Universul, iunie 1889 (Anul 6, nr. 121-144)
1889-06-10 / nr. 127
•A, Ana! VL—NO. 127. JSPm II TOTE SILELE LI, 7 ORE DIMINEATA '«: ANUNȚURILE, INSERȚIILE ȘI RECLAMEI /O^piun’^X . 20 ... SAU I SE PRIMESC NUMAI LA REACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA /£* ..10 ...12* 1| ADMINISTRAȚIA NABULUI BUCUREȘTI, STRADA BREZOIANU 19, BUCUREȘTI /na . • iin. •. .• , * o 6 luni .. .. 6 „ pe BUCUREȘTI STRADA BREZOIANU 19. BUCUREȘT --------- -------------------------■ [UNK] 1 — P JM aj --------------------------i—“-----------— CAMMIÍAI* fl*BS ts*» Ortodox Vineri, 9 Iunie. Chiril Archipăstorul. Catolic Vineri, 21 Iunie. Abois. Sarele răsare la 415; apune la 7.48 (Cea mai lungă zi de peste an.) Efemeride 9 Iunie 184L Proclamarea revoluției române. Sfințirea steagurilor la Islaz. BUCUREȘTI, 8 IUNI. Ședințele de Marți și Mercuri ale Camerei s’au terminat cu niște scene din cele mai regretabile ; s’au petrecut, în Parlamentul țărei, adevărate scandaluri. Se pote zice că rar s’a văzut o deslănțuire de pasiuni mai mare ca în aceste două zile , mandatarii țărei, acei cari trebue se reprezinte bunul simț al națiunii, acei cari trebue să fie desbrăcați de personalitatea lor și să se gândească numai și numai la binele obștesc, s’au coborît până la înjuri grosolane și amenințări. Ce-a provocat acestă fierbințeală ? Fost-a vorba de reorganizarea statului român și s’au găsit față’n față principii și idei diamentralmente opuse ? Fost-a la ordinea zilei măcar vr’un mare interes național care cerea o grabnică rezolvare și soluțiunile prezentate fost-au așa depărtate una de alta? Fosta opiniunea publică agitată și agitațiunea ies înrîurit a asupra parlamentului Nimic din tote astea, opiniunea publică, cum din nenorocire e de obște la noi, a fost tot așa de apatică ca totdeauna. Nici o chestie mare, de la a cărei rezolvare se atârne liniștita dezvoltare a națiunii, n’a fost la ordinea zilei. De reorganizarea statului român, nici vorbă. A fost pur și simplu discuțiunea bugetului. Majoritatea a voit se treacă repede și se voteze curând bugetele, în vederea timpului înaintat. Minoritatea a cerut se discute în amenunț. D’aci conflicte zilnice, cari au împins iritațiunea la estrem, așa că deputații au uitat ce-șî datoresc lor înșile și ce datoresc parlamentului și țării. A fost o furtună într’un pahar cu apă, fără nici un ecou în țară. Dar, chiar dacă ar fi fost motive seriose de înferbântare, e bine ca lucrurile să ajungă la o asemene încordare? Pot să fie partide cu totul vrăjmașa în principii și în tendințe ; asupra unei chestii, reprezentanții pot să fie împărțiți și unii despre alții se creadă că greșesc și că duc țara la peite, partidul guvernamental și opoziția pot să se combată cu cea mai mare înverșunare. Dar, pentru aceasta, e nevoie ca adversarii să se insulte, să se amenințe și chiar să se ia de papt? Cu asemenea sistemă, unde s’ar opri lucrurile ? Mergând pe calea acesta, s’ar ajunge ca dezlegarea cestiunilor să se facă cu puterea brutală, s’ar nimici orice ducție, s’ar distruge parlamentul. In loc de oameni luminați, cari se cunoască nevoa țării, se va fi studiat și se fi găsit chipul cel mai nemerit de a le da satisfacere, alegătorii ar trimite în parlament oameni lați în spete, bine legați în șale și tari în pumni... N’ar mai fi parlamentarism atunci; n’ar mai fi constituționalizm ; ar fi despotizmul cel mai rau și mai periculos. Pretutindeni, parlamentul e locul unde se discută serios nevoile țărei; parlamentul mai e operia pentru națiune. E posibil o discuție, o cercetare serioasă când toți sunt gata pa scandal? Și ce fel de educație politică se dă națiunii cu asemeni apucături ? ÎȘi I$a.Mi 88ft Csnî If ÎȚI»I lavtsii» Județe V’ tlcigașnli$tefan ¥ encsrni*» momentul crimei țVesi pag 3).. gig)4ff * * ■# Noi nu cercetăm și nu voim se cercetăm cine e primul vinovat și a cui greșală e mai mare. In procesul dintre majoritate și minoritate, nu