Timpul, septembrie 1891 (nr. 192-215)

1891-09-19 / nr. 206

A ANUL AL TREI­SPRE­ZECELEA.—No. 206. ABONAMENTELE. In țară pe un an.................................40 lei pe 6 luni..................................20 lei pe 3 luni............................ . 10 lei Pentru streinătate, un an . . . . 60 lei Redacția |i Administrația 43. — Calea Victoriei, — 43 Un exemplar 15 Bani EDIȚIA A DOUA O importantă declarative I Am relevat, mai deunăzi, deose­birea care există, în ceea­ ce pri­vește politica externă, între cele două fracțiuni care compun partidul li­­beral-național. Reproducând în ace­lași timp declarațiunea cuprinsă în ultimul manifest al partidului libe­ral, care indica o părăsire a poli­ticei urmate până atunci de d. Ioan Brătianu, am arătat că fracțiunea, ce o numim colectivistă pentru a o distinge de cea­laltă, se raliase la politica preconizată de grupul­­ foștilor disidenți. Ziarul la Liberté, care, trebue să recunoaștem, are o atitudine foarte netedă în ceea­ ce privește politica externă, emoționat de concluziunile ce am tras din manifestațiunile con­tradictorii ale celor două grupuri liberale în ceea­ ce privește politica din afară, a desmințit afirmațiunile noastre și a declarat că, partidul național-liberal, urmează în afară o politică favorabilă triplei alianțe. Națiunea, organul șefului parti­dei liberale, a început însă de a­­tunci să se ocupe aproape zilnic de politica externă și aceasta pentru a contrazice declarațiile ziarului la Liberté și pentru a afirma, (ce-i drept, până ori în termeni vagi) o politică cu totul opusă celei preconi­zate de organul d-lui Dim. Sturdza. Azi însă Națiunea, într’un ar­ticol apărut în capul coloanelor sale, lămurește lucrul pe deplin și se pune în contrazicere absolută cu declarațiunile ziarului la Liberté. După ce reproduce ultimul ar­ticol din Kreuzzeitung, organul d-lui Dim. Brătianu zice: „iată răspunsul pe care -l dă însăși Kreuzzeitung asupra situațiunei, răs­puns care credem că spune mai mult de­cât am putea să spunem noi, cu pri­vire la condițiunile în care se află azi România, față cu așa numita triplă alianță. w Va se zică, după mărturisirea foilor germane și austro ungare, România ți­­nându-se de pulpanele triplei alianțe și neurmând o politică națională și în afară de ori­ce influențe stră­ine, se găsește azi într’o situațiune ast­fel, în­cât totul să depindă pentru ea numai de la Unguri. „Dar, pentru numele lui Dumnezeu, ce însemnează această batjocoră, ce în­semnează această rușine aruncată în fața neamului românesc ?“ Nu mai încape îndoială, frac­țiunea disidentă din partidul liberal este ostilă politicei puterilor cen­trale. Aceasta o confirmă articolul Națiunei, după ce o afirmase d. Ko­­gălniceanu în Cameră. Și ziarul la Liberté a fost rea inspirat când, răspunzându-ne mai deunăzi, a spus­­­ că simpatiile personale ale d-lui Kogălniceanu pentru Rusia nu pu­teau avea nici o înrîurire asupra politicei partidului liberal. Confra­tele nostru uitase că discursul rostit de d. Kogălniceanu cu ocazia cre­ditelor pentru fortificații fusese pre­cedat de această lămurire: „Voese a face o declarațiune în numele colegilor mei disidenți din partidul liberal-național. “ Această politică a grupului di­sident este astă­zi politica între­gului partid liberal. Când zicem „întreg partidul liberal“ înțelegem organizația oficială a partidului, în contra direcțiunei căreia se pot ne­greșit ridica obiecțiuni, cum face de pildă la Liberté, dar aceste ma­­nifestațiuni n’au valoarea de­cât a unor simple rezerve cari nu in­firmă hotărârile oficiale ale comi­tetelor partidului. In adevăr, în extractele ce am reprodus mai sus din articolul Na­țiunei, se găsesc aceste cuvinte: „o politică națională și in afară de ori­ce influențe străine. “ Aceasta e înseși textual formula care, în ul­timul manifest al partidului liberal, a rezumat politica externă a libe­­ralilor­ naționali. Națiunea slujindu-se de înșiși termenii ultimei declarațiuni a par­tidului liberal, voește a stabili ceea ce negreșit se bănuia deja, că prin „o politică națională