Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)

1886-01-16 / nr. 5

Nr. 5. Sibiiu, Joi 16/28 ianuarie 1886. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbătă. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXIV. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr pentru fie­care publicare. Prenumeratțime nouă­­ la „Telegraful Român“ care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe anul 1886, cu prețul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignațiuni poștale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime se fie scrise bine, ca se se poată ceti. Se atrage atențiunea în­ domni abonați, al căror abonament se sfârșește cu ultima Decembre 1885, a-și­­ înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie spe editura silită a sista, sau a întăriri a cu espectarea foaiei *). Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresă dela abonamentul ultim. Nr. 6704 Scol. cătră toate oficiile protopresbiterale din ar­­ch­idiecesa Transilvaniei. înaltul ministeriu reg. ung. de culte și instruc­țiune cu hârtia din 26 Novembre 1885, Nr. 31221 recomandă preparatele de animale împăiate de Kriszt Carol, învețătoriu în Somorj, comitatul Pojonului, ca mijloace de învățământ examinate și aflate de bine prin comitetul permanent al muse­­ului pentru mijloacele de învățământ, ceea ce să se notifice prin aceasta tuturor organelor școlare din archidiecesă spre scrie, recomandându-se și pentru prețul moderat, cu cari se pot procura. Din ședința consistoriului archidiecesan ținută în Sibiiu la 12 Decembre 1885. Nicolae Popea m. p . archimandrit și vicariu archiepiscopesc. Cerculariu Revista politică. Situația din Balcani deocamdată încă nu s’a schimbat. Statele mici stau durzoase față cu pu­ternica Europă, care poate nici nu ’și-a tras bine de sama, că ce va avea să facă, în cazul când pi­ticii — cum îi numesc streinii — din orient vor îndrăsni a nu se supune poruncei preaînalte. Numai acesta poate fi adevăratul motiv, de ce Europa, re­spective marile puteri , se restring la amenințări parte oficiale parte oficioase. Dar micile state se par a fi pătruns bine situația și răzimați pe slăbi­ciunea puterilor, cari când ar ajunge lucrul la exe­­cutivă, de­sigur că s’ar încăiera între sine, — își țin posiția și nu vreau să desmobiliseze. Corespondentul din Sofia a­l Jianului „Polit. Cor.“ afirmă, că cestiunea rechiemării ofițeri­­l­o­r ruși pentru armata bulgară, va avea să ’n­­t impine niște greutăți foarte mari. Opiniunea publică cu tot filorusismul sen, e întărîtată în contra ofițe­­rilor ruși, cari au părăsit oastea bulgară, lăsând-o în voia sorții, tocmai când ea avuse mai multă lipsă de ei. Cei mai mulți resping cu desăvârșire pe ofițerii ruși. O parte mai mică i-ar primi earâș, dar condiționat: nu mai mulți de 30 și nu ca streini, ci intrând în armata bulgară ca militari bulgari. Și ’s de tot disparenți aceia, cari cer pe ofițerii ruși îndărăt pentru armată, fără nici o condiție. Cu toată gravitatea întâmplărilor din afară, toate cercurile politice engleze sunt stăpânite acum de clasa irlandezi), ce amenință, dintr’un moment într’al­­tul, a lua o față amenințătoare. Toate clasele, comerciale, financiare, industriale, cum și diferite comunități din Irlanda, au trimis de­­putațiuni primului ministru Salisbury, spre a-i expune starea de nesuferit a treburilor din Irlanda prin apăsarea tiraniei, ce exercită liga națională și care va duce țeara la ruină totală. Cercurile dirigente, sunt atât de încurcate de grija, ce le dă această înfricoșată crisă, încât le este cu neputință pănă acum a se înțelege asupra mijloa­celor