Steagul Roşu, decembrie 1955 (Anul 2, nr. 519-546)

1955-12-01 / nr. 519

Pag. 2-a! In luna decembrie se execută în cîmp şi în gospodării lucrări deosebit de impor­tante, lucrări care­­asigură în anul viitor o producţie sporită, atît în sectorul vegetal , cit şi în sectorul animal. Lucrări în cimnp şi în livezi Culturile de toamnă trebuiesc controlate per­manent, luindu-se ime­diat măsurile indicate de tehnicieni pentru combaterea dăunătorilor de îndată ce apar. In locurile deschise ciutu­rilor, pe grinduri, se vor așeza parazăpezi, făcute din tulpini de floarea­­soarelui, coceni, etc., ca­re vor împiedica spul­berarea zăpezii de pe culturile de toamnă. In felul acesta culturile de toamnă fiind a­­coperite cu zăpadă vor fi ferite de geruri şi vor avea asigurată suficientă umiditate în sol. Dacă pămîntul nu este îngheţat se pot executa arături adinei de toamnă, în toată luna decembrie. Deosebit de importante sînt căratul gunoiului pe ogoare şi încorporarea lui In sol, odată cu arătura de toamnă. Dacă solul îngheaţă sau este acoperit cu zăpadă, gunoiul tot trebuie cărat, pe ogoare. El tre­buie aşezat şi ţinut în grămezi pînă se dez­­gheaţă solul şi se pot face arături, urmînd ca apoi gunoiul să fie împrăștiat pe cîmp. Trebuie să se părăsească păgubitorul obicei de a se arde sau a arunca gu­noiul pe maidane, la marginea satelor. Co­mitetele executive comunale vor transporta în cursul lunii decembrie pe loturile zooteh­nice și pe izlazuri, întreaga cantitate de gu­noi de la grajdurile comunale. In livada de pomi se execută importante lucrări de iarnă ca învelitul tulpinelor po­milor tineri, pentru prevenirea roaderii lor de iepuri, strîngerea şi arderea frunzelor, a cuiburilor de omizi, a fructelor uscate de pe pomi şi de pe sol, săpatul pomilor la rădă­cină şi gunoirea lor. Se continuă plantatul pomilor fructiferi în zilele cînd temperatura se menţine deasupra lui 0°. Este necesar să se verifice regulat modul în care pomii sînt stratificaţi pentru a pre­veni îngheţarea rădăcinilor şi roaderea lor de către şoareci, etc. In zilele senine, fără vînt şi cu o tempe­ratură peste 0°, echipele de stropit vor exe­cuta stropiri de iarnă cu maşinile şi sub­stanţele chimice, aflate din abundenţă la punctele agricole. In această lună se pot începe desfundările pentru plantări noi de vii şi livezi de pomi, precum şi executarea gropilor pentru com­­plectarea golurilor în plantaţii vechi. Muncile în gospodărie Foarte important este să se controleze silozu­rile de cartofi şi sfeclă furajeră, ferindu-le de infiltrarea apei şi luîn­­du-se măsuri de refa­cere şi aerisire, atunci cînd se constată încăl­zirea şi alterarea pro­duselor. Magaziile de cereale în care se păstrează seminţele de primăvară vor fi zilnic contro­late, luîndu-se măsuri de aerisire şi vîntu­­rare a seminţelor umede. In zilele senine şi uscate, uşile şi ferestrele magaziilor vor fi deschise pentru aerisire. O atenţie deosebită trebuie dată păstrării porumbului de să­­mînţă. Pătulele, coşarele şi podurile, în care se păstrează porumbul, vor fi bine acope­rite, ferite de apă şi curăţite de zăpadă. Dacă n-a fost ales porumbul de sămînţă din cîmp, se vor alege ştiuleţii cei mai frumoşi şi să­nătoşi şi se vor păstra în poduri sau ham­bare, ferite de umezeală, geruri mari şi ro­zătoare. In luna decembrie este timpul ca fiecare ţăran muncitor să se îngrijească şi de asi­gurarea şi pregătirea celorlalte seminţe de primăvară. Orzul, ovăzul şi mazărea, floa­rea-soarelui, cînepa, etc., trebuiesc alese, vînturate şi puse la păstrare în hambare, poduri sau magazii, uscate şi bine aerisite. Acei ţărani muncitori care n-au toate semin­ţele pentru culturile