Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)

1879-07-24 / nr. 85

Nr. 85. ABONAMENTUL: l’entru­ Sibiiu pe fin 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., fi luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Marți, 24 iulie v. 1879. 1­­­­ _____ Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane, Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Și la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner în Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articalii nepublicați nu se înapoiază.__ Anul XXVII. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garitond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Revista politică. Sibiiu, în 23 Iulie, în Ziaristica oposițională maghiară s’a mai domolit afacerea Zichy-Ferraris. Scirea adusă de „Pol. Corr“ că Maj­­ia a primit demisiunea contelui Zichy este reprodusă de toate foile din Buda­pesta, ceea ce însemnează că nu va fi desmințită. Cele oposiționale se scân­­dăiesc de împregiurarea, că postul con­telui, devenit vacant, are să rămână de­ocamdată neocupat. Se tem, se vede, că contele Zichy va fi mai târ­ziu denumit de nou în postul din care a demisionat. Mai mult interes decât afacerea aceasta stârnesce alarma ce se dă în Budapesta, din partea oposițiunei, aju­nului de mari eveneminte, care au a se începe în luna lui August. Evene­­mintele au a se încopoia de ocupațiu­­nea Novibazarului. Oficioasele, ce e drept, ne înfățișază ocupațiunea de tot nevinovată. Este vorba de o tocmeală între generalii austriaci și turcesci de­spre modul cum să se așeze trupele de o­­cupațiune, de­oare­ce în localitățile Vă­­lei Limului nu sânt cazarme. Opo­sițiunea înse examinează politica ru­sască mai din urmă și află că Rusia, în anii din urmă, a rapor­tat mari suc­cese și se află în tari posițiuni, de unde poate opera în orientul Europei și cu mai mult noroc. Pentru­ că, Zace opo­­sițiunea, Austro-Ungaria cu Bosnia și mai târziu cu Novibazarul numai ,și-a făcut pe Italia inimică, până când Gre­cia se pregătește la anectări, Bulgaria la încorporarea Rumeliei răsăritene, eară biata Turcie, cu care am încheiat convențiune, este subminată încât nu­mai are nici o trecere. Durerea este însă­colosală în coloanele oposiționale: că cu toate că viitoriul este atât de încărcat cu electricitate politică, prin politica neapră a lui Tisza monarh­ia este într’o stare cu mult mai slabă de­cât la 1867. Politica aventurieră a lui Coloru. Tisza a desorganizat partida ung. constituțională din 1867 și ca urmare firească, dincolo de Laita s-a întărit elementele federalistice, ele­mente, cari amenință dualismul cu că­dere. Alarma poate să fie în unele părți exagerată, unse nu se poate dis­puta cu totul, că în fond lucrurile stau astfel. Foile germane din Cislastania pun Cehilor puțină speranță în perspectivă. File cred a fi satisfăcut pretensiunilor patriotismului austriac, dacă­­lie Ce­hilor: „veniți la Reichsrath și ve­­lup­­tați drepturile ce le pretindeți.“ „P.L1.“ din Budapesta, cu plăcere se alătură și secundează foilor germane. „Politik“ însă este ceva mai optimistică, când spune, că contele Taaffe s’a apucat de lucru, caută după profesori, cari scru limba celtică spre a’i pune la univer­sitate și este gata a concede Cehilor, un consiliu scolastic național. „Polit. Corr.