Viitorul, iunie 1916 (Anul 10, nr. 2984-3012)

1916-06-02 / nr. 2984

r* SITUAȚIA ' In cursul zilei de or­­ pică la orele 7 seara, n’a sosit nici un comunicat cu privire la operațiunile de pe frontul de est. De pe frontul de vest. Englezii anunța o violentă bom­­bardare germană în regiunea de la Ypres. O depeșă din Pa­ris semnalează violente lupte la sud de fortul Vaux și pe a doua linie franceză din sectoarele Vaux și Souville. Pe frontul italo-austriac, mici operațiuni. Vorbind de ofensiva austriacă de pe frontul trientin, d. Salandra a declarat că succesele acestei ofensive se datorează unor lip­suri în organizația defensivă a Italiei. Mâine de Briand, răspunzând la o interpelare asupra operațiunilor din regiunea Verdun, va face, într-o ședință secretă a Camerei, comunicări cu privire la situația militară a Franței. In Balcani nimic esențial, Turci anunță că detașamente de ale lor au reintrat în orașul Caltasirim, ocupat acum câte­va săptămâni de Ruși. 8?]?â|ăt f iintele faptelor [9 PIEI s­! 101 Suntem siliți a constata din nou că principala preocupare a opoziției noastre pare a fi să întrețină în opinia publică o atmosferă de continuă supra­­escitare. N­u odată am arătat cât de dăunătoare este intere­selor țărei această acțiune, is­­vorâtă, — după cum ultima combinație politică a „fuziunei“ a dovedit-o,­­ din preocupări de politică internă. Nici în vremuri normale es­­citarea inutilă a opiniei publice și scontarea unor foloase de partid de pe urma agitațiunilor sterile, nu e un mijloc de lup­tă politică fără primejdii pen­tru interesele de Stat. Dar în împrejurări cu totul excepțio­nale, ca cele de azi, o astfel de acțiune poate avea conse­cințe mai serioase. Unul din­ elementele de forță ale unui Stat, este desigur cal­mul opiniei publice și încrede­rea pe care națiunea o are în cei cari au greaua răspundere a guvernării. Numai o aseme­nea atmosferă poate da ma­ximul de garanții că interesele mari în joc pot fi apărate cu chibzuință, demnitatea și ener­gia izvorâtă din însă­și con­știința solidarităței naționale,­ al cărei reit exterior este toc­mai acest calm. In mijlocul evenimentelor cari se desfășoară în jurul nostru, se poate ori­când produce un incident, sau se poate ivi o eroare care, —rezolvate con­form intereselor țărei atunci ratând opinia publică își păstrea­ză încrederea liniștită în fac­torii conducători ai acțiunei de Stat,— pot da naștere, într’o atmosferă enervată, la mișcări sau la curente cu rele urmări De aceea socotim că ultimul incident, petrecut la granițele noastre, trebue să fie un pri­lej de reculegere pentru con­ducătorii opoziției; el trebue să dea de gîndit tuturor. In primul rînd avem de fă­cut constatarea cu totul în bu­­curătoare că și cu acest prilej atitudinea opiniei noastre­­ pu­blice a dovedit o maturitate de judecată și o liniște chibzuită și încrezătoare, pe care n’au putut-o tulbura nici excesele de limbagiu al unei prese fără sentimentul răspunderei, nici manifestațiile de stradă ale u­­nei organizațiuni ce de mult a încetat să aibe un caracter na­țional,— pentru a se coborî la rolul dubios al unei unelte de partid. Manifestațiunea aceasta, — care de­ alt­fel nu a avut și nu putea avea nici un ecou în o­pinia publică — a fost «orga­nizată» cu o lipsă de tact și de seriozitate asupra căreia ne-ar fi penibil să insistăm. E de nădăjduit deci că cel puțin din ultimul incident, con­ducătorii opoziției vor fi tras