Scînteia, martie 1959 (Anul 28, nr. 4461-4486)

1959-03-01 / nr. 4461

Pag. 2 Aportul femeilor la controlul obştesc însemnări pe marginea unei consfătuiri chibzuite, harnice, femeile îşi a­­duc aportul nu numai la îndeplini­rea sarcinilor în diverse sectoare ale economiei naţionale, ci şi la nu­meroase acţiuni cu caracter obştesc. Fiind antrenate de comisiile şi co­mitetele de femei, participarea lor la asemenea acţiuni devine tot mai ac­tivă. Numeroase gospodine din cartie­rele Capitalei şi-au făcut simţite prezenţa printr-o nouă acţiune : ele au început să participe la controlul obştesc organizat de sindicate asu­pra unităţilor comerciale. Direct in­teresate în buna aprovizionare a magazinelor, în respectarea calită­ţii şi gramajului mărfurilor, în de­servirea conştiincioasă şi atentă a cumpărătorilor, în respectarea nor­melor de curăţenie, gospodinele au pornit serios la treabă. Rezultatele muncii unora dintre cele peste 2.000 de gospodine care fac parte din echipele de control obştesc au fost analizate zilele aces­tea într-o consfătuire organizată de Comitetul orăşenesc al femeilor din Capitală. Cu acest prilej a reieşit că, în se­­zisările lor, femeile se ocupă de as­pectele cele mai variate , nu le este indiferent nici dacă un magazin este prost intretinut, nici dacă dintr-un loc sau altul lipseşte un produs, pentru că responsabilul nu s-a gră­bit să se aprovizioneze la timp, nici dacă orariul de funcţionare nu este respectat. Colindînd cartierele, gos­podinele au dat organizaţiilor co­merciale numeroase sugestii cum să folosească mai bine, mai gospodă­reşte, unele spaţii comerciale de care dispun cum să amplaseze mai bine unităţile comerciale în raport cu necesităţile cartierelor etc.­­ In afară de faptul că contribuie la extinderea experienţei bune in organizarea activităţii magazinelor, membrele echipelor de control obş­tesc ajută organele comerciale să cunoască mai bine cerinţele cumpă­rătorilor. Ele consemnează, totodată, pe loc, lipsurile pe care le consta­tă sezisînd şi organele de resort care au căderea să ia măsuri pen­tru remedierea lor. Munca acestor activiste volunta­re care-şi cheltuiesc din timpul li­ber pentru rezolvarea unor proble­me de interes obştesc, se bucură în general de stimă şi consideraţie. Cele mai multe din problemele pe care le semnalează sunt luate în studiu, cercetate de organele de re­sort, activitatea lor fiind socotită ca un ajutor preţios pentru îmbunătă­ţirea muncii, ca o formă importantă de îmbunătăţire a legăturii cu ma­sele de cetăţeni. N-ar fi posibil ca în spaţiul res­­trins al acestor rînduri să ne oprim asupra tuturor aspectelor înfăţişate in consfătuire şi care-şi au, toate, însemnătatea lor. Ne vom rezuma numai la cîteva. Atlt cele două referenţe — secre­­tarele Comitetelor femeilor din ra­ioanele Nicolae Bălcescu şi Tudor Vladimirescu — cît si participan­tele la discuţii — membre ale echi­pelor de control obştesc de pe tot cuprinsul oraşului — au subliniat în cuvîntul lor progresul continuu în­registrat de comerţul de stat în ceea ce priveşte asigurarea unei mai bune aprovizionări a populaţiei, deservirea mai civilizată a consu­matorilor. Membrele echipelor au descoperit însă şi o serie de lipsuri şi nereguli. Aşa, de pildă, una din echipele din raionul Nicolae Bălcescu, controlind unitatea de băcănie din b-dul Brîn­­coveanu, a constatat că localul este murdar, că responsabilul şi vînză­­toarea se poartă urît cu cumpărăto­rii, că la unele mărfuri se dă lip­să la cîntar. Lipsurile sezisate fiind găsite juste de conducerea O.C.L.