“ spune că Doamna României a plecat la o baie din Ger­mania. Aceasta nu are însemnătate politică. Aceeași toate înse împărtă­­șesce, că Boerescu, ministrul de aur la Viena și că acesta va face o preumblare politică pe la toate pute­rile Signatare, — cu bună samă în a­­facerea încă nedeslegată a Evreilor din România. Ministrul de finanțe S­t­u­r­d­z­a s’a întors de la Berlin și Kis­­singen (La băile de aci petrece Bis­marck) preste Viena și Budapesta a­­casă. în Bulgaria se umblă rău E­­vreilor, cu toate că puțin se scrie în­­ liare. Deja a doua comisiune s’a dus la Cârlova unde au fost Evreii in­sultați, fără de a isprăvi ceva. Ce o fi causa, de asupra Bulgariei nu strigă jidovimea ca asupra României ? De­sigur Rusia. n] Rom«nisioij ca Academia română. Sesiune extraordinară. Proces-verbal Nr. 20. Ședința din 22 iunie 1879. Membrii presenți: D-nii Alecsan­­dri Vasilie, Aurelian Petre S., Babeș Vin­­cențiu, Bariț George, Caragiani Ioan, Fălcoian Ștefan, Fotu Dr. Anastasie, Ghica loan, Hașdeu Bogdan P., Ho­­doș Iosif, Ionescu Nicolae, Laurian August Tr., Maniu Vasilie, Melch­i­­sedec P. S. S. episcop, Odobescu A­­lecsandru, Chintescu Nicolae, Roman Alecsandru, Sion George, Ștefănescu Grigorie, Ureche Vasile A. Președinte, loan Ghica. Ședința se deschide la 9 oare a. m. După lectura și modificarea Pro­cesului-verbal al ședinței precedente, d. președinte pune înaintea plenului programa lucrărilor ce mai sânt de pus la ordinea­­ zilei, în următoarea cuprindere: „1. Raportul secțiunei istorice des­pre misiunea d-lui Densușian. 2 Completarea secțiunilor prin a­­legerea de noi membri. 3 Alegerea membrilor delegați­­unei 1 președinte și 3 asesori 4 Alegerea secretariului general. 5 Alegerea președinților, vice-pre­­ședinților și secretarilor de secțiune. 6 Votarea regulamentului gene­ral. 7 Regularea ședinței solemne. 8. Regulamentarea premiilor In­stitute de Stat: Lazar și Heliade Rădulescu. 9. Ficmarea terminelor de amâ­nare pentru diversele concursuri din 1879 L0. Alegerea comisiunilor exami­­nătoare pentru : e). Premiul Năsturel (cartea cea bună); 1) Traducțiuni din autorii latini; <) Traducțiuni din autorii eleni; d). Premiul Năsturel (literatura română sub Mateiu­ Basarab). 11. Raportul financiar pe anul în­cetat. 12. Numirea casierului­ comptabil. 13. Raportul despre averea lui Cezacovici. 14. Raportul despre bibliotecă. 15. Raportul despre ortografia pu­­blicațiunilor. 16. Raportul comisiunei lecsico­­grafice despre publicarea psaltirei lui Coresi. 17. Comunicațiuni ale secțiunei literare. 18. Comunicațiuni ale secțiunei­­ istorice. 19. Comunicațiuni ale secțiunei­i sciintifice. S­tare. 20. Numirea comisiunei budge­ 21 Votarea budgetului. 22. Ședința solemnă cu raportul secretariului general“. După programa aceasta, la or­dine fiind relațiunea secțiunei istorice despre misiunea d-lui N. Densușan, d. i Urechiă, ca secretar al secțiunei, dă lectură procesului-verbal încheiat de­­ Tom­a, dupa care pun­ându-se în dis­­cuțiune propunerile făcute, după pu­ține deliberațiuni, se aprobă toate conclusiunile secțiunei cu majoritate de voturi. D. Alecsandri atrage atențiunea adunărei asupra documentelor isto­rice care scie că se află în bibliote­­cele și arh­ivele de la Genova, foarte importante pentru istoria noastră, in­vitând-o a numi o misiune în mij­loacele ce vor înlesni-o. D. Hasdău face asemenea comu­­nicațiune despre cele ce se află în Ragusa, fară d. Ionescu despre cele ce se află în Florența. Se recomandă secțiunei istorice. Trecând la punctul al doilea al programei relativ la completarea sec­țiunilor prin alegeri de noi membri, d Hasdeu, luând cuvântul, zice că înainte de-a se procede la această la- FORȚA, Soran sau împăratul corbilor. (A XIV-a poveste poporală românească, explicată). (1 Urmare.) M­­. Petru trecând în împerăția îm­păratului corbilor a mers cât a mers, și pe la Chindia a intrat în curțile îm­păratului. Numai împărăteasa era a­­casă și cum îl vezu îi zise: „Petre! Petre! dar cum­­ ți-a adus vântul pe­rul, și cioarele oasele pe aici ? Au doară nu scii, că împăratul corbilor e cel mai tare și mai mare împărat și când află om din lumea lacomă, îl prăpădesce !