și în afară de ori­ce influențe străine“ trebue să se înțeleagă o atitudine alta de­cât politica de apropiere de tripla a­­lianță propovăduită de ziarul la Li­berté. Apoi organul d-lui Dim. Bră­tianu stabilește că aceasta este po­litica întregului partid liberal, po­litică care rezultă din însuși pro­gramul ce a fost iscălit de toți șefii partidului, printre cari era și Ion Brătianu. Odată pacea nu a fost așa de garantată ca­­ acum. Paris, 29 Septembre Ziarele sunt unanime ca să arate ten­dința cu desăvârșire pacinică a ultimului discurs al generalului de Caprivi. Temps declară că cancelarul a făcut ser­viciu opiniunei publice, constatând că Tri­pla alianță știe că înțelegerea franco-ru­­sească nu este neliniștitoare. Liberté zice că situațiunea nu a fost nici­ o dată mai clară și mai exact definită. TELEGRAME Roma 29 Septembre Opinione desminte­ pretinsele neînțelegeri ce ar exista între miniștri. Ea declară că d. di Rudini va rosti discursul său program la Milan, dar fără pompă și fără solemni­tate. Berlin, 29 Septembre (Oficial). Recolta grâului de iarnă și de vară a Rusiei în 1891 se urcă 18,400,000 quintale metrice contra 18 jum. milioane în 1890. Paris, 29 Septembre. Un consiliu de miniștri ținut azi dimi­neață a fixat deschiderea Camerilor la 15 Octombre. Roma. 29 Septembre D. dig Rudini a plecat la Monza, unde va asista mâine la recepțiunea Regelui Ro­mâniei de către Regele Italiei. Berlin, 29 Septembre. Toate ziarele de aseară anunță că nu se va face nici o subscripțiune pentru împru­mutul rusesc la Berlin. Colonia, 29 Septembre. Gazeta de Colonia află din St. Peters­burg că ministrul marinei rusești va face să se construiască un mare număr de în­­crucișători torpilori, de­oare­ce marina ru­sească sub acest raport este mai­­ inferioară de­cât aceea a celor­l­alte puteri. Colonia, 17 Septembre Minstrul Boethicher a rostit un discurs la Remscheid la banchetul asociațiunei a­­gricole a Prusiei Renane. Ministru a zis că­­ prosperitatea agricul­turei și a industriei depinde de menținerea păcii. Multe temeri s’au produs în privința pă­cii, dar afară de vr’un caz neprevăzut nici Consiliul penal­ie­n­struitme Ședința de la 17 Septembre Ședința se deschide la ora 9 seara sub președința d-lui ministru Poni. Se intră în ordinea zilei. D. S. Halip (Bârlad) citește instrucți­unile asupra aplicării programului de învă­țământ în privința Geografiei. B. Mihăilescu (Galați) condamnă modul metodologic al instrucțiunilor. Prin meto­dologie se vor face anume cărți de studii conforme instrucțiunilor, împiedicându-se a­­parițiunea manualelor de școală, cari n’ar intra în principiile stabilite prin aceste in­strucțiuni. Ast­fel unul s’au două autori ar avea monopolul exclusiv al cărților didac­tice. D-sa propune alte instrucțiuni, cari sunt bazate pe principiile fundamentale și gene­rale ale pedagogiei, fără să admită meto­dologia. D. Buțureanu (Iași) respunde că comi­­siunea pentru elaborarea instrucțiunilor n’a ținut de loc socoteală de metodologie, ci numai de spiritul programului de învăță­mânt elaborat de acest consiliu în anul trecut. Aceste instrucțiuni nu sunt de­cât cheia programului, un fel de înlesnire dată învățătorilor pentru aplicarea mai ușoară a programului. Instrucțiunile sunt elaborate independent de toate considerațiile de prin-­ ­v­ii .1 JOI 19 SEPTEMBRE 1891 ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . . p.40 Reclame........................ III ... . 1.50 T ............................ II ... . 