de primăvară, vor căuta să le schimbe în comună sau să-şi cum­pere seminţele ce le lipsesc. In luna decem­brie ţăranii muncitori au timp să-şi repare carele, căruţele, gardurile, podurile şi dru­murile din faţa curţilor. Maşinile şi uneltele agricole, plugul, grapa, semănătoarea, sece­­rătoarea, etc., trebuiesc revizuite şi reparate din timp. îngrijirea animalelor Luna decembrie este prima lună de iarnă, cind toate animalele se îngrijesc şi se hrănesc la grajd. Cea mai mare atenţie trebuie dată ti­neretului (viţei, mînji, etc.) şi femelelor în gestaţie (vaci, iepe, scroafe, etc.). Cele mai luminoase şi mai căldu­roase adăposturi tre­buiesc repartizate acestor animale. Cele mai bune şi mai curate furaje trebuiesc date de asemenea tot lor. Finul de lucernă, de bor­­ceag şi grăunţele, se dau în primul rînd tineretului şi femelelor in gestaţie. In zilele senine aceste animale trebuiesc scoase la plimbare în padocuri sau în curţi; în zilele şi nopţile cu geruri mari, este necesar ca uşile şi ferestrele grajdurilor să fie bine în­chise pentru a feri animalele şi tineretul în special de curent şi ger. De asemenea trebuie să se dea o impor­tanţă deosebită adăpatului animalelor. Ani­malelor gestante să nu li se dea apă rece întrucît în această perioadă cele mai multe avorturi sunt pricinuite de adăparea cu apă , la o temperatură prea scăzută. Nu trebuiesc neglijate nici animalele de muncă, caii şi boli. Acestora li se va da ca hrană furajele mai grosiere, dughie, paie de ovăz şi orz, coceni, etc., dar care mai întîi au fost tocate, amestecate şi pregătite. Comitetele executive comunale trebuie să acorde toată atenţia bunei întreţineri a re­producătorilor comunali. La fiecare comună sînt suficiente furaje, atît fînuri cit şi con­centrate, care trebuiesc bine gospodărite şi date cu socoteală la reproducători. In tot acest timp o datorie principală este păstra­rea întregului efectiv de animale. Pentru a­­ceasta se va continua vaccinarea tuturor păsărilor şi se va răspunde la cererile cetă­ţenilor, care vor anunţa cazuri de îmbolnă­vire. Boli prezente în această perioadă pot fi pesta aviară (ciuma), şi rîia la oi. Este necesar să se acorde o atenţie deose­bită îngrijirii şi adăpostirii păsărilor numai în coteţe călduroase şi dezinfectate. Hrana în acest timp va trebui să constituie un sti­mulent în vederea ouatului şi în perioada răcoroasă. In acest sens tehnicienii vor da îndrumări în prepararea hranei pentru păsări cu grăunţe încolţite sau uruite, tărîţe calde, etc. însuşirea metodelor agrotehnice Luna decembrie, cu zile scurte şi nopţi lungi este cea mai potrivită pentru ţărăni­mea muncitoare de a-şi îmbogăţi cunoştin­ţele agrotehnice. Cursurile agrozootehnice de masă din G.A.C.-uri şi întovărăşiri precum şi cele de la căminele culturale, citirea broşurilor, revistelor şi cărţilor de la biblioteca cămi­nului cultural, sunt mijloace sigure ca fie­care ţăran muncitor să iasă din iarnă mai pregătit spre a munci mai bine, mai cu spor, pentru a obţine produse mai multe şi mai bune ca în anul acesta. In cinstea celui de al II-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român, ţăranii mun­citori din regiunea Bucureşti sînt chemaţi să aplice cu hotărîre în gospodăriile lor, recomandările minime ale lucrărilor agricole indicate pentru luna decembrie. Planul de colectări trebuie integral îndeplinit! O comuna fruntaşa­ ­ VIRTOASE. (De la corespondentul nostru). — Organizaţia de partid şi comitetul executiv al sfatului popular din comuna Sfinţeşti înregistrează noi succese în munca de îndrumare a ţă­ranilor muncitori, pentru a preda la timp cotele către stat. Pînă­­ sfîrşitul lunii noiembrie, pla­nul