“ Petru stătu un pic pe cuget și pe urmă răspunse: Fie ce va fi, dar eu am trebuit să fac calea aceasta!“ și apoi povesti toare de amănuntul, și s’a rugat de împărăteasa să’i steie într’ajutoriu. împărătesei îi plăcea de Petru, pentru că era fecior frumos și ’i-a zis: „Pentru dragul tău Petre, ’ți-oi sta într’ajutoriu, dar trebuie să te ascunzi să nu te vadă împăratul, căci altcum e rău de tine. Bagăte sub troaca de sub pat, și eu la noapte îl voiu în­treba toate, eară tu să bagi bine de samă, că ce răspunde.“ împărăteasa abia își gătà vorba și a vă­zut că soarele a apus, și a au­­zit, că împăratul a sosit acasă, căci era dus la vânat, și Petru de loc s’a băgat sub troaca de Bub pat. împăratul corbilor intrând în casă și-a pus arcul și săgețile pe masă, strîmba din nas amb­osind și în­trebă: „Aici este un om din lumea lacomă?“ Ba nu împărate! răspunse împă­răteasa cum ar și pută ajunge cineva pe la noi. împăratul se uită împre­­giur și nu văzu pe nime, pe urmă crezând împărătesei s’a pus să cine și s’a culcat. IV. Abia a adormit împăratul, și îm­părăteasa se preface că s’a spălțat din somn îl lovesce cu cotul în coastă și grijă: „Vai de mine!“ ,Dar ce e?“ întrebă împăratul, eară împărăteasa răspunde : „Am vi­sat de m’am­ spărțat, ah! „Doamne împărate fie-ți milă de împăratul Alb, că am visat, că mi s’a văitat, că are o fată frumoasă, dar zace de țoală, și nici moare, nici se scoalii!“ Hei! să scie cum nu scie! răs­punse împăratul corbilor, să caute sub câină și acolo află o broască țestoasă, să o piseze mărunțel, apoi să o searbă în lapte dulce de cerboane, și pe la revărsatul zorilor, să scalde fata, și va fi sănătoasă și mai frumoasă.“ Abia ațipesce împăratul, și îm­părăteasa se preface că s’a spăi­­mântat în somn, și strigă: „Vai de mine!“ „Dar ce e?“ întreabă împăratul, eară împărăteasa îi spune: „Am visat și m’am spălțat, ah! Doamne împărate fie’ți milă de împăratul Verde, că am visat că s’a văitat, că are ciurde de vaci pe livezi verzi și la isvoare reci, și vacile totuși sânt slabe!“ „Hei­ se scie cum nu scie, rĕs­spunse împăratul corbilor, că văcarii lui nu s’au îndestulat cu livezile îm­părătesei, ci s’au dus cu vacile pe fu­riș și în livezile altora, pentru aceasta sânt slabe!“ Nici nu a început bine împăratul de-a cucui­eară, pănă ce împărăteasa se preface, că s’a spăriat în vis, și strigă: „Vai de mine!“ „Dar ce e?“ întreabă împăratul, eară împărăteasa îi răspunde: „Am vi­sat și m’am spăriat, ah! Doamne îm­părate! fie’ți, milă de împăratul Roșu, că am visat că mi s’a văitat, că are un măr cu merele de aur, și cu ro­­du’n ceriu, dar de mult nu mai ro­­desce!“ „Hei i se scie cum nu scie“, răs­punse împăratul, „că în trupina măru­lui e bătut un cuiu de fer, și abia se cunoasce unde’i bătut, dar să’l scoată, și mărul eară va rodi!“ Abia a adormit împăratul corbilor, și împărăteasa oară se prefăcu că s’a spălțat din somn, și lovindul cu co­tul în coastă, strigă: Vai de mine! împăratul trecnesce din somn, și cu mânie întreabă: „Dar ce snoabă, pe

Next