ce sunt a se pune în lucrare. Guvernul pare hotărît, a lua cele mai draco­nice măsuri de represiune, dar tocmai in aplicarea acestora stă primejdia și temerea de isbucnirea unor catastrofe înspăimântătoare. în partidul liberal de asemenea domnesce cea mai mare reunire între șefi, ceea ce a și silit pe dl Gladstone, a da o desmințire planurilor ce i se atri­buiau pentru organisarea Irland­ei. Astfel parlamentul englez întră ăstimp în acti­vitate fără nici un plan, având a străbate o întune­cime, care poate să fie fatală, la un moment dat, pentru pacea din lăuntru a bătrânei Albioane. Ministrul instrucțiunei publice din Francia dl de Goblet a țînut nu de mult o vorbire asu­pra stării învățământului din Francia, accentuând multele reforme și îmbunătățiri, cari s’au făcut de când cu introducerea formei republicane. Ministrul repetă declarația lui Freycinet, că regimul actual va considera pe deplin toate drepturile publice, dar că totodată va susținea în administrație acea tărie și stricteță, fără de care nimic nu se poate face. Republicanii au primit cu bucurie aceste cu­vinte, iar monarh­iștii s’au indignat zea. Justice“ crede sosit timpul, când se li se deie drumul la toți oficianții statului, cari umblă cu uneltiri anti-repu­­blicane, căci aceștia sunt cari strică mai mult re­­publicei. Presa română. Din artictii Intitulați „Incapacitate ori rea credință,“ apăruți în „Gazeta Transilvaniei, reproducem aici încă unul cu datul de 10 Ia­nuarie 1886. Am dis­eris că vom lămuri publicul și asupra „pudoa­rei și reputațiunei literare“ a directorului „Tribunei“ Ioan Slavici, care în articolul subsemnat de el însuși și întitulat „O lămurire“ (Tribuna Nr. 297 din 1885) ne declară pe noi, cei de la „Gazeta Transilvaniei,“ de nișce oameni „inso­lenți“ conduși de „cele mai ordinare interese,“ fiind-că am cerut „Tribunei“ unele deslușiri cu privire la atitudinea ei în fața adversarilor neamului românesc. Ce înțelege dl Ioan Slavici sub cuvintele „sentiment de pudoare literară“, mărturisim, e foarte anevoie a goci. Noi seam­pănă acum, că există numai un fel de pudoare, nu­mai un fel de rușine cinstită de a nu vorbi, scrie sau face ceva­ și în contra bunei cuviințe și a onoarei și că un om cinstit trebue se simță aceeași pudoare în toate posițiunile vieței sale și pe toate tărâmurile activității sale private și publice. Dl Ioan Slavici ne vorbesce vise de un special „sentiment de pudoare literară.“ De aceea, combinând declararea de mai sus a d-sale cu incidentul ce a provocat-o, dăm cu socoteala, ca dl loan Slavici a vrut se țlică, că s’a „determinat“ a nu atinge semțul de pudoare a cetitorilor sei stând de vorbă cu „insolenta“ și „ordinara“ „Gazetă“. Tre­bue sé admitem aceasta cu atât mai vârtos, cu cât dl loan Slavici, în ceea ce privesce persoana d-sale și-a pătat „pu­doarea literară“, dacă a avut-o vr’odată, de mult, încă din anul 1881, când a scris pentru plată și la comanda unor streini, faimoasa carte: Die Rumänen in Ungc­en, Siebenbur­­gen und der Bukowina'"1. (Wien und Teschen 1881.) Niciodată n’am susținut ceva despre vr’o persoană, fie­ ne aceasta chiar și dușmană, fără se documentăm aserțiunile noastre. In cașul de față vise, vrând a critica noi înșine FOIȚA. Seminariul teologic și pedagogic „Andreian“ al archidiecesei ortodocse române din Tran­silvania. (Urmare.) IV. Periodul sub episcopul Vasiliu Moga până la episcopul resp­­arch­i episcopul și metropoli­­tul Andrei baron de Șagunia 1­811—1846. După o văduvie de 15 ani a scaunului episco­­pesc, amăsurat decretului preaînalt regiu dtta 26 Mai 1810, la 19 Septemvrie aceluiași an, sinodul