de colectare la porumb se reali­zase în proporţie de peste 70 la sută. Astfel de rezultate au fost obţinute şi la colectarea celorlalte produse vege­tale şi animale. Rezultatele obţinute se datoresc activităţii pe care o des­făşoară în cadrul circumscripţiilor e­­lectorale echipele de agitatori, mem­bri ai activului fără de partid şi depu­taţii. Pentru­ a urmări în mod concret ritmul colectărilor, biroul organizaţiei de partid şi comitetul executiv al sfa­tului popular au hotărît ca în fiecare zi­­să aibă loc scurte consfătuiri cu membrii acestor echipe. In cadrul con­sfătuirilor se fa­c discuţii asupra mun­cii desfăşurate în ziua respectivă şi se iau hotărîri pen­tru a doua zi. Numele comuniştilor Alexandru Mă­i­­căneaţă, Vasile Cristea şi al ţăranilor muncitori Ion Pîrvu şi Gheorghe Preda figurează la loc de cinste pe panoul de onoare. Ei s-au achitat în întregime de obligaţiile pe care le au faţă de stat­ Cu totul altfel se petrec lucrurile în comuna Tătărăştii de sus, care este ultima pe raion în ce priveşte predarea cotelor către stat. Aceasta se datoreşte faptului că biroul organizaţiei de bază (secretar tov. Ioviţă Cioc) şi comi­tetul executiv al sfatului popular (preşedinte tov. Dumitru Frîncu) nu au luat din vreme toate măsurile ipoti­­tico-organizatorice pentru ca treaba să meargă bine. Munca politică de masă în cadrul circumscripţiilor electorale este neglijată. Gazeta de perete şi pa­noul de onoare nu întotdeauna sînt fo­losite în acest scop, iar deputaţii sfa­tului popular nu sînt antrenaţi în mun­ca de îndrumare a ţăranilor muncitori. Numărul celor care se achită integral şi la timp de această înaltă datorie patriotică creşte de la o zi la alta, în­treaga comună luptă acum pentru ca în cinstea celui de al doilea Congres al partidului, planul de colectări la toate produsele, vegetale şi animale, să fie realizat. Comitetul executiv nu urmăreşte zilnic ritmul colectărilor, din care cauză nu poate interveni la timp, acolo unde este nevoie. Faptul că pînă mai zilele trecute pla­nul de colectare nu se realizase decît în proporţie de 17 la sută la porumb, iar la celelalte produse situaţia nu era cu mult mai bună, trebuie să dea de gîndit atît comitetului executiv al sfa­tului popular, cît şi organizaţiei de baza. De asemenea, la sfatul popu­lar comunal trebuie să existe o strictă evidenţă a cantităţilor de produse pre­date la bazele de recepţie. Numai în felul acesta planul de co­lectare va putea fi integral îndeplinit. .și alta mult rămasă în urma STEAGUC ROŞU Noi construcţii în S. M. T. şi G. A. . In acest an s-au construit în staţiu­nile­ de fraşini şi tractoare şi în gos­podăriile agricole colective din regiu­nea noastră numeroase locuinţe mun­citoreşti, ateliere şi magazii, adăpos­turi pentru animale şi altele, care au contribuit la îmbunătăţirea activităţii oamenilor muncii din unităţile respec­tive. In raionul Olteniţa, bunăoară, în cursul lunii octombrie au fost termi­nate şi date în folosinţă un pătul şi un saivan la G.A.C. din Valea Stînei, un grajd de vite şi un saivan la G.A.C. „Partizanul Roşu“ din comuna Crivăţ, un pătul la G.A.C. „Flamura Roşie“ din comuna Şoldanu, o remiză de 40 m. p. la G.A.C. „Dobrogeanu-Gherea“ din comuna Curcani, un pătul la G.A.C. Buciumeni şi un grajd la G.A.C. „Filimon Sîrbu“ din comuna Nama. De asemenea, numai la S.M.T. Cio­căneşti, raionul Călăraşi în ultimele luni au fost construite 12 locuinţe pentru familişti, cu două apartamente fiecare, un local pentru cantină, un pavilion administrativ, un de­pozit de ulei şi benzină, o remiză pentru com­bi­ne, două remize de tractoare şi trei remize de batoze. Acum tot la această staţiune