Universul, decembrie 1922 (Anul 40, nr. 273-299)

1922-12-08 / nr. 279

Punctul de vedere al României în chestia Strâmtorilor La Lausanne, în ședința rezervata examenului chesti­unii stabilirei viitorului sta­tut al strâmtorilor, d. I. G. Duca, șeful delegației noas­tre, a expus punctul de ve­dere al României. . România cere garanții e­­fective pentru libertatea na­­vigațiunii în Bosfor, Marma­ra și Dardanele, pentru toate vasele comerciale și de răz­boi, atât în timp de pace, cât și în timp de război. O altă cerere a României este aceea relativă la demilitarizarea zonei strâmtorilor. Notăm că proectul acesta de statut, a fost și este sus­ținut de către toate puterile aliate, de­oarece el corespun­de interselor generale. Pute­­rile aliate urmăresc să asi­gure o deplină circulație a năvilor tuturor națiunilor, deci sub orice pavilion, în Strâmtori, — fie din marea Neagră în marea Egee și Me­diterană, fie din Mediterană, sau Eljee, în marea Neagră, in orice epocă și situație. Cu toate că Turcia a refu­zat să expună punctul ei de vedere, dovedind prin aceas­ta o neîncredere nejustifica­­tă și lipsită de tact și elegan­tă, față de reprezentanții ce­lorlalte puteri, — Rusia so­­vietistă, prin plasei primu­lui ei desenat, și-a luat sarci­na să expună teza ruso-tur­­că... pe baza clauzelor pactu­lui de la Angora î­ în rezemat, Cicerin a sus­­ținut deplina suveranitate a Turciei asupra strâmtorilor, cu dreptul acestui stat de a ridica fortifica­țiinii, atât pe partea asiatică. Cât și pe par­­tea europeană; libertatea na­ Vifjațiunei în canaluri a va­selor comerciale; dar inter­zicerea vaselor de război de a pătrunde în marea Neonia. Deosebirea între proectul , de statut ruso-turc și proiec­tul de statut al Marei și Mi­cei înțelegeri, este conside­rabilă. Aliații și în special, România, nu pot admite nici suveranitatea Turciei la strâmtori, nici transformarea mărei Negre într’o „mare clausum“, de­oarece în cazul acesta, eșirea noastră la mă­rile orientale ar fi oricând periclitată și apoi internațio­nalizarea Dunărei ar suferi consecințe imediate, în dau­na tuturor statelor riverane ca marele fluviu, ca și al u­­nor state neriverane. Rămâne să vedem ce ati­tudine vor lua puterile alia­te, în cazul când Turcia va susține aceeaș teză, ca Rusia sovietistă și dacă ambele sta­te vor rămâne intransigente în punctul lor de vedere. Conferința de la Lausanne a intrat într-o fază hotărîtoare. Fapt îmbucurător este că acordul intre aliați se men­ține în toate chestiile impor­tante și dacă o ruptură se va produce, vina va cădea asu­pra blocului ruso-turc. Câți membri ara partidul comunist în Rusia sovietică Oficiosul „Isvestia” din Mos­cova spune că după purifdirea partidului făcându-se numără­toarea membrilor partidului co­munist rus s-a constatat că numără vreo 400.000 de mem­bri. Din 560.970 membri au ră­mas în partid 422.875. In ter­men mediu 46.5 la sută din membri sunt lucrători, 24 la sută țărani, 24.2 la sută funcți­onari și 5.3 la sută de diferi­te profesiuni. Față de scăderea numărului membrilor „Isves­­tia” decl­ară că nu pune preț pe numărul membrilor, ci pe cali­tatea lor. Pretențiile turcilor sau... turcu ’« copac. MOZAICURI PIERDERI DE OAMENI DE PE URMA ANIMALELOR SĂL­BATICE IN INDIA.