­­Alimentara, ambii salariaţi vinovaţi au fost sancţionaţi şi înlocuiţi. Gospodinele au atras atenţia asu­pra faptului că la unitatea nr. 44 Ali­mentara din str. Tomis domnea o mare dezordine, bidoane de ulei şi lăzi cu unt fiind aşezate lîngă soba încălzită. Ele au arătat, de aseme­nea, că nu peste tot se respectă ora­riul de funcţionare a magazinelor şi au cerut reprezentanţilor organelor comerciale să intensifice controlul în această direcţie. Cu acest prilej, vorbitoarele au se­­zisat şi faptul că mai sunt în comerţ salariaţi care nu primesc ca un aju­tor munca echipelor de control ob­ştesc şi nu iau măsuri pentru rezol­­varea operativă a sezisărilor pe care acestea le fac. Nu este de loc un lu­cru de cinste pentru organizaţiile comerciale din raionul Nicolae Băl­cescu, de exemplu, că din sezisările şi propunerile făcute pînă în prezent de femeile din echipele de control obştesc n-au fost rezolvate sau nu sunt în curs de rezolvare nici măcar o treime. Desigur că felul cum sunt privite aceste echipe depinde în mare mă­sură şi de intransigenţa lor faţă de lipsuri, de principialitatea cu care vor lucra. Această acţiune lăudabilă a mase­lor de femei trebuie să fie urmărită mai departe şi dezvoltată de comi­tetele raionale ale femeilor şi de co­mitetul orăşenesc. Ele trebuie, de a­­semenea, să ţină legături mai strîn­­se cu secţiunile comerciale raionale şi să asigure instruirea permanentă a echipelor, urmărind totodată e­­ficacitatea activităţii lor. MARIA CALIN -pro- Iniţiativa gospodinelor din raionul Brăila GALAŢI (coresp. „Scînteii“). A­­nul trecut, femeile din satele ra­ionului Brăila au crescut peste 1.150.000 păsări şi un mare număr de porci. In raion sunt cunoscute gospodinele Ioana Bratu, Iordana Cimilenco şi Ioana Popa care au crescut cite 200—300 păsări. Zilele trecute, la o consfătuire organizată de comitetul regional al femeilor, gospodinele din comuna Osmanu s-au angajat ca în acest an să crească 70.000 păsări din care 25.000 să le valorifice prin coopera­tivă. Iniţiativa lor a fost urmată de numeroase alte femei din satele raionului Brăila, împreună, gospo­dinele s-au angajat să crească în acest an 1.800 000 păsări şi să va­lorifice prin cooperative o bună parte dintre ele, precum şi 18.000.000 ouă. La sfîrşitul anului, fruntaşele în creşterea păsărilor, porcilor şi viermilor de mătase vor primi di­ferite premii și diplome. S­C­Î­N­T­E­I­A Colectivul fabricii „Electro­banat“-Timişoara, răspunzînd chemării celor 8 întreprinderi din Capitală, s-a angajat să economisească în acest an 550.000 lei. In lupta pentru îndepli­nirea angajamentelor luate, brigada de montaj faruri condusă de tov. Ion Chie obţine succese însemnate ; ea îşi depăşeşte planul zilnic cu 20—25 la sută şi obţine importante economii. (Foto Gh. Vinţilă) -0*0- De ce nu îşi îndeplineşte obligaţiile staţia C. F. R. Turda? Staţia C.F.R.-Turda este obligată să pună zilnic la dispoziţia fa­bricii de ciment „Vic­toria Socialistă" un anumit număr de va­goane, iar aceasta este obligată să le în­carce în termen. Sta­ţia C.F.R.-Turda nu înţelege însă să-şi res­pecte obligaţia. Une­ori repartizează fabri­cii un număr prea mare de vagoane care nu pot fi încărcate la timp, iar alteori un număr prea mic. Din lipsă de vagoane, în luna februarie fabri­ca nu a putut livra în termen peste 4.000 to­ne de ciment. Ce are de spus Direc­ţia regională C.F.R.­­Cluj despre felul cum işi îndeplineşte obli­gaţiile stafia C.F.R. Turda ? „Gospodarul“ rafinăriei Şeful serviciului ad­ministrativ de la ra­finăria nr. 3 Teleajen, pe nume Vasile Pe­­trescu, este un foarte bun gospodar. Veţi spune că insăşi func­ţia pe care o deţine îl obligă să fie. Vasile Petrescu este gospo­dar, dar nu gospodă­ria sa personală, şi de multe ori în dauna gospodăriei întreprin­derii. lată unele fapte: Cu un an in urmă nu mai putea bietul om să facă o baie ca lu­mea, căci se stricase de tot cazanul. A fă­cut un bon de co­mandă către ate­lierul rafinăriei si în cîteva zile a avut un cazan nou, nouț, gata montat acasă. Nu l-a costat nimic: rafinăria are doar materiale şi