Viitorul, iunie 1916 (Anul 10, nr. 2984-3012)
1916-06-02 / nr. 2984
r* SITUAȚIA ' In cursul zilei de or pică la orele 7 seara, n’a sosit nici un comunicat cu privire la operațiunile de pe frontul de est. De pe frontul de vest. Englezii anunța o violentă bombardare germană în regiunea de la Ypres. O depeșă din Paris semnalează violente lupte la sud de fortul Vaux și pe a doua linie franceză din sectoarele Vaux și Souville. Pe frontul italo-austriac, mici operațiuni. Vorbind de ofensiva austriacă de pe frontul trientin, d. Salandra a declarat că succesele acestei ofensive se datorează unor lipsuri în organizația defensivă a Italiei. Mâine de Briand, răspunzând la o interpelare asupra operațiunilor din regiunea Verdun, va face, într-o ședință secretă a Camerei, comunicări cu privire la situația militară a Franței. In Balcani nimic esențial, Turci anunță că detașamente de ale lor au reintrat în orașul Caltasirim, ocupat acum câteva săptămâni de Ruși. 8?]?â|ăt f iintele faptelor [9 PIEI s! 101 Suntem siliți a constata din nou că principala preocupare a opoziției noastre pare a fi să întrețină în opinia publică o atmosferă de continuă supraescitare. Nu odată am arătat cât de dăunătoare este intereselor țărei această acțiune, isvorâtă, — după cum ultima combinație politică a „fuziunei“ a dovedit-o, din preocupări de politică internă. Nici în vremuri normale escitarea inutilă a opiniei publice și scontarea unor foloase de partid de pe urma agitațiunilor sterile, nu e un mijloc de luptă politică fără primejdii pentru interesele de Stat. Dar în împrejurări cu totul excepționale, ca cele de azi, o astfel de acțiune poate avea consecințe mai serioase. Unul din elementele de forță ale unui Stat, este desigur calmul opiniei publice și încrederea pe care națiunea o are în cei cari au greaua răspundere a guvernării. Numai o asemenea atmosferă poate da maximul de garanții că interesele mari în joc pot fi apărate cu chibzuință, demnitatea și energia izvorâtă din însăși conștiința solidarităței naționale, al cărei reit exterior este tocmai acest calm. In mijlocul evenimentelor cari se desfășoară în jurul nostru, se poate oricând produce un incident, sau se poate ivi o eroare care, —rezolvate conform intereselor țărei atunci ratând opinia publică își păstrează încrederea liniștită în factorii conducători ai acțiunei de Stat,— pot da naștere, într’o atmosferă enervată, la mișcări sau la curente cu rele urmări De aceea socotim că ultimul incident, petrecut la granițele noastre, trebue să fie un prilej de reculegere pentru conducătorii opoziției; el trebue să dea de gîndit tuturor. In primul rînd avem de făcut constatarea cu totul în bucurătoare că și cu acest prilej atitudinea opiniei noastre publice a dovedit o maturitate de judecată și o liniște chibzuită și încrezătoare, pe care n’au putut-o tulbura nici excesele de limbagiu al unei prese fără sentimentul răspunderei, nici manifestațiile de stradă ale unei organizațiuni ce de mult a încetat să aibe un caracter național,— pentru a se coborî la rolul dubios al unei unelte de partid. Manifestațiunea aceasta, — care de altfel nu a avut și nu putea avea nici un ecou în opinia publică — a fost «organizată» cu o lipsă de tact și de seriozitate asupra căreia ne-ar fi penibil să insistăm. E de nădăjduit deci că cel puțin din ultimul incident, conducătorii opoziției vor fi tras concluziunile și învățămintele ce se impun. Oricât de însemnate ar fi pentru ei combinațiunile și interesele de partid, sperăm că patriotismul pe care nimeni nu li-l tagăduește, se va fi învederat de astă-dată că sunt în joc alte interese superioare, cari trebue să primeze. Intr’unul din ziarele fuzioniste am văzut cu părere de rău reapărând, — cu acest prilej,— simptomele unei mentalități care e aproape de inconștiență... Se vorbește de «convențiuni încheiate de Statul român»! Dacă ar fi așa, cum am putea califica actul acelora cari le dau în