Viitorul, mai 1913 (Anul 7, nr. 1875-1907)
1913-05-01 / nr. 1875
Amil ai șaselea- No, 1379 Linia corp 7 pa o coloană In pagina II -I . .TT BO bani Linia corp 7 pa o coloană în pagina IV . . . ... 30 bani Insertim raclama pagina DI linia . . . 2 lei bani In țară . • • In străinătate • I an an 18 Lei an an 30 Leinngean luni 9 Lei instate . . an an an juei................seane luni 18 Le Abonamentele încep la 1 sl 15 alelecarei Ioni 5 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA tttercuri 4 filaiu 11Î4, BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA bani ADUNCIURI COMERCIALE M OM *V!Pm TOTI VEDERI DIN MONASTIR Sus: Strada «Puntea Neagră». Jos: Cheiul lui Drag.. In jurul Monastirului, —•aș ocupat de sîrbi și pro- Q8 de bulgari — aceștia n urmă și-au COQpup^»* jum apucatele. ^anc B———a——————— — ——————— SILISTRA mm simbol! Reluînd o parte din declarațiunile facute de d. Ion I. C. Bratianu ziaristului italiano Barzini, «La Roumanie», dă o interpretare pe care nu are cuvintelor șefului partidului liberal privitoare la Silistra. Drept răspuns autorizat, „Independența Română", a publicat un comunicat, pe care noi l am reprodus, în care se afirma lămurit că șeful partidului liberal n’a înțeles să facă din Silistra singurul obiect al revendicărilor noastre. Se adaogă în acel comunicat, pentru lămurirea și mai precisă a lucrurilor, că se făcuse din Silistra un simbol de care erau legate prestigiul și forța Romîniei, într-un moment în care Bulgaria admitea întreaga rectificare de frontieră cerută de noi, dar refuza categoric cedarea Silistrei. Aceasta este interpretarea exactă a declarațiunei d-lui Ion Bratianu, căreia o anume presă încearcă să’i dea, după atîta vreme, un înțeles care nu l’a avut și nici nu’l are, dar care convine acelora ce se văd izolați în acceptarea unei soluții, atît de mult în desacord cu sentimentul unanim al țarei. * Silistra făcea parte din totalul revendicărilor noastre. Silistra însemna, în întregul frontierei strategice pe care o ceream, desăvirșirea apărărei Dobrogei, fiind-că dădea putința așezărei în siguranța a celui de al doilea capăt al podului militar peste Dunăre. Silistra, în totalul revendicărilor Romîniei, asigura cu adevărat stăpînirei noastre cheia Dobrogei, înlesnind apărarea provinciei transdanubiane împotriva fanteziilor de mîine ale șovinismului bulgar. Nu s’a înțeles, însă, niciodată că Silistra singură, cu o zonă înconjurătoare de trei kilometri, înseamnă singura revendicare serioasă a Romîniei, înaintea căreia guvernul să poată face sacrificiul rectificărei restului de frontieră, precis formulată chiar și în minimul revendicărilor Romîniei. i * Nu în înțelesul acesta Silistra era un simbol, atunci cînd d. Ion Bratianu a făcut ziaristului italian Barzini declarațiunile, reamintite dăunăzi de către „La Roumanie“. Silistra era un simbol, de care era legat prestigiul și forța Romîniei, fiindcă Bulgaria cedînd totul cerut de noi și refuzînd în schimb cetatea dunăreană, Silistra simboliza atunci întregul revendicărilor romînești, care fără Silistra perdeau o mare parte din importanța lor strategica. Romînia nu a cerut o rectificare de frontieră oarecare numai din dorința ca să-și mărească teritoriul cu cîțiva kilometri mai mult sau mai puțin. Romînia a cerut o rectificare de frontieră strategică, care tocmai pentru acest cuvînt era una și indivizibilă de la Mare pînă la Dunăre cu Silistra, care încheia astfel ermetic frontiera noastră dobrogeană. Reprezintînd totalul revendicărilor noastre, Silistra era în adevăr simbolul de care se lega prestigiul și forța Romîniei, în înțelesul obținerei cu orice preț a întregei frontiere strategice de la Mare la Dunăre cu Silistra, dar nu