­­ După sta­tisticile făcute de Indiile Bri­tanice, mortalitatea pricinuită de atacurile animalelor sălbati­ce în cursul anului 1921 a fost de 3360 față de 3339 din anul precedent. Cifrele arată o cons­tanță extraordinară. Majoritatea cazurilor trebuesc puse în sarcina tigrilor, adică 1451; leoparzilor le revin 560 de cazuri, lupilor le revin 560 de cazuri, urșilor 69, elefanților 70, hienelor 10. Mușcăturile de șerpi nu sunt cuprinse în cifrele aces­tea. Cifra lor, deși din 1920 până la 1921 a scăzut, e totuși extra­ordinar de mare; ea era în 1921 de 19.396 față de 20.043 în anul precedent. UN NOU MESSIA— „Messia­­niști“ se numesc partizanii unei secte religioase, fundate de un pietrar de 60 ani din Ucraina, cari, după cum spun ziarele, așteaptă reîntoarcerea lui Mes­­ss­a în anul 1962. „Messianiștii” numără deja peste 3000 de mem­bri­ și vor să emigreze in Pa­lestina. Un monument lui Take Ionescu în Capitală Comitetul executiv al parti­dului democrat a deschis o listă de subscripție, din al cărei pro­­dus se va constitui un fond pen­tru ridicarea unui măreț monu­ment, in Capitală, mult regre­tatului dispărut Take Ionescu. Va fi ui meritat omagiu me­moriei unuia din cei mai stră­luciți fii ai neamului și totdeo­dată un semn concret că româ­nii nu uită pe aceia cari își con­sacră viața binet ai patriei. Trebui subliniat faptul că în multe părți ale țărei s’au consti­tuit comitete, spre a strânge fon­duri și a alimenta subscripția a­­r­easea Iată o acț­une care este bine să fie generalizată, fiindcă denotă conștiința recunoștinței datorite marilor slujitori ai nea­­mului. Victor Bălănescu 2.500 De la o adunare a preo­ților din Capitală și juși Ilfov ne-a­ prezentat pr. C. Dumitrescu o listă în care au subscris câte 200 lei protoereul G. Popes­­­­­cu, câte 100 lei pr. C. Dumitrescu, D. Georges­­cu, D. Moșoaia, G. Geor­­­­gescu, Hr. Gann, N. Mari­­nescu-Frăsinei , câte 60 lei pr. Șt. Georgescu, câte 50 lei pr. I.­­Geor­­gescu, G. Gheorghiu, C. Busuioc, At. Popescu, C. Diaconescu, I. Florescu, câte 40 lei pr. Marca Georgescu, Popescu, Io­­nescu, Const. Gr. Popes­­cu, Zah. Popescu, C. Cos­­tăchescu, Moise Bărbu­­lescu, Nicolau, D. Papa­­dopol; câte 30 lei pr. M. Ionescu, Teodor Sache­­larie, St. Chinescu; câte 20 lei pr. A. Pop-Cerni­­ca, M. Plătăreanu, Prot. Vintilescu, Ionescu, Po­­opescu, C. Teodor­escu, C. Georgescu, Sachelarie, Chiriac Bidoianu, M. Ta­­ceanu, Popescu, N. Stă­­nescu, Vasilescu, G. Bo­tez, M. Dumitrescu : câte 10 lei, pr. Mihail lonesc * cu, L Petrescu, Aposto­­lescu, Ghe Traănesc­u, Po­pescu, Bobulescu, Stă­­nescu, I. Dumitrescu; câta 5 lei pr. D. Zamfi­­resen, Anastasiu, nettes cifrabil 20 lei, în total 2 110 Total 4.010 Suma din urmă 1.513.840.75 Total general 1.518.450.75 Declarația lui Cicerin în chestia Basarabiei Cicerin, comisarul sovie­­tist rus deja externe, abia sosit la­ Lausanne, a decla­rat într-un interview că gu­vernul din Moscova menține punctul său de vedere în chestia Basarabiei, că el nu înțelege să lege chestia de­­zarmărei de renunțarea la provincia dintre Prut și Nis­tru. Basarabia aparține de drept și de fapt, României și încăpățânarea sovietelor ru­se de a susține mereu că a­­ceastă provincie a fost ane­xată de noi, pe nedrept și prin forță, dovedește că ele nu au spiritul justiției și ur­măresc o politică, care e de­parte de a favoriza reluarea raporturilor normale cu toți vecinii dela vest și în parti­cular, cu România. Dacă, la Moscova, ar domni bunul simț politic, n’am fi înregis­trat declarația recentă a lui Cicerin. Toate statele din grupul Micei înțelegeri, trăesc pe baza tratatelor internaționa­le și expansiunea lor, în li­mitele naționale ce le sunt fixate, e firească și nu jig­nește