bi­­sericei noastre constătătoriu din protopresbiterii die­­cesani, adunat în Turda, dintre 3 candidați — se­­ zice, că la locul prim a fost candidat Georgiu La­zar, la al doilea Vasiliu Moga, și la al treilea vica­­riul Ioan Huțovici — a ales de episcop pe Vasiliu Moga, carele în 23 Aprilie 1811 l’a h­irotonit epi­scop de metropolitul sârbesc Stefan Stratimirovici în Carloviț și carele pănă în Octomvrie 1845 a pă­storit biserica, numai Dețeu scie sub ce restricțiuni și între câte feliuri de greutăți și obstacole, care a le reaminti cu numele, nu este locul aici; ajunge a ne provoca la instrucțiunea cea draconică din 19 puncte, ce i­ s’a dat la 21 Decemvrie 1810 deodată cu diploma de întărire preaînaltă. Abia acum cu începutul episcopiei lui Vasiliu­­ Moga ni­ se chiarifică cu mai multă lumină orizonul obiectului, de a cărui pertractare ne ocupăm. Prin decretul guvernial dela 13 August 1810 se aduce la cunoscința consistoriului, că Majestatea Sa regie a dispus, ca ale gândului episcop se i se dea un salariu de 4000 fl. Rh. pe an din fondul sy­­docsial, că din acel fond sa se zidească un semina­­riu pentru educațiunea clerului neunit, tot cu spe­sele acelui fond sydocsial, mai mulți tineri cualificați sâ se trimită la universitatea din Viena spre ascul­tarea științelor teologice și ăstmod spre cualificarea lor de profesori la înființândul seminariu; car­iacsa sydocsială, pentru­ ca toate acestea se se poată aco­peri din fondul sydocsial, se se urce dela 2 sta­bil la 3 cr. de familie, dar pănă când se va zidi se­minariul și se vor înființa mai multe scoale normale, spre a se putea salarisa profesorii acelora, sa se urce la 5 cruceri. La representațiunea consistoriului recomandată de guvernul țării și aprobată de cancelaria aulică prin decretul din 30 Octomvrie 1812 Nr. 2444, s’a trimis la universitatea din Viena pentru studiile teo­logice cu spesele fondului sudocsial: Ioan Moga, Luca Pop și Moise Fulea. Ce s’a ales din Luca Pop, nu avem cunoscință. Moise Fulea la 1814 a fost re­­chiemat de episcopul Moga de la studiile teologice și denumit director al scoalelor din întreagă diecesa în locul lui George Haines, despre carele în rescrip­tul preaînalt din 10 Mai 1816, Nr. 1281 se­­rice. 2. Proposition! ejusdem (Georgii Haines) scho­­larum non unitarum (ante ea) directoris etc. Moise Fulea ca director era salarisat cu 400 fl. din fondul sudacsial, era protopresbiter al tractului Sibiiului II și asesor consistorial. în c­alitatea de director, Moise Fulea făcea — în mod gratuit — și pre profesorul candidaților de preoție, din cântările bisericesci și din obiectele rituale. Pănă pe la anul 1830 Moise Fulea ca director de școale a ținut — de la Dumineca Tomei pănă la Rusalii — și un curs așa numit pedagogic sau mai bine pregătitoriu, în care curs junii și toți, cari aspirau de-a fi apli­cați ca dascăli, se exercitau în toate acelea obiecte, cari se învățau pe atunci în școalele noastre și ti­picul, cetirea, aritmetica cele 4 specii, scrierea, ca­­techismul. Dela 1830 încoace acel curs a încetat. Ioan Moga a absolvit cursul teologic de 4 ani la universitatea din Viena; el la 5 Decemvrie 1816 s’a denumit profesor la institutul clerical în locul lui George Lazar, carele pe atunci — precum s’a amintit — își părăsise patria și trecuse în România, cu salariu anual de 450 fl. v. a., care salariu prin de­cretul guvernial dela 25 Octomvrie 1837 Nr. 10,861 s’a prefăcut în 300 fl. m. c. loan Moga ca profesor a fost totdeodată și protopop al tractului Sibiiului I. și asesor consistorial. In calitatea aceasta din urmă, loan Moga sub episcopia unchiului seu Vasi'

Next