oameni berechet. Altădată în gos­podăria personală a lui Vasile Petrescu se simţea o lipsă acu­tă de scînduri. A Mă­turat lipsa luind scinduri de la rafi­nărie. Dar în gospodăria personală a şefului serviciului adminis­trativ nu se simte nevoie numai de ma­teriale, ci si de bra­te de muncă si mij­loace de transport. In toamnă el a fo­losit patru salariaţi ai rafinăriei pentru a transporta cu o maşină (tot a rafină­riei) porumb si griu din comuna Berceni la locuinţa sa din Ploeşti. Oamenii au fost pontaţi insă ca fiind prezenţi la lu­cru. Ne oprim aici. Este nevoie ca măcar acum, cind conducerea rafi­năriei a fost sezisată de aceste fapte, să ia măsurile cuvenite. Cind se va da în folosinţă clubul ? Pentru muncitorii fabricii „Refractar“­­Aleşd s-a construit un frumos club cu o sală de spectacole, biblio­tecă sală de lectură, de şah etc. Acest club trebuia să fie dat în folosinţă de mult. Dar din cauză că T.R.C.L.­­Oradea n-a pardosit scena şi n-a făcut alte cîteva mici lu­crări, care s-ar putea termina in cîteva zile, clubul stă nefo­losit. Muncitorii fabricii „Refractar“ se întrea­bă pe drept cuvînt pînă cind va dura a­­ceastă desconsiderare pe care o manifestă conducerea trustului de construcţii din O­­radea fată de munca culturală de masă. Este de datoria T.R.C.L.-Oradea să ia grabnice măsuri pen­tru terminarea clubu­lui fabricii „Refrac­tar". „Dansatoarea, gangsterul şi necunoscutul“ Una din noile lucrări dramatice originale reprezentate în actuala stagiune este „Dansatoarea, gangste­rul şi necunoscutul“. Critica de spe­cialitate a primit cu interes această piesă de debut a lui V. Bîrlădeanu. Piesa ia în dezbatere probleme actuale ale epocii noastre, punînd faţă în faţă reprezentanţi ai unor pături sociale, cu mentalitatea lor specifică. Conflictul porneşte de la o situaţie cu adevărat dramatică. In catacomba luxoasă unde locuieşte Nell — şeful unei bande de gang­steri dintr-o mare metropolă capita­listă — îşi face apariţia şomerul Luc, în braţe cu trupul inert al unei sinucigaşe pe care tocmai a salvat o de la moarte Printr-o coincidenţă, aceasta e dansatoarea Rimma, fosta iubită a lui Nell. Un schimb nervos de replici, bine condus, defineşte lapidar cele trei personaje : Nell­e gangster fără scrupule, dar cu ambiţia de a părea sensibil şi filo­zof, partizan al „libertăţii totale“, în fond un cinic, o slugă a magnaţilor capitalişti cu care se află în strînse legături de „afaceri“ ; Luc, muncitor cu o conştiinţă înaintată de clasă, ferm, uman, inteligent; dansatoarea Rimma, obosită de înfrîngeri, dezi­luzionată, dar încă dornică să dăru­iască oamenilor arta ei, va avea de ales între propunerile amăgitoare ale lui Nell și adevărurile simple pe care i le dezvăluie Luc. In ciocnirea acestor personaje — și în special în dialogul primului ta­blou, care este cel mai închegat — îşi găsesc expresia realităţi crude ale societăţii capitaliste. Abordînd o tematică ascuţit actuală, autorul a urmărit consecvent să desprindă şi să formuleze limpede un mesaj înaintat. In repertoriul Teatrului Municipal, piesa se înscrie printr-o problematică contemporană de un interes social viu, prin poziţia sa politică combativă. Scenele reuşite ale piesei sunt cele care surprind aspecte ale contraste­lor zguduitoare din lumea capita­listă. Rimma are momente de emo­ţie sinceră atunci când evocă visu­rile ei zdrobite, viaţa de infern a unei tinere artiste sărace într-o lume unde stăpîneşte banul. La rîn­­dul său, Nell pronunţă unele replici de autentic cinism scrise într-un stil publicistic demascator. Din păcate, în loc să desfăşoare acţiunea în adîncime, urmărind pro­cesele sufleteşti ale eroilor, con­­fruntînd caracterele, convingerile şi CRONICA TEATRALĂ fizionomia lor morală şi creînd ast­fel tipuri omeneşti pline de viaţă, V. Bîrlădeanu a subţiat mult sub­stanţa