dreptul. Rușii nu vor să înțeleagă că teza lor im­perialistă nu se poate spri­jini pe nici un argument se­rios și temeinic. Regiiunea cuprinsă între Prut și Nistru a fost veacuri de-a rândul sub stăpânirea domnilor Moldovei și ai Munteniei , iar în 1812, când Rusia țaristă a luat-o în stă­­pânire, în urma unui război fericit întreprins împotriva Turciei, voința locuitorilor nu a fost luată în considera­ție. Anexiunea din 1812 a fost nulă în drept, căci de teritoriile, acelea nu dispu­nea imperiul otoman și deci el nu putea să le cedeze în­vingătorului de la sud. La congresul de la­ Carlo­­vitz din 1699 și în 1712, când s-a pus chestia anexării o­­rașului Soroca, din nordul Basarabiei, de către turci, guvernul din Constantinopol a renunțat la proectul ane­­xiunei sub cuvânt că Turcia nu are nici o calitate spre a dispune de teritoriul princi­patelor române. Turcia, în adevăr, uzurpa­se partea de sud a­ Basara­biei, dar țarul Petru cel Ma­re, prin tratatul de la 12 A­­prilie 1711, încheiat cu Di­­mitrie Cantemir, domnul Moldovei, și-a luat angaja­­mentul să intervină la Poar­tă, în sensul ca aceasta să retrocedeze Moldovei ținutu­rile de la sud. După aceea, Rusia a săvârșit două acți­uni în 1812 și 1877, imorale și injuste. împotriva acestor acțiuni imorale și injuste, România mică de ori nu a putut să întreprindă nimic , dar în 1­918 evenimentele au favo­rizat revenirea la situația de drept normal. România a făcut ceva mai mult: a con­sultat dorința locuitorilor Basarabiei, spre a se pece­tlui și mai bine actul reuni­­rei. Consultarea a fost pe de­plin favorabilă nouă. Apoi, a intervenit tratatul dela 28 octombrie 1920, semnat la Paris, în care s’a recunoscut de­ către toate marile puteri aliate, că din punctul de ve­dere geografic, etnografic, is­toric și economic și în ur­ma dorinței manifestate de populație, reunirea Basara­biei la România e pe deplin justificată. Și cu toate acestea sovie­tele rusești, prin glasul lui Cicerin, contestă dreptul nostru, fără să poată invoca vre-un argument valabil. Cum însă politica soviete­lor a variat atât de mult, în ultimul timp, în toate direc­țiile, avem credința că și în chestia Basarabiei, se va produce o variație: înțelepciunea este totdea­una așteptată în Rusia so­vietistă... Simple însemnări Un soldat s-a sinucis, zilele trecute în parcul „Ca­ro”. In carnetul lui de buzunar, familia a găsit lucruri pe cari a socotit nimerit să mi le arate. Aim citit rândurile în cari si­nucisul Nicolas Avraimos, soldat die reg. 1 geniu,­­ lucrând ziua la atelierele de specialități și noaptea la uzina de gaz, — spu­ne că, in neputință de a suporta o asemenea muncă, preferă să moară, de­cât să fugă, de la da­torie, făcându-se râsul lumii. Trista spovedanie, scrisă de mâna lui de om simplu, cu cre­ionul, închee cu părerea de rău că nimeni nu a voit să ia seama la nefericirea lui și cu cuvinte­le : „Trăiască Patria !“ J­urisprudențe­le cari se­­ re­­iază zilnic sunt nu numai foarte numeroase, dar și de cele mai variate opețe. In Franța, un cetățean a dat în judecată, zilele trecute, pe un altul, pentru motivul că acesta din urmă, în cursul unei certe, i-a strigat: „Ești un Landru !". Tribunalul a găsit că recla­mantul are dreptate să ceară satisfacție și a condamnat pe pârât la amendă și cheltuelli de judecată, stabilind astfel că cu­­vânt­ul „Landru“ este o insultă. Masca da fer Chiu împiedică germanii controlul aliaților Seafield. 