concluziunile și învățămintele ce se impun. Ori­cât de însemna­te ar fi pentru ei combinațiuni­le și interesele de partid, sperăm că patriotismul pe care nimeni nu li-l tagăduește, se va fi în­vederat de astă-dată că sunt în joc alte interese superioare, cari trebue să primeze. Intr’unul din ziarele fuzioniste am văzut cu părere de rău reapărând, — cu acest prilej,— simptomele unei mentalități care e aproape de inconștiență... Se vorbește de «convențiuni în­cheiate de Statul român»! Dacă ar fi așa, cum am pu­tea califica actul acelora cari le dau în vileag ?... Dar mai ales când ast­fel de știri nu sunt decât rezultatul unei fan­tezii fără frâu, — faptul este cu atât mai reprobabil. Revenind la cele ce spuneam mai sus, este evident că cu cît împrejurările sunt mai grele, și cu cât interesele ce avem de apărat sunt mai mari, cu atât mai imperioasă apare datoria conducătorilor politici de a nu întreține opinia publică într’o stare de permanentă escitare. Dacă apelurile și îndemnu­rile noastre, în această­ privință n’au fost până azi luate în sea­mă, sperăm că cel puțin inci­dentul din urmă să contribue la edificarea conducătorilor opo­ziției, asupra îndatoririlor pe cari le au față de interesele țărei. Să fie și de astă­ dată speran­țele noastre înșelate?... —--------------00­0---------------­NOTE ­iS „Societăți recunoscătoare In Franța este mai de mult un obiceiu bun și foarte lăudabil. A­­cela al constituirea de societăți a­­vînd de scop comemorarea oameni­lor mari, d­au ajutorul dat institu­țiilor culturale. Lucrul acesta era practicat de altfel și în Belgia, așa că cea mai bine organizată grădi­nă zoologică — cea din Anvers — a fost formată de către o societate particulară, iar­ institutul de fisio­­logi­e, ca și școala de medicină simt aproape exclusiv opera lui Solvay, acela care s-a făcut milionar prin procedeul rentabil, al preparărei sodei din sarea comună. In Franța, ca să revenim la a­­ceastă țară, există „societatea a­­rab­ilor Luvrului“ care are de scop să ajute Statul în opera lui de a­­chiziționare a capo d’erperilor cele­bre. De asemeni există acolo aca­demia Gondouri, care perpetuează memoria marelui stilist, precum și Societatea Gambetta al cărei frumos scop este să întrețină vie amintirea marelui patriot, ilustru lui orator și om de stat. . Și noi avem opere cari pot și tre­bue să fie ajutate; și noi avem oa­meni mari a căror amintire nu tre­bue să fie perdută, căci nimic nu slăbește mai mult o națiune de­cît ignorarea trecutului și nerecunoș­tința. După modelul, deci, a altor sta­te am putea ș­i nooi să înființăm so­cietăți formate din aceia cari au cunoscut mai bine din operile sau studiile faptelor figurilor ilustre ale Romîniei. S’ar forma astfel cuiburi de ad­mirație pentru un trecut ce nu tre­bue uitat, și s’ar forma bisericuțe în care s’ar glorifica numele mari ale istoriei noastre. Petronius După cum într’un anumit timp, cînd omenirea ajunsese la o sa­turație a unui fel de-a înțelege frumusețea, s’au trezit concepțiu­­nile antice în artă — fenomen ce a luat numele de Renaștere — tot astfel se simte în vremea noastră zorii unei arte morale, unei alte concepțiuni etice. Sîntem în pra­gul, dacă nu chiar, în plină ope­ră, de Renaștere morală. Modul cum au înțeles aproape toate­ nea­murile de a se jertfi pentru o idee, dovedește o purificare a su­fletelor, o nouă mentalitate eu­ropeană ce se formează. Noua morală socială pleacă de la