de maşini şi tractoare, se lu­crează cu însufleţire pentru termina­rea unei săli de club şi a unei săli de cinematograf precum şi două corpuri de clădire ce vor cuprinde mai multe locuinţe colective. —0— O nouă brigadă artistică Dornici de a-şi Intensifica activita-­­ tea culturală în cinstea celui de al II-lea Congres al partidului, tinerii din­­comuna Independenţa, Talonul Călăraşi, au hotărît să înfiinţeze o nouă brigadă artistică de agitaţie. Printre cei care s-au oferit să activeze în cadrul acestei brigăzi, sînt ute­­miştii Nicolae Florea, Tudor Virgi­nia şi alţii care vin aproape în fiecare seară la căminul cultural. Sprijiniţi de colectivul de conducere al căminu­lui, tinerii din brigada artistică de agitaţie ,au­­ în pregătire piesa de teatru „O răfuială“, piesă ce va fi prezentată în curînd pe scena căminu­lui cultural din această comună. tudor vasile corespondent voluntar —O— Caravana cinematografică în satele raionului Vida VIDA. (De la corespondentul nos­tru). — Timp de 15 zile, caravana ci­nematografică Nr. 10, responsabil tot Alexandru Tomoş, şi-a desfăşurat ac­tivitatea în comunele şi satele raionu­lui Vida. Ioi acest interval, au fost prezentate trei filme de lung metraj şi mai multe jurnale cu caracter agri­col, printre care şi „Expoziţia agri­colă unională din Moscova“. Filmul „Doi­ acri de­­pământ“ a fost­­mult apreciat de către ţăranii munci­tori din comunele Blejeşti, Baciu, Vida şi­ Crevenicu. In aceste comune, filmul „Doi acri de pământ“ a fost vizionat de peste 2.500 ţărani muncitori. Fil­mul satiric de scurt metraj „Marini­­că“ a plăcut mult mecanizatorilor de la S.M­ T. Vida, ţăranilor muncitori din comunele Bărbăiţa, Frăsinet şi din alte comune şi sate ale raionului Vida. -6— Spital de circumscripţie în comuna Mavrodin Pînă nu de mult în comuna Mavro­din, raionul Alexandria, regiunea Bucureşti, exista doar un dispensar de circumscripţie. Analizînd posibilităţile locale existente, secţia sanitară a sfa­­tului popular regional a hotărît să transforme acest dispensar într-un spi­tal de circumscripţie. Acum cîteva zile noul spital, ame­najat din resurse locale, in clădirea fostului dispensar, a intrat în func­ţiune. Spitalul are o capacitate de 30 de paturi, secţii de boli interne, pedia­trie şi maternitate, ambulatorii pentru copii şi vârstnici şi două cabinete de consultaţie. De asemenea, spitalul este dotat cu aparatură de specialitate, pro­dusă de industria noastră sanitară. Mulţi dintre vechii publicişti cău­tau să ne prezinte Albania numai sub raportul curiozităţilor turistice, ca şi cum acest minunat pământ ar fi trezit interes numai din punct de ve­dere al frumuseţilor lui sălbatice de o rară încântare. Ţara în care la acea vreme nu exista măcar o singură linie de cale ferată şi în care ,peste trei pătrimi din locuitori erau ţinuţi în to­tală ignoranţă şi neştiinţă de carte, avea să fie cunoscută multă vreme sub numele de „Ţara schipetarilor“ (vulturilor). Numai că dincolo de li­mitele acestei denumiri, se ascundea marea dramă a „Ţării schipetarilor“, condamnată secole de-a rândul la robia imperiului otoman şi la o crâncenă ex­ploatare din partea moşterimii autoh­tone. Filmul în culori „R. P. Albania“ ne prezintă însă cu totul o altă ima­gine a poporului albanez: aceea a marilor lui biruinţi şi realizări înscrise pe drumul eliberării naţionale şi so­ciale. Numai un deceniu a trecut de la marea lui cotitură şi în viaţa acestui harnic popor a intervenit un salt tot atât de avântat ca şi zborul vulturilor către înălţimile fără de hotar ale azurului. Poate şi de aceea sublinierea crainicului că localnicii au împrumutat mult din agerimea şi avîntul cuteză­toarei