reală a celor trei eroi ai săi, i-a redus la trăsături personale foarte schematice. Din această pri­cină, multe dintre intenţiile pozi­tive ale autorului nu au căpătat o puternică întruchipare artistică. Curînd după ridicarea cortinei, ne vom da seama că Luc, Rimma şi Nell nu evoluează ca nişte făpturi in carne şi oase, că ei rămîn doar exponenţii unor idei generale. In special muncitorul, purtătorul con­cepţiei avansate a piesei, este lipsit de o existenţă individuală, nu ia parte la conflict prin pasiunile, fră­­mîntările şi speranţele sale proprii şi de aceea aproape tot ceea ce spu­ne sună impersonal, rece, declama­toriu, îmbrăcate într-o astfel de hai­nă cenuşie, ideile juste şi măreţe pe care el le exprimă riscă să piardă din prestigiul pe care-l merită. Tre­buie să subliniem că nu aceasta este calea cea rodnică a întruchi­pării tendinţei sociale înaintate în teatru. După cum se ştie, în faimoa­sele lor scrisori către Lassalle Marx şi Engels s-au ridicat împotriva transformării personajelor teatrale în manechine fără viaţă, în simple „difuzoare ale spiritului vremii“. Prea vagi, abstracţi, lipsiţi de un profil propriu puternic, eroii piesei „Dansatoarea, gangsterul şi necunos­cutul“ au deseori comportări cău­tate, care nu decurg din mersul fi­resc al acţiunii. Astfel, în plină grevă generală, Luc, luptător revo­luţionar conştient, aleargă s-o cau­te pe Rimma în catacombele bandi­ţilor — şi asta nu pentru că o iu­beşte sau pentru că ar avea motive să creadă în ea, ca individ, ci pen­tru că vrea să atragă Arta de par­tea Proletariatului. Aflînd de căde­rea guvernului care-l susţinea în secret, Nell vrea să fugă şi are brusc ideea de a-i propune munci­torului Luca să preia conducerea bandei. Asemenea situaţii vădit li­pite, inventate, nu-1 pot tulbura pe spectator, tot astfel cum nu-1 poate convinge tabloul final cind Rimma, hotărîndu-se să treacă de partea gre­viștilor, execută un număr de ba­let în stradă, cu o exaltare nepotri­vită împrejurărilor. Introducerea unor astfel de scene cam bizare vă­deşte o anumită tendinţă de a stîrni curiozitatea şi uimirea prin mijloace „senzaţionale“ destul de naive. Faptul că personajele nu au sufi­cientă viaţă, că nu sunt surprinse tră­sături şi atitudini caracteristice ale indivizilor în diferite împrejurări concrete ale vieţii, duce la un anumit verbalism gol, la o gratuitate a frazelor sunătoare. Chiar şi unele scene, care se relevă prin conţinutul lor de idei, capătă o notă artificială din cauza predi­lecţiei pentru cuvinte mari. Dacă grandilocvenţa se potriveşte gang­sterului Nell — prezentat ca un aventurier care se îmbată cu vorbe umflate — ea devine în schimb su­părătoare cind îi cuprinde pe Luc şi pe Rimma. Nu este caracteristic pentru tipul muncitorului revolu­ţionar să vorbească sentenţios despre „adevărul adevărurilor“ şi „simburele sîmburelui“. Defini­rea maselor ca o „gigantică şi măiastră cutie de rezonanţă“ este bombastică, fără conţinut. Şi ast­fel de formule, mai mult sonore de­cât profunde, mai pot fi citate din abundenţă. Dialogul piesei, atrăgător la în­ceput, devine apoi monoton: aceeaşi dezbatere, aceleaşi teze sunt luate de mai multe ori de la capăt. Ca să nu se repete, autorul caută mereu altă figură de stil prin care să exprime același lu­cru. Dacă o dată a spus „evadare“ sau „himeră“, a doua oară va spune „miraj“, a treia oară „hipnoza de­părtărilor“ sau „fata morgana“. E un adevărat balet al cuvintelor, dar oricit de înflorit ar fi acest balet, dialogul se dovedeşte totuşi sărac, pentru că el se bizuie aproape ex­clusiv pe ciocnirea tezelor abstrac­te, nu exprimă fluxul permanent al vieţii, complexitatea frămîntărilor individuale, a conflictelor dintre clase. Autorul a resimţit el însuşi această lipsă de viaţă şi a făcut efortul de a o suplini introducînd cîteva