Tribuna, aprilie 1907 (Anul 11, nr. 75-95)

1907-04-01 / nr. 75

Pag. 2. Din România.­ Ordin de zi către armată. Ostaşi. »Evenimente grave s'au deslănţuit asupra noastră,­­zguduind instituţiile Statului până în temeliile sale şi punând în primejdie munca a ju­mătate de veac. »In aceste grele împrejurări armata a fost che­mată să restabilească liniştea tulburată. Fără şovăire ea şi-a îndeplinit datoria şi în toate un­ghiurile ţării ostaşii au răspuns grabnic la apel. In cinci zile oştirea a ajuns la numărul de 140.000 oameni. »Mobilizarea repede şi dislocarea trupelor cu ordine şi fără întârziere sunt o puternică che­zăşie că armata va fi întotdeauna în stare a face faţă oricărei primejdii ce ar ameninţa Statul. » Ţara datoreşte oştirii şi atitudinei ei hotărîte, că o mare nenorocire a fost înlăturată şi ordinea în scurtă vreme restabilită. »Aţi avut o datorie dureroasă de împlinit; dar unde este omor, joc şi jaf trebuesc ocrotite cu orice preţ averea cetăţenilor şi buna rânduială. »Vă mulţumesc cu inima caldă şi privesc cu dragoste şi nemărginită încredere spre scumpa Mea armată, care s’a arătat la înălţimea che­­­­mării sale ori­şi­ când o primejdie a ameninţat fiinţa scumpei Noastre ţări. Dat în Bucureşti, la 29 Martie 1907. CAROL,*­pra restabilirei liniştei şi bunelor raporturi între cei interesaţi în tot nordul Moldovei. Preşedintele consiliului, dl Dim. Sturdza, şi mi­nistrul de interne, dl Ioan I. C. Brătianu, au adus mulţumiri prefecţilor cari prin munca, energia şi devotamentul lor, au adus mari servicii ţării, în împrejurările atât de grele şi de grave. In sfârşit s’a discutat chestia ridicată de dl N. T. Pop, a despăgubirilor ce s’ar cuveni proprie­tarilor şi arendaşilor, cari au avut să sufere de pe urma răscoalelor. Dl Sturdza a declarat că guvernul studiază mijloacele prin cari s’ar putea înlesni celor pă­gubiţi reconstituirea avutului distrus, dar că această chestiune nu se poate rezolvi decât pe cale legislativă. Prima datorie a tuturor, guvern şi cetăţeni, este de a lucră la restabilirea desăvârşită a ordi­­nei şi la reluarea cu spor a muncei câmpului, pentru ca lucrările de primăvară, deja întârziate din cauza timpului, să se poată face repede şi în deplină înţelegere.* O statistică a Capitalei. Din raportul asu­pra stării sanitare a Capitalei, se vede că Bucu­reştii au 1031 de strade, cu o lungime de 433.600 m. 1., dintre care 797 strade în incinta şoselelor înconjurătoare iar 234 în afară. Din aceste strade sunt pavate cu piatră cio­plită şi bolovani 696 iar şoselui de 103, adică în total 799 cu o lungime de 342.750 m. 1. Restul de 232 strade sunt nepavate şi neşo­­seluite. Cu alte cuvinte peste 100 km. de strade se află şi azi în starea lor primitivă. Din cele 1031 de strade sunt canalizate 343, pe o lungime de 150.440 m. p. iar conductele de apă sunt introduse numai pe o lungime de 182.165 m. p. Conferință. Comitetul executiv central al par­tidului naţional liberal, întrunindu se joi la club, a fost consultat asupra chestiunilor la ordinea zilei. In primul rând, s’a luat act de campania cu caracter politic ce se întreprinde în numele So­cietăţii agrare a marilor proprietari şi, faţă cu în­drumarea ce caută a i­ se da şi uneltirile ce se fac, s’a hotârît cu unanimitate ca toţi membrii partidului naţional-liberal, cari fac încă parte din zisa societate, să se retragă dintr’ânsa. S’a discutat apoi dacă, faţă cu împrejurările prin cari a trecut ţara, mijlocirea prefecţilor îr;;l­ pppiHari ni­­ffffrfmnTji 'de o parte şi săteni de alta a fost sau nu justificată. Afară de unele observaţiuni făcute de d-nii N. T. Pop şi Valerian Urseanu, toţi au recunoscut că această mijlocire a fost folositoare şi se im­punea. Dl. Porni, cu