păsări, are darul să capete valoarea unui simbol menit să relie­feze şi mai mult frumuseţea şi tăria morală a poporului. începutul filmului este prezentat în tonuri clare, majore: o dimineaţă în­sorită cu valuri unduitoare care mîn­­gîie ţărmul mediteranean, lacuri al­bastre de munte, peste care se profi­lează imaginea stâncilor înalte şi ame­ţitoare. Cu aceste cîteva scurte cadre, operatorii filmului reuşesc să îl fami­liarizeze de la început pe spectator cu caracteristicile încântătoarei naturi. Şi este demn de remarcat că A. Semin, R. Haluşacov şi I. Neno au reuşit să surprindă cu măiestrie imaginea vigu­roasă a unuia dintre cele mai rare colţuri din natură, să fixeze astfel prin puterea detaliului artistic şi a unui colorit expresiv, minunatele peisaje în amintirea spectatorului. Aceste tablouri neîntrecute prin su­gestivitatea lor se îmbină cu interesan­tele episoade dedicate evocării unor locuri istorice mai puţin cunoscute ca străvechiul oraş Appolonia, Cetatea Ghirocastra, una dintre cele mai puter­nice fortăreţe ale vremii de atunci, ruinele cetăţii Butm­ania construită de iliri, strămoşii albanezilor, ca şi ve­chea aşezare Gruia, locul natal al le­gendarului conducător de oşti Gheor­­ghi Castriota, cunoscut sub numele de Scanderbeg. Prin conţinutul lor ine­dit, toate aceste imagini artistice re­prezintă tot atâtea preţioase documente în stabilirea valorilor culturale ca şi a trecutului istoric al Albaniei­ Cele mai multe dintre scenele fil­mului sînt consacrate operei de trans­formare socialistă a ţării, înfăptuită de poporul albanez sub conducerea Parti­dului Muncii, în frunte cu tovarăşul Enver Hodja. Şi în această direcţie, regizorul Ilia Copalin, care este şi au­torul scenariului, îşi afirmă bogatele sale resurse artistice. Astfel, printr-un ritm vioi al montajului, ca şi prin opunerea rapidă a multor imagini contrastante, completate de sublinie­rea crainicului, sunt prezentate cîteva aspecte grăitoare ale dezvoltării în paşi uriaşi a industriei şi agriculturii ţării, de la imaginea plugului de lemn la aspectele tehnicii înaintate introduse pe o scară tot mai largă. Ceea ce impresionează în mod deo­sebit este fa­ptul că autorii filmului au ştiuit să contureze cu o mare forţă noul care se naşte şi se dezvoltă în viaţă, să redea imaginea cuprinză­toare a Albaniei de azi, cu transformă­rile ei adânci pe drumul unei vieţi fericite. Acest lucru este ilustrat pu­ternic îndeosebi în imaginile ce redau elanul şi forţa creatoare a poporului, ataşamentul lui nemărginit faţă de re­gimul popular. De aici şi noua trăsă­tură a filmului : aceea de a­­pune accent înainte de toate pe materialul uman, de a aduce­ astfel în primul plan o se­rie întreagă de figuri reprezentative: primul inginer metalurgist, harnicii constructori ai hidrocentralei de pe rîul Maţi, muncitorii de la minele de aramă din Rubic, lucrătoarele de la combinatul textil „Stalin“, care pînă nu de multă vreme purtau văl pe faţă —­ iată numai o parte din cons­tructorii Albaniei de azi ,pe care filmul îi aduce în faţa noastră. Documentarul realizat prin colabo­­rarea ,între cineaştii sovietici şi alba­nezi, este o producţie cinematografică de o deosebită însemnătate. Aprecierea călduroasă de care se bucură filmul vine să confirme încă odată dragostea şi însufleţirea cu care poporul nostru a sărbătorit în aceste zile împlinirea a 11 ani de viaţă liberă a poporului frate albanez- MIHAIL GOSPODIN Un valoros documentar: „R. P. ALBANIA" Vizita artiştilor cehoslovaci la Palatul Pionierilor din Capitală Miercuri dimineaţa artiştii Teatrului Central de păpuşi din Praga au făcut o vizită la Palatul Pionierilor din Capitală. Cu acest prilej ei au pre­zentat un tablou folcloristic intitulat: „Duminica în Chodsko“. La sfîrşitul întîlnirii pionierii au stat de vorbă cu oaspeţii lor şi au făcut cu ei schimburi de daruri. (Agerpres) Cursuri speciale In vederea răspindirii cărţii in rin­­durile maselor de oameni ai muncii, in intimpinarea Congresului partidului, Sfatul popular al Capitalei, in colabo­rare cu Biblioteca Centrală şi cu spri­jinul comitetelor raionale de partid, a luat o serie de măsuri in vederea îmbogăţirii cunoştinţelor bibliotecari­lor sindicali din întreprinderi. Au fost pentru bibliotecari or­ganizate in acest scop, cursuri spe­ciale cu aceşti bibliotecari. Primul curs s-a ţinut zilele trecute in raionul Tudor Vladimirescu, cu care prilej s-a vorbit bibliotecarilor despre importan­ţa şi necesitatea antrenării unui cit­ mai mare număr de oameni ai muncii la concursul „Iubiţi cartea" pentru ob­ţinerea insignei de „Prieten al cărţii". SCRISORI CĂTRE REDACŢIE O condică de sugestii peste care s-a aşternut colbul uitării Reţeaua magazinelor de stat pen­tru desfacerea produselor indus­triale s-a dezvoltat foarte mult în anii puterii populare. Magazine universale model, expoziţii cu vîn­­zare, vitrine aranjate cu mult gust, abundenţa mărfurilor şi sortimen­telor, toate vorbesc despre suc­cesele muncitorilor din fabrici şi ale lucrătorilor din unităţile Mi­nisterului Comerţului Interior. Vreau să semnalez însă aci defi­cienţele de la magazinul O.C.L. Textila din str. Lînăriei Nr. 2 de la care tîrguiesc mai des. Magazi­nul are un aspect frumos, atît în exterior cît şi în interior, însă de­servirea clientelei lasă foarte mult de dorit. Mereu la cele două case se poate vedea aglomeraţie. Se simte nevoia înfiinţării unei noi case, sau luarea unor măsuri, cum ar fi de pildă adoptarea mărfurilor vîndute direct iar raioanele respec­tive, ceea ce ar face să se evite a­­glomeraţia, să nu se mai piardă timp, să nu mai fie înghesuială. De asemenea ar fi indicat ca res­ponsabilul magazinului să cercete­ze din cînd în cînd condica de su­gestii, să soluţioneze doleanţele clientelei. In această condică se pot vedea consemnări ca : să se a­­ducă ciorapi de lînă, ciorapi groşi de toate mărimile, cismuli­e, sibir, şi alte produse necesare pentru se­zonul de iarnă. Aceste însemnări ale cetăţenilor Voinea I., nne V., Nicoleta Ferezan nu au fost citite de responsabilul acestui magazin. Consider că o mai atentă grijă faţă de nevoile populaţiei, o apro­vizionare abundentă cu produse ce­rute trebuie să fie o preocupare de seamă pentru conducerea a­­­cestei unităţi. D. DRAGOMIR corespondent voluntar Circulaţia pe şoseaua Giuleşti In luna august 1954, pe şoseaua Giuleşti au­ început lucrările unui colector. Cetăţenii din acest car­tier s-au bucurat mult, întrucît socoteau că prin realizarea aces­tei lucrări se va termina cu inun­daţiile care se produc în timpul ploilor mari şi în timpul dezghe­ţului. Odată însă cu începerea lu­crărilor au apărut şi o serie de greutăţi pentru cetăţenii cartieru­lui Giuleşti, greutăţi cauzate de întreruperea treptată a circula­­ţiei tramvaielor şi autobuselor I.T. B. pe această arteră. Intru­­cît lucrările de pe şoseaua Giu­leşti continuă şi astăzi, problema circulaţiei pe acest parcurs este nerezolvată încă, ba ceva mai mult, cu cît lucrările au înaintat, cu atît circulaţia a devenit mai anevoioasă. Pămîntul provenit din săpături a fost depozitat pe am­bele trotuare, iar călătorii care sînt nevoiţi să parcurgă acest drum pe jos, întâmpină mari greu­tăţi, întrucît acest pămînt, odatâ cu căderea ploilor, s-a transformat în noroi. Situaţia arătată mai sus dăinuie de mai bine de 15 luni şi acum cînd