numai Silistra. Salutul II și 11... PRINȚUL CAROL LA ROMA. A. S. R. Prințul Carol călătorește în Italia. In țara artei și a frumosului, în acel colț de pămînt unde nobila latinitate trăește în milenara ei vigoare, și unde orice cetate e un capitol din istoria eternei frumuseți, prințul român călătorește, îmbogățindu-și sufletul său de elită cu mirajul celei mai desăvirșite civilizații și celei mai vechi culturi. Primirea oficială, ce i s'a făcut în Roma, a fost o cinste de care toți romînii se simt adinc pătrunși. Iar entusiasmul sincer al populațiunei italiane, care a însoțit primirea oficialâ, dovedește cît de adinei sunt legăturile de singe dintre cele două popoare , dintre poporul mic de la Dunăre care e reprezentat prin Augustus Messager, și poporul cel șnarg care prin Regele său primește cu dragoste și cinste pe al nostru iubit Prinț. Entusiasmul cu care a fost primit în Cetatea Eternă. Prințul venit din provincia lui Traian, afecțiunea ce i s'a arătat de către toate persoanele marcante cu care El a venit în contact, ne dovedește că există un geniu al raselor care unește cu gâturi indisolubile pe aceia cari au o comună origină și aceiași strămoși, și că lingă diplomația rece, alături de oficialitatea severă, stă sufletul acela cald, stau imboldurile inimei cari fac reala unire dintre popoare. Poporul italian, sincer și entusiast, nobil prin origina lui, nobil prin selecta apreciere a tot ce e frumos, priimind pe Alteța Sa Regală Prințul Carol al Romîniei,cu pompei, cu iubire, cu entusiasm, ne-a dovedit că ne iubește, și că sferele înalte, împreună cu poporul de jos se unesc în același gînd și intr’o unică simțire pentru a îmbrățișa pe Prințul care vine din Romînia în Roma. Gestul nobil al nobilei Italin, este elocvent. El este o chezășie a armoniei indisolubile Ce leagă pe urmașii vechilor coloniști ai lui Traian de Cetatea Eternă, de p avântul latinităței care ne-a creat... — -- — ZAVRACURI Broșura „Viitorului** Citim în ziarul d-lui Bădăran: „Ni se spune că „Viitorul“ va scoate în broșură discursul d-lui Carp dela Senat ți a d-lui Filipescu dela Eforie“. I s’a spus greșit și de aceea „Presa* este și de data aceasta prost informată. „Viitorul“ va scoate în adevăr o broșură dar nu cu discursul d-lui Carp nici cu acel al d-lui Filipescu, ci cu nenumăratele afaceri ale d-lui Bădărău. Realitatea d-lui Arion „Epoca* vorbește în numărul de ieri de realitatea d-lui C. C. Arion față de d-nul P. Carp. „Epoca* poate fi liniștită. Suntem pozitiv informați, [din sursă autorizată, că d. C. C. Arion nu a ieșit. Afaceri personale Ziarul d-lui Marghiloman spune că în acțiunea d-lui Carp contra guvernului, nu e vorba de interesele Romîniei, ci de interese politice personale. Suntem de acord. D-l P. Carp ține să împiedece cu orice «preț afacerile personale ale miniștrilor prea deoediați. HOTE Aristizza la Paris Eram informați și noi—dar „Rampa” revine cu amănunte — despre frumoasa sărbătoare romînească de la Paris în care eroina aplaudată a fost d-na Aristizza Romanescu, care se află de mai mult timp în capitala Franței. Corespondentul „Rampei“, d-na Matei Rusu comunică entusiasmul ce-a provocat chiar printre francezi cari nu știau romînește, declamarea d-nei Aristizza Romanescu, al cărui glas vibrator și dulce, a entusiasmat auditorul prin „Noapte bună !“ și „Somnoroase Păsărele“ A dat concursul d-șoarele Alica Cocea, Florica Cocea, Mioara Georgescu, d-nii Soerata Barozzi și d-șoara Barozzi, sora tînărului virtuos, d-șoara Romanitza, d-l Mihail Vulpescu; a urmat, apoi, dansuri Naționale care au provocat un adevărat delir. „Entusiasmul ajunsese, spune corespondentul din Paris, așa de mare, că publicul din balcon batea din palme tactul și striga în gura mare îndemnînd pe jucători și jucătoare.