Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-10-17 / nr. 83

Iei ^rafala ese Dumineo.a ai .Joi*n, la fie-cine dóue Htiptomuni cu adausuri Foisiarei — iV enumeratiune H neface in Saturn un e*p*«situr’n roiei,pre afara la s. r. poate ca bani fata prin scrisorî francate, adresat»* cAtme apeditiru. !V»t.mnlii preinumoratiunei plutiri' Si bîiu este pre unu 71. v. a. iar pre o jumătate de anm H îl. 60. Ten Ar. 83. A AFLU XXIV. Sabiiu 17129 Octomvre 1876, trot celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciei« din Monarchia pre unu anu 8 Ü.ierare o jumetate de unu 4 îl. v. h. Pentru princ. si ti*<i streine pre unu 12 *, unu 6 îl. Inseratele se platesea pentru intaia Am cu 7 cr. sirulu, pentru u dAn’u Arh cu 6 4/» cr* si pentru a trei’a repetire cu H '/f cr, v. a. De unspr f idiece ani incace ni s’a intamplatu, nu odata, sa emitemu idei in publicu, cari, tocm’a pentru ca erau asia cum diceamu noi ca suntu, superau, ele nu erau mai putieru superacióse si pentru noi. Dara pentru ca erau superacióse erau si combătute cu multa energia si de multe ori ca sa para si mai combătute eramu tratati reu, eramu tratati până si de trădători nationali. Amu avutu si avemu trista satisfactiune ca mai tarziu sa vedemu împlinite cele ce amu dist noi si nu profețiile combatatoriloru noștri. Astadi nu suntemu intr’o positiune tocm’a de totu analoga celei de mai nainte. Astadi suntemu in fati’a unoru păreri politice ce difera de ale nóstre in cele ce privesce cestiunea orientala. Le damu cursu liberu si acelor asi in colónele nóstre, fara de a ni le insusi intru tóte, dara si fara pretensiunea ca vederile nóstre aru fi absolutu mai bune. Va fi bine ca publiculu cetitoriu sa cunosca mai multe păreri, sa combine sa studieze si sa alega. Cum am fi «sc a se privi cestiunea orientala de noi românii? Saliste, in 25/10 1876. Cestiunea orientala, de multu tempu preparata, o vedemu adi matura de a se resolvi, nasa ? Ce insemneza acesta cestiune omi- Simplu o noua regulare de statu a orientului european: in sensu mai marginitu, crearea altoru noue relatiuni de statu pe intregu teritoriulu europénu, ce s’au observatu a se numi alu imperiului otomanu. Cestiunea acést’a a miscatu pe intrega Europ’a, a carei constelatiune adi este astfeliu ca a unui trupu intregu, asta, ca cându patimesce piciorulu sau mân’a, se simtu si ceilalti membrii atacati, mai multu sau mai putienu, după posetiunea loru. Ea nuse atinge in prim’a linia si mai multu pe acelea natiuni si semi-staturi, ce au statu si stau sub domni’a si influinti’a guvernului mohamedanu, a unicului guvernu pagânu, ce mai esista in Europ’a. Bata dar’ ca ea atinge inmediatu si pe națiunea româna din Romani’a libera. Nu este dar’ nici o mirare, ca statulu României a fostu si este necessitatu a lua o pusetiune in fati’a a. ncestiuni orientali. Ce pusetiune a luatu elu ? Jurnalele până adi ne spunu, ca Romani’a aru fi pasitu in aliantia cu Russi’a, si aru fi decisa a lua rolu activu — chiaru si cu arm’a — spre delaturarea pedeciloru in resolvirea cestinnei orientali, —... a domniei turcesci de până acum. Atențiunea Europei este îndreptată asupr’a Romaniei^«^ne iise cu români si inmediati vecini nu ni se va putea de nega dreptulu, de a ne interesă cu totu deadinsulu si a tracta cu seriositate pasirea acest’a a Romaniei, a vecinului si vechiului amicul si aliatului naturalu alu imperiului nostru. Asteptarea generala se vede a fi fostu ca Romani’a sa remana neutrala. Déca ne inchipuimu caracterulucestiunei orientali, dimensiunea ce au luatu, scopulu aliantiei celoru 3 poteri imperiali si pasii Russiei spre deslegarea ei, luptele crestiniloru cu turcii, apoi positiunea geografica si politica a României, intrebamu, era óre neutralitatea României possibila, pana cându ea este unu membru in concertulu poporeloru, a caroru destine depindu dela resolvirea cestiunei ? potea fi Romani’a neutrala in fati’a torentelui ce-i vine preste capu ? si déca Russi’a, ca membrulu activu alu aliantiei celoru3 imperium, este resoluta cu deseversire a pasi activa si cu mâna armata a trece preste otarele României, era are acest’a in stare a opri taberele nordice cu neutralitatea si armat’a sea ? A securat’nu are o putere mare României unu asemenea