vileag ?... Dar mai ales când astfel de știri nu sunt decât rezultatul unei fantezii fără frâu, — faptul este cu atât mai reprobabil. Revenind la cele ce spuneam mai sus, este evident că cu cît împrejurările sunt mai grele, și cu cât interesele ce avem de apărat sunt mai mari, cu atât mai imperioasă apare datoria conducătorilor politici de a nu întreține opinia publică într’o stare de permanentă escitare. Dacă apelurile și îndemnurile noastre, în această privință n’au fost până azi luate în seamă, sperăm că cel puțin incidentul din urmă să contribue la edificarea conducătorilor opoziției, asupra îndatoririlor pe cari le au față de interesele țărei. Să fie și de astă dată speranțele noastre înșelate?... —--------------000---------------NOTE iS „Societăți recunoscătoare In Franța este mai de mult un obiceiu bun și foarte lăudabil. Acela al constituirea de societăți avînd de scop comemorarea oamenilor mari, dau ajutorul dat instituțiilor culturale. Lucrul acesta era practicat de altfel și în Belgia, așa că cea mai bine organizată grădină zoologică — cea din Anvers — a fost formată de către o societate particulară, iar institutul de fisiologie, ca și școala de medicină simt aproape exclusiv opera lui Solvay, acela care s-a făcut milionar prin procedeul rentabil, al preparărei sodei din sarea comună. In Franța, ca să revenim la această țară, există „societatea arabilor Luvrului“ care are de scop să ajute Statul în opera lui de achiziționare a capo d’erperilor celebre. De asemeni există acolo academia Gondouri, care perpetuează memoria marelui stilist, precum și Societatea Gambetta al cărei frumos scop este să întrețină vie amintirea marelui patriot, ilustru lui orator și om de stat. . Și noi avem opere cari pot și trebue să fie ajutate; și noi avem oameni mari a căror amintire nu trebue să fie perdută, căci nimic nu slăbește mai mult o națiune decît ignorarea trecutului și nerecunoștința. După modelul, deci, a altor state am putea și nooi să înființăm societăți formate din aceia cari au cunoscut mai bine din operile sau studiile faptelor figurilor ilustre ale Romîniei. S’ar forma astfel cuiburi de admirație pentru un trecut ce nu trebue uitat, și s’ar forma bisericuțe în care s’ar glorifica numele mari ale istoriei noastre. Petronius După cum într’un anumit timp, cînd omenirea ajunsese la o saturație a unui fel de-a înțelege frumusețea, s’au trezit concepțiunile antice în artă — fenomen ce a luat numele de Renaștere — tot astfel se simte în vremea noastră zorii unei arte morale, unei alte concepțiuni etice. Sîntem în pragul, dacă nu chiar, în plină operă, de Renaștere morală. Modul cum au înțeles aproape toate neamurile de a se jertfi pentru o idee, dovedește o purificare a sufletelor, o nouă mentalitate europeană ce se formează. Noua morală socială pleacă de la convingerea că nu poate fi adevărată virtute și adevărat civism decît atunci cînd interesele personale sînt înăbușite în sufletele fie cârnia din noi de interesele generale, cînd, cu alte cuvinte, se ajunge la o dominațiune morală asupra nouă înșine. Vechea poruncă socratică, „Cunoaște-te pe tine însuți“, se transplantează în morală. Porunca ia forma: „Stăpînește-te și învinge-te pe tine însuțî“. Și numai atunci cînd cetățenii vor ajunge să uite de interesele lor pentru cele ale Statului, Statul va fi cu adevărat triumfător în concurența cu altele, și bine consolidat. Este curios, însă, că nevoia unei Renașteri morale și necesitatea introducerei unei morale sociale întemeiate pe abnegație, se propagă în Franța, unde Sunt destul de puține cazurile de egoism, de scepticism, și de lipsă de patriotism. Astfel naționalistul francez Urbain Gobier, ale cărui vederi sănătoase de multe ori am căutat să le facem cunoscut aci, scrie: „Tema noastră este că victoria (dacă va fi) contra Germaniei va ramîne sterilă sau că ne va lăsa foarte mult slăbiți dacă nu vom obține și o mare victorie asupra