Universul, iulie 1887 (Anul 4, nr. 168-192)

1887-07-24 / nr. 189

Anul IV.­­No. 189­5 Bani In Capitală. —10 Bani in Județe Vineri, 241 Iuliu (5 August) II»7. APARE II TOATE ZILELE LA 7 ORE MMN­EAȚA REDACȚIA «1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, 8TRAQA BREZOIANU, 19.­­â.BO­TJ&.2!uBESTTE : in capitali in județ* Pe 1 an. . . . 20 Lei Pe 1 an. . . . 24 Lei Pe 6 luni ... 10 „ Pe 6 luni ... 12 „ Pe 3 luni . . . 5 „ Pe 3 luni ... 6 . ANUNȚURILE, INSERȚIILE și RECLAMELE SE PRIMESC­ NUMAI LA OFICIUL DE PUBLICITATE „ROMANIA“ București, estrada Academiei, 18. împăratul și Imperatena Braziliei.—(Vezi pag. 2.­ SUCCES NE­MAI POMENIT Duminică, 26 Iuliu sfîrșindu-se romanul care a avut un așa de mare succes. DOCTORUL NEBUNELOR Va apare în tote zilele în fascicule ilus­trate de 8 pagine, și se va vinde cu 5 bani în totă țara, un alt roman de Xavier de Montepin întitulat: MAIESTATEA LA BANUL SAU FETELE FARA ZESTRE care întrece în frumusețe tot ce celebrul autor a scris până acum și chiar pe Doc­torul Nebunelor. Cumpere cititorii noștri fascicula întâia și le garantăm că vor urma a citi până la sfîrșit acea operă îmbuibată de scene dramatice, pline de putere și de simți­­ment. București, 23 iuliu 1887 Iarăși nu se mai vorbește nimic despre starea în care vor fi ajuns negocierile dintre guvernul nostru și cel austro-ungar pen­tru încheiarea unei nouă convenții comer­ciale ; de­sigur aceste negocieri stagnă că iar și nu mai încape deci îndoială că și în anul acesta va trebui să renunțăm la piețele austro-ungare pentru recolta nóstru. Ne închipuim că motivele pentru cari negocierile stagneze sunt și acum codirile austro ungarilor de a satisface dreptele nóstre cereri de egalitate a concesiilor reciproce. Pentru că cititorii noștri știu­ că de altfel nu suntem de loc prieteni entuziaști al răsboiului vamal cu imperiul dualist, ci-l primim­ numai pentru că ati­tudinea acelui imperiu față cu noi l-a fă­cut inevitabil. Am justificat în mai multe rânduri a­cest sentiment al nostru față cu relațiile economice ale nostre cu Austro-Ungaria, și dacă revenim azi asupra acestei chestii n’o facem decât ca să înregistrăm o nouă dovadă despre adevărul pe care-l am re­petat în mai multe rânduri: că atât noi cât și Austro-Ungaria pierdem din res­­boiul vamal; că Austro Ungaria pierde mai mult decât noi; că interesul și al ei și al nostru e să se stabilescă cât mai curând relații echitabile de schimb a pro­duselor române și austriace. Acesta dovadă este diferința pe care ne-o dau cifrele veniturilor societăților de transport ale celor două țări înainte și după încetarea convenției esistente în astă privință. Acesta convenție a espirat la 31 Mai­ 1886 și de la 1 luniu și de o parte și de de cealaltă au început să se aplice taxe aprope cu totul preibitive asupra princi­palelor materii prime și asupra unui mare număr de obiecte fabricate. Veniturile căilor ferate românești re­­alizate din traficul de mărfuri cu Austro- Ungaria s-au urcat în anul 1885 la 2 070,415 franci și au scăzut în anul 1886 la 611,213 ; diferința, după cum se vede e mare ; ea se pate vedea mai bine din comparația diferințelor dintre perioda de la 1 Iuni­e 1886, deodată cu adevărata luptă vamală, până la 31 Decembre 1886 și aceeași periodă din anul 1885. Intre aceste două periode diferența e de 857,545 franci , adică: de la 1 luniu până la 31 Decembre 1885 s’au încasat 1,020,211 franci și în aceiași periodă din 1886, 152,669 franci, va să zică abia a șaptea parte. Aceste sunt pierderile nóstre­ ale so­cietăților de transport austro-ungurești sunt cu mult mai mari. Diferența între veniturile căilor­lor ferate provenind din traficul mărfurilor cu România în 1885 și în 1886 se urcă la suma respectabilă de 3.742,470 franci, fără a mai socoti defi­citul societății austriace de navigație pe Dunăre, care se ridică la vr’un milion și jumătate de fiorini și care ar urca suma pierderei totale la 6 milione 1/3 franci pentru 1886, provenită din singurul fapt al ruperii relațiilor comerciale cu Ro­mânia. Nu s’ar putea așeza mai bine, decât în urma acestei socoteli, cunoscuta frază cu elocvența cifrelor. Dacă vecinii noștri asu­­triaci ar voi s’o înțelegă o fată cum sun­tem gata s’o înțelegem noi ! Din ITALIA Roma, 19 Iuniu. D. Depretis, prim-ministrul Italiei, a murit la Stradala, orașul sau natal, de unde dădu la 1876, în momentul venirii stângei la putere, programa care a rămas regula de purtare a partidei în politica generală. Neînțelegeri s-au produs, în mai multe rânduri, în privința interpretării, sau mai bine a aplicării programei aceștia, între Depretis și alți bărbați de stat cari per­sonificau tendințele grupurilor progresiste cari mai târziu constituiră partida stângei în opoziție cu partida moderată a lui Min­­ghetti, dar aceste neînțelegeri, cari au provocat desbinări destul de seriose ca să producă crize ministeriale, nu se atin­­geau de fondul comun de idei și de as­pirații a celor două fracțiuni cari se si­­leau să-și puie în vază părerile lor parti­culare. De aceea, s’au văzut d-nii Cairoli și Crispi, Nicotera și Zanardelli, cari erau în capul disidenților făcând parte, alături cu Depretis din niște administrații alcă­tuite în urma crizelor ministeriale, adică din „ministere de afaceri.“ D. Depretis, în anii din urmă, își luase mai ales sarcina de a constitui o partidă fuzionistă, în care voia se întrunesc­ ele­mentele dreptei și ale stângei între care antagonismul originar nu i se părea bine întemeiat, după faptele împlinite care dă­duseră satisfacție unora și altora. Transformismul, așa a fost numită sistema lui Depretis, care a fost judecată de mulți ca forte condamnabilă. Ministerul trecut, totuși, era și el efec­tul acestei împăcări. Majoritatea ministe­rială de azi cuprinde cea mai mare parte din drepta și tota stânga, afară de gru­pul radical, întrebarea este dacă acesta majoritate nu se va desbina, din momentul în care acțiunea și influința aceluia care unise niște elemente atât de deosebite a dis­părut, împrejurările actuale par a fi în stare se înlăture acesta ipoteză. Dacă Minghetti n’ar fi murit înainte de Depretis, ar fi fost probabil succesorul bărbatului de stat ale cărui vederi se împărtășia. D. Crispi se află azi în ace­iași situație. Drepta n’are bărbați de stat pe cari să i-i opuse. Generalul Ricotti și

Next