ajutoriu in acesta direcțiune ? nu! Deci cine putea aștepta dela Romani’a sa jóce unu atare rolu de aventuriera? Are ceva rațiune a se dice, ca de ce se conlucre Romani’a la consolidarea panslavismului? Desi nu se póte nega, ca după situatiunea de acti ide’a panslavismului juca o rola eminenta in cestiunea orientala, totuși cuteza adice, ca este o erore cându se confunda de totu cestiunea or, cu panslavismulu; grecii, românii, macedonenii si alte popore din Turcia nu suntu slavi, si totuși suntu factori nedisputaveri la resolvirea acestei cestiuni. Ba acești factori suntu tocmai chiemati a paralisa incatu-va inmensa lățire pretinsa si inpoterirea panslavismului in orientulu Europei. Cându 8’aru privi cestiunea in tóta Europ’a asia, nu aru apare monstrulu panslavismului asia de infricosiatu si unele parti mai interesate aru fi mai liniscite. Caracterulu principalu alu cestiunei orientali este totusia precum au fostu si simburulu originei ei. Este de o parte in posibilitate absoluta, probata de multi ani, de a se aduce o armonia reclamata de civilisatiunea si pacea Europei, de o parte, intre credintta, moravurile, obiceiurile, traiulu si institutiunile creștine si intre cele ale fiiloru lui Mahomed, iar’ de alta parte este asuprirea gubernului absolutu musulmanu asupr’a crestiniloru, ce provine tocmai din eterogenitatea elementeloru, si prin acestea impedecarea civilisatiunei si progressului si a libertatiei crestiniloru si tieriloru loru in spiritulu crestinescu europénu. Ide’a creștinismului, carei’a are Europ’a a-i multiumi moral’a, umanitatea si civilisatiunea ei, este asta de puternica, incâtu trebuie odata se frângă domni’a absoluta si discreționara a mohamedanismului. In Turci’a propria suntu la 2 milióne de români, cari dimpreună cu slavii si alte nationalitati suferu jugulu lui Mahomed. Romani’a ins’asi este tractata de gubernulu otomanu ca si unu pasialicu, si prerogativele de cari s’au mai bucuratu, le au avutu numai din grati’a puteriloru europene. Iata, pre lânga necesitate, si justutlu titlu alu României, de a fi activa in cestiuteea orientale in intieresulu ei propriu si alu umanitatiei. Dar’ întrebarea cea mai de a apro^áe si de interesu specialu pentru noi românii din Austro-Ungari’a este : Cum si incâtu se unesce positi’a luata de Romani’a cu interesele statului nostru, de care suntu strinsu legate si interesele si destinele acelora 3 milione români de aci ? Cându au scrisu „Tel. Rom.4 in Nr. 81 din 10/22 Octob. a. c.: „ca românii noștri din Austro-Ungari’a, cari totudéun’a au fostu mândri de a se privi cu poporulu celu mai alipiri de dinastia, si astadi — cându cestiunea oraru aduce necesitatea — suntu gat’a a se jertfi pentru imperatulu nostru si imperati’a dinastiei“ au nimeritu in profundulu simtieminteloru si aspiratiuniloru tuturoru româniloru noștri din acestu statu. Déca sorten aru dispune, — cum continua Telegr. — ca si noi prin imperiulu nostru se ajungemu la o lupta in cestiunea orient, atunci mai bucuroși amu fi o luptă pentru interesulu monarchiei nóstre lângă frații din Romani’a, dar’ nu in contr’a loru.“ Esista dar’ o colisiune, pe carea noi din sufletu o amu condamnă ? Mai intâiu trebuie sa promitemu, ca natur’a cestiunei orientali — faca-se resolvirea acelei’a pre calea pacei, cum se dice a diplomației si pressiuniloru asupr’a porției otomane sau si prin arme — este astfeliu, incâtu imperiulu nostru, după posetiunea sea si după elementele sele, nu putea altcum, decâtu numai prin o politica si pășire activa si resoluta, se intrevina la deslegarea cestiunei orientali. Numai acea politica este salutara pentru monarci’a nóstra, care are in vedere mai intâiu interesele generali si unitari ale monarchiei si întregului imperiu si ale dinastiei, si apoi si interesele oricarei națiuni ce compune factorii poporului si in fine care tientesce a incheiă legaturi amicabile cu poporele învecinate monarciei nóstre. Daca o atare politica aru fi urmărit diplomati’a nóstra, suntemu de credintia, ca primulu aliatu alu monarchiei aru fi fostu vechi’a ei amica Romani’a, carea de secoli, mâna in mâna a mersu cu imperatulu Austriei si cu regele Ungariei, fatia de turburarile orientali si in contr’a turciloru, a inamicului crestinatatiei. Dre