noastră înșine, asupra slăbiciunilor și defectelor noastre de erî, asupra mândriei nejustificate, asupra egoismului, asupra funestului scepticism ce-l privim ca o eleganță și care este o lașitate. Mărimea Franței, puterea ei politică în lume și avîntul săi economic, pacea sa internă și devoltarea în toate sensurile vor depinde de un unic fenomen care este un fenomen de ordin moral: voința bine hotărâtă a Francezilor de a face să domine în orice conflict interesul general asupra interesului particular. Nu în discursuri, în opere academice, nici chiar numai în legi cari statornicesc principii și prin ale căror largi spărturi lasă sa treacă nenumărate excepțiuni, dar în toate actele vieței publice și în toate gesturile vieței private și în toate gîndurile vieței intime“ Numai această auto-instrospecție morală, numai acest control permanent al fiecărui fapt mărunt al nostru, poate aduce triumful altruismului, și progresul social. Vorbele nu ajung, trebue fapte. „Contribuabilul care fraudează contribuțiile directe, sau înregistrarea sau vama; funcționarul care face prevariațiuni prin ambiție sau prin venalitate; judecătorul care se îndoade sub o influență; deputatul care susține o cerere nedreaptă și alegătorul care se vinde; cel ce se ascunde de serviciul militar, toți recunosc și proclamă dominațiunea teoretică a interesului general. Dar ei pretind că miserabilii lor interes particular, poate fără dncovenient să fie, el, mai întîiu satisfăcut“. Și publicistul francez adaugă cu multă dreptate:.. „O mică gaură rț compromite soliditatea zidului. Nu. Dar milioanele mici găurele, fac să cadă tot edificiul“. Reacțiunea contra intereselor personale și egoiste se impune în timpul nostru care cere dela om atîta abnegație și atît eroism. La noi în țară regretatul om de stat Dimitrie Sturdza vorbea adesea despre nevoia de a cuceri și Plevna internă, pe lîngă cea din afară. Cuvintele sale erau simbolice: Ele voia să arate că într’o țară nu este de ajuns numai să trăiască curentele fericite pentru o independență externă, dar și un curent de purificare internă, de moralizare lăuntrică. Interesele generale trebue să aibă predomnirea în organizația socială, căci numai în măsura jertfelor individuale se poate înfăptui o operă durabilă socială. Legenda Meșterului Manole este o apologie. Numai prin durerile și jertfele personale, marile opere se înalță, curate, nobile și eterne. o po rt — LECȚIILE RĂZBOIULUI O renaștere morală Triumful intereselor generale asupra intereselor personale Marea ofensivă rusă, care în momentul de față, se desfășoară pe o întindere de mai bine de 350 km, a frontului răsăritean, și care pe celor opt luni de liniște aparentă, cînd trupele rusești ca și cele austro-ungare s’au ținut departe de orice acțiune hotărâtoare, mulțumîndu-se numai să se sfideze din ascunzișul tranșeelor și din cînd în cînd să se bombardeze reciproc, ca și cumm ar fi voit să-și încerce forțele pentru ziua om mare. De data asta însă, armata rusească pare a se prezenta sub o altă apostasă decît aceea în care o găsise ofensiva germano-austriacă din vara trecută. Rezultatele obținute pînă azi, ne dovedesc pînă la ce punct de pregătire au ajuns atît trupele cât și planul ofensivei elaborezi în tihnă de generalul Alexieff. Chemat în fruntea statului major rus de către Țarul Nicolae, după plecarea Marelui Duce Nicolai ca comandant suprem al armatelor din Caucaz, generalul Alexieff, a făcut cu prisosință proba un numea a înaltelor sale merite de militar dar și a tactului cu care a știut să prepare o acțiune militară de această importanță covârșitoare în cursul actualului războiu. KOH-Y-NOOR. In fiecare zi Generalul AlexiefT zi ce trece realizează importante câștiguri pentru trupele Țarului Nicolae, este după cum se știe, opera generalului Aexieff, șeful marelui stat major Ea a fost pregătită în timpul In Parlamentul italian Ședința de Luni a Camerei Italiene a fost