Viitorul, octombrie 1919 (Anul 13, nr. 3478-3506)
1919-10-03 / nr. 3478
^r W r I I A uni al dol spre-zecelea No. 3478 - ^Șg. y Vineri 3 Octombt^ig F - - ■ - - r — ii:- r ^ ^ ^ J~- ^ i««" "iii uimi ii iiimiBm^ - — • ■---1—---—- - a fO'' '^——-——— .. —..........................—■. ■ ■■ ■■— —- ■' ....——. . .., ■ 1 ■'1 ..........—•* *|jg «=”. ABONA/ RBDACTIA ADMINISTRAȚIA ANUNCIURI COMERCIALE /fl BÄH! r „1 § RHiMi In țarS . , . un «n 60 1 . . r*"— 'niHthríír^^ TtADA EDŐARD QUINE T No. 2 STIÎÂnA APADEMIEl He. 17 Se prime« direct la Administrata zmrnlni, sír. AcademleH7 iȚȚgf-f-,nnfff ------I1 * U *“» Agq^Ie de PUbliUitata.............. t ,-r\ "Jír L *■* îa F Aî I fllEgflTORlLOR Partide politice se nasc din necesități superioare și trăesc la vir jtutea activității ce desfășoară pentru binele general Ele sunt judecate după faptele lor care trebie săi izvorească din cunoașterea nevoilor tării, să fie cimentate cu încrederea, obștească și să însemneze tot dauna un pas înainte pe calea propășirii. Partidele politice sunt în funcțiune de programul «se an de executat, iar valoarea lor e în raport cu rezultatele obținute. Tata pentru ce nnce partide dăinuesc ca foarte realisi creatoare, făcându-ți impresi unui bloc statornic veșnic în sporire morală, pe când altele *e alarmă, sau se fărămitesc ca un atomic în care osebitele elemente , au avut o închegare trainică. Dacă facem o comparație între opera realizată de cele două partide istorice — natiomal-liberal și conservator — luând ca bază atitudinea lor pe cele două mari chestiuni astăzi precumpănitoare, chestiunea externă și cherii unia reformelor, vom putea ușor măsura diferența dintre cele două activități și perspectivele viitoare. Pe chestiunea externă, pare s’a pi),", de fapt la 1916, conservatorii s’au rupt în două : unii în frunte cu d-l Marghiloman am ajuns cu politica lor la pacea de la București, ceilalți, — tachiștii — apucând un drum cu totul contrar celor dintâi, au intrat în guvernul national. Par aceștia din urmă, a căror politică intervenție pistă imediată a făcut mai mult rău decât bine ță_xii iui, isajor^ «e, mut palliate, puțin timp după aceea, la zilelia . s...nu până din Moldova eroică, au adoptat politica fugii. E de prison să mai amintim tristele împrejurări care sunt încă proaspete în mintea tuturor. Astăzi când se pun probleme atât de vitale pentru viitorul românismului, tachiștii sunt divizați, unii urmând orbește politica șefulu lor care a cedat în scris Torontali 1 și a furnizat acv creărilor României argumente care ne-au făcut azil la rău, aliții care spcet că revendicările noastre nu pot fi rezolvite decât integral, conform tratatului dela 4 August 1916 pe care d-l Take Ionescu la socotit caduc. Acetast fi atitudine vinovată față de aspirațiile neamului întreg care nu s poate admite astăzi altă politică decât aceea a demnității și apărărei Buțioranei — adică rezistența — l’a »,«adus pe d-l Take lonescu la o politică contrarie intereselor obștești, «slindu-l să recurgă la remorca Ligei Poporului. De fapt astăzi d. Take Ionescu e dus în cârcă de generalul Averesen, a cărui politică indotinică a răsuflat dexiermenar și tronst în cursul răzbiului naiva de reîntregirea nea- SEEilui, cât și în preajma tratatului «div. București. Nu mai e astăzi •an secret pentru nimeni că d. Take Ionescu a dat și de data aceasta greș. Pe chestiunea reformelor atitudinea Conservatorilor n’a fost mai’ puțin alături de interesul general Pe când d-l Take Ionescu propunea cele două colegii, d-l Marghiloman, progresistul de azi, s’a rostit categoric înpotriva lor. Cu prilejul votării împroprietăririi, în Parlamentul de la Iași, conservatorii tackiști care au participat la reforme, s’au tocmit asupra principiului pentru a smulge concesia celor 12.090 de hectare petrolifere. Când a fost voit», în toamna trecută, de aplicarea reformelor care aveau să alcătuiască efectiv temelia unirii tuturor Românilor, atâta Conservatorii cât și Liga Poporului a d-lui general, s’a declarat pe față împotrivă, tipărind în ziarele lor de la Iași un