scurte scene ilustrative. De pildă, atunci cind Rimma povesteşte cum a fost fluierată de publicul burghez, în­tr-un colţ al scenei vedem o balet­tistă dansînd şi auzim huiduielile cu care este întîmpinată. Cind ea își amintește că Nell era încă din ado­lescentă o lichea, dialogul se între­rupe și ni se arată cum junele Nell - viitorul gangster — o seduce și apoi o abandonează pe naiva Rimma — viitoarea dansatoare. De aseme­nea, argumentarea lui Luc este com­plectată prin evocarea plastică a unor momente din viaţa exploatată a muncitorilor din Antilé şi Bermu­­de. Dar aceste scene au un caracter mai mult pitoresc, nu sunt integrate organic în acţiunea dramatică. Slabul contur pe care l-au căpă­tat personajele, neadîncirea aces­tora nu-şi poate găsi o justificare în formula simbolică adoptată. Fără îndoială că teatrul realist tinde să se ridice la generalizări, să creeze eroi tipici în împrejurări tipice, mergînd uneori chiar pînă la semnificaţii simbolice. Eroii „Azilului de noap­te“, Comisarul din „Tragedia opti­mistă“ sau Mutter Courage a lui Brecht sunt asemenea figuri simbo­lice, purtătoare ale unui larg me­saj filozofic. Dar filozofia lor se întrupează în eroi concret-indivi­­duali şi este adine împletită cu dramele vieţii, cu experienţa de viaţă a oamenilor, nu este limitată la raţionamente abstracte. Metoda realismului socialist încu­rajează din plin căutările creatoare, nu respinge nici unul din variatele mijloace sau procedee prin care arta poate oglindi veridic realitatea, pu­nînd însă întotdeauna aceste proce­dee şi mijloace de expresie în ser­viciul unei cît mai mari adincimi şi expresivităţi, în serviciul adevărului artistic. Tocmai legătura puternică a ideilor cu viaţa întruchiparea lor în imagini concret-individuale, dă forţă simbolurilor în teatrul realist, împiedicîndu-le să se reducă la com­binaţii uscate, pur cerebrale. După cum a arătat recent şi V. Mîndra intr-un articol din „Gazeta literară“, în ultimii ani unii dra­maturgi valoroşi, apreciaţi, ca Horia Lovinescu şi Al. Mirodan, în­­dreptîndu-se spre o simbolistică alambicată şi abstractă, au făcut în creaţia lor paşi înapoi, resimţiţi de public, de critică şi de autorii în­şişi. Nu este rău că aceşti autori caută, se zbat, se frămintă — ţinem doar să amintim că frămîntările lor artistice au dat rezultate dintre cele mai bune atunci cind au fost apro­piate de terenul fertil al realităţii. Dacă puternica dramă contem­porană „Citadela sfărîmată“ de Ho­ria Lovinescu s-a jucat cu un suc­ces necontestat pe numeroase scene din ţară şi din străinătate, aceasta se datoreşte faptului că ea era mult mai plină de viaţă, mai emoţionantă decit „Hanul de la răscruce“ al ace­luiaşi autor După excelenta come­die actuală „Ziariştii“, care a depă­şit numai in Bucureşti 100 de re­prezentaţii, spectatorii au aşteptat din partea lui Mirodan o lu­crare la fel de vie şi au re­gretat a­izîndu-i că se ocupă cu experienţe insuficient legate de realitate. Este nevoie de mai multă viaţă în teatru, de via­ţa oamenilor de azi, cu frămîntă­rile, preocupările, dramele şi bucu­riile lor, cu procesele lor sufleteşti. Acest material viu va da o strălu­cire mereu nouă creaţiei noastre dramatice, va ajuta şi pe aceia care bat pasul pe loc să iasă din impas. E necesar un efort de pătrundere în viaţă, în realitate, efort menit să dea în permanentă dramaturgiei su­flul inovator, entuziasmul descope­ririlor artistice, adîncimea unor a­­devăruri umane mereu proaspete. Şi este firesc ca acest efort să fie aşteptat cu atît prai mult din par­tea acelor autori care — asemenea lui V. Bîrlădeanu — au avut din plin şi au posibilitatea prin munca lor de zi cu zi să vină într-un con­tact strîns cu problemele vieţii, ale actualităţii. „Dansatoarea, gangsterul şi ne­cunoscutul“, piesă de debut, nu lip­sită de calităţi, a