ne găsim în pragul iernii, ea devine şil mai acută. Intîrzierea executării lucrărilor a fost cauzată şi de faptul că o pe­­rioadă îndelungată ele au sistat. În momentul de faţă, făcîndu­-se noi săpături pentru continuarea lucrărilor, alte sute de metri sînt desfundaţi, scoţîndu-se liniile tram­vaielor şi redueîndu-se traseul nu­mai la trei staţii. Pentru rezolvarea în parte a a­­cestei probleme, cetăţenii propun sfatului popular al raionului Gh. Gheorghiu-Dej, ca în timpul cel mai scurt posibil linia de auto­buse I. T. B. de pe acest parcurs să fie prelungită pe porţiunea unde lucrările au fost terminate, iar trotuarele blocate cu materiale și pămînt să fie eliberate ION RADUŢIU corespondent voluntar Cărţi noi CÂRTI APĂRUTE IN EDITURA „CARTEA RUSA“ Olga Forş: „RADIŞCE­V“ Roma­nul „Radişcev“ este prima lucrare tradusă în limba română a Olgăi Forş, scriitoare sovietică ce s-a făcut cunoscută prin valoroasele ei ro­mane istorice. Această carte, autoarea o închină marelui gânditor şi literat de­mocrat­­revoluţionar Alexandr Radişcev, crea­torul vestitei lucrări „Călătoria de la Petersburg la Moscova“. Urmărind să releve puternica ,perso® nalitate a lui Radişcev, condiţiile is­torice şi sociale în care s-au format concepţiile revoluţionare ale acestuia, Olga Forş începe prin a ne povesti despre anii de studenţie ai viitorului scriitor, petrecuţi la Leipzig. Atmo­sfera vechiului orăşel german cu bur­­gerii săi îngâmfaţi, curentele filozo­fice utopice care circulau şi spre care erau atraşi numeroşi studenţi, nedrep­tatea şi asprimea legilor germane, îl fac pe tînărul Radiscev să se revolte adesea. Totuşi aci la Leipzig, remarcabila inteligenţa şi nepotolita lui sete de cunoaştere găsiseră numeroase prile­­juri de a acumula învăţăminte de preţ, de­ a se iniţia în problemele cele mai arzătoare ale vremii, datorită con­tactului cu o seamă de oameni lumi­naţi şi curajoşi, cît şi lecturilor diin o­­perele unor scriitori progresişti şi mai ales alle operei lui Rousseau. Plecând din Leipzig, Baduşcev ştia ce carte are de urmat în viaţă. In partea a doua a cărţii, ne este în­făţişată cu vigoare epoca domniei Eca­­terinei a II-a, despotica „moşiereasă din Kazan“. Prin faţa ochilor noştri se perindă oameni şi fapte care rre­dau prilejul să ne facem o imagine clară a situaţiei din Rusia. Răscoala ţărănimii iobage sub conducerea lui Pugaciov este redată cu o măiestrie şi o căldură deosebită. Din descrierea Olgăi Forş aipare întreaga viaţă so­cială a vremii. Radişcev studia şi înţelegea totul. El aduna material pentru o carte­ în care să arate lumii întregi adevărul pe care autocraţia făcea iim­posiibilul ca să-il ascundă. Radişcev ştia bine că dezvăluind acest­­ adevăr şi numindu-i pe vinovaţi, primejduieşte viaţa sa şi a familiei sale. Dar nu putea să tacă. Cartea lui era strigătul unui om care văzuse multe lucruri cumplite şi care cerea curmarea de îndată a cau­zelor care generau starea de nedrep­tate strigătoare la cer şi în primul rînd desfiinţarea iobăgiei. Aşa s-a născut „Călătoria de la Petersburg la Moscova“, unde era de­scrisă sub forma unor însemnări de călătorie situaţia în care ajunsese Rusia sub domnia Ecaterinei a II-a. Citind-o şi dîndu-şi seama că în­drăzneţul autor loveşte direct în sis­temul de guvernare autocrat, aşa cum nu cutezase nimeni pînă atunci, îm­părăteasa dădu ordin ca Radişcev să fie condamnat la moarte. Apoi „mări­­nimoasă“ îi comută pedeapsa în de­portare în Siberia. Romanul despre „Radişcev“ scris de Olga Forş se citeşte cu o cres­­cîmdă emoţie, cu pasiune. Cititorul este copleşit de această înflăcărată e­­vocare a vieţii unui mare luptător pentru dreptate şi adevăr.

Next