2.50 In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse, 444W . redacția și Administrația 43, — Calea Victoriei,­­ 43 In exemplar 15 Bani Concentrările Zgomotele pe care unele ziare, dintr’un interes de re­clamă, le răspândesc în pu­blic cu privire la niște pre­tinse concentrări extraordi­nare ale armatei române, sunt lipsite de ori­ce temeiu. Anul acesta nu numai că nu se fac concentrări extraor­dinare, cum afirmă acele ga­zete, dar ele vor fi mai puțin însemnate de­cât în alți ani, de­oare­ce nici nu se fac ma­nevre propriu zise, ci, după cum am anunțat și noi și alte ziare, se concentrează trupele numai la reședința regimen­telor lor. Nu se concentrează de­cât rezervele din 1884 și conce­diații din 1886, cum și doro­banții cu schimbul din anii 1888, 89,90 și 91, dar aceștia sunt sub arme de fapt și acum numai vor fi concentrați. Ce e mai mult, ministerul de rezbel a fost anul acesta foarte larg în privința acor­­dărei dispenselor. In fine, anul acesta nu se concentrează nici stat major, nici tren, nici ambulanță, pentru motivul foarte simplu că nu se fac manevre. Cei care caută să justifice știrile lor alarmante despre pretinse concentrări extra­ordinar de mari prin alte știri alarmante relative la o pretinsă mare aglomerațiune de trupe rusești în Basarabia, afle că nici această din urmă știre nu este adeverată și că nici în Basarabia nu s’au­ con­centrat mai multe trupe de­cât în alte tenuri pentru ma­nevre. cipil­­ele sunt întocmite conform spiritului programului. Programul fiind analitic, e foarte firesc ca instrucțiunile se fie întocmite în acelaș spirit. Deci nu se poate admite nici o dis­cuție. D-niu Haliță și Muzicescu mai citesc și alte instrucțiuni. D. ministru Poni declară că aceste ins­trucțiuni nu sunt obligatorii; ele sunt nu­mai niște sfaturi, pe cari ministerul va ține să le ia în considerație. In urma propunerii d-lor Bädäran și Enescu, consiliul ia act de aceste instruc­țiuni și le recomandă atențianel d-lui mi­nistru. Reforma învățământului La ordinea zilei discuțiunea gene­rală asupra proiectului de lege al d-lui ministru Poni. D. Virg. Arion după ce arată ne­cesitatea reformei învățământului, re­levă trei principii importante în pro­iectul d-lui Poni: 1) Obligativitatea. 2) Unificarea școlilor primare. 3) Garanțiile pentru stabilitatea cor­pului didactic. In privința obligativității relevă în treacăt, că faptul ca se impune co­piilor de a învăța o singură și a­­nume religiune, constitue o violare a libertății de conștiință. E, însă, o teorie falsă de a sus­ține că principiul obligativității con­stitue o violare a libertății indivi­duale. Libertatea individuală este numai politică; ea nu împedică de loc Statul de a interveni în fa­vorul desvoltării instrucției rurale. Chiar legea din 1864 admite obliga­tivitatea instrucției. In țările cele mai liberale și mai înaintate în cultură, obligativitatea e în vigoare. Studiază cauzele, cari determină pe țărani a sustrage pe copii lor de la instrucție. Și cu o vervă admira­bilă constată că mizeria în care se află o parte a populațiunei rurale, este cauza principală a inferiorității de cultură a păturei țărănești. Asupra unificării școlilor primare, oratorul crede, că ea va produce re­­zultate satisfăcătoare. Iar relativ la garanțiile pentru sta­bilitatea corpului didactic, d-sa sus­ține inamovibilitatea, admite, însă, ca legea să prevadă anume dispozi­­țiuni in contra acelor învățători, cari ar propaga idei anarh­iste și subver­sive, dar nu admite măsuri în contra socialismului. Oratorul vrea un corp didactic independent de om­­și ce fel de fluctuațiuni politice. D. A. Bădărău (Iași) insistă asupra fazelor prin care au trecut toate re­formele anterioare propuse de pre­decesorii d-lui ministru Poni. Con­stată că astă­zi toată societatea, țara întreagă, fără deosebire de vederi po­litice, așteaptă cu nerăbdare reforma instrucțiune­ pe baze moderne. Reforma învățământului este atât de importantă în viața unui St­at ci­vilizat, în­cât ea este in­directă le­gătură și trebue să vizeze gestiunile sociale și politice cele mai arzătoare. Muți susțin că această lege ar fi reacționară și mult mai înapoiată în tendințele și spiritul ei legal de la 1864. Eroare gravă! Legea din 1864 este o compilație vagă a legilor străine. Legea veche n'a avut și nu are de loc în ve­dere nevoile noastre sociale. In cele mai principale ale ei dispozițiuni este vagă, fără să vizeze un ideal mai înalt. Legea ce se discută însă acum, corespunde pe deplin nevoilor noas­tre sociale precum și spiritului pu­blic al țării noastre; ea precisează lămurit chiar și punctele cele mai neînsemnate. Legea veche, de