5. — Comentarii­le nedemne ale presei ger­­mane asupra amenzilor im­puse de aliați pentru condui­ta populației germane față de personalul comisiunei de control interaliate sunt de­sigur bazate pe faptul că nu se cunoaște încă precis de către toată lumea modul violent și blamabil cu care au fost împiedicați agenții militari ai acestei c omisiuni de a-și îndeplini obligațiuni­le lor. Asupra trei cazuri mai importante, s’a atras atenția guvernului german însă re­zultatele au fost în genere nesatisfăcătoare. Trebuie a­­mintit incidentul din Stettin din 17 iulie, și anume când militarii germani nu numai că au căutat cu forța să îm­piedice ofițerii aliați de a cer­ceta materialul de război și armele ascunse, dar i-a și isgonit, pe când poliția ger­mană se abținea ca să inter­­vie. împrejurările au fost de așa natură că au forțat a­­liații să aplice­­ aceste a­­menzi. Guvernul maghiar și re­­­­­­parațiunile Budapesta, 5 — (Riador). A­­genția telegrafică ungară comu­­ni­că următoarele : Planul proectat de partidul guvernamental de a aduce în desbaterile parlamentului chesti­unea reparapanilor, a produs o mare nemulțumire în presa din întreaga Ungarie. Ziarul de o­­pozție ,,Nemzeti Ujsag“ scrie că­ reparațiunile constitue o chesti­une asupra căreia nu pot exista divergențe între diferitele parti­­­de. Dacă un guvern oare­care ar primi exigențele proect­ului de reparațiuni, el ar fi imediat răsturnat de indignarea genera­­lă. Ziarul liberal ,,Az Ujsag“ constată că fiecare partid pro­testează în contra reparatiuni­­lor. Deasemenea parlamentul va­ protesta in contra lor chiar in timpul conferinței din Lausan­ne. Această acțiune va fi susți­nută și de partidul social-demo­­crat. m Ziarele maghiare din Buda­­pesta scria, că deputatul majori­tar T. Eckhardt a propus guver­nului să intre ta tratative cu o­­poziția pentru a o îndupleca ca la cea dintâi ședință a Adunărei Naționale să declare că Ungaria nu e în stare să plătească repa­­rațiunile și prin urmare să fie rugați aliații să renunțe la aces­te pretențiuni. Ziarul ,,Nemzeti Újság" e in­format, că guvernul e hotărât să demisioneze in cazul când Un­garia ar fi obligată să plătească repa­rațiunile, , FILME Se știe câte buclucuri fac ex­pertizele la marile procese. Dacă e vorba de examinări grafice, un expert foarte distins declară ab­solut autentic un testament pe care alt expert egal de distins I­ găsește un fals îndrâ­nci. Un­i £ al treilea expert reia versiunea celui dintât, un al patrulea pe a celui de al doilea, și așa mai în­colo. Când se judecă avorturile, un încdio specialist afirmă c’a fost crimă, altul tot așa de spe­cialist crede într’o împrejurare Involuntară. Intrăm proces de o­­trăvire, un expert atribue arse­nicul găsit, în corpul răposatului unei manopere criminale, pe când altul vede o simplă intoxi­care cu arsenicul din culorile lucrărilor din jurul patului, — cazul unui proces celebru din Franța, reluat în discuție zilele acestea în Franța. Cine vrea să se convingă cât de relative sunt concluziile­­ specialiștilor și cu ce băgare de seamă trebuesc folosite, n’are de­cât să citească vollumul apărut de curând al d-rului Locard, șeful poliției ști­ințifice din Lyon, unul din cei mai competinți in materie. O expertiză­ ciudată s’a văzut zilele acestea in presă. Un de­legat al serviciului de recunoa­ștere și recuperare al materia­­lelor­ din Ungaria, ridicate de maghiari din România în tim­pul ocupațîunei inamice, s­a îna­poiat de la Budapesta, unde a re­cunoscut diferite fabrici și nu­meroase