convingerea că nu poate fi ade­vărată virtute și adevărat civism decît atunci cînd interesele perso­nale sînt înăbușite în sufletele fie cârnia din noi de interesele ge­nerale, cînd, cu alte cuvinte, se a­­junge la o dominațiune morală asupra nouă înșine. Vechea po­runcă socratică, „Cunoaște-te pe tine însu­ți“, se transplantează în morală. Porunca ia forma: „Stă­­pînește-te și învinge-te pe tine în­su­țî“. Și numai atunci cînd cetă­țenii vor ajunge să uite de inte­resele lor pentru cele ale Statu­lui, Statul va fi cu adevărat tri­umfător în concurența cu altele, și bine consolidat. Este curios, însă, că nevoia u­­nei Renașteri morale și necesita­tea introducerei unei morale so­ciale întemeiate pe abnegație, se propagă în Franța, unde Sunt des­tul de puține cazurile de egoism, de scepticism, și de lipsă de pa­triotism. Astfel naționalistul fran­cez Urbain Gobier, ale cărui ve­deri sănătoase de multe ori am că­utat să le facem cunoscut aci, scrie: „Tema noastră este că victoria (dacă va fi) contra Germaniei va ramîne sterilă sau că ne va lăsa foarte mult slăbiți dacă nu vom obține și o mare victorie asupra noastră înși­ne, asupra slăbiciuni­lor și defectelor noastre de erî, asu­pra mândriei nejustificate, asupra egoismului, asupra funestului scepticism ce-l privim ca o elegan­ță și care este o lașitate. Mărimea Franței, puterea ei pol­­itică în lume și avîntul să­i eco­nomic, pacea sa internă și d­e­vol­tarea în toate sensurile vor depin­de de un unic fenomen care este un fenomen de ordin moral: vo­ința bine hotărâtă a Francezilor de a face să domine în orice conflict interesul general asupra interesu­lui particular. Nu în discursuri, în opere aca­demice, nici chiar numai în legi cari statornicesc principii și prin ale căror largi spărturi lasă sa treacă nenumărate excepțiuni, dar în toate actele vieței publice și în toate gesturile vieței private și în toate gîndurile vieței intime“ Numai această auto-instrospec­ție morală, numai acest control permanent al fiecărui fapt mă­runt al nostru, poate aduce trium­ful altruismului, și progresul so­cial. Vorbele nu ajung, trebue fapte. „Contribuabilul care fraudează contribuțiile directe, sau înregis­trarea sau vama; funcționarul ca­re face prevari­ațiuni prin ambi­ție sau prin venalitate; judecăto­rul care se îndoade sub o influen­ță; deputatul care susține o cere­re nedreaptă și alegătorul care se vinde; cel ce se ascunde de ser­viciul militar, toți recunosc și pro­clamă dominațiunea teoretică a interesului general. Dar ei pre­tind că miserabi­lii lor interes par­ticular, poate fără dncovenient să fie, el, mai întîiu satisfăcut“. Și publicistul francez adaugă cu multă dreptate:.. „O mică gaură rț­ compromite soliditatea zidului. Nu. Dar mi­lioanele mici găurele, fac să ca­­dă tot edificiul“. Reacțiunea contra intereselor personale și egoiste se impune în timpul nostru care cere dela om atîta abnegație și atît eroism. La noi în țară regretatul om de stat Dimitrie Sturdza vorbea adesea despre nevoia de a cuceri și Plevna internă, pe lîngă cea din afară. Cuvintele sale erau simbolice: Ele voia să arate că într’o țară nu este de ajuns nu­mai să trăiască curentele ferici­te pentru o independență externă, dar și un curent de purificare in­ternă, de moralizare lăuntrică. Interesele generale trebue să aibă predomnirea în organizația socială, căci numai în măsura jertfelor individuale se poate în­făptui o operă durabilă socială. Legenda Meșterului Manole este o apologie. Numai prin durerile și jertfele personale, marile opere se înalță, curate, nobile și eterne.