pildă, admițând principiul obligativității, nu a pre­văzut nici o dispoziție pentru apli­carea și executarea obligativității, ast­fel că acest principiu a rămas în formă de desiderat până azi, fără să se fi putut aplica vreo dată. Mijloacele coercitive pe cari le prevede proiectul de față pentru ga­rantarea obligativității, au făcut pe unii să zică că proiectul este reac­ționar. Această acuzațiune este ne­fondată. Dacă în Franța, clericalii cari sunt liberali, cer revendicarea drepturilor părinților asupra copiilor, aceasta nu este un motiv de a face și noi ast­fel. Clericalii din Franța au de zecimi de ani acest clișeu, fără să-l realizeze când vin la pu­tere. Este de datoria Statului ca să in­tervină pentru ridicarea nivelului mo­ral și intelectual al populațiunei ru­rale. Țăranul nici o­dată nu se va ridica de sine în mediul cultural al nostru, trebue noi să ne scoborâm la el și să’i dăm concursul și să’i ridicăm la un mediu social egal cu noi. Unde este aici reacționarismul? Orele fiind 12, continuarea discu­ției se amână pe mâne. D. Bădărău și-a rezervat dreptul de a vorbi în cestiunea inamovibilității învățăto­rilor. D. Al. Odobescu roagă consiliul să­­renunțe la continuarea discuțiunei generale și mâne să se înceapă dis­cuția pe articole. D. ministru Poni insistă pe lângă antevorbitor să renunțe la propu­nerea sa, de­oare­ce ține prea mult ca discuția să fie cât se poate de largă și fie­care să-și desvolte liber părerile sale. Ședința se ridică. Liberalii și inamovibilitatea Pentru a se vedea cari sunt păre­rile liberalilor în cestiunea inamo­­vibilităței învățătorilor, extragem din importanta expunere de motive cu care d. Dim. Sturdza însoțește pro­iectul d-sale de lege asupra reformei învățământului, câte­va date care a­­rată legislațiunea altor țări relativ la măsurile disciplinare în contra cor­pului didactic, împreună cu d. Dim. Sturdza a­­tragem serioasa atențiune a tuturor asupra acestor date care,—cum spune fostul ministru liberal-„vor da ori­­ cui mijlocul de a judeca în deplină „cunoștință de cauză.“ Iată datele culese de**d. Dimitrie Sturdza. In toată Germania toate pedepsele dis­ciplinare, până la destituire inclusiv, se a­­plică institutorilor de către autoritățile șco­lare, cele mai grele pedepse fiind date de autoritățile mai superioare. Pentru școlile secundare și superioare, autoritatea care pronunță cele mai mari pedepse este cur­tea disciplinară din Berlin, compusă din­tr-un președinte și zece membri, dintre care patru trebue să fie luați dintre membrii tribunalului suprem. Atât acuzatul cât și delegatul ministrului care a susținut acu­zarea, au dreptul de apel la consiliul de miniștri. In Austro-Ungaria se urmează întocmai ca în Germania, cu deosebire că curțile disciplinare au altă organizare, de­și sunt numite tot de guvern și compuse, în ma­joritate, de persoane luate în afară din școală. „In Belgia toate pedepsile disciplinare, în contra institutorilor și profesorilor de ori­ce grad, se pronunță de autoritățile șco­lare, cele mai grele de către ministru. „In Italia toate pedepsele contra insti­tutorilor, până la destituire inclusiv, se pro­nunță de consiliul provincial, și în cazuri urgente de primar. Condamnații au dreptul de recurs la minister. Pentru profesorii se­cundari, toate pedepsele se aplică de mi­nistru, după ce ia avizul consiliului superior care corespunde consiliului permanent de la noi. Pentru profesorii superiori se face tot așa, însă atunci se cere ca­ avizul con­siliului superior se fie conform. „In Olanda, în Danemarca tot ministrul pronunță pedepsele cele mai mari contra institutorilor, cele mai mici putând fi apli­cate și de autoritățile școlare inferioare. „In Elveția corpul didactic în genere, poate fi suspendat sau revocat tot de au­toritatea care face numirea, în cantonul de Geneva, de consiliul de Stat; în can­tonul de St. Gall, de consiliul școlar; în cantonul de Bâle, de micul consiliu de Stat; în cantonul de Fribourg, de autoritatea care a făcut numirea (aceștia sunt proprii ter­meni ai legii); în cantonul de M­uckel, I

Next