“ O reprezentație, deci, cu totul reușită, în care arta a fost îndeajuns slăvită pentru ca Francezii presenți să aibă o idee dreaptă despre simțul de frumos al romînilor, despre putința lor de a înțelege și a crea viața estetică. Dar această sărbătoare a artei romînești, in mijlocul Parisului, a avut o parte de umbră. La ea nu a asistat domnișoara Văcărescu, ale cărei opere făceau tocmai un punct din program, și nu a asistat nici ministrul Romîniei la Paris, invitat personal de marea noastră artistă. Nici un alt reprezentant al oficialităței romînești la Paris nu s’a scoborît din înălțimea sinecurelor lor pînă acolo ca să-și întrerupă ocupațiile, pe care încă nu le-au început, spre a asista la o serbare romînească cinstită cu talentul unei Aristizze Romanescu . Corespondentul român din care culegem aceste date informative are aparența de-a se indigna, de această desconsiderare a artei romînești, pornită tocmai de la aceia cari ar trebui, cel puțin de formă, să pară că se interesează de romînească artă! Aceasta ne face să credem că acest compatriot e foarte tînăr sau foarte idealist... In ambele cazuri cuvintele sale nu pot avea gravitatea mediocrităței pretențioase și solemne. Oare un înalt funcționar al statului, oare elita noastră,—aristrocrația slujbelor mari, a averei, sau a blazonului — n’avea altă ocupație mai utilă decit să se ocupe de artă, de teatru romînesc, de actorii romîni, de piesele romînești ? Dar de ce oare, la Paris, această elită și această oficialitate, ar încuraja arta noastră, cînd ea este aceași cu elita din țara, care știm că ocolește în mod admirabil, acel teatru în care cîțiva naivi se obstinează a face din limba noastră, o limbă artistică? Iată de ce noi socotim că din punct de vedere logic, oficialitatea din țări străine, trebue lăudată pentru spiritul de consecvență de care dă dovadă în toate împrejurările... Și nu înțelegem a blama tocmai cea ce ar trebui relevat ca o notă bună a spiritului logic de care dă dovadă o parte din îmbuibata noastră elită... Petronius. Terorizarea minoritatei PREȘEDINTELE CAMEREI LA CUVINTUL UNUI MEMBRU AL OPOZIȚIEI Catul actualei sesiuni paria să se manifesteze în Carcături de netolerantă, de oritătei fată de minoritate, denr de Sâmbătă e dovadă i, actuala Cameră e în propunere... »i trist este că tocmai un r i cad. Cantacuzino-Pașcanu,— un bărbat al cărui temperament flegmatic părea a-l feri de atitudini pătimașe, — este acela care, cu concursul majorităței, a căutat să nesocotească drepturile precise, regulamentare, ale minoritatii liberale. E o banalitate să se mai reamintească cum în parlamentele constituționale libertatea cuvîntului e sfîntă, inviolabilă. In totdeauna, sjrie toate regimurile, parlamentul român ți-a făcut o onoare din respectarea absolută a dreptului de a vorbi. A fost dat d-îu Cantacuzino-Pașcanu președintele actual al Camerei, să calce această libertate a cuvîntului, punînd la vot un proiect de lege asupra căruia un deputat al opoziției, d. I. T. Ghica, vorbea încă ț bh.și sfințise obicețiunile. .g. nOH*lift dűcnifi vntnmul os l di*. cufie, recunoașterea personalităței morale a unei societăți, se zice, de propagandă catolică. Și chestia în sine era destul de însemnată, întrucît se călca in mod fățiș regulamentul Camerei, care cere ca asemenea proiecte să fie însoțite de statutele societăței respective. Dar și mai însemnată e chestie de principiu, desconsiderarea ce se arată opoziției, al cărei rol e tocmeac să controleze lucrările Camerei. De aceea declarația d-lui Vintilă Bratianu că, în caz de recidivă, opoziția se va retrage de la desbaterile viitoare, precum și protestările energice ale