voim să intervenim. Ceea ce ne îngrijește, e scandalul, e acestă apucătură nenorocită la capătul căreia e o prăpastie fără fund. Minoritate și majoritate să se gândescă bine la acesta și mai ales opiniunea publică se ia s minte. Căci e ușor de făcut scandal, dar e greu de împedicat; e ușor a deslănțui patimile cele rele ale firii omenești, dar e greu a le stăpâni în urmă. Din scandaluri, țara nu pate se lasă decât cu pagubă. In cazul de față chiar cu o descurajare profundă , în adevăr, când se petreceau scandaluri în parlament pe vremea guvernului liberal rațional, opoziția de atunci protesta ; acum, aceiași opoziție, împărțită în două tabere, face scandaluri enorme în parlament. Ce să zică țara la această priveliște ?* încheiam cu o reflecsiune durerosă pe care de multe ori am făcut-o și pe care faptele zilnic o întăresc : I Sâmbătă, 10 (22) iunie 1889. N’avem opiniune publică. Dac’am avea, asemeni escese t putință. In adevăr, ea s’ar fi emoționa pus în mișcare s’ar fi deșteptat p prinși de pasiune. Cetățenii ar fi spus deputaților înfierbântați că toți fac ceia ce fac și că nu înțeleg ca suveranitatea națională, ca regimul parlamentar să fie batjocorit și pus în primejdie pentru o iritațiune momentană. Și iritațiunea deputaților s’ar fi potolit. DIN ELVEȚIA . Corespondența part a „Universului ” furtună Scopul Geneva, 7 Iunie. Deși suntem o țară mică , deși Elveția de atâtea sute de ani a fost întotdeauna aceea care a făcut cel mai puțin zgomot, fiind totdeauna o țară de ordine și de libertate, acum am ajuns să facem zgomot. Tóte privirile sunt ațintite astăzi asupra Confederației din Alpi, care pare amenințată în existența ei. Vântul vijelios bate de la miazănopte, din Germania. Puternicul imperiu pare a-și fi pus ochii pe țara acesta. Protestul După cum v’am explicat și în scrisorea trecută, pretextul acestei furtune e neînsemnata afacere a expulzării de pe teritoriul elveție a unui spion și agent provocator neamț. Orice minte sănătasă poate înțelege că nu acesta pate pricinui furia prefăcută a imperiului german și—de altmintrea— lucrul e destul de bine dat pe față chiar de organele acreditate ale presei germane care, cum știți, nu prea au obiceiul de a-și stăpâni gura. Organul apropo personal al cancelarului, „Norddeutsche allgemeine Zeitung“ a trădat de mai multe ori dorințele șefului sau și mai deunăzi lumea de la noi cu indignare și cu uimire a citit un sfârșit de articol, care dă mult de gândit. Iată acel sfârșit de articol : „Nord-all. Z.“ zice: „Tate puterile sunt departe de a avea același interes la păstrarea neutralității confederației elvetice și la neîmpărțirea teritoriului ei“. Aceasta e toată ținta și guvernul federal, ca și guvernele cantonale, ca și poporul elvețian, toți, »Ü înțeles de la începutul afacerii acest adevăr, astăzi de netăgăduit. Germania vrea să anecseze Elveția, ori măcar o parte dintr’ansa. Ea vrea să se întărească aci, pentru ca să poată mai bine lupta contra Franței. Iată rezumat destul de bine, în oficiosul din Berna „die Ost Schweiz“, vederile guvernului federal : „Scopul acestui tapaj e se dea un protest pentru ca se nu mai aibă Germania nevoie de a recunoște neutralitatea elvețiană. „Armatele alianței centrale ar conta pe Elveția pentru că aci s’ar lua ofensiva din partea armatei austro-italiane, pe când în josul Rinului toate puterile germane, ar opera de o dată în contra Franței“. Răspunsul guvernului federal Iată cum a răspuns și va răspunde guvernul Elveției la aceste încercări. Pe de o parte a respins tote pretențiile Germaniei, ea nu vra să fie samă decât cu dispreț de orice amenințare și va urma a espulsa cu energie pe spionii pe cari Germania îi va trimite ca să tulbure pacea interioară. Pe de alta, delegatul la războu va propune proecte de legi pentru sporirea armamentului. In definitiv, Elveția va putea avea o oștire de 200000 ómeni, cu care, ținând seamă de pozițiile testre