sbuciumată din cauza câtorva incidente, care au dus lt votul de neîncredere în guvernul Salandra. Cu prilejul discuțiunei unui capitol din legea bugetară, s-au cerut guvernului declarații asupra situației militare generale și asupra mijloacelor pe care guvernul e hotărit să le întrebuințeze pentru a asigura victoria finala. Guvernul nu s’a arătat inflexibil în hotărârea de a nu da lămuririle pe care le cerea o importantă fracțiune parlamentară, dar cînd a cerut un vot de încredere, odată cu votul care să acorde perceperea douăsprezecimilor provizorii, Camera a refuzat să adopte moțiunea de încredere, 197 deputați au votat contra și numai 158 pentru. Oricare ar fi semnificația acestui vot, el nu poate rămînea fără ■ utitturi. Nu trebue să uităm că guvernul Salandra a venit la putere, deși majoritatea parlamentară, sau, în orice caz, fracțiunea cea mai puternică, era din portului d-lui Giolitti. D. Salandra a lucit astfel puterea fără să aibe o majoritate parlamentară hotărîtă din chiar momentul alcătuirii sale, ci și-a constituit majoritatea dintr-un bloc de partide, care au privit guvernul Salandra drept un guvern național.Se poate deci ca unele incidente de politică internă să fi pricinuit votul de blam. Nu este însă exclusă nici o dtcriză politică în sensul unei nemulțumiri mai adîncă față de politica militară a guvernului Salandra. Urmările incidentului ar putea fi în acest caz mult mai importante. Cum însă nu cunoitem un amănunt origina dispozițiunilor majorității nefavorabile guvernului Salandra, nu putem socoti orice pronostic decît ca o dorință mai mult decît ca o ipoteză. Situația cabinetului Salandra in actuala sa formațiune, este hotărîtă, în urma acestui vot. Factorii constituționali ai regatului italian vor avea să decidă în scurt timp asupra formațiunii viitorului cabinet — care, firește, poate fi încredințată tot d-lui Salandra, ca reprezentant al unui nou bloc de partide. oootf—r • SCOȚIENE SOLUL „Adevărul“ a trimis cija de ieri lam redactor spre Mannoru iiada să ancheteze „invazia” rusă. Redactorul a ajuns pînă la Vereștî și de acolo s’a apucat... mai de mer... Emoția vitej M J . Scott & Co. -OOOO- ASPECTE POLITICE „Universul“ se plînge că în cursul ultimelor zile îî s’a oprit corespondența telegrafică și poștală ceri s’a trimis de la frontiera de nord, a Moldovei. Protestarea e cel puțin... naivă, de vreme ce măsura a fost generală, ea fiind dictată de un interes superior de Stat. In împrejurări identice, se procedează la fel în toate țările. Dar „Universul“, ca să-și susțină plângerea, arată că în lipsă de știri precise din partea locului, a fost nevoit, să-și întrețină cititorii cu svonuri și conjecturi. Dacă o asemenea argumentațiune venea din partea „Universului“ de odinioară, real și imparțial, ea ar fi trebuit să fie cel puțin întîmpinată cu deferență, fiindcă pe atunci „Universul“ avea drept singură grijă să dea publicului știri obiective și adevărate. Dar „Universul“ de azi, spre deosebire de cel de odinioară, e inteodiat unui partid politic, directorii lui fac politică militantă și tot ce se publică în „Universul de nerm se prezintă cu tendința diferitelor interese în slujba cărora acest ziar s’a pus. Incetînd de a fi o călăuză sinceră și obiectivă opiniei publice, „Universul“ a ajuns să fie un organ de provocațiune și de agitațiune, după cum e interesul partidului pe care ziarul, odinioară independent — îl servește azi. Prin urmare nu-i șade bine „Universului“ să vorbească de obiectivitatea știrilor mai ales atunci cînd se plînge de o măsură generală luată din superioare Națiuni de Stat. ————069.8'"'.... IN JURUL crizei de alimente — Campania de îngrijorare și alarmare a publicului — Ziarele opoziției, împreună cu un confrate „liberal“—este vorba de „Naționalul“ — duo de cîteva zile o aprigă campanie în contra guvernului, pe chestiunea lipsei de alimente și a modului cum s’ar face la țară rechizițiile de vite de măcelărie. „Lipsa de alimente“ a fost luată numai ca un pretext, pentru ca opoziția să poată alarma publicul și a-l ațâța împotriva guvernului. Mai întîiu, este inexact că în țară avem lipsă de grân, porumb și alte alimente. Că în unele părți ale țărei s-ar fi simțind o lipsă momentană de porumb, de pildă, lucrul este foarte explicabil și el se datorește unor greșeli locale, provenite din obișnuita nepăsare șioleranță a unor organe administrative. . . Dar de aci și pînă a se afirma că în țară nu î nici grâü și nici porumb pentru hrana populațiunei și că „vom muri de foame“, cum tipa deunăzi „Universul“, este o mare, o foarte mare depărtare. Lucrurile deci în adevărata lor realitate, după cum vom dovedi mai jos, stau cu totul altfel de cum are interes opoziția să le arate. * Mai întîiu, în ceea ce privește pretinsa lipsă de griu putem da următoarele amănunte, care nu suferă nici o desmințire: Pînă la noua recoltă, adică în două luni de ani înainte, avem nevoe pentru consumațiunea internă de o cantitate de 8000 vagoane de griu. Ori, este în afară de orice discuție că partea disponibilă de grâu, pentru consumul intern, este de cel puțin de două ori ne atîta. Și aceasta, bineînțeles, în afară de marele stoc al armatei. Cu privire la lipsa de porumb care se simte în unele sate din țară—..și de care iarăși se află o mare cantitate rezervată consumului intern—‘guvernul a luat cele mai energice măsuri că acest aliment să se poată găsi de aci înainte în toate părțile unde se simte lipsa lui. Chestiunea cărnei nu e nici ea așa de gravă, după cum pretinde opoziția. Căci în afară de București, unde se face aprovizionarea cu carne, în toate celelalte orașe ale țărei, se găsește carne destulă și încă de foarte bună calitate. Fenomemtul acesta de altfel se produce în toată lumea. Așa, de pildă, la München se taiau cîte 1200 vite pe zi iar acum abia se tac 150 vite. Și cu toate acestea nimeni nu s’a găsit să protesteze. „Naționalul“ pretinde însă că rechiziționarea vitelor provoacă vii nemulțumiri, că s’ar face o scandaloasă favorizare a unora și că ar fi străini cărora nu s’ar aplica măsura rechizițiunea. Știrea aceasta este inexactă și rugăm „Naționalul“ să citeze cazurile unde se fac asemenea favoruri. Rechiziționarea vitelor se face prin bună învoială. Numai cînd nu se găsesc vite se rechiziționează. Și chiar atunci, se cruță vitele tinere și cele de muncă ale sătenilor. Este cel puțin ciudat sistemul ,acesta de a face opoziție cu orice preț, pe deoparte acuzînd guvernul de lipsă de alimente, iar pe de alta protestînd tot împotriva guvernului că face rechiziții! Guvernul a mai luat măsuri ca, prin cooperativele sătești, să se producă mari cantități de zarzavat pentru toamnă și iarnă. * ! " După cum vedem, crizae alimente nu este așa de mare, după cum ar dori sau le place opozanților s’o arate. De aceea la noi nici nu s’au luat măsuri așa de grave ca în alte țări și nici nu vom ajunge vreodată la starea de lipsă de acolo. Este ușor să te dedai la critici și la acuzațiunî. Cînd alții se străduesc și muncesc dîn răsputeri, pentru a organiza și îndestula consumul intern, opoziția face operă negativă de îngrijorare și alarmare a publicului De ce n’au venit reprezentanții opoziției, cînd au fost invitați să lucreze în această direcție și să-și pue la contribuție priceperea? Au refuzat să vre ]a muncă pentru ei să-și rezerve dreptul de a agita lumea. Recunoaștem și noi că este mai greu a lucra decit a alarma publicul cu tot felul de știri de senzație. Guvernul, trecînd peste toate erîticile și violențele de limbaj ale opoziției, își va face toată datoria pentru binele obștesc. ustria explozivilor biizanti In legătură cu economia națională Meile filantropice și pacifiste rate lui Alfred Nobel, marele industriaș de explosivi, septemtrionalul cu un suflet, frate cu sufletul latin, au făcut pentru omenire tot atît de mult bine ca și lucrările lui Pasteur sau ale