întregei opoziții liberale, erau foarte îndreptățite. Să sperăm că asemenea acte regretabile de terorism nu se vor mai repeta. fiiliațla Jila Mirculești PENTRU D-L MINISTRU C. C. ARION Ni se scrie dl. Mărculești, jud. Ialomița, că locuitorii acestei comune s’au consfătuit pentru ca să protesteze contra schimbului de proprietate proiectat între Stat și d-l Dimitrie Seceleanu, fostul senator. Locuitorii doresc ca pe toate căile legale să intervie la biuroul Camerei,și a d-1 ministru C. Arien ca să oprească înfăptuirea acestui schimb, care este cu totul în contra intereselor Statului și al lor. D. proprietar, deși atitudinea locuitorilor a fost liniștită și demnă, dar temîndu-se că va avea răsunet, a denunțat-o Prefecturei de Ialomița, aceasta ca o instigațiune contra sa, iar Prefectura a delegat pe Administratorul de plasă cu cercetarea.La această cercetare d. Administrator a fost nevoit să constate că numiții locuitori n’au făcut altceva decît să uzeze de dreptul de consfătuire și petiționare garantat de Constituție și nu a putut lua nici o măsură contra lor, cum spera d. proprietar. Prin acest schimb, d. Seceleanu voește a lua peste 1200 pogoane din 2 moșii ale Statului vecine cu a d-sale, suprafață formată din luncă irigabilă care leagă cu Ialomița mai multe mii de hectare, cari nici odată nu vor mai putea fi irigabile fără această legătură. Locuitorii doresc să facă și dînșii irigațiuni și Statul îi pune în imposibilitate da a-și ajunge vre-odată acest vis al lor dacă ar face definitiv procesul de lege ce se găsește, trecut prin Senat și în curs la Cameră» Prin acest schimb, d. Seceleanu urmărește acapararea terenurilor ce se pot ușor iriga spre a împiedica pe locuitori să facă și ei lucrări similare, ca astfel să aibă brațele disponibile numai pentru munci la d-sa pe moșie. Credem și noi că d-l ministru al domeniilor va avea în vedere deprecierea ce se aduce moșiilor cărora li se înstrăinează accesul la rîul Ialomița și nu va lipsi pe locuitori de drepturile lor legitime in favoarea d-lui D. Seceleanu. Statul este dator să parceleze aceste lunci, să facă lucrări de irigare și să le predea locuitorilor contra plații costului lor, căci numai pe această cale s’ar încuraja munca intensivă și am putea să sperăm la vulgarizarea irigărilor, cari să ne puc la adăpost de anii secetoși. Nu cu lucrările cîtorva mari proprietari va prospera țara, ci cu introducerea lor in masa populațiunei. D EStifl intr-un articol al lui Ckmanceau publicat în L’Hocame libre . Franței îi trebue încă 450.000 de soldați pentru a sta la nivelul armatei germane. Acest nu se poate realiza fără serviciu de trei ani. Un agent de poliție francez numit Sébilla a refuzat premiul de 15.000 fr. oferit de guvernul belgian pentru prinderea banditului Wilnjart, motivînd refuzul, că el și ajutorii săi și-au făcut numai datoria. Sufragetele engleze devin din ce în ce mai violente. Ele au dat foc zilele trecute uneia din cele mai frumoase biserici din Londra: Simtă Catarina. Biserica a fost transformată în ruine. Gazeta Germaniei de Nord socotește efectivul armatei germane la 6410KX oameni, dar statistica oficială, cum afirmă Le Temps ne dă 652.376 oameni, pe cînd armata franceză activă este de 432.286 soldați și ofițeri. La Berna s’a întrunit ori o conferință comună a Parlamentarilor germani și francezi cari tind la o apropiere între aceste două națiuni. Conferințele a deșteptat cu energie agitațiile șovinismului și demagogiei, cari împing la războiu în ambele țări, și s’a rostit pentru înlăturarea tuturor conflictelor dintre Franța și Germania. Acele conflicte care nu vor putea fi regulate pe cale diplomatică, să fie deferite tribunalului arbitrar de la Haga. Conferința