îndreptăţit atît interesul publicului şi al criticilor, cît şi exigenţa lor, menită să în­demne la acea muncă artistică se­rioasă, perseverentă, ce duce spre adîncimile creaţiei. Din discuţia con­structivă în jurul primei sale lu­crări, V. Bîrlădeanu va trage, pro­babil, concluzia că însuşirile lite­rare se pot dezvolta numai pe baza aprofundării continue a vieţii şi sub cel mai sever auto-control al bunului gust. La Teatrul Municipal, regizorul Horea Popescu a lucrat spectacolul cu multă fineţe şi pondere şi cu o pricepere scenică remarcabilă, pu­nînd în valoare toate însuşirile pie­sei, tot ce era reuşit în text. La realizarea spectacolului au contri­buit de asemenea decorurile sim­ple şi sugestive semnate de Paul Bortnovski. Cu talent, cei trei in­terpreţi — Gh. Ionescu-Gion, Gina Petrini şi Mircea Albulescu — s-au străduit să dea cît mai multă viață și autenticitate eroilor pe care i-au avut de întruchipat. ANDREI BALEANU PE SCURT de la corespondenţii voluntari din întreprinderi • Ceferistul Dominic Vasilescu lu­crează la calea ferată de 32 de ani. E lucrător principal de cale in ca­drul secţiei de întreţinere-linii, Ca­ransebeş. Fotografia lui se menţine de mulţi ani pe panoul de onoare al fruntaşilor în producţie. Pentru mun­că ireproşabilă a fost distins, în anul 1957, cu „Meritul C.F.R.“. (De la GHEORGHE NICHITA, muncitor). • Sectorul de tricotaje al fabricii de confecţii „Gh. Gheorghiu-Dej‘‘ din Bucureşti a început, de curînd, să producă noi sortimente de tricotaje: şosete pentru copii din fire poliami­­dice supraelastice, şosete pentru fe­mei, din acelaşi material, precum şi noi modele de şosete bărbăteşti, în di­ferite combinaţii de culori. Noile sor­timente vor fi desfăcute în curînd prin magazinele comerţului de stat. (De la ELENA LAZAR, inginer). • De curînd, la îndemnul organi­zaţiei U.T.M., tinerii de la mina Uri­­cani au constituit brigăzi voluntare pentru strîngerea fierului vechi. Bri­gada de tineri de la sectorul nr. 5 al minei, brigadă in fruntea căreia se află Marin Constantinescu, a adunat pină acum aproape 6.000 kg. fier vechi. (De la NICOLAE ROVENŢA, muncitor). • Fabricii „Industria textilă“ din Lugoj i-a fost repartizată de curînd o maşină modernă pentru vopsirea ţesăturilor. Prin punerea în funcţiune a acestei maşini, productivitatea mun­cii a crescut simţitor şi calitatea ţe­săturilor s-a îmbunătăţit. (De la STRATON NICANOR, funcţionar). • Pentru polizatorii din secţia scu­­lărie a Atelierelor C.F.R. „Griviţa Roşie“ era o greutate polizatul pieselor la masa magnetică de la ma­şinile piane de polizat datorită fap­tului că aceste maşini sînt acţionate cu curent continuu, iar polizoarele funcţionează cu curent alternativ. în cazul întreruperii curentului continuu, piesele aflate pe masa magnetică erau aruncate, degradîndu-se. De cu­rînd electricianul Gheorghe Grigoriu din secţia de întreţinere a conceput şi construit un dispozitiv cu ajutorul căruia se opreşte automat, atunci cind se întrerupe curentul continuu, electromotorul de la polizorul maşi­nii de polizat. Neajunsul a fost înlă­turat ; productivitatea muncii a cres­cut simţitor Inovatorul şi-a primit re­compensa cuvenită (De la GHEOR­GHE MUȘETESCU, cazangiu). -----0*0----­ Ca urmare a articolului... „Resurse există, dar nu și spirit gospodăresc“ In articolul publicat sub acest titlu în ziarul „Scihteia“ nr. 4414 a.c. erau criticate organele de stat şi de partid din regiunea Bacău pentru faptul că n-au acordat suficientă atenţie valo­rificării resurselor locale de ma­teriale de construcţii. In răs­punsul trimis redacţiei comitetul regional de partid arată că lip­surile semnalate în articol co­respund realităţii. Pentru lichi­darea lor au şi fost luate unele măsuri. Astfel, anul acesta comisia economică a comitetului regional de partid şi-a propus să studieze posi­bilităţile de valorificare a unor noi resurse locale de materiale de con­strucţii, să indice căile de mecani­zare a balastierelor şi carierelor. Unităţile existente vor fi dezvolta­te în aşa fel încît să se înlăture aducerea materialelor de construc­ții — care se pot produce pe plan local — din alte regiuni ale țării. Nr. 4401 Cooperaţia şi rolul ei în contractarea şi achiziţionarea de produse agricole (Urmare din pag. I-a) sub­, numeroase unităţi ale co­operaţiei de consum au neglijat obligaţia ce le revenea de a începe din timp contractarea cerealelor şi nu au folosit pe deplin posibilită­ţile pe care le au. Aşa s-au petrecut lucrurile în raionul Roşiori din re­giunea Bucureşti, unde pînă la în­ceputul lunii ianuarie a.c. cooperati­vele nu începuseră încă să contrac­teze cereale. Situaţii asemănătoare au existat şi la cooperativele Fun­deni, Ulmeni, Gogoşari din regiu­nea Bucureşti, la cooperativele Mi­­heş, Mociu, Liţa, Buru, Plăeşti, Remetea din regiunea Cluj. Şi cum ar fi putut fi altfel cind conduce­rile unora dintre aceste cooperative, precum şi salariaţii acestora, în pli­nă campanie de încheiere a contrac­telor, nu cunoşteau încă avantajele sistemului de contractare şi preţu­rile la floarea-soarelui pentru că uniunile raionale respective nu or­ganizaseră un instructaj temeinic ? Pe de altă parte, unele conduceri de cooperative n-au luat măsuri din timp pentru organizarea unui aparat corespunzător în vederea ducerii la îndeplinire a sarcinilor importante pe care le au. Aşa, de exemplu, din­tr-un control recent efectuat a reie­şit că în raionul Turda 8 coopera­tive nu aveau nici un achizitor, iar în raionul Sărmaş — 4 cooperative. O sarcină sporită revine coopera­ţiei şi în ceea ce priveşte contracta­rea cartofilor de toamnă, a legume­lor şi fructelor, în vederea asigurării unei mai bune aprovizionări a popu­laţiei orăşeneşti. In acest domeniu cooperativele trebuie să-şi îndrepte în primul rînd atenţia spre unită­ţile sectorului socialist-cooperatist din agricultură , să le ajute să ex­tindă aceste culturi necesare apro­vizionării oraşelor şi deosebit de a­­vantajoase. In operaţiunile de în­cheiere a contractelor la aceste produse s au obţinut pină în pre­zent unele rezultate bune. Astfel, de exemplu, la cartofi de toamn­ă U­­niunea regională Iaşi a realizat, pînă la 20 februarie, întreaga can­titate prevăzută a fi contractată, iar regiunea Suceava — 74 la sută. La legume, tot pină la aceeaşi dată, uniunile regionale Timişoara şi Craiova au realizat şi depăşit pre­vederile. Totuşi, trebuie să arătăm că rit­mul contractărilor în unele regiuni nu este încă satisfăcător. La car­tofi de toamnă, de pildă, regiunile Baia Mare, Cluj, Oradea şi Hune­doara, iar la legume regiunile Ga­laţi, Bucureşti, Ploeşti, Piteşti, Sta­lin, Autonomă Maghiară sunt ră­mase în urmă. Conducerile unităţi­lor cooperatiste din regiunile Baia Mare, Oradea, Cluj şi Hunedoara trebuie să-şi amintească de greută­ţile pe care le-au întîmpinat în anii trecuţi în aprovizionarea cu cartofi de toamnă a populaţiei şi să ia de pe acum măsuri spre a-şi realiza prin contractări necesarul de con­sum pentru regiunile respective, în prezent se desfăşoară consfă­tuiri cu producătorii şi adunări să­teşti ale cooperativelor. Una din problemele care trebuie să stea în centrul atenţiei este încheierea de contracte pentru cereale, floarea­­soarelui, legume şi alte produse. Acolo unde s-a înţeles acest lucru s-au obţinut rezultate bune. Astfel, la cele peste 2.800 consfătuiri organizate în regiunea Galaţi pînă la sfîrşitul lunii ianuarie, s au contractat 6.054 tone cereale. In a­­dunarea sătească de la Miersag, ra­ionul Oradea, membrii cooperatori au constituit o asociere pentru con­tractarea de cereale şi pe loc, în a­­dunare, au contractat 2­500 kg. griu, 1.200 kg. porumb, 