atrage atenţia asu­pra gravităţii acestor decla­­raţii. Acuzatul se întoarce în boxă către sală şi spune : — „Intrebaţi-l şi pe Mon­­senior dacă nu-i adevărat, doar e aici în sală...” In banca sa, Guido del Mestri simte apăsându-l de jur împrejur privirile grele ale publicului, îşi pironeşte ochii în podea, şi faţa sa roşie, bine hrănită, se înro­şeşte până devine liliachie în spre vârful urechilor. Ori­cât, omul pe care el l-a ini­ţiat şi l-a învăţat „părinteşte” cum se culeg secretele mi­litare, tocmai acesta să-i descrie până şi amănuntele „sfintelor sale taine” de spion, să uite că el este ce este şi nu un spion ordinar din aceia mărunţi, de jos!... Numai Monseniorul Kirk „zâmbeşte”: amestec de ci­nism şi ciudă. Acuzaţii din boxă şi-au re­latat faptele mârşave. Silă, mânie şi ură dreaptă — iată ce-ţi stârneşte cuibul de năpârci din boxă şi pa­tronii lor din afara ei. N. C. ACUZATUL: Am primit In­strucţiuni ca să intensific acti­vitatea mea şi că de acum îna­inte legătura rămâne s’o fac cu Sanda Cernătescu, pentru că ei ştiau că la acea oră eu nu mai sburam. PREŞEDINTELE: Ce date militare, politice şi economice ai trimis ? ACUZATUL: Date militare, despre mişcări de trupe, des­pre felul armamentului, mo­dul cum sunt îngrijite trupele, locul unde sunt cazate tru­pele, date în legătură cu avia­ţia română şi sovietică, date obţinute de la căpitanul Zaha­­ria Ion de la T­ARS, date­­ în legătură cu starea de spirit din ţară, cu situaţia din fa­brici, respectarea sau neres­­pectarea Planului de Stat şi totodată trebuia­ să mă inte­resez dacă există sau nu şi în ce loc şi în ce număr, grupe subversive. PREŞEDINTELE: Cu ce ocazie l-ai cunoscut pe Kiazim? ACUZATUL: Cu ocazia unei vizite la Constanţa. PREŞEDINTE­LE: Ce ţi-a spus Sanda Cernătescu despre Kiazim? ACUZATUL: Mi-a spus­­ că este curierul care face legătura între Constanţa şi Istambul. PREŞEDINTELE: Ce sume de bani ţi-a trimis Vasilache prin Kiazim şi ce instrucţii îţi tri­­mitea cu această ocazie? ACUZATUL: In scrisoarea pe care mi-a dat-o Sanda Cer­nătescu, Vasilache îmi indica că mi-a trimis 300.000 de lei. Trebuia să dau 50.000 lei concu­binei lui Vasilache, 20.000 Iei d-nei Virginia Duţescu Abeles, soţia lui Abeles Constantin de la Istambul, 70.000 Iei Sandei Cernătescu şi Vâlsan; restul tre­buia să-l împart cu Ciocâlteu in părţi egale. PREŞEDINTELE: In cazul când d-ta ai fi plecat din ţară, cine urma să-ţi ia locul? ACUZATUL: Urma să-mi ia locul camaradul Bogorin Ion. PREŞEDINTELE: Cum ai fă­cut legătura cu Bogorin? I-ai dat ceva instrucţiuni? ACUZATUL: l-am dat instruc­ţiuni, i-am făcut cunoştinţă cu Sanda Cernătescu, i-am explicat cum să Întrebuinţeze cerneala simpatică, i-am spus despre ce anume lucruri să se intereseze şi mi-a dat informaţii din fa­brica în care lucra. Acuzatul declară apoi că a cules informaţiuni şi de la fostul naţional - ţărănist Despan Ion. PREŞEDINTELE: Care­­ este prima legătură pe care ai făcut-o d-ta pe linia căutării eventua­lelor grupuri subversive? ACUZATUL: Prima legătură pe care am făcut-o a fost cu d-rul Spiru Raftopol. PREŞEDINTELE: Ce discuţii ai avut cu el? ACUZATUL: I-am explicat ce mă interesează şi în acest sens mi-a prezentat pe Dan Alexiu. PREŞEDINTELE: Din ce cau­ză ţi-a prezentat pe Dan Alexiu? ACUZATUL: Mi-a spus că este omul care m’ar putea con­duce unde mă interesează. PREŞEDINTELE: Ai menţinut această legătură cu Dan Alexiu? ACUZATUL: N’am mai men­ţinut-o, deoarece pe acesta il cunoştea şi avocatul Ciocâlteu, iar eu eram acela care trebuia ţi-a transmis Vasilache? ACUZATUL: îmi spunea în primul rând că a primit scrisoarea mea de acceptare, îmi arăta domeniile de ac­tivitate asupra cărora tre­bue să-mi concentrez acti­vitatea. PE URMA IMI SPU­NEA sa lucrez extrem DE PRUDENT, SA-MI ALEG OAMENI DE ÎNCREDERE SI IMI SPUNEA CA ESTE IN LEGĂTURĂ CU GRUPUL mie, iar eu să te transmit mai departe lui. îmi dădea chiar instrucţiuni despre cum ar vedea el o aseme­nea organizaţie, adică o unire a tuturor informaţii­lor într’un singur punct central, care trebue să fiu eu, şi în acelaş timp trimi­terea de bani şi aparate de radio pentru ca să se poată face mai uşor această acti­vitate de spionaj. In prima scrisoare am trimis primele informaţii petrolifere obţinute de la Aurel Benţe, despre pro­ducţia de petrol pe 1948, programare şi executare, forajul la ţiţei pe 1948, pro­gramare şi executare şi producţia de gaz metan în Interogatoriul PREŞEDINTELE : Primele in­formaţiuni trimise la Istambul de unde şi prin cine le-aţi căpătat ? ACUZATUL: Prin Dan Teodo­siu şi Spiru Raftopol, Dan Teodo­siu ne-a dat informaţiuni privi­­toare la mişcarea de trupe în ţară, numele fabricilor după na­ţionalizare şi produsele lor, iar Spiru Raftopol ne-a dat alte in­formaţiuni cu privire la mişca­rea de trupe în ţară şi privitor la repararea podului peste Du­năre. PREŞEDINTELE: Prin cine le-aţi trimis la istambul ? ACUZATUL: Ca răspuns la scrisoarea lui Vasilache tot prin Ciobanu Vasile, să mă interesez numai de in­formaţii din domeniul aviaţiei. PREŞEDINTELE: Dar d-ta ai dat vreun sprijin lui Ciocâlteu? ACUZATUL : Cum eu a­­veam de gând să fug din ţară am vorbit cu Virginia Duţescu Abeles, care urma să-i prezinte pe colonelul Drăguţescu, fostul aghio­tant al lui Rădescu, pe Des­pan Ion şi pe Bogorin Ion, dar datorită arestării nu a fost posibil. PREŞEDINTELE : Ce te-a determinat să fugi din ţară, adică să te hotărăşti la o fugă din ţară ? ACUZATUL: Teama de a nu fi arestat. PREŞEDINTELE : Ce pre­gătiri ai făcut d-ta în acea­stă direcţiune ? ACUZATUL: In acest sens am luat contact cu Spiru Raftopol şi cu Darius Teo­­dosiu, nepotul lui Rădescu, singurul mijloc fiind fuga tot cu avionul. Pentru acea­sta trebuia să întrebuinţez un narcotic pentru ostaşul care însoţea avionul. IN ACEST SCOP AM VI­ZITAT DE TREI ORI LE­GAŢIA AMERICANA LUÂND CONTACT CU ATAŞATUL MILITAR NAVAL KARPE PENTRU A-MI PROCURA ACEST NARCOTIC. Dar a­­cesta a refuzat spunându-mi că nu-1 are şi mi-a dat indi­­caţiuni să mă adresez la Paris. PREŞEDINTELE : înainte de Karpe şi de Teodosiu cu cine ai mai avut legături în această privinţă ? ACUZATUL: Cu Spiru Raftopol şi cu Darius Teo­dosiu am discutat in prin­cipiu acest lucru şi pe urmă deabia cu Karpe. Teodosiu trebuia să meargă la Lega­ţia Americană să ceară el narcotic în cazul când eu voi fi refuzat. Cu această ocazie am discutat cu Karpe că în cazul că nu voi reuşi să fug cu­ avionul, voi fugi cu un calc. I-am spus că în acest caz am nevoe de o sumă de bani şi el mi-a dat suma de bani solicitată. PREȘEDINTELE: Ce le­gături ai avut în acest scop cu Max Manolescu ? ACUZATUL : Deoarece a­­taşatul militar naval mi-a spus să mă adresez la Paris i-am scris prin mijlocirea lui Spiru Raftopol şi a unui funcţionar de la Legaţia Franţei o scrisoare lui Max Manolescu în luna August. De la Max Manolescu am primit răspunsul prin d-na ing. Runcan că nu se găs­e­­şte uşor acest narcotic, în schimb acesta se interesa de un teren pronice pentru ca el să vină să ne ia de aici. Acuzatul a recunoscut apoi numele conspirative sub care a lucrat. ROMAN DIN JURUL LUI RĂDESCU, CA ARE SPRI­JINUL ANGLO-AMERICAN ATAT MORAL, CAT SI MAI ALES MATERIAL. Că mă va ajuta cu bani dacă voi avea nevoe în cadrul acţiunilor mele. ÎMI SUGERA FORMAREA UNOR GRUPURI SUBVER­SIVE care urmau să aibă nelul de a căpăta informa­ţiuni şi să mi le transmită Ardeal. ACESTEA AU FOST INFORMAŢIUNI TRANS­MISE PRIN NUNCIATURA APOSTOLICA. PREŞEDINTELE: Ai mai scris cuiva în străinătate ? ACUZATUL: La sugestia lui Ciobanu, am mai scris profesorului Veniamin, care făcea parte din anturajul lui Rădescu şi pe care îl cunoscusem la facultatea de drept din Bucureşti. In scri­soare ii ceream sprijin în fonduri şi ceream să pre­cizeze care este natura ra­porturilor între Rădescu şi grupul lui şi Vasilache. Scri­soarea am scris-o fără cer­neală simpatică, şi la cere­rea lui Ciobanu am redac­tat-o în franţuzeşte. PREŞEDINTELE: După recru­tarea acestor elemente aţi mai atras şi pe alţii în serviciul de spionaj ? ACUZATUL: Da, eu am re­crutat pe unchiul meu Aurel Ben­ţe, care era inginer la Centrala Petroliferă „Muntenia”. PREŞEDINTELE: Ce informa­ţiuni vă dădea ? ACUZATUL : Din domeniul pe­trolifer privitor la programarea şi extragerea de ţiţei, metri­ li­niari foraţi, prelucrarea petrolu­lui, volumul gazului extras în Transilvania şi schema de orga­nizare a întreprinderii „Munte­nia”. PREŞEDINTELE: L-ai cunoscut pe Petre Vasila­­che? In urma căror fapte ai ajuns in legătură cu el la Istambul? ACUZATUL: In Septem­brie 1948, cu ocazia voiaje­­lor pe care le făceam pe motonava Transilvania, pe care mă aflam în calitate de ofiţer. La Istambul l-am cunoscut pe Vasilache Pe­tre care m-a întrebat ce mai este nou în ţară. După ce i-am comunicat tot ce ştiam, mi-a spus că voeşte PREŞEDINTELE: Ce te-a de­terminat să accepţi să intri în această afacere de spionaj ? ACUZATA : Sunt contra regi­mului comunist. PREȘEDINTELE: Numai a­ceasta te-a determinat ? ACUZATA : M’au tentat şi banii. PREŞEDINTELE: Când ai luat contact cu Ciobanu ? ACUZATA: In Februarie 1949, când am primit scrisoarea din Istambul, prin Mamut, căpitanul caicului „Allah”. Acuzata a recunoscut apoi o serie întreagă de acţiuni duşmă­­noase săvârşite de grupul de spioni şi trădători împotriva Re­publicii Populare Române. Acu­zata a relatat pe larg felul cum se informa întreaga bandă pentru PREŞEDINTELE: A cincea scrisoare când ai primit-o, şi ce comunicări îţi făcea în această scrisoare ? ACUZATUL: A cincea scrisoare, ultima dealtfel, am primit-o în Noembrie 1949, pe la începutul lunii, prin intermediul lui Cio­banu. Vasilache scria dela Paris şi spunea că a discu­tat problema fondurilor cu Rădescu, că s’au acceptat fondurile, că PLANUL PE CARE EL IL SUPUSESE LUI RĂDESCU FUSESE ACCEP­TAT, plan alcătuit in urma datelor