interparlamentară de la Berna, deși nu reprezintă un corp constituit cu sancțiuni eficace, nu are totuși caracterul vag și utopic al conferințelor pentru pace cari se întrunesc regulat în fiecare an. La acestea din urmă, asistă de regulă oameni politici, scriitori și »Kominuri ro»TO7ontiiii TA «uri. după ce oficiază la congres în onoarea păcei, se întorc în țara lor și nu opun nici o rezistență curentelor războinice. La conferința interparlamentară de la Berna au fost reprezentate numai două națiuni, de către oameni cari vor sincer pacea între Germania și Franța și caii, prin calitatea lor parlamentară, pot contribui în mod efectiv la împiedicarea unei acțiuni războinice. Importanța conferinței din Berna răsare mai ales din marele număr al delegaților. Au asistat 218 parlamentari, dintre care 33 membri ai Reichstagului, 164 deputați și 21 senatori francezi. Numărul mare al delegaților francezi dovedește că națiunea franceză mutilată în 1870 și care e acuzată că prin șovinismul ei amenință pacea generală, stă de fapt în primele rînduri ale pacifismului. E acesta un semn de bun augur pentru liniștea Europei. DUȘMĂNIA SÎÎtBO BULGARA. — O ALIANȚA "sIRBO ROMÎNEASCA Dușmănia sîrbo-bulgară " ia creștere. Indignați de atitudinea Bulgarilor, Sirhii își caută alianțe și prietenii. «Mali Jurnal» din Belgrad merge până a preconiza în eh seria unei alianțe intra Serbia, Ronînia și Turcia pentru împărțirea Bulgariei. Pe baza acestei alianța susține «Mali Journal». Adrianopolul va reveni Turciei, partea de vest a Bulgariei împreună cu Sofia, va fi a Serbiei, iar partea de est a Romîniai. SITUAȚIA INTERNA A ALBANIEI Situația interni .. Albaniei e deplorabilă. Războiul a făcut ravagii îngrozitoare. Mii de oameni au prit in floarea vîrstei, luptind. Alții, tot atît de numeroși, au fost măcelăriți. Avutul Albanezilor a fost prădat, cînd de Turci, cînd de Sirii. Câmpurile au rămas nelucrate. In țară e o sărăcie fără seamăn. Articolele de import au atins prețuri fabuloase. Chilogramul de zahăr costă S lei; chilogramul de cafea se plătește cu 16 lei. Guvernul provizor își da toate silințele să îndrepte râul, dar e neputincios. N’are bani, n'are oameni. Impozitele, cari, întotdeauna au fost rău percepute și în contra căror Albanezii au făcut două revoluții, de la sancționarea Constituției turcești, nu produc nimic. Guvernul provizor se gîndește să reorganizeze administrația. In ce privește menținerea ordinei, va aduce o jandarmerie internațională. Dar cu spiritul rebel al Albanezilor opera acestei jandarmerii va fi nespus de grea. TURCII ȘI CHESTIA ALBANIEI In Turcia sunt două curente cu privire la Albania. Unele cercuri sunt de părere ca Turcia să adere la propunerea Rusiei, care cere ca Albania să devină o provincie autonomă guvernați, ut un wan comisar mic, swj ourtrunxtatea Sultanului. Zisele cercuri văd în acceptarea acestei propuneri un rest al prestigiului turcesc în Europa precum și dreptul Turciei de a-și depune cuvîntul în unele afaceri europene. Alte cercuri inși, mult mai largi, sunt adversare oricărei suzeranități turcești asupra Albaniei, susținând că Turcia trebue să aibă cel mai puțin contact în Europa. Toate relele de cari a suferit imperiul otoman, relevă că a aceste certuri, provin din cauza bucuiscurilor pe cari le-a avut în Europa și o bună politică turcească cere ca otomanii să se retragă cu mai mult din Europa, concentrîndu-și toată activitatea în Asia mică. Aceste cercuri reclamă chiar strămutarea capitalei turcești în Asia, la Aleppo sau Damasc, adică în centrul imperiului. Acest curent n'are nimic xenofob. El izvorăște din convingerea că există o incompatibilitate între concepția turcească și concepția europeană, și