­ ­o p­o­­ r­t — LECȚIILE RĂZBOIULUI O renaștere morală Triumful intereselor generale asupra in­tereselor personale Marea ofensivă rusă, care în mo­mentul de față, se desfășoară pe o întindere de mai bine de 350 km, a frontului răsăritean, și care pe celor opt luni de liniște aparentă, cînd trupele rusești ca și cele aus­­tro-ungare s’au ținut departe de orice acțiune hotărâtoare, mulțu­­mîndu-se numai să se sfideze din ascunzișul tranșeelor și din cînd în cînd să se bombardeze reciproc, ca și cumm ar fi­­ voit să-și încerce forțele pentru ziua om mare. De data asta însă, armata ru­sească pare a se prezenta sub o altă apostasă de­cît aceea în care o gă­sise ofensiva germano-austriacă din vara­­ trecută. Rezultatele obținute pînă azi, ne dovedesc pînă la ce punct de pre­gătire au ajuns atît trupele cât și planul ofensivei elaborezi în tihnă de generalul Alexieff. Chemat în fruntea statului ma­jor rus de către Țarul Nicolae, du­pă plecarea Marelui Duce Nicolai ca comandant suprem al armate­lor din Caucaz, generalul Alexieff, a făcut cu prisosință proba un nu­mea a înaltelor sale merite de mi­litar dar și a tactului cu care a știut să prepare o acțiune militară de această importanță covârșitoa­re în cursul actualului războiu. KOH-Y-NOOR. In fie­care zi Generalul AlexiefT zi ce trece realizează importante câștiguri pentru trupele Țarului Nicolae, este după cum se știe, o­­pera generalului A­exieff, șeful marelui stat major Ea a fost pregătită în timpul In Parlamentul italian Ședința de Luni a Camerei Ita­liene a fost sbuciumată din cauza câtorva incidente, care au dus lt votul de neîncredere în guvernul Salandra. Cu prilejul discuțiunei unui ca­pitol din legea bugetară, s-au ce­rut guvernului declarații asupra situației militare generale și asu­pra mijloacelor pe care guvernul e hotărit să le întrebuințeze pen­tru a asigura victoria finala.­­ Guvernul nu s’a arătat inflexi­bil în hotărârea de a nu da lămu­ririle pe care le cerea o importan­tă fracțiune parlamentară, dar cînd a cerut un vot de încredere, odată cu votul care să acorde per­ceperea douăsprezecimilor provi­zorii, Camera a refuzat să adopte moțiunea de încredere, 197 depu­tați au votat contra și numai 158 pentru. Ori­care ar fi semnificația aces­tui vot, el nu poate rămînea fără ■ utitturi. Nu­­ trebue să uităm că gu­vernul Salandra a venit la putere, deși majoritatea parlamentară, sau, în orice caz, fracțiunea cea mai pu­ternică, era din portului d-lui Gio­­litti. D. Salandra a lucit astfel pute­rea fără să aibe o majoritate par­lamentară hotărîtă din chiar mo­mentul alcătuirii sale, ci și-a cons­tituit majoritatea dintr-un bloc de partide, care au privit guvernul Salandra drept un guvern națio­nal.Se poate deci ca unele incidente de politică internă să fi pricinuit votul de blam. Nu este însă exclusă nici o dt­criză politică în sensul unei nemul­țumiri mai adîncă față de politica militară a guvernului Salandra. Urmările incidentului ar putea fi în acest caz mult mai impor­tante. Cum însă nu cunoitem un amă­nunt origina dispozițiunilor majo­rității nefavorabile guvernului Sa­landra, nu putem socoti orice pro­nostic de­cît ca o dorință mai mult de­cît ca o ipoteză. Situația cabinetului Salandra in actuala sa formațiune, este hotă­rîtă, în urma acestui vot. Factorii