comunicat uniform prin care socoteau „înfăptuirea imediată a Reformelor pe cât de inutilă, pe atât de primejdioasă!". Nu e de mirare deci că se găsesc astăzi împreună și că urmează aceiași politică echivocă și în dezacord cu interesele capitale ale Iată adevărata situație a partidelor noastre politice în fața celor dintâi alegeri prin vot obștesc, care vor avea să dea Constituanta României Mari. jfö *Ú lilt Suverani fari iron I SPECULATORS! POKHCg OTgili Hihiti al Muntenestrului In ufltimul timp presa pariziană a început să se ocupe de persoana ex-regelui Nikita al Munten^grului, cel mai important și cel mai misterios actor al tragediei care a însângerat și îndoliat Europa. Atituridea ex-regelui Nikita așa cum o face să reiasă ziarul „L’Oeuvre“, a fost totdeauna teatrală și oaspeetă. Regele Nikita a fost totdeauna socotit drept un emerit intrigant, care, în timp de pace știa să și menajeze ajutoare și pensiuni când dela Rusia, când dela Austria și Turcia, și care, zice-se, în timp de război a știut să câștige mai de grabă bani decât bătălii. Insă istoria eroică a poporului muntenegrean, pe care el a celebrat’o în versuri meritoare (căci Regele Nikita este un bun poet), amiciția lui oarbă pentru Rusia,, și înrudirea sa cu familia regală a Italiei i-au salvat reputațiunea. „Toți aliații, afară de Curtea Angiei, ne detestă și n’au încredere în noi“ scria, Regele Nikita odinioară, fiului său Danilo. Lamentările unui rege Dar politicianul șiret nu uită că coroana este capitalul lui cel mai solid și de aceea cată să momplice pe prezidentul Wilson, arătânduse drept victimă a perfidiei sârbești pe care, într’o scrisoare, îi acuză că au fost autorii criminali ai războiului. Având însă puțină nădejde de a convinge pe Wilson, dorește cel puțin, în căzuri când va trebui să piardă tronul, ca și Karegheorghevici să-l piardă. Acest lucru îi mărturisește fiori sale Xenia, la 14 Oct. 1918. ,Dacă unirea poporului muntenegrean și sârbi — scrie el, ieste proclamată, natural că va fi promulgată printre proclamatiune iáadresată poporului sârb. Aștept totuși să văd ce întorsătură vor lua lucrurile și, dacă voi vedea că lucrul devine seria, voi face următorul gest: vom proclama „Proclamațiuinea Republicei pentru toți Sârbii și J vi,Slavii și abdicarea celor doi egi sârbi și a celor două dinastii. „Poporul sârb nu este copt pentru Republică, mă, în cercurile înaintate sârbe 1 și iugoslavegeistul meu va fi primit cu entuziasm și va provoca, in scurt timp, un reviriment în c area de lucruri și în regimul actu I“. Iată, deci, 5 iibee „L’Oeuvre“ pe Nicolae al luntenegrului, democrat, fundato ■ al Republicii Iugoslave, au da iubire de pop K>rci din spirit de ffbunare. I £ 3 mzi ..Adevărul“ ca totdeauna în acord cu sentimentali, țârei, vede în așezarea tunurilor pe urnele din piețele Capitalei, un semn al dictaturei miltare. ■ Pentru ziarul care trăiește din specularea fii reprczor si -Hriímo ceeneo ,faralo în clip Tiastic vitejia românească este, i penetru el o armă de politică internă ! Dar oricât ar fii de neplăcut acestui ziar, treime să-i reamintim că orașele din provincie cer și ele irimiri pentru a-și îmbogăți cu trofee i îna ițătoare mențimi»;>r«âe lor publice, iar în Franța, școlile au cerut aimintiri dela război, puști și mitraliere pentru ca să pună sub ochii tinerimen dovada eroismului francez. Acolo, însă, nu a existat un ziar francez care să vadă în aceste măsuri patriotice semne de dictatură müdicală și dovezi de autoritatism. Acolo... Dar ce eă mai facean compairații între un ziar vândut cu ceeiace în Prauța nu a existat niciodată ! * Zanul „Dacia“ a reprodus opiniile d-lui Take Ionescu care se dresată incompettent să judece actualul guvern. Despre incompetența d-lui Take Ionescu nu avem nici un motiv să intinstiăm,dar ne mulțumm, spune că um guvern compus din oameni cari n‘au făcut niciodată polițici, și nici nu pot să o facă din cauza carierei lor, prezintă oste mai bune garanții că va fi neutru și ’'Imparțial în alegeri. Dax d. Take Ionescu nu voește mediferaăâiatea, ci prezența sa la guvern pentru ca prestând alegerile, să aibă și putința, prin ingerințe, de-a avea majorități. Țara nu e cu d. Take Ionescu, decât atunci când voința ei poate fi mistificată. Acesta e adevărul, pe care îl știe și d. Take Ionescu, însuși. De aci fuifia contra „guvernului de generali“. j Caracterul ex-regelui Nikita Din considerațiuni ușor de înțeles apune ziarul „L’Oeuvre“ nu s’a dat până acum la iveală adevăratul caracter al Regelui Nikita, fiindcă, de bine de rău, a făcut cauză comună cu Aliații și fiindcă a fost oaspetele Franței. Insă ceasul socotelilor a sosit. Nicolae al Muntenegruni, renegat de înșiși supușii săi în Noembrie 1918, în marea adunare națională de la Podgorița recuză judecata poporului său și combate, pe toate căile posibile unirea muntenegrenilor cu sârbii. Astfel el constituie o piedică periculoasă pentru sforțarea aliaților de a reorganiza Europa orientală conform cu voința popoarelor. țătoare iroî în Ziarul „L’Oeuvre“ a denunțat încă de mult timp, intrigile sale, ceea ce a adus din partea „ministerului de externe muntenegrean“, adică din partea secretarilor lui Nicolae Petrovici, numeroase protestări și desmințiri. Presa franceză însă nu a voit să divulge documentele compromițătoare, lăsând Serbiei această sarcină. In curând Serbia va publica o broșură din care re via vedea corespondenta dintre Regele Nikita și copiii lui. E o corespondență confidențială, fiecare scrisoare fiind întețită de un facsimil al textului autograf. Egoism-lăcomie Din această corespondență se va putea vedea caracterul egoist și lacom al ex-regelui Nikita, care a fost preocupat mai mult de banii săi, de banii pe cari i-a luat din casetele Statului, în momentul fugei sale și pe care i-a ascuns în reședința sa de la Neuilly, și de subsidiile pe care principele Danilo (căsătorit cu o principesă germană) le-a obținut de la curtea austriacă. Aceste afirmațiuni ale ziarului în chestiune sunt însoțite de fragmente de scrisori confirmative din care se poate vedea că Regele Nikita a fost preocupat mai întâi de profitul pe care trebuia să-l obite din vânzarea pădurilor muntenegrene către austriaci și din traficul de alimente și vestminte distribuit de Crucea Roșie. v G Cuvernul francez,, a hotărât ca în Castelul de la Vincennes ilin apropierea Parisului *; fie instalat muzeul cu trofeele militare luate în timpul războiului. Muzeul va fi aranjat în felul celui englez din Turnul Londrei și în primul rând va servi de educație tinerelor generații.Cranform tratatului de pace, Germania i era forțați să cedeze Franței, printre altele și 5000 da loc motive noui. Or ce se intâmplă ? Mecanicii francezi protestează că locomotivele germane sunt prea complicate la mecanism iar inginerii căilor ferate, că de sunt prea greoaie pentru traseele franceze. Și iată cum cele 5000 de locomotive germane, se găsesc deocamdată fără întrebuințare. Antesa de Martel, cunoscută în literatură sub numele de Gyp, a fost chemată ca martoră in afacerea Judei, care se instruește acum. Gyp era vechi a Limesului ziarist francez acuzat de trădare către patrie. Județ se știe că și-a vândut ziarul remniior și în urmă s-a refugiat în Elveția. Amiralul Von Tirpitz fostul ministru de marină al Germaniei in timpul războiului și autorul moral al războiului submarin, a început să-și publice memoriile. In aceste memorii Yol Tirpitz declară că vaporul «Lusitania» a fost torpilat din greșeală. Prețioasă mărturisire !... Dar cam târzie. •Talarul «Popolo d Italia» a deschis o listă ß de «subscripție pentru armațieni d’Annunzio de la iunie. In prima zi cetățenii orașului Milan au subscris peste 100.000 de lire iar in toată Italia s’a subscris în prima zi aproape 2 milioane de lire. 1 Jefuitorii mărginesc sfera de activitate numai între hotare, ei își intimă mrejele lor atât de dăunătoare economiei naționale puiuț în marile centre din Orient sau din apus. La fel cu jefuitații interni care acaparează sau ascund mărfurile pentru a le specula în urmă pe sunm ■narea bietului consumator, — avan jefuitorii externi, marii speculatori ai nevoilor feritoare sunt în legătură cu toți samsarii sau întreprinderile de acaparare ale speculei internaționale. Dacă împotriva jefuitorilor din lăuntru s-au luat măsuri, atât prin organizațiile cetățenești cât și fie calea justiției, nu mai puțin se impun severe îngrădiri pentru stăvil.Kitsi, specul osto-iilor interncționidî — fie ea bancheri, samsari sau așezăminte fhuirekare — care pentru a sluji interesele lor speciale și potoli setea de câștig, ridică mereu schimbul, și păgubesc nu numai comerțul național, dar scumpesc peste măsură mărfurile, cu alte cuviste scumpesc viața. Prin exportul de lei românești pe care acești ki îl practică prin mijloaceclandestine, alimentează peste prisosință piețele străine, și astfel produc în chin fatal o scădere a valutei românești. Grație acestor speculatori leul e astăzi cotat la bursa din Paris, ceea ce nu s'a întâmplat niciodată până acum. Se impune un control riguros pentru stăvilirea răului. Toate statele au luat măsuri pemtru a opri specula cu schimbul și exportul monedei, introducând controlul instituțiilor financiare. Va trebui să imităm și noi acest salutar procedeu. NOTE I laimen B«ie la &altul Național Reprezentarea “Statului“ la Teatrul National care a pus încă odată în lumina jocul inteligent și subtil al d-lui Ioan Livescu — despre care orice laude sunt de prisos, reputația ea artistică fiind da mult timp íacuta—no fame sa ie gândin-'si rolul ca drdbile să-l aibă în teatru „matinéurile“. O reformă a lor ar fi de făcut relativ la ora când ele încep, dej formă mică, dar socotim utilă. Căci începutul la ora 2 ui se pare prea... matinal, chiar pentru un matineu, și mult mai nemurit ar fi să înceapă la 3 sau 3 și juimătate. O cercare ar dovedi că a mai practic și mai conform cu avariul fiecăruia dintre noi ca începutul masineurilor Să fie la 3 sau 3 și jumătate. Dar o chestiune mai adâncă e aceea a alegerei repertoriului. Matinourile sunt destinate unui public deosebit, și mai ales tbierinței școlare. De aci, deci, nevoia alcătuirea repertoriului, din piese anumite, și cu o laterală tendință educativă. Teatrul lui Alexandri, unele piese istorice ar trebui Să fie repertoriul ,de prediiectie matineurilor de la Teatrul Național. Sunt câțiva ani, când se introdusese și unele conferințe literare și explicații care însoțeau piesele reprezentate. Era o idee ce nu vedem de ce n’ar fi reluată astăzi, căci îmbinarea dintre expunerea conferențiarului cu piesa irepreentată ar constitui o adevărată lecție vie tipliteratură. In orice caz ceeada trebue negreșit să se aibă în vedere ieste ca piesele de la matineu să nu fie scoase din teatrul motdtern, cu inevitabilul adulter, cu nota pasionată și cu intirigăria vilezei moderne și mondene. Un astfel de teatru nu poate forma seria de piese moralisatoare și educative ce se cer când ele se adresează unui public minor. Cu aceste rezerve, nimeni nu poate decât să atp! audio, chiair când stă acasă, maținourile amusante, disitiractive și mai ales educative! Petreoius » bboS! . Maffiása Jr.i jaw,« isffuwwx ** internationali COIOBFE SCQISÎS42 NOtlFfl — Exemple bune cari @r irsfe ai imitate Vacanțele sunt pe sfârșite. Peste câteva zile vom vedea iar buctitii cu sfhiozoande în spate, mergând voioși la școală. Voioși? Mă întreb dacă într-adevăr toți copiii sunt voioși. O! sunt copiii bogătașilor pentru cari cele 3 luni de libertate n’au fost decât un șir de plăceri. Dar cum au petrecut copiii săraci aceiași vacanță? S’a gândit cineva dintre cei fericiți să fericească și aceste mici suflete? au doar și ei acelaș drept la bucurii și plăceri ca și racii lor colegi bogați! Nu, la noi nu se gândește nimeni la așa ceva. Și doar ne place să imităm popoarele mai luminate. De ce n’am imita — în primul rând — exemplele bune, sănătoase, folositoare? Dar să vedem ce se face aiurea. Ce se face în Danemarca în capitala Danemarcei, se strânge anual un fond, la care participă și comuna cu o sumă oare șicare, pentru formarea coloniilor de copii săraci, cari se trimit în fiecare an să-și petreacă vacanțele în împrejