Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)
1860-05-05 / nr. 88
Sodirșșniioamna Asepota foie ebe ve îngeogire fertemana. Aronameptele se fasp in Iassi la digestia foiei stgada Tatralaghilog; iag in Vpeptesti uirgin dististe la estectitoghiile rostelog. RD DCETOD ANID I PREGUL: pe ' anu 42 lei au liniizuces - PREPUL: pe tanu 2 galbeni. Ru- No. 88. IASSP, ILOI 5 MAIU 1860. - CVEMISTA DIN GEUNTEA. Iașii. mercuri 4 maiu. Programul noului ministeriu, cetitu de D. din 4 maiu M. Cogălniceanu in ședința a Adunarei Elective din Iași. Domnilor deputați, Măriea sa Domnul Principatelor-Unite neau numitu ministrii sei pentru Moldavia. Respunzăndu la chieșarea Tronului, noi amu priimitu această sarcină fără a ne ascunde cătu de puținu greutățile ei; amu primit'o, însă, în convinție că prin aceasta, și mai alesu în împregiurările actuale, noi impliniam o neapărată datorie și cătră Nație și cătră Domnu. În această epocă de transiție, cănd legile vechi s'au perdutu o parte din puterea lor morală; cănd legile cele noue încă nu sunt făcute; cănd multe din dorințele naționale nu s'au realisatu cu deplinătate; cănd reformele cele mai esențiale, pentru a ajunge în stare practică, au trebuință de a trece prin întărzierile unui mecanismu complicatu; cănd guvernul stă în față cu atăte așteptări și trebuințe; și cănd elu are atătu de puține mijloace spre a le pute îndestula, numai ușoară, numai demnă de răbuniu nu poate să fie sarcina ministerială. Avemu, însă, încrederea în patriotcele cugetări ale Domnului, în dreptatea și sprijinul realu al Comisiei Centrale și al Adunării, pentru că, o sperămu, ele nu ne cor lipsi în cătă vreme noi vomu lucra bine și legiuitru; în cătă vreme noi vomu ține seamă de obșteștile trebuinți, de dreptul fiecăruia, de glasul opiniei publice. Programul nostru va sta în însuși actele noastre. Recunoașterea votului din 5 și 24 ianurie 1859 este cea mai puternică dovadă că autonomia Romănească este unu adevăru ce nu se mai contestează de nimene, și că orcănd Romănii vor ști a fi la înălțimea situației Europa nu se va uita la ei cu nepăsare, vechile noastre trataturi suntu consfințite atătu prin tratatul de Paris, cătu și prin Convențiea din 7 (19) augustu 1858. Rezămăndune pe drepturile ce decurgu din aceste acturi seculare, noi vomu sprijini autonomie a țerii, ca o scumpă și neprescriptibilă moștenire. Desvoltarea și întărirea naționalității Romăne vor fi țelul neadormitelor noastre stăruinți, sufletul tuturor lucrărilor noastre, ca așa să avem nu numai actori, dar a și dobăndi realizarea măntuitoriului principu. Unirea. În relațiile noastre internaționale, politica guvernului va fi întemeiată pe demnitatea, drepturile și interesele țerii, care ne vor fi pururea scumpe. În spera atribuțiiloe noastre, vomu lucra cu totu dinadinsul pentru că nu mai curănda și întreaga unificare a instituțiilor și a legilor Principatelor-Unite. Vomu pune luarea-aminte cea mai scrupuloasă ca la această mare reformă să lucrămu în cea mai strănsă împreună înțelegere cu ministeriul din București, ca așa, din ce în ce mai multu, Unirea să ajungă a fi unu factu îndeplinitu! De mai înainte recunoaștemu că centralizarea administrației și a puterii legislative din Principatele Unite au devenit o necesitate de întăiul ordine. Vomu lucra, Domnilor, cu totu dinadinsul, ca în împreunăînțelegere cu corpurile Statului de aice și de peste Milcovu să ajungemu la acestu măntuitoriu resultatu., Fie țeara bine încredințată că întru aceasta nu vomu lăsa să treacă în zădar nici o ocazie favorabilă din lăuntru sau din afară; însă să nu se uite că, fără a renundia la energie, înțelepciunea și prudenția trebuie să fie busola povățuitoare pentru toate națiile, și prin urmare și pentru nația Romănă. În toate ramurile administrației noastre din respectarea convenției din 7 (19) augustu 1858, în litera și în spiritul lăuntru, ei, va fi legea noastră supremă. Convențiea au garantatu Romănilor guvernul constituțional. Sprijiniți de bine-voitorul și înțeleptul concursu al Comisiei Centrale și al Adunărei, lipiți din inimă cătră gubernulu constituțional, încredințați că numai unu asemene guvernu, sinceramente înțelesu și aplicatu din toate părțile, poate împlini și asigura libertatea și fericirea nației, nui vomu fi miniștri constituționali în toată puterea cuvîntului. Ca miniștri constituționali, noi mai înainde toate, recunoaștemu și proclamămu folositoriul principiu al responsabilităței și Una propunem ce, în puterea art. 33 din Convensolidarităței ministeriale. din întăileție, guvernul va face Comisiei Centrale, va fi propunerea pentru elaborarea unui proiectu de lege statornicitoare condițiilor responsabilităței miniștrilor și a înalțiloru funcționari ai Statului. Vomu respecta drepturile Comisiei Centrale și ale Adunărei generale în toată întinderea loru. Vomu pune o scrupuloasă atenție pentru a ne feri de ori ce neîntemeiatu conflictu, de orice împresurare în atributele puterei legislative. Vomu fi, însă, totu odată credincioșii și energicii apărători ai drepturiloru și prerogativelor Tronului, carele, representăndu însuși voința nației legiuitu rostită, carele personificăndu dogma națională a Ungirei, trebuie să fie încungiuratu de respectulu tuturora. Noi vomu păzi cu sfințenie toate libertățile cetățenești, și necurmata noastră preocupare va fi de a le desvolta și de a le încungiura cu toate legiuitele garanții. Luămu o solanetă îndatorire, în fața Adunărei, că administrația noastră va căuta cea mai mare a sa putere în legalitate și în moralitate. Mărturisim în fața țerei că numai aceste duoe principii potu rădica națiea și societatea noastră. Sunt epohe căndu reformele sociale și materiale trebuie se fie îmbrățoșate cu căldură, ca înainte-mergătoare ale regenerației naționale. Ne aflămu în o asemene epocă. Credemu că și gubernul și țeara, dăndu'și o mănă sinceră, și pășindu înainte cu seriozitate și energie întru a desvolta în toată întinderea, în totu adevărul, principiile egalitare și civilisatrice, cuprinse mai alesu în art. 46 al Convenției, prin însuși aceasta se vor pregăti, se vor dobăndi și se vor asigura toate trebuințele, toate dorințele, tot viitoriul nației Romăne! Grabnica și temeinica desvoltare a principiiloru reformatrice ale Convenției atărnă, în mare parte, de liberalele lucrări ale Comisiei Centrale, și de concursul luminatu și patrioticu al Adunăriloru. Puterea executivă va fi fericită de a vede că i se dau în curăndu ocaziea și mijloacele să poată pune națiunea în poziție de a se bucura, cu o oară mai înainte, de aceste reforme, așteptate cu atăta nerăbdare. Reformele cele mai esențiale, și care reclamă toată bună voitoarea și dreapta atenție a marelor corpuri ale Statului, sunt: reforma legei electorale, și îmbunătățirea soartei țeranilor, prin revizia legei care regulează relațiile dintre dănșii și dintre proprietarii de pămăntu. Serioasa și temeinica organisare a puterei armate, în proporție cu trebuințele și cu mijloacele țerei, vor găsi în ministeriul nostru cea mai energică îngrijire. Instituțiile militare au fostu odată puterea și fața Romăniei. Cătu ele au fostu în picioare, autonomie a Principateloru n'au fostu unu cuvăntu secu. Tratatul de Paris ne-au garantatu dreptul străvechiu de ave o armată națională. Și dreptul și interesul patriei noastre reclamă, dar, ca să avemu o armată în stare de a ne apăra hotarele și autonomiea. Votul Adunărei din 30 aprilie ne dă închizeșluire, că în totu ce se atinge de desvoltarea puterei noastre naționale luminatul d-voastră concursu nu ne va lipsi. În ordinul înbunătățirilor materiale (?) răspăndirea instrucției publice, rădicarea și îmbunătățirea soartei clerului, desvoltarea industriei și a comerțului, și mai alesu înflorirea agriculturei, marea noastră bogăție națională, cor chiema o deosebită activitate din partea administrației, și în măsură cu mijloacele și cu totu concursul ce suntemu siguri că ni se vor da de reprezentanții nației. Mai este o cuestie de mare importanță pentru Principatele Unite: aceasta este cuestia monastiriloru închinate locurilor de josu, cuestie care au preocupatu pre înseși puterile subscriitoare Convenției. Ministeriul ii va da o deosebită luare-aminte. Din partene, Domnilor deputați, vă putemu încredința că, în toate lucrările atingătoare de această gravă chestie, noi vomu fi conștiincioșii apărători ai drepturiloru și ai intereseloru țerei, și nici ootărîre definitivă nu se va lua fără concursul puterei legislative. În sfîrșitul Domnilor deputați, noi nu ne ascundemu greutățile sarcinei ce amu luatu asupră ne. Însă, învățați de ispita trecutului, puternici de bine-voitoarea încredere a Domnului, aspirăndu a merita și pe acea a d-voastre, folosindune de activitatea și de multele pe-