700 kg. floarea-soarelui şi alte produse. Trebuie să arătăm însă că unele consfătuiri şi adunări săteşti, dato­rită faptului că nu au fost temeinic pregătite, nu şi-au atins scopul. In raionul Rm. Sărat, de pildă, multe din adunările săteşti ţinute în cursul lunii ianuarie nu s-au înche­iat cu rezultate concrete. Realizarea prevederilor minime de contractare în termenele sta­bilite depinde în mare măsu­ră de felul cum este organizată şi cum se desfăşoară această muncă la cooperative. De aceea, fiecare preşedinte de cooperativă trebuie să ia măsuri pentru a-şi a­­sigura un număr corespunzător de achizitori bine instruiţi şi, împre­ună cu ali lucrători ai cooperati­vei, să organizeze munca de înche­iere a contractelor astfel ca să poată cuprinde fiecare gospodărie individuală, pe­ cît mai mulţi mem­bri ai unităţilor din sectorul socia­list cooperatist al agriculturii. La contractările de cartofi de toamnă, legume, fructe atenţia trebuie în­dreptată în mod deosebit spre în­cheierea de contracte cu unităţile sectorului socialist-cooperatist. Preşedinţii cooperativelor, achizi­torii şi toţi lucrătorii care au sar­cini în această privinţă trebuie să cunoască temeinic prevederile siste­mului de contractare, să discute cu producătorii şi să le arate ce avan­taje au de pe urma contractărilor. Membrii consiliilor săteşti şi ai acti­velor pe circumscripţii trebuie, la rîndul lor, să fie atraşi în această largă acţiune de masă. In adunările săteşti cu membrii cooperatori să se arate pe larg efor­turile depuse de clasa muncitoare pentru a asigura ţărănimii tot mai multe şi mai variate mărfuri indus­triale, să se arate că este în pro­priul interes al ţărănimii să valori­fice prin cooperative cantităţi spori­te de produse agricole, tot astfel cum clasa muncitoare ii pune la dispozi­ţie, prin cooperative, tot mai multe mărfuri industriale de care are ne­voie, în întreaga lor activitate, unităţile cooperaţiei de consum trebuie să se bucure de ajutorul concret şi per­manent al comitetelor executive ale sfaturilor populare — principalii răs­punzători pentru activitatea de con­tractări şi achiziţii. Plenara C.C. al P.M-R. din noiem­brie 1958 a pus în faţa tuturor oa­menilor muncii din patria noastră sarcina dezvoltării continue a eco­nomiei naţionale, trasînd totodată sarcini concrete în domeniul dezvol­tării producţiei agricole şi al asi­gurării cantităţilor de produse nece­sare fondului central al statului pe calea contractărilor şi achiziţiilor. Pentru îndeplinirea lor,­­ unităţile cooperaţiei de consum trebuie să se bucure de sprijinul permanent al organelor şi organizaţiilor de partid. Dată fiind importanţa deosebită pe care o reprezintă contractările şi achiziţiile de produse agricole, este neîndoios că toate conducerile uni­tăţilor cooperatiste, lucrătorii aces­tora, precum şi membrii cooperatori vor depune eforturi pentru a îndeplini in cel mai scurt timp prevederile de contractare, adueîn­­du-şi astfel contribuţia cuvenită la o cît mai bună aprovizionare a popu­laţiei cu alimente şi a industriei so­cialiste cu materii prime, la intensi­ficarea schimbului dintre oraş şi sat. — ——O»­O------­ In vitrinele librăriilor OVIDIU — Metamorfoze (Colec­ţia „Scriitori greci şi latini“). 448 pag. — 28,10 lei.Ed. Aca­demiei R.P. Române. M. GORKI — Opere — (în 30 volume) -1- vol. 10. Basme, po­vestiri, schiţe (1910—1917). 584 pag. - 20,20 lei. E.S.P.L.A. Cartea rusă. N. SCEDRIN — Opere, vol. 8. 700 pag. — 20,80 lei. E.S.P.L.A. Cartea rusă. * * * — Cintecul Nibelungilor— epopee, repovestit de Adrian Maniu. 464 pag. — 18,60 lei. E.S.P.L.A. Teatrul C. Nottara din Capitală are o nouă şi modernă sală de teatru, pe a cărei scenă va fi prezentată în curînd piesa „Hagi Tudose". Foto­grafia înfăţişează un aspect cd in­teriorului noii săli de teatru. (Foto Agerpres)

Next