că e mai bună o separație decit o conviețuire a lor. ORGANIZAREA ALBANIEI Proedul Austro-Ungariei referitor l organizarea Albaniei, prezintat reuniunei ambasadorilor din Londra, cuprinde următoarele dispozițiunei: Albania devine principat autonom sun stăpînirea unui principe străin. Suveranitatea sultanului nu se va eat Unde de loc asupra Albaniei. Ordinea, va fi păzită de cătră jandarmeria internațională. Serbia va primi un port liber. De alungul Albaniei se proectează construirea unei linii ferate internaționale, care să lege Serbie cu un port neuitat internațional. Capitala Albaniei va fi Valona sau probabil Scutari. > eULETIN ZILHSQ Situația internațională - FAPTE $1 CSMBITARH - msari mmm Ministrul lucrărilor publice intră în fondurile împrumutului de 400 milioane Sub nici un guvern și sub nici un ministru nu s'a pomenit la departamentul lucrărilor publice, scandalul și jaful la care asistă azi funcționarii mari și mici ai acestui minister. Niciodată nu s-a putut închipui cineva că un ministru, un sfetnic al Coroanei, poate să de capabil de utila îndrăzneală și poate să se dedea la tot soiul de afaceri necurate cu atâta lipsă de jenă și de rușine. D. Bădărău lucrează la minister mai mult noaptea și aproape totdauna pe ascuns. D-sa este cel mult însoțit de vre-un om de afaceri și foarte rar recurge la explicațiile vre-unui funcționar superior. Cînd acest funcționar se întîmplă să spue ministrului că ceea ce vrea să facă nu se poate, deoarece se opune și legea și regulamentul, d. Bădărău îl apostrofează, îl concediază și nu-l mai cheamă nici odată să lucreze cu dînsul. Dacă vre-un funcționar se prezintă ministrului cu vre-o chestiune de serviciu, d. Bădărău se uită pe sub sprintene la acel funcționar și-l suspectează pentru lucrurile cele mai curente și neînsemnate. La vederea vre-unui deviz despre vre-o lucrare, ministrului îi strălucesc ochii și nu vede în acea lucrare decit realizarea unei noui afaceri. O chestiune însă de o mare gravitate este și următoarea : Deși nu s’a votat încă împrumutul de 105 milioane pentru căile ferate, d. ministru Bădărău a început să pue la cale diferite lucrări și întreprinderi cu samsarii și oamenii d-sae de afaceri. Se afirmă cu siguranță că d. Bădărău ar fi făgăduit și angajat deja,—în contul împrumutului de 405 milioane — lucrări în valoare de mai multe zeci de milioane. După cum se vede, ministrul lucrărior publice intră cu nădejde in fondurile împrumutului pentru căile ferate. Noi dăm alarma și prevenim pe toți, cei cari se reped să se înfrupte din acest împrumut, să fie cu mare băgare de teamă căci nu se știe ce li se poate inîmpla. STATISTICA TENDENȚIOASĂ in Süllam ti BBEBSIRSBifii 356.833, a avut Suitorii si Fliisilsliii falsul — CÎTEVA DATE EXPLICATIVE Biruințele repurtate de Bulgari pe cîmpul de luptă au făcut pe unii din fiii acestui popor să-și piardă capul cu totul. Realitatea lucrurilor nu-i împiedică ca să vadă în mare, ce e abia mie, și viceversa cînd e vorba de cei ce nu le sunt prieteni. Cine a pășit acum de citva timp în țara de mai jos de Dunăre a avut prilejul să cunoască pînă unde ajunge grandomania bulgărească. Se spuneau acolo lucruri extraordinare. Pînă mai era politiciani cu vază în Bulgaria susțineau că «Bulgarii sunt gata și oricînd să înfrîngă trufia romînească» și nu rare ori se afirma că «3—4 zile ajung pentru ca armatele glorioase să pună stăpînire pe Dobrogea» noastră. înfumurarea vecinilor noștri nu le lăsa timp să și scruteze conștiința și să facă "socoteala puterilor lor,"azi foarte reduse. Lucrurile însă s’au mai schimbat acum. Dușurile reci ale neînțelegerilor cu Grecia și Serbia au făcut și pe fiii Balcanului să vadă la ce se reduc propriile lor forțe. Aceasta însă nu îi împiedică să-și plaseze unde pot și cînd pot laudele sub cari se ascund de multe ori amenințări deghizate. Di acest punct de vedere trebuie judecată și publicarea, în România, a unei statistici despre efectivul de războiu al Bulgariei și numărul morților și răniților avuți. In această statistică s’a dat efectivului un număr care nu corespunde adevărului, — număr care sperau poate vecinii noștri că nu-l l-am putea controla ușor. Poate că vor fi crezut cu fac astfel o sperietoare.... Desigur insă că n’au reușit.