altui mare savant, durata cărora Tolstoi o socotește singura muncă adevărată și sfântă care stă lângă munca țăranului pe atlaaul vieței omenești. Alfred Nobel rezervă aproape toată averea sa, 50 milioane lei „pentru a constitui un capital“ a cărui dobânzi vor fi destinate în fiecare an să recompenseze pe aceia care în cursul anilor precedenți se vor fi făcut folositori umanităței. El institue cinci premii care să se distribue fără deosebire de naționalitate : „1) pentru cea mai importantă descoperire de fizică; 2) de chimie; 3) de medicină și phisogie; 4) pentru orice operă literară în orice limbă cana se va remarca mai mult prin tendințele sale înalte; 5) aceluia care va fi lucrat cel mai mult și unul cu folos pentru fraternitatea popoarelor și la suprimarea sau micșorarea armatelor permanente precum și la convocarea și crearea tribunalelor arbitrare în favoarea păcii între diferitele state. Aceste premii au început să fie decernate din 1901, valoarea fiecăruia fiind de 208.000 lei. S-a imputat lui Alfred Nobel că prin descoperirile și lucrările sale ar fi ajutat considerabil să procure omului cele mai teribile mijloace de distrugere și de război. Nobel s-a justificat în diferite rânduri spunând ca. puterea omora foarte ce obținea prin combinarea diferitelor produse explozive, trebue considerată ca corectivul suprem al înspăimântătorului flagel al războiului. ,Cu cît vor fi mai grozave mpt carete de distrugere cu atâți !— spunea el — toți se vor feri imn mult de a-șî asuma imponsabilitatea unei declarații de război; în ziua când două armate se vor putea nimici reciproc și repede, toate națiunile înspăimântate se vor feri de conflictele armate.“ întrebuințarea re explosivilor” este inepuizabilă și considerabilă în lucrările continui de utilitate publică eram este industria minieră, exeminarea diferitelor lucrări de trirasametnt și căi de comunicație, iar trebuințarea explosivilor pentru necesitățile războaelor nu reprezintă drecnt uan fapt inocasoriu și excepțional al unor momente istorice. Explosivii se împart în doua mari grupe: grupa explosivilor propulșivi aducă care se pot utiliza în gurile de foc, numiți și explosivi balistici și grupa explosivilor btri ziljutî. Indluctiita noastră, atât de mică cît este, consumă anual mai mult explosiv brizanit în exploatarea carierelor din munții noștri, decât toți explosivii propulsivi și brozanți care se întrebuințează iatragerile și exercițiile anuale ale armatei noastre cît și la formarea stocului de mobilizare. v Să cornsiderăm această categorie de explosivi brizanți care va umple (granatelle, obuzele mină, manete și obuzele de lansat din aeroplane, minele marine, minele de baraj pe Dunăre, minele de uscat,, fugaceste și tot felul de lucrări de aparare. Fabricarea explosivilor britaniii — desfărâmare— are la bază trei categorii de industrii: 1) industria chimică; 2) industriile agricole; 3) industria petrolului și a cărbunelui de pămînt. Industria cărbunelui de pământ distilarea acestuia pentru obținerea colsului metalurgic cerut de marea industrie minieră, este strâns legată de industria chimică deoarece benzenul, toluenul, prenolul și gudroanele ce rămân ca produse secundare și relativ de puțină valoare, de la distilarea cărbunilor, de pământ, sânii prelucrate apoi pentru diferite trebuințe ale industriei coloranților, a altor produse chimice precum și a multor explosivi brizanțic. La noi în țară se distilează huilă (care se importe) pentru prepararea gazului de iluminat în Bucureștti și Galați iar cantitățile sânt atâtea, încât chiar grupând toate gudroanele rămase la Galați și tei București, nu vom obține decât câteva kilograme de toluen și phenol, substanțe care dau explosivi de, spargere trotilul ti-initrophenolul. Urmează doar că distilarea huitei fiind extrem de redusă te noi, acești material însuși fiind impoztant, iar industria chimică, prepararea matetică a diferițelor corp compusL