transmise de noi, adică cele câteva informaţii pe care le putusem culege de la Dan Alexiu şi Popa Stelian. PREŞEDINTELE: Când aţi primit ultima scrisoare de la Vasilache şi ce cuprin­dea ? ACUZATUL: La începutul lunii Noembrie îmi comu­nica că a fost la Paris şi că a vorbit cu generalul Ră­descu şi că s-au aprobat planurile şi propunerile noastre în vederea unei unificări a mişcărilor de re­zistenţă din ţară, dacă ar fi existat. Mi-a cerut să fac un raport pentru a-l pre­zenta generalului şi „consi­liului” de la Paris, să facă o organizaţie de spionaj în ţară şi că are ca vechi colaborator pe Cio­banu Vasile, fost pilot al ex­­regelui, întrebându-mă tot­odată dacă voesc să lucrez şi eu în această organizaţie. PRECIZ­andu-mi ca a­­CEASTA ORGANIZAŢIE ESTE CONDUSA DIRECT DE INTELLIGENCE SER­VICE. Apoi, mi-a precizat că dacă voi admite să lu­crez în această organizaţie voi fi plătit cu sume consi­derabile de bani. PREŞEDINTELE: Cum a­r furniza aceste date spionilor aflaţi în slujba imperialiştilor. In continuare, acuzata a declarat: „Vasilache mi-a cerut să trimit situaţia Sov­­romurilor, schema de or­ganizare, numele directori­lor, subdirectorilor şi func­ţionarilor mai importanţi, mărfurile sosite în portul Constanţa pentru a fi ex­pediate în U.R.S.S., felul şi tonajul lor, o situaţie luna­ră de importul mărfurilor, schema organizării Miliţiei şi a situaţiei agricole din ţară. In acelaş timp îmi ce­rea o caracter­izare a felu­lui activităţii de spionaj a lui Ciobanu. Este introdus acuzatul Kiazim Aktuan, care este interogat prin Interpret. PREŞEDINTELE: Din ce an lucrezi pentru serviciul de spio­naj turc? ACUZATUL: De la începutul războiului trecut, după ce nem­ţii au venit la Burgas, din 1942. PREŞEDINTELE: Ce te-a de­terminat să accepţi propunerea de a lucra pentru serviciul de spionaj turc ? ACUZATUL: înainte de a ple­ca în călătorie noi eram trimişi la serviciul de spionaj unde ni se vizau documentele, şi fără acceptarea misiunii date de ei nu se permitea călătoria. PREŞEDINTELE: După accep­tare, ce instrucţiuni ţi s’au dat de către serviciul de spionaj turc in legătură cu culegerea infor­­maţiunilor? Ce informaţiuni tre­buia să aduci ? ACUZATUL: Aveam misi­unea de a transmite ştiri privitoare la situaţia eco­nomică, la situaţia din ţară şi situaţia populaţiei. In general, tot ce vedeam ur­ma să comunic. PREŞEDINTELE: în legătura cu circulaţia vapoarelor pe care le întâlneai sau le găseai în por­turi, aveai instrucţiuni? ACUZATUL: Desigur. In le­gătură cu mişcarea vaselor în porturi, ce încărcături aduc. PREŞEDINTELE : Când ai ple­cat în România, ce informaţii ţi-a indicat serviciul de spionaj turc că trebue să aduci din această ţară în 1947? ACUZATUL: Ca şi înainte, date privitoare la situaţia ar­matei, mişcarea vaselor în por­turi, date despre situaţia econo­mică şi alte ştiri de această na­tură. PREŞEDINTELE: Tribunalul vrea să ştie dacă l-ai cunoscut pe Regele Bey, ce ai discutat cu privire la activitatea de spionaj turc şi cu ce ocazie? ACUZATUL: Cu ocazia călă­toriilor pe care le-am făcut în 1949, şi anume la a cincea călă­torie. Este introdus acuzatul Popes­cu Nicolae, fost şofer şi curier la Norteratura Apostolică din Bucureşti. PREŞEDINTELE: L-ai cunos­cut pe Ciocâlteu Ştefan ? ACUZATUL: Da. PREŞEDINTELE : Când şi în ce împrejurări ai acceptat să ex­­pediezi la Istambul scrisori cu caracter de spionaj? căutat Vasilache să-şi asi­gure discreţia d-tale? ACUZATUL: Ameninţăn­­du-mă că dacă voi trăda această organizaţie sau la o eventuală arestare a mea, îmi va omorî familia, pre­­cizându-mi totodată că a­­cesta este sistemul de a lu­cra al Intelligence Service­­ului. PREŞEDINTELE : In August 1949, ce scrisoare ai primit prin Kiazim şi ce sume de bani? ACUZATUL: Suma de 140.000 lei, care era împărţită egal între mine şi Sanda Cernătescu. PREŞEDINTELE : Cu privire la unele recrutări de elemente ne­cesare activităţii, ce discuţii ai avut cu Vâlsan? ACUZATA: Referitor la Milli­ţie, am vorbit cu el dacă nu aş putea încerca o recrutare în di­recţia aceasta. Vâlsan mi-a spus să fiu foarte atentă şi să nu fac decât dacă aş fi foarte sigură pe persoana în cauză. Până la urmă, însă, am renunţat deoarece am apreciat că pericolul este prea mare. PREŞEDINTELE : Cum ai fost retribuită pentru activitatea de­pusă ? ACUZATA : Am primit 90.00­1 Iei prin Vâlsan, iar prin Kiazim suma de 70.000 lei, din care 20.000 i-am dat lui Vâlsan. PREŞEDINTELE: Pe cine ai cunoscut cu această oca­zie la Consulatul de la Con­stanţa? ACUZATUL: Am cunos­cut o persoană cu numele de Bariţ. După ce am făcut cunoştinţă, el mi-a spus că a fost ofiţer în armata ro­mână, pe urmă a fost pro­prietar de moară şi în mo­mentul când l-am cunoscut era agent maritim la agen­ţia Marm­ara. PREŞEDINTELE : Pe Va­silache l-ai cunoscut? ACUZATUL: Da. Un func­ţionar dela serviciul de spi­onaj, Hasanetis, mi-a făcut cunoştinţă cu el. PREŞEDINTELE: In ce scop? ACUZATUL: Mi s’a spus că tot ce predă Vasilache să aduc în ţară, iar tot ce primesc din ţară să-i pre­dau lui Vasilache. PREŞEDINTELE : Ce tre­buia să faci cu materialul pe care îl dădea Vasilache? ACUZATUL: Mai întâi să îl duc la serviciul de spionaj pentru control, ca dealtfel şi materialul pe care-l aduceam de aci în Istambul şi pe care trebuia să-l prezint deasemenea la control. PREŞEDINTELE : Ce misiune ai primit din partea organelor de spionaj turce, în legătură cu Barit ? ACUZATUL: Mi-au dat misiun­­ea să primesc de la Barit ştiri militare mai bune. PREŞEDINTELE: Ce informa­­ţii ţi-a dat cu acea ocazie Barit? ACUZATUL: Date cu privire la armata români şi armata sovie­tică şi informaţii cu privire la vasele care încărcau petrol şi cis­ment. PREŞEDINTELE: Când ai fă­cut al cincilea transport şi ce ai primit din partea lui Vasilache ACUZATUL: Intâlnindu-mă cu Ciocâlteu Ştefan, cu care eram prieten, la începutul lui Iulie 1949, acesta m’a rugat foarte mult să-i trimit o scrisoare cu caracter de spionaj, în Turcia, i-am spus că sunt de acord. Insă sub rezerva dacă îmi va aproba monseniorul Del Mestri, secreta­rul cancelariei Nunciaturii, cu această ocazie, pentru Con­stanţa ? ACUZATUL : In lunile August şi Septembrie am făcut al cincilea transport. Vasilache mi-a predat scrisori, un carnet şi 300.000 lei. PREŞEDINTELE: Dar din partea serviciului de spio­naj turc ce ai primit? ACUZATUL: Mi-a dat instrucţiuni să-i­­ comunic din nou la întoarcere cons­tatările pe care le voi face, iar un funcţionar de la ser­viciul de spionaj turc, cu numele de Emin, mi-a pre­dat­ o scrisoare pentru con­sulul