constituționali ai rega­tului italian vor avea să decidă în scurt tim­p asupra formațiunii vii­torului cabinet — care, firește, poate fi încredințată tot d-lui Sa­landra, ca reprezentant al unui nou bloc de partide. ­oootf­—r • SCOȚIENE SOLUL „Adevărul“ a trimis cija de ieri lam redactor spre Mann­oru iia­da să ancheteze „invazia” rusă. Red­actorul a ajuns pînă la­ Ve­­reștî și de acolo s’a apucat... mai de mer... Emoția vi­tej M J . Scott & Co. -O­O­O­O- ASPECTE POLITICE „Universul“ se plînge că în cur­sul ultimelor zile îî s’a oprit co­respondența telegrafică și poștală ceri s’a trimis de la frontiera de nord, a Moldovei. Protestarea e cel puțin... naivă, de vreme ce mă­sura a fost generală, ea fiind dic­tată de un interes superior de Stat. In­­ împrejurări identice, se procedează la fel în toate țările. Dar „Universul“, ca să-și susți­nă plângerea, arată că în lipsă de știri precise din partea locului, a fost nevoit, să-și întrețină cititorii cu svonuri și conjecturi. Dacă o asemenea argumentațiu­­ne venea din partea „Universului“ de odinioară, real și imparțial, ea ar fi trebuit să fie cel puțin întîm­pinată cu deferență, fiind­că pe a­­tunci „Universul“ avea drept sin­gură grijă să dea publicului știri obiective și adevărate. Dar „Universul“ de azi, spre de­osebire d­e cel de odinioară, e in­­teodiat unui partid politic, directo­rii lui fac politică militantă și tot ce se publică în „Universul de n­­erm se prezintă cu tendința diferi­telor interese în slujba cărora a­­cest ziar s’a pus. Incetînd d­e a fi o călăuză sinceră și obiectivă opi­niei publice, „Universul“ a ajuns să fie un organ de provocațiune și de agitațiune, după cum e intere­sul partidului pe care ziarul, odi­nioară independent — îl servește azi. Prin urmare nu-i șade bine „U­­niversului“ să vorbească de obiec­­tivita­tea știrilor mai ales atunci cînd se plînge de o măsură gene­rală luată din superioare Națiuni de Stat. ————069.8'"'.... IN JURUL crizei de alimente — Campania de îngrijorare și alarmare a publicului — Ziarele opoziției, împreună cu un confrate „liberal“—este vorba de „Naționalul“ — duo de cîteva zile o aprigă campanie în contra gu­vernului, pe chestiunea lipsei de alimente și a modului cum s’ar face la țară rechizițiile de vite de măcelărie. „Lipsa de alimente“ a fost luată numai ca­­ un pretext, pentru ca opoziția să poată alarma publicul și a-l ațâța împotriva guvernului. Mai întîiu, este inexact că în țară avem lipsă de grân, porumb și alte alimente. Că în unele părți ale țărei s-ar fi simțind o lipsă mo­mentană de porumb, de pildă, lu­crul este foarte explicabil și el se datorește­ unor greșeli locale, pro­venite din­ obișnuita nepăsare și­oleranță a unor organe adminis­trative. .­­ . Dar de aci și pînă a se afirma că în țară nu­ î nici grâü și nici po­rumb pentru hrana populațiunei și că „vom muri de foame“, cum tipa deunăzi „Universul“, este o mare, o foarte mare depărtare. Lucrurile deci în adevărata lor realitate, după cum vom dovedi mai jos, stau cu totul altfel de cum are interes opoziția să le arate. * Mai întîiu, în ceea ce privește pretinsa lipsă de griu putem da următoarele amănunte, care nu suferă nici o desmințire: Pînă la noua recoltă, adică în două luni de ani înainte, avem nevoe­­ pentru consumațiunea in­ternă de o cantitate de 8000 vagoa­ne de griu. Ori, este în afară de orice discuție că partea disponi­bilă de grâu, pentru consumul in­tern, este de cel puțin de două ori ne atîta. Și aceasta, bine­înțeles, în afară de marele stoc al armatei. Cu privire la lipsa de porumb care se simte în unele sate din ța­ră—..și de care iarăși se află o ma­re cantitate rezervată consumului intern—‘guvernul a luat­ cele mai energice măsuri că acest aliment să se poată găsi de aci înainte în toate părțile unde se simte lipsa lui. Chestiunea cărnei nu­ e nici ea așa de gravă, după cum pretinde opoziția. Căci în afară de Bucu­rești, unde se face aprovizionarea cu carn­e, în toate celelalte orașe ale țărei, se găsește carne destulă și încă de foarte bună calitate. Fenomemtul acesta de altfel se produce în toată lumea. Așa, de pildă, la München se taiau cîte 1200 vite pe zi iar acum abia se tac 150 vite. Și cu toate acestea ni­meni nu s’a găsit să protesteze. „Naționalul“ pretinde însă că re­chiziționarea vitelor provoacă vii nemulțumiri, că s’ar face o scan­daloasă favorizare a unora și că ar fi străini cărora nu s’ar aplica măsura rech­izițiunea. Știrea acea­sta este inexactă și rugăm „Națio­nalul“ să citeze cazurile unde se fac asemenea favoruri. Rechiziționarea vitelor se face prin bună învoială. Numai cînd nu­ se găsesc vite se rechiziționează. Și chiar atunci, se cruță vitele tine­re și cele de muncă ale sătenilor. Este cel puțin ciudat sistemul ,a­ces­ta de a face opoziție cu orice preț, pe deoparte acuzînd guver­nul de lipsă de alimente, iar pe de alta protestînd tot împotriva gu­vernului că face rechiziții! Guvernul a mai luat măsuri ca, prin cooperativele sătești, să se producă mari cantități de zarzavat pentru toamnă și iarnă. * ! " După cum vedem, criza­­­e ali­mente nu este așa de mare, după cum ar dori sau le place opozan­ților s’o arate. De aceea la noi nici nu s’au luat măsuri așa de grave ca în alte țări și nici nu vom ajunge vreodată la starea de lipsă de acolo. Este ușor să te dedai la critici și la acuzațiunî. Cînd alții se stră­­duesc și muncesc dîn răsputeri, pentru a organiza și îndestula con­sumul intern, opoziția face operă­ negativă de îngrijorare și alar­mare a publicului De ce n’au­ venit reprezentanții­ opoziției, cînd au fost invitați să­ lucreze în această direcție și să-și pue la contribuție priceperea? Au­ refuzat să vre ]a muncă pentru ei să-și rezerve dreptul de a agita lu­mea. Recunoaștem și noi că este mai greu a lucra decit a alarma pu­blicul cu tot felul de știri de sen­zație. Guvernul, trecînd peste toate erî­­ticile­ și violențele de limbaj ale o­­poziției, își va face toată datoria­ pentru binele obștesc. ustria explozivilor biizanti In legătură cu economia națională Meile filantropice și pacifiste ra­te lui Alfred Nobel, marele indus­triaș de explosivi, septem­trionalul cu un­­ suflet, frate cu sufletul latin, au făcut pentru omenire tot atît d­e mult bine ca și lucrările lui Pas­teur sau ale altui m­are savant, durata cărora Tolstoi o socotește singura muncă adevărată și sfântă care stă lângă munca țăranului pe atlaaul vieței omenești. Alfred Nobel rezervă aproape toată averea sa, 50 milioane lei „pentru a constitui un capital“ a cărui dobânzi vor fi destinate în fiecare an să recompenseze pe ace­ia care în cursul anilor precedenți se vor fi făcut folositori umanită­­ței. El institue cinci premii care să se distribue fără deosebire de naționalitate : „1) pentru cea­ mai importantă descoperire de fizică; 2) de chimie; 3) de medicină și phis­ogie; 4) pentru ori­ce operă literară în orice limbă cana se va remarca mai mult prin tendințele sale înalte­; 5) aceluia care va fi lu­crat cel mai mult și unul cu folos pentru fraternitatea popoarelor și la suprimarea sau micșorarea­­ ar­matelor permanente precum și la convocarea și crearea tribunalelor arbitrare în favoarea păcii între diferitele state. Aceste premii au început să fie decernate din 1901, valoarea fiecă­ruia fiind de 208.000 lei. S-a imputat­ lui Alfred Nobel că prin descoperirile și lucrările­­ sale ar fi ajutat considerabil să procu­re omului cele mai teribile mijloa­ce de distrugere și de război. No­bel s-a justificat în diferite rân­duri spunând ca. puterea omora foa­rte ce obținea prin combinarea dife­ritelor produse explozive, trebue considerată ca corectivul suprem al înspăimântătorul­ui flagel al răz­boiului. ,Cu cît vor fi mai grozave mp­­t carete d­e distrugere cu atâți !— spunea el — toți se vor feri imn mult de a-șî asuma imponsabili­­tatea unei declarații de război; în ziua când două armate se vor pu­tea nimici reciproc și repede, toate națiunile înspăimântate se vor feri de conflictele armate.“ întrebuințarea re explosivilor” este inepuizabilă și considerabilă în lu­crările continui de­ utilitate publi­că eram este industria minieră, exe­­minarea diferitelor lucrări de trira­­sametnt și căi de comunicație, iar trebuin­țarea explosivilor pentru ne­cesitățile războaelor nu reprezintă drecnt uan fapt inocasoriu și excepțio­nal­ al unor momente istorice. Explosivii se împart în doua­ mari grupe: grupa explosivilor pro­pulș­i­vi adu­că care se pot utiliza în gurile de foc, numiți și explosivi balistici și grupa explosivilor btri­­­ ziljutî. Indlucti­ita noastră, atât de mică cît este, consumă anual mai mult explosiv brizanit în exploata­rea carierelor din munții noștri, decât toți explosivii propulsivi și brozanți care se întrebuințează ia­­tragerile și exercițiile anuale ale armatei noastre cît și la formarea­ stocului de mobilizare. v Să co­rnsiderăm această categorie­ de explosivi brizanți care va um­ple (granatelle, obuzele mină, ma­nete și obuzele de lansat din aero­plane, minele marine, minele de ba­raj pe Dunăre, minele de uscat,, fu­­gaceste și tot felul de lucrări de a­­parare. Fabricarea explosivilor britaniii —­ de­sfărâmare­­— are la bază trei categorii de industrii: 1) industria chimică; 2) industriile agricole; 3)­ industria pet­rolului și a cărbune­lui de pămîn­t. Industria cărbunelui de pământ distilarea acestuia pentru obține­rea colsului metalurgic cerut de marea industrie minieră, este strâns legată de industria chimică­ deoarece benzenul, toluenul, preno­­lul și gudroanele ce rămân ca pro­duse secundare și relativ de puțină­ valoare, de la distilarea cărbunilor, de pământ, sânii prelucrate apoi­­ pentru diferite trebuințe ale indu­striei coloranților, a altor produse­ chimice precum­ și a multor explo­siv­i brizanțic. La noi în țară se distilează hui­lă (care se importe) pentru prepa­rarea gazului de iluminat în Bucu­reștti și Galați iar cantitățile sânt atâtea, încât chia­r grupând­­ toate gudroanele rămase la Galați și tei București, nu vom obține decât câ­teva kilograme de toluen și phenol, substanțe care dau explosivi de, spargere trotilul­­ ti-initrophenolul. Urmează doar că distilarea huitei fiind extrem­ de redusă te noi, acești material însuși fiind impoztant, iar industria chimică, prepararea ma­tet­ică a diferițelor corp­ compusL

Next