acest prilej, a declarat că D-sa a convocat pe proprietarii şi arendaşii din judeţul Iaşi şi că înţelegerea la care au căzut cu privire la învoeii a avut cea mai sănătoasă înrâurire asa­aceasta sufletească. Sburdălnicia o să-mi dispară. O să fiu o bunică întocmai ca aceea, pe care mi-ai arătat-o mai ’nainte, cu hainele croite rău, dar cu ochii plini de bunătate pentru alţii. A: Te ascult şi nu te pricep. D: Să vezi că am dreptate. Am fost trecută cu vederea pentru prima oară din partea unui aranjor la împărţitul buchetelor. Când am in­trat în sală eram de braţ cu Sofia. Ea a primit buchetul, e fata mea, e tineră, e numai vieaţă. La mine nu s’a uitat nimeni. Ochii, cari mă tre­­ceau cu vederea, îmi spuneau: Ţi-a trecut vre­mea buchetelor, ai ajuns garde-damă. A: O, dar cine a fost? D: Nu, nu, nu! A: Cine a putut fi... D: Nu, prietinul meu. A avut dreptate, mare dreptate. Ochii nu l-au tradat. A: Spune-mi cine e? Cine a putut fi atât de lipsit de ochi? Te asigur... D: O, prea gentil, prea gentil. Dar s’a în­tâmplat. A: Te asigur, a fost chior. Dta? Dta, să nu capeţi flori ? Imediat... D: (II reţine) Nu te grăbi, nu te grăbi. A trecut. S’au sfârşit toate. Şi ce ar mai şi ajuta ? A.: Nici când nu s’a făcut o nedreptate mai mare. Uită-te în oglindă. Priveşte-te cu ochii celui mai sever critic. Nu-ţi fac nici un compliment. Nici nu vreau să-ţi fac. Ştii ce prieten intim al casei D-voastre sunt. Se poate una ca asta ? Se poate ? Dar o să capeţi o recompensă pentru nedreptatea aceasta. Te asigur eu, e o nedreptate strigătoare la­uri icdaeter- ui marelui ziar german »Kreiszeitung«, din Berlin a fost în Bucu­rești unde dl prim ministru Sturdza i-a a­­cordat o convorbire. Intre altele, iată ce scrie publicistul ger­man că i-a spus dl Sturdza privitor la ul­timele evenimente din România. »A mai intervenit şi altă ceva care a înrăutăţit gospodăria ţărănească. Legiferarea a crezut ne­... (suride dureros). Mai încet, mai încet, prie­tinul meu. Şi la adecă de ce să nu se apropie timpul acesta? Cum? Voiu rămânea veşnic ti­­nără? Dar nu m’am gândit nici când că se va întâmpla aşa. Am fost prea sburdalnică. De azi începe o vieaţă nouă pentru mine. Vezi, am fost până astăzi, cum să­ţi spun? o femeie, care vedea toate bucuriile femeieşti cu binoclul, cu sticla măritoare. Vedeam toate lucrurile, nu cum sunt în realitate, ci cum mi­ le închipuiam eu cu min­tea mea înfierbântată. Toate mai mari, mai bo­gate în impresii. Până ce a venit aranjorul de astăzi de mi a întors binoclul. Şi spaima mea o vezi oglindită în cuvintele mele. Toate le văd re­duse sub zero. Din toată măreţia de odinioară nişte forme Infinit de mici. Mi-ai perdut pentru câtva timp putința de a judeca mărimile. Dar îmi voiu lua putere și va trebui să mă dedau cu lu­mea cum o văd acum în lumina cea nouă. A.: Mai ai atâta timp la contemplările astea ? D.: Crezi, prietinul meu ? — Dar asta trebuia să vină odată. A venit acum. Fie binevenită. O să mă închid în cetăţuia mea. O să-mi iau aerul unei femei în etate, pline de experienţa vieţii, cu sfaturi de gospădărie şi cu dragoste faţă de vlă­starele tinere. A.: Nu te pricep astă-seară de joc. Eşti de 60 de ani? Ai ochelari pe nas? Porţi cârjă de bă­trâneţe ? Eşti D-ta femeia aceasta ? D.: (urmând): Şi de ce să nu aflu plăcere şi în viitoarea mea situaţie? De ce să nu pricep aceasta urmare firească a naturii ? De ce să mă revolt până când ştiu că orice protestare e zădarnică ? A.: Dar acuma eşti în floarea- vârstii. »TRIBUNA» 14 Aprilie n. 1907. Convorbirea cu dl Sturdza. — Articolul dlui Vintilă I. Brătianu.