Regele Bey. PREŞEDINTELE: Cu cine ai luat contact la Constanţa? ACUZATUL: La Constan­ţa nu l-am găsit nici pe Vâlsan, nici pe Sanda Şi am predat scrisoarea lui Regele Bey. PREŞEDINTELE: Ce ai vorbit cu Vasilache şi ce ţi-a spus când s’a înapoiat de la Paris? Cu cine a luat legătura? ACUZATUL : Mi-a comu­nicat că la Paris a întâlnit pe fostul rege şi pe genera­lul Rădescu, precum şi mai multe persoane din antura­jul lor. Mi-a cerut carnetul pe care-l primisem şi a mai adăugat diferite note. PREŞEDINTELE : Mamut lucra în serviciul de spionaj turc ? ACUZATUL: Desigur că şi el avea legături întrucât toţi căpitanii de caiie în mod obligatoriu făceau par­te din serviciul de spionaj. Nu se dădea nicio permi­siune de a pleca în străină­tate înainte de a trece pe la serviciul de spionaj unde în mod obligatoriu li se dădeau instrucţiuni de ce anume trebuiau să facă acolo unde merg. PREŞEDINTELE: Ai luat contact cu monseniorul Del Mestri şi ce răspuns ţi-a dat ? ACUZATUL: Am luat a doua zi contact cu monse­niorul Del Mestri şi­­ am rugat dacă poate să trimită în Turcia o scrisoare cu caracter subversiv a unui prieten al meu. M-a între­bat cine este acest prieten. I-am spus că este Ciocâlteu Ştefan şi monseniorul mi-a răspuns că îl cunoaşte, că ştie că a fost funcţionar la Ministerul de Externe şi că primeşte să facă acest ser­viciu cu condiţia ca să păs­trez cel mai desăvârşit se­cret şi să nu spun nimănui acest lucru. PREŞEDINTELE: Alte amă­nunte afară de acestea ţi-a mai dat monseniorul? ACUZATUL: Tot el mi-a dat informaţiuni cum să vină înapoi răspunsul din Turcia. PREŞEDINTELE: In ce sens? ACUZATUL: Cei care sunt în Turcia să pună scrisoa­rea în două plicuri, pe pli­cul interior să fie scris nu­mele meu, iar pe cel exte­rior să fie scris „Cio mon­seniorului Guido Del Mestri, Nunciatura Apostolică, Ber­­na-Elveţia”. PREŞEDINTELE: Când ţi-a parvenit prima scrisoare de la Ciocâlteu pentru cei din Turcia, şi ce adresă avea ? ACUZATUL: Prima scrisoare pe care am primit-o de la Ştefan Ciocâlteu avea adresa, după câte îmi amintesc, Fanl Segal-Istam­­bul. Ea mi-a fost adusă de priete­nul nostru comun Finţescu Ion, care a fost şi el şofer la Nuncia­tura. PREŞEDINTELE: Cui ai pre­dat această scrisoare? ACUZATUL: Nu am predat-o, fiindcă nu mi-a primit-o nimeni, era prea voluminoasă. Finţescu a înapoiat-o lui Ciocâlteu, acesta mi-a adus-o înapoi după câteva zile în proporţii mai reduse. PREŞEDINTELE: Aceasta cui ai predat-o? ACUZATUL: MONSENIO­RULUI DEL MESTRI ŞI A FOST TRIMISA CU CU­RIERUL CARE DESERVEŞ­TE NUNCIATURA, IN TUR­CIA PREŞEDINTELE: S’a primit vreun răspuns dela Istambul şi cum ţi-a intrat în posesie acest răspuns? ACUZATUL: Pe la începutul lunii octombrie, monseniorul Del Mestri m’a chemat şi mi-a spus că a primit o scrisoare dela Is­tambul, pe care urmează s’o trans­mită lui Ciocâlteu. Am anunţat de acest lucru pe Ciocâlteu Şte­­­an, care a venit la Nunciatură şi i s’a predat scrisoarea perso­nal. PREŞEDINTELE: Cu privire la culegerea unor informaţiuni, ai avut instrucţiuni ce anume in­formaţiuni trebue să culegi şi ce conţineau aceste instrucţiuni? ACUZATUL: După ce a trecut aproape un an de la data angajării mele, în pri­măvara anului 1948, văzând că sunt credincios dumnea­lor şi că nu ţin la regimul actual, au căpătat încrede­re în mine. Atunci m’a che­mat monseniorul O’Hara în biroul dumnealui şi mi-a spus că-mi acordă toată încrederea şi m’a rugat să-i culeg anumite informaţiuni. Cu ocazia aceasta mi-a fă­cut cunoscut că în culege­rea informaţiunilor să bag de seamă ca să nu atrag a­­tenţiunea asupra mea. In­­formaţiunile de care avea nevoe erau de interes poli­tico-social şi în special mi­litar. PREŞEDINTELE: Cu ce persoane din cadrul Nun­­ciaturii ai menţinut legă­tura pe linie de spionaj? ACUZATUL: Conform in­strucţiunilor primite chiar de la Nunţiul Apostolic, tre­buia să lucrez mai mult în această direcţie cu monse­niorul Del Mestri. PREŞEDINTELE : Dar monseniorului O’Hara i-ai dat ceva informaţiuni ? ACUZATUL: Da. PREŞEDINTELE: Cam ce? ACUZATUL: Am dat monse­niorului O’Hara informaţiuni cu privire la sistemul de instruire al armatei noastre. Am dat infor­maţiuni în ce priveşte gradul de pregătire al armatei, starea de spirit a armatei, cum sunt ins­truite regimentele de vânători de train­e. Am dat la cerere infor­maţii asupra unor divizii ale ar­matei, asupra modului de recru­tare a oamenilor în Miliţie. Am însemnat pe o hartă centrele in­dustriale mai însemnate şi în a­­celaş timp am mai dat o in­formaţie despre capacitatea de producţie a anumitor fabrici. PREŞEDINTELE: Dar lui Del Mestri i-ai dat ceva in­formaţii ? ACUZATUL: Da. PREŞEDINTELE: Cam ce informaţii? ACUZATUL: Prima infor­maţie a fost despre numă­rul ofiţerilor deblocaţi. Apoi despre mişcările de trenuri militare în ţară, deplasări de trupe în ţară, concen­trări de trupe, despre uni­tăţile motomecanizate, ma­terialul pe care-l posedă, dotarea autovehiculelor, modele, sistem, etc. Apoi informaţii asupra Miliţiei, câte Uniforme s’au făcut pentru miliţieni, starea de spirit în întreprinderile in­dustriale şi starea de spirit din sânul populaţiei evre­­eşti. PREŞEDINTELE: Cunoşti dacă pe altă cale chiar mon­seniorul Del Mestri culegea anumite informaţii? Poţi să ne dai vreun caz in care chiar d-ta ai văzut acest lu­cru ?, ACUZATUL: Da. Monse­niorul Del Mestri căuta şi singur să capete informaţii. Astfel, plecând odată cu maşina la Predeal şi fiind oprită bariera la Buşteni, pentru că trecea un tren, monseniorul s’a dat jos şi l-a întrebat pe cantonier dacă vede câte trenuri mi­litare trec pe acolo şi direc­ţia lor. PREŞEDINTELE: Unde mergeau toate aceste infor­maţii ? ACUZATUL: In străină­tate prin curierul diploma­tic CARE DESERVEA NUN­CIATURA, ŞI LA LEGAŢIA AMERICANA ŞI LA OFI­CIUL DE PRESA AMERI­CAN. PREŞEDINTELE: In urma că­­rui fapt s’a ridicat problema fu­gii dotale din ţară? ACUZATUL: In toamna anului 1948, după ce a fost arestat Gheor­­ghiu, un fost funcţionar la Nun­ciatura Apostolică, atât monse­niorul De! Mestri cât şi monse-* niorul O’Hara şi Kirk au intrat în panică şi mi-au făcut cunoscut că ar fi bine să plecăm din ţară. I-am întrebat ce facem cu soţiile noastre şi ni s’a spus că putem lua şi soţiile cu noi. PREŞEDINTELE:‘vi sa dat vreun sprijin? ACUZATUL: Ni s’a de­semnat o călăuză, ni s’au dat banii necesari pentru călăuză, bani pentru dru­mul până la frontieră şi in acelaş timp ni s'a asigurat trecerea pentru a ajunge în Franţa. A fost trimis oda­tă cu mine la ataşatul mi­litar Parisot, la legaţia Franţei, preotul Barral, pentru a cere viza de in­trare în Franţa. PREŞEDINTELE: Vi s’a acordat această viză? ACUZATUL: După ce am dat informaţii despre per­soanele care vrem să trecem fraudulos frontiera, dom­nul ataşat militar francez Parisot ne-a spus să reve­nim peste câteva zile. Tre­când peste câteva zile, ni s-a comunicat că a fost ac­ceptată intrarea noastră în Franţa însă cu condiţia să luăm şi o persoană cunos­cută de dumnealor, ceea ce am acceptat. PREŞEDINTELE : Ce aţi făcut? Aţi fugit? ACUZATUL: Am încercat să trecem graniţa însă nu am reu­şit. Atunci ne-am întors în Bucu­­reşti. PREŞEDINTELE: Pe a­ceastă­ linie informativă, d-ta lucrai singur pentru Nunciatură sau mai cunoş­­teai şi pe alţii care făceau acest lucru ? ACUZATUL: Mi-am dat seama că nu așa lucrat numai eu singur. De multe ori seara eram invitat să trag maşina în curtea din spatele Nunciaturii, unde se urcau în maşină diferiţi in­divizi. Monseniorul Del Me­stri cerea să duc aceste persoane unde voiau ele. Totdeauna îmi cereau să-l las la diferite staţii de tramvai, niciodată la vreo adresă precisă. In interio­rul Nunciaturii mai erau ascunşi, cred, diferiţi indi­vizi, deoarece am văzut chiar eu la etajul superior pe cineva într’o zi vorbind la telefon. Cum m’a văzut s’a retras într’o odaie alătu­rată. De atunci mi s’a in­terzis accesul la etajul su­perior. PREŞEDINTELE: Pe monse­niorul Del Mestri îl duceai unde­­va în oraş ? ACUZATUL: Da, de mai multe ori. Uneori cu aceste ocazii monseniorul Del Me­stri ieşea un oraş pe ascuns îmbrăcat în haine civile şi pentru a nu fi văzut de mi­liţianul din post se culca în fundul maşinii. II duceam în oraş şi lipsea câteva ore sau chiar lipsea câteva zile şi-mi spunea unde să vin să-l ias. PREŞEDINTELE: Eşti sigur de acest lucru ? Faptele acestea sunt de o gravitate execepţională pentru monseniorul Del Mestri. ACUZATUL: Mai avea şi un alt sistem: se îmbrăca cu haine civile dedesubtul hai­nelor preoţeşti şi se desbră­­ca pe urmă de hainele preo­ţeşti în drum şi în felul a­­cesta nu-l vedea miliţianul de la poartă cum a ieşit. Când ne întorceam la Nun­ciatură, iarăşi îşi punea hainele preoţeşti deasupra. Mai erau cazuri când ieşea cu hainele preoţeşti, se su­­meca ca să nu se vadă şi-şi punea un fular la gât. PREŞEDINTELE: Aceste lucruri le-ai văzut personal, sau ţi le-a spus cineva ? ACUZATUL: Le-am văzut eu personal. Dar puteţi să-i întrebaţi şi pe dumnealor, sunt aici în sală. I-a văzut şi Finţescu şi Remus Io­­nescu şi toţi cei de la Nu«» d­atură. ro După o scurtă pauză acu­zaţii au fost reintroduşi în boxă şi primul grefier al Tri­bunalului Militar a dat citire depoziţiilor făcute la interoga­toriu. Cu aceasta şedinţa de dimi­neaţă a luat sfârşit. (Ager. preţ). In şedinţa de Miercuri tari care a activat in pat interogatoriul acuzaţilor, dimineaţa ai procesului gru- diferite organe în slujba Primul a fost interogat a­­pului­­ de spioni şi trăda­ statelor imperialiste a înce­­cuzatul Ciobanu Vasile. Interogatoriul acuzatului Ciobanu Vasile Interogatoriul acuzatului Ciocâlteu St. Alexandru acuzatului Bente Gheorghe Mircea Interogatoriul acuzatului Vâlsan Nicolae Interogatoriul acuzatei Cernătescu Aurelia Sanda Interogatoriul acuzatului Kiazim Aktuan Interogatoriul acuzatului Popescu Nicolae Nr. 1773

Next