animale, cai, boi, etc. ce ne vor fi restituite. De­sigur că chiar a­ recu­noaște o fabrică este un merit, fiindcă multe motoare și mașini seamănă între ele. Din fericire, ungurii sunt cam mărginiți nu au putut lăsa pe loc semnele evi­dente cari au stalbilit identitatea obiectelor tehnice. Sunt însă mult mai greu de recunoscut a­­nimalele: cai, boi, vaci, “tc., cami poartă mai puține semne distinc­tive și reclamă cunoștințe mai vaste, spre a fi recunoscute. Din acest punct de vedere meritul ex­pertului e foarte mare­ De altfel, dacă fabrica n’o fi putut să-și manifeste recunoștința, ne gân­dim cu ce emoțiune bietele ani­male vor fi primit vestea care se mântuia în sfârșit de persecuția bipedelor maghiare, inferioare patrupedelor din multe puncte de vedere, Don Jósé, 5 Decembrie Ședința conferinței de la Lausanne, rezervată exame­nului statutului strâmtori­­lor, a fost caracterizată prin atitudinea necuviincioasă a delegației turcești. Ismet pașa a lăsat pe Cicerin să pledeze cauza Turciei și el a refuzat să precizeze care e teza turcă în chestia strâm­­torilor. Lordul Curzon a atras a­­tențiunea lui Ismet pașa că el manifestă fățiș o lipsă de respect și de încredere față de planul conferinței și a­­ceastă atitudine ar putea să aibă consecințe. Cicerin a fost acela, care, bazat pe pactul de la Ango­ra, a cerut deplina suvera­nitate a Turciei asupra re­giunei strâmtorilor și trans­formarea Mărei Negre în „mare clausum“. Comisarul de la externe sovietist, atin­gând chestia ocupațiunii Constantinopolului și a re­giunei strâmtorilor, a alune­cat pe panta amenințărilor. Lordul Garzon a scos în re­lief ciudata situație a Tur­ciei, care a lăsat pe Rusia să-i servească de avocat la conferință . Conferința a atins un punct critic și nu a excluși o criză. D. Duca, șeful dele­gației noastre, a expus punc­tul de vedere al României România nu admite ca Marea Neagră să fie închisă (mare c­onsum), de­oarece, în cazul opus, internaționali­zarea Dunărei ar suferi și toate interesele statelor ar fi lovite. România a cerut li­bertatea navigației în strâm­tori pentru toate vasele, fie comerciale, fie de război și demilitarizarea regiunei strâmtorilor. Aliații susțin acelaș punct, de vedere. De­legații aliaților s’au Întrunit spre a examina noua situa*­ție. E inexact că s’au ivit ne* înțelegeri intre lordul Duram și d. Barrere. In Grecia, generalii­­ reg­lați au fost puși în libertate. Guvernul britanic susține că el n’a intervenit, la Atena, nici în favoarea menținerea regalității, nici in favoarea republicei. Guvernul portughez abia constituie :«i-a dat demis!«. Problemele presei In afară de problemele ge­­­­nerale ale societăței, pe care le desbate ,cu demnitate spri­jinind prin soluțiunile ce le dă și îndrumând în ace­­laș timp pe calea dreptei de­mocrații pe guvernanți, pre­sa mai are și problemale ei speciale, profesionale. De acestea se ocupă tot în vederea isbândirei celorlalte, pentru că de o bună așezare a profesiunei ziaristice de­pinde, în­­ primul rând, succe­sul luptei pe care presa o du­ce­­ în vederea realizarei prin­cipiilor de echitabila organi­zare socială. Cel dintâi congres general al presei din România a dat putință și marelui public să cunoască problemele profe­sionale ale presei. Ziariștii din toate unghiu­rile țarei noastre, fără­ deo­sebire de credință politică și­­ mai presus de ele, au fost­­ pătrunși de o singură și o mare idee precumpănitoare : • asigurarea prestigiului pro­fesional în raporturile cu co- ■ [UNK]­lectivitatea celorlalți cetă­­­­țeni și, pe temeiul acestui­­ prestigiu, împiedicarea și in­­s­lăturarea elementelor sau motivelor care urmăresc știr­birea libertăței scrisului zia­ristic. Congresul a făcut atenți pe oamenii politici ai Româ­niei că îngrădirea libertăți­lor presei ar fi o măsura per­fect corespunzătoare unei reacționare lovituri de stat O astfel de lovitură ar înlă­tură, de­sigur, de la partici­parea la viața publică a sta­tului păturile largi cetățe­nești, și ar reduce gospodă­ria țărei la o minoritate dic­tatorială care ar întruni un regim de abuzuri și fără­de­legi. Congresul a mai afirmat limpede și categoric că zia­riștii României nu înțeleg să­­ fugă de răspundere, pe care și-o asumă în întregime și după care sunt gata sa dea ori și când seama în fața ju­riului popular, singura justi­ție de opinie publică îndrep­tățită constituțional să ju­dece pe ziariști. In acest spirit au urmat desbaterile congresului pre­sei, care s-a maii ocupat de industria tiparului și a hâr­tiei, arătând neajunsurile mari pe cari publicistica le îndură de pe urma prețuri­lor excepționale de azi și ex­primând temeri îndreptățite asupra perspectivelor intelec­tuale și culturale ale țării și poporului nostru la viitor. Factorii răspunzători ai țării vor trebu­i să fie sea­mă de aceste postulate și revendicări, cari sunt în le­gătură cu însuși în­teresul superior al țării, iar cetățe­nii sunt chemați să se aso­cieze ei înșiși la acțiunea pornită de societățile de pre­să din­ întreaga țară, pentru că sunt în joc interese pro­funde și mari, în primul rând interesul de civilizația și propășire democratică a poporului românesc. Leon­tin Diesen Caftiți la Ultima Qrik Faza Sa a [fitt in lam Tratatul militar secret rusă­se mai există Lafayette. 5. —■ Ambasa­dorul Germaniei la Londra, desmințind știrea publicată de Daily Mail cu privire la existența unui tratat militar secret ruso-v­erman, ziarul citat afirmă "din nou că de­ține știrea din isvor care nu poate fi desmințit. 1­ll"t’Er’r",Mg"!.­.1 .'.'JJgBBgaO Hiena și Berlinul, văzute azi... — m­isinnirile unui silitor —­­VIII Dacă, într'o seară, între orei © Î i și 8, un străin s'ar­ opri în parte animatul colț pe cared alcătuiesc Friedrichstrasse cu Unter den Linden, ar avea în­treagă viața Berlinului, prinsă intrut­ crâmpeiu foarte suges­tiv. Nota dominantă o dau, în Intervalul de tim­p menționat, vânzătorii de ziare, — bătrâni și­ bătrâne, — cari uneori poar­tă, agățașe de gât, o placă de metal cu numele ziarului. Tre­buie să auzi odată pe una­ din a­­ceste vânzătoare pronunțând, într'un argot“ special, „Acht Uhr Abendblatt“, spre a nu o mai uita niciodată. Pe dinaintea marilor prăvălii și a vitrinelor, sub lumina vie a becurilor electrice, trece, în văluri, o mulțime grăbită, fie­care drumeț ducând cel puțin un pachet. Mișcarea foarte ani­mată, dă­nuește; ea nu e mai puțin intensă cu ajutorul tram­vaielor, a omnibuse­ tor ca impe­rială și a trenului subteran, toa­te alergând înțesate, în țoțșiș direcțiunile. Frigul grăbește pa­­­șii acestei năvala de oameni, ca­ri ies de pretutindeni și cari, d­upă o zi de muncă, aleargă acasă. Aci nu se face, pe străzi, economia de lumină electrică la care e obligată Viena. Ora 9, într-un restaurant oare­care. Capetele oamenilor, — nu fac absolut nici o răutate când observ că imensa majoritate sunt pleșuve, — stau plecate spre farfuria cu nelipsita supă, ori spre o friptură­­­ cu două­­trei feluri de garnituri— dar de la care niciodată nu lipsesc cartofii , cartofii sunt inevita­bili, sub diferite forme. In țara berii, vinul se vede foarte rar la masă, și aș putea zice deloc în timpul mâncării. El se bea aparte ; am putut con­stata că iubitorii lui nu lipsesc de fel și că, uneori, il gustă mai mult decât trebuie. Desertul, prăjituri, fructe sau brânzeturi cu unt, și apoi o băutură căreia i se zice ,;Mcka“, fără să reușească însă vreodată să fie cafeaua cunoscută de noi.­­ i .1 . Halba golită se înlocuiește tot­­deauna cu alta plină, și oame­nii, cu fetele aprinse și cu gru­mazii dezvoltați, încep să vor­bească, întârziind cu o țigară mare de foi în gură. Ascultându-i, urmărind­­ ins­trucțiunea frazei, nu se poate să nu-ți amintești, surâzând, de gluma pe care Chateaubriand a făcut-o­ de mult. Lucrul se petrecea la Praga , atrăgând atențiunea unui prie­ten asupra unui conversațium în limba germană, care se des­fășura lângă el, autorul „Celui din urmă Abenceras” i-a expli­cat amicului său că nu-i vorba nicidecum de vreo dispută, dar că „domnii caută predicatul” .... ♦ Cuviința de care atâția au vorbit, se poate spune că se mai găsește și azi in localurile din Berlin­ — cu condițiunea ca chelnerul să nu bage de seamă că ești străin. E însă ceva care nu se mai găsește azi în capitala Germa­niei . Mari afișe tipărite, puse pretutindeni, in toate localurile de consumațiune, te îndeamnă stăruitor „să-ți păzești singur haina și pălăria — puse în cu­ier­ — de­oarece direcțiunea nu garantează de ele". E o sussL­bilă modificare de moravuri, ale cărei pricini n'am putința să le determin acum. Sunt restaurante unde orches­tra cântă și la dejun și seara. Frecventate mai ales de străini, ele se numesc „Kempinski“, „Victoria“, Torndorf“ sau „Lin­den“ și servesc o masă pentru o sumă care­ în mijlociu eiste 1800—2000 de mărci. Sunt și alte restaurante, aces­tea specific germane, — „Fran­ziskaner Leistbräu“, „Pschorr" sau „Zum Heidelberger” — un­de nu e orchestră dar unde, pe pereți, găsești câteodată, expuse în văz, litografii înfățișând pe Hindemburg, pe Ludendorf, ori întâlnești,­­ ca în adunările de vânători, — câte o superbă pe­reche de coarne de cerb, aran­jată pe postav verde, ori câte un cap de mistreț, împăiat cu meșteșug. Golind­a nu știu câ­­te o halbă și aprinzând din nou țigara de foi, clienți bătrâni ai acestor vechi localuri își poves­tesc pe îndelete, cu exclamații dese și cu râsete zgomotoase, în­tâmplările de peste zi, sau amin­tiri de mult, ori întind, tacticos și clătinând capul rar, pietrele unui domino. Chelnerul, cu blu­za albă, om vrăstnic și el, le dă târcoale, luând parte indirect la taifas, le aruncă, priviri pr­e-scricole, aspecte speciale, un domn, cu umerii lați, linia cetii tare, tuns scurt și cu pieptul scos pravite, s’a ridicat de la masă și, înainte de a pleca, stă puțin de vorbă cu alți doi cari mai rămân. Cei doi inși stau în picioare înaintea lui, drept, cu mâinile lipite, șî-i privesc țintă în ochi, fără să clipească par’că­­ ofițerul, — sunt militarii îm­brăcați civil, păstrând încă, în mod vădit, ierar­hia chiar în viața de afară. La altă­ masă, soțul cu soția, — oameni de vârstă mijlocie sau poate chiar numai un domn și o cucoană prieteni. Au mân­cat cu poftă, — toți germanii mănâncă solid — au băut la fel, —­ și vor mai bea, —— și acum își vorbesc, ochi în ochi, țin­ân­­du-se de mână, fericiți. Li fu­mează­ că de­ aceia e bărbat, ea se joacă cu mâna lui, privind în gol, și câteodată nimic n’o îm­piedică să-și sprijine capul pe umărul lui, pentru ca el, cuprin­zând-o de mijloc, s’o țină, așa, o jumătate de oră,a Vrei să schimbi puțin decorul Și ieși să bei o „uioka“ într’un „Kaffé”. La o mică distanță, pe Friedrichstrasse, e . Kaiser Kaf­fe“. Aci cântă seara o orchestră jos, și alta în sala de sus. Lume are mesele pline, mai m­ult de, femei de­cât de bărbați, și, a­­­jutat de directorul localului, te plasezi. Iți trebuie un pic de noroc, să cazi pe lângă fereas­tră, în orice caz să ai chip să vezi afară în stradă. Asiști la o foarte ciudată defi­lare care se face pe trotuarul viu luminat din fața ta. Trec pere­chi sau bande întregi, — cari se înșiruie, f­ăcându-și loc, — câte un grăbit, cu gulerul pal­tonului ridicat încălzindu-și na­­­sul cu pipă, și trec, mai ales, făpturi pe cari nu știu cum le-ași putea numi altfel decât profesioniste, ale amorului. Dacă le menționez, o fac. nu­mai pentru cuvântul că numă­rul lor e considerabil în Ber­lin și pentru că existența lor a­­colo este un simptom. Intr’un „manteau“ modest. — care a costat totuși destule mărci. — sau într’o blană făcută in vre­­m­uri mai bune, ele se duc și revin — incrucișându-se între ele — apărând mereu înaintea ferestrei, în lumina tare cand se arată figurile, învinețite de frig și degradate de mult fard, de suferințe de tot felul sau de vi­ciu, ori de toate aceste prierit la un loc. Friedrichstrasse, —­ aproape pe tot cuprinsul, dar Mai ales ]a hutretărirea cu Unter den Lin­denegti,—§­ are grijă de pabwp,­­mujța, fum «de, țyUin. Treci prm-den și cu Mittelstrasse — ca și Leijpzigerstrassel, cu localurile­­ lor interlope și cu clientela spe­­cială amintesc călătorului un spectacol aproape uniform, pre­zent în toate marile centre eu­ropene ; porțiunea aceasta sea­mănă cu ceea ce am văzut în ve­cinătatea uriașei Stephanski­r­­che, din Viena, cu furnicarul­­ ei de pasări de noapte, sau pe­­ Grande rue de Péra, din Con­­s­tUmb­opol, în preajma grădi­­i­nei „Prin­s Champs”, ori la Var­șovia, ,pe „Allée de Jerusaleme“. j Veterani mânuitori ai cuțitu­­l­­ui și abili operatori de buzu­­­­nare, șofeuri fără căpătâiu și­ dansatori cu obrazul ca lămâia,­­ toată pleava, care apare mimat noaptea, pe la răspântii, stă vâ­râtă­­m „barurile“ unde, alături de asemenea femei, se servesc alcooluri tari, unde intră obi­­­­cinuit oameni cari nu mai au­­ nimic de pierdut și pentru cari cocaina e tot așa de trebuin­cioasă ca și pâinea. Intr’unul din aceste localuri, — pe unde nu puteam să nu trec, — am întâlnit privirile semnificative ale câtorva clien­ți, cari și-au făcut­ datoria să­­ mă urmă­cească la eșire, o bună­­ bucată de drum. O trăsură m’a­­ scăpat de o întovărășire neaș­­­teptată, necerută de mine, în­­ niciam .tag. §i ssalta tija partea­­ „1111“ Nr­. 279 din 7 Decemb. 1922 CUPON pentru asigurarea cartel­ de invaliditate permanentă, pro­venită din accidente ,te trent tramvaie, vapoare și automo­bile cu începere dela 10 Decem­brie 1922 cu suma de : Iei 30.0§O (treizeci mi­)i . Numele și pronumele . Ocurvațiunea și «dresa, ț N. N­. — Acest cupon destinat« a fi trimis împreună ev. suma­­ de li lei, Soc. Română de mi­­,­­­gurări STEAUA ROMANIEI, Str. Carol No. 19, asigură pe cititorul expeditor contra inva­­­.­lidităț­i, până­ la 1 Decembrie­ 19211, cu condiția de a avea fi< 'orice moment .'cete. din urmă /fl? . cupoane. ț unor oameni față de cari scrupuloasele', autorități berli­­neze s’au dovedit, nu odată, nu­,­putincioase. M. NEGRU

Next