­ cesar să asigure marei proprietăţi şi după abo­lirea iobăgiei puterea de muncă a ţăranului, — aceasta chiar în interesul existenţei statului. Ţă­ranii trebue să muncească întâi pământul boerului, şi numai după aceasta îl pot munci pe al lor. Din cauza lipsei de vite ţăranii în ultimii ani au început regulat prea târziu munca pământurilor lor, — aşa că porumbul nu s’a putut coace până prin mijlocul lunei Septemvrie. Deoarece în acest timp încep gerurile, se atacă grăuntele de porumb şi începe să putrezească la vârf. Din gustarea acestui rod putred însă ţăranul capătă pelagra. »înainte de 1864 această boală era cu totul necunoscută în România. In ultimii ani ea s’a răspândit tot mai muit. »Alt lucru care a păgubit pe ţărani a fost adu­cerea de muncitori de sezon din Transilvania, Galiţia şi Rusia. Prin aceasta sufereau cele 230.000 până la 350.000 familii de ţărani ,­ari n’au pă­mânt şi cari deci sunt muncitori agricoli cu bra­ţele. Faţă de ele stau ca la 680.000 familii ţără­neşti cu pământ. »în Moldova însă agitaţia s’a produs şi printre ţăranii cari au şi printre cei cari n’au pământ, pentru că toţi suferă. In Muntenia lucrurile stau altmintrelea. Aici marii proprietari arendează mult mai mult pământ ţăranilor, cari dau în schimb dijma ce adesea e de o treime şi jumătate. Dar nici aşa nu le-a mers rău ţăranilor, căci pământul e gras şi Dunărea — un drum comod de export — e aproape. De aceea în Muntenia răscoalele în multe locuri n’au izvorit din nevoe, ci au avut un caracter anarhist. »Dl prim-ministru Sturdza voieşte să lucreze cu toată energia pentru îndreptarea stărei ţără­­nimei; el socoate că ţăranul român e un mate­rial foarte bun. Astfel D-sa spune că cunoaşte personal pe un ţăran care s’a ridicat cu încetul, care acum îşi munceşte pământul cu cele mai noui maşini americane şi-şi trimite recolta cu fur­gonul automobil la gară. Omul e multimilionar. Alt ţăran şi-a trimis nevasta şi copiii la Munich pentru a-i creşte nemţeşte. Unul din fiii acestuia e ofiţer în armata românească. In ţărănime e multă putere sănătoasă care trebue liberată. »Deocamdată guvernul joacă rolul de mijloci­tor între ţărani şi mari proprietari. Aceştia trebue să acorde uşurări legitime, ţăranii trebue să re­nunţe la cereri nelegitime. Apoi se va înfiinţa o bancă rurală, care să cumpere moşii şi să le îm­partă cu încetul. Şi dl Sturdza spune că are un plan în cap care va învinge toate dificultăţile. Guvernul însă pune mai mult preţ pe ridicarea culturală a ţărănimei. Se vor creea goli prac­tice de agricultură, se va căuta a se convinge, ţă­ranul de nevoia ca să cultive plante de nutreţ. Apoi administraţia, care are multe părţi putrede, D.: (bătându-l gingaş cu evantaiul): Nu prinde, prietenul meu, nu prinde de loc. (Tac amândoi. Din sală se aude valsul sirene­lor din «Văduva veselă». Tăcerea lor e cu atât mai plumburie. O fată tânără, îmbujorată la faţă, trece repede spre bufet). Doamna (se ridică deodată şi se apropie de ea): Sofia ! Sofia : Mamă. Doamna­, (apucă pe aranjorul de braţ şi-l pri­veşte semnificativ. Fata nu înţelege privirile lor.) Eşti aşa de bun? Dansează cu Sofia în locul meu, închipuie­ţi că sunt eu în vârsta de 18 ani.... Aranjorul face un compliment şi angajează pe Sofia. Amândoi pleacă spre sală. Doamna rămâne cu ochii duşi spre ei, as­cultând cu bărbia proptită de tâmple valsul din ^»Văduva veselă«. Tradiţia istorică în chestiunea or­dinelor romăne. De D. Onciul. Plecând de la o părere emisă, în timpul din urmă de un autor român (dl Radu Rosetti), cu privire la originea naţionalităţii române, inadmi­sibilă din punct de vedere istoric, dl Onciul arată care era în această chestiune tradiţia isto­rică în evul mediu, precum ea se constată din scriitorii bizantini, începând din secolul al XI-lea şi din cronicile ungureşti, începând din secolul

Next