acelu statu micutiu românu, carui’a Europ’ai datoresce multiamita, ca la multe grele tempuri pusu stavila barbarismului mahomea tanu, de a nu pute pustii tierile europene, se nu fia preferatu alianti’a cu Austro-Ungari’a, lângă care s’a luptatu si cu care are multe interese comune ? Daca unii din monarci’a nóstra nu suntu multiumiti cu starea lucrului de adi in asta privintia, apoi acest’a au a o multiumi numai diplomației nóstre, care se pare — după resultatele de până adi — a fi facutu politica numai din unu punctu de vedere. Este mai probabilu a crede, ca o pășire activa și resoluta a statului nostru in favorea creștinismului la tempulu seu, si folosita de considerantiele aliantiei de 3 imperii, ara fi contribuitu mai curendu la aplanarea cestiunei orientali pe calea pacinica, decâtu vice versa. Precum caderea Turciei se cheau si numai necesitatea reformarei guberniului mohamedanu in favorulu crestiniloru era inevitabile, tocmai asta de natura su eră a nu se intrepune nici decum pentru sustienerea acestui guvernu. Deci desi s’au intarziatu multe, totusi se speréza, ca o repasire intielepta pe altu terenu mai naturalu si mai corespund istoriu intereseloru statului si a celoru mai multe popore ale lui, va delatura in consecinttele si va păstră odihn’a si pacea nóstra din launtru. La speramu! Este dar’ in situatiunea amintita ceva ce se pare a conveni intereseloru nóstre si ale monarchiei, fatia de atitudinea României» inse asia de putieri, incâtu prin o procedere, ce se spereza, se va delatura. Acésta sperantia o intrimu cu atâtu mai multu, cu câtu vedemu ca si adti diplomati’a nóstra se tiene in ramii aliantiei celoru3 poteri mai mari din Europ’a, si acest’a va delatura si fântânile ivite ici colea despre controverse periculose intre statulu nostru si Russi’a, cari aru pote arunca o plaga infricosiata asupr’a tierei nóstre. Respunsulu regimului in cestiunea orientala avu locu in senatulu imperialu Vineri in 27 Oct. Esenti’a răspunsului este: politic’a monarchiei este înainte de tóte pentru sustienerea pacei, fara de negligerea detormtieloru si intereseloru statului, a carui politica esterna nu este după rasele popóreloru. Regimulu va urmări si mai departe dovetiente: sustienerea pacei orientale si meliorarea sortiei crestiniloru de pe peninsul’a balcanica. „Ellenor“ desfasiura unu tablou despre fortiele combatante a acelora puteri (Russi’a, Germani’a, Angli’a, Franci’a, Italia, Turci’a si Austro-Ungari’a) cari eventualu se voru amestecă in conflagratiunea orientale, si apoi dice. Aceste siepte puteri dispunu preste totu de 5,600,000 soldați trupe pe uscatu si 776 nave de resbelu cu 6074 tunuri. Subtragenda de aici 10 percente necombatanți si din restulu acest’a o treime pentru servitiulu teritorialu si la porturi, totuși mai remânu inca pentru aplicarea efectiva in resbelu 3,360,000 soldati trupe pe uscatu si 470 nave de resbelu si 3650 tunuri. Unu resbelu intre monarci’a nóstra si Russi’a aru intempină din partea nóstra cu substragerile de mai susu, dara computendu si trupele militieloru teritoriali (honvedi unguresci) 1200,000) pe câmpulu de resbelu 600.000 soldați si 17 nave de resbelu cu 120 tunuri, adaugendu la acést’a forti’a de resbelu a Turciei (de asemene cu substragerile de mai susu 240.000 soldați trupe pe uscatu si 60 nave de resbelu cu 300 tunuri) armatele acestora doua state aru consiste din 840,000 soldați si 77 nave de Resbelnlu. Unu șira de lupte dela 15 până la 24 Octobre pare a se fi terminata. Luni sér’ai (23 Oct.) se afirma din mai multe part, după o lupta sângerosa de patru zile, cu tóte ca a plouatu mereu, turcii s’au vediutu stăpâni pe positiunile de Djunis si pe orasielulu de acesta’si nume. Victori’a acést’a turcésca a consternatu pre serbi forte tare si a deschisu turciloru drumulu spre Crusievatiu. Bombardarea fortaretieloru Alecsinatiu si Deligradu se va incepe indata ce sosescu tunurile de asediu. Russi’a, li se pare serbitoru ca tamenda pré multu cu intrarea in acțiune si de aceea nu e mirare déca suntu aplecați spre unu armistitiu de sieso septamani incheiatu deadreptulu cu Port’a. Se pare ca in legătură cu cele de mai nainte sta si demissionarea ministrului serbescu de resbelu anunciata de telegrafu inca alalta eri.