* In privința acestei statistici, primim următoarele date de la d-1 maior Teodor Pamphile din Galați, date cari pun în evidență enormitatea afirmațiunei bulgărești. «Prin ziarul «Universul» de la 24 curent, ministrul legației bulgare din București, publică" — așa de dragul sumei — cifra efectivelor și pierderile armatei bulgare din ultimul războiu. Aceste cifre ar fi : 620.000 efectivul armatei mobilizate, — 33.219 numărul morților și 53.467 acel al răniților. Și lucru curios, numitul ziar nu încheie cu nici un comentar această relație, ca și cum ea ar corespunde cu realitatea. Să facem noi acest comentar, după un mic calcul, astfel: Populația Bulgariei, după ultimul recensămînt,atinge cifra de 4.035.575 din care scăzînd femeile, rămin 2.017.787 aproximativ. Acum, pentru a afla efectivul real al armatei bulgare din ultima campanie, să scădem din această din urmă cifră, pe cele de mai jos, astfel: la sută), de sex masculin . 450.001 Copiii de la 7—10 ani (cursul primar), idem, cifră oficială............................... 287.§82 Elevii de la 41—20 ani, epoca recrutărei (cursul secundar) idem, idem . . . i Acei cari, după ce au absolvit cursul primar și o parte din cel secundar, s’au dat la alte ocupații, pînă la recrutarea lor (3,5 la sută) Adulții după etatea de 46 ani,*cari au eșit din ultimul element al armatei, pină la adinei bătrînețe (24 la sută)..................... . . 493.634 Infirmii, bolnavii, scutiții (1 la sută).........................40.00Ș Clerul, supușii streini, musulmanii pe cari nu s'a putut compta (4,3 la autoț 59.000 Total. . . . 4.060.954 Scăzînd această cifră, după cum am spus, din tifra "populației masculine de mai "sus, ne va rămine 356.833 întocmai efectivul de războu al armatei bulgare în care se cuprinde și cei 86.686 morți și răniți, fără cari vom avea pe cei 270.147 caci au fost, în cele din urmă, la Adrianopol, Cetalgea și Bulair. Dar ce și-au zis? Dacă sârbii cu o populație de 2 jum. milioane locuitori, spun că am avut in linia de bătaie 410.000 oameni, pentru ce noi bulgarii cu o populație de peste 4 mili oane!.,—ca să speriem pe piciiț» de romîni, n’am spune că am avut 620.000, pe picior de războiu ? Apoi urmînd aceiași proporție, după aceiași regulă de 3 simplă, putem și noi să zicem: dacă Bulgarii cu o populație de 4.035.575 au pus pe picior "da război 620.006 oameni, noi romînii cu 7.300.000 locuitori, suntem ia stare să scoatem 1.100.000, — ceea ce ar reprezenta un coeficient de li? din întregul populației țărei, o imposibilitate. Nici unul din popoarele armate," oricari le-ar fi organizația, resursele etc., nu poate da un coeficient mai mare ca lifm din întregul pojpulației. Astfel Germania, pentru a cită numai unul din ele, cu 63 milioane locuitori va putea pune in linia de bătaie un efectiv real, nu teoretici pe 4.200.000 soldați. Păstrînd clar proporția, Voto pojgtea zice : Dacă bulgarii cu o populație de 4.035.575 locuitori, au avut 356.833 oameni pe teatrul de operație, noi cu o populație de 7.300.000 voiaj avea 636.436 combatanți, ca atare cu 284.602 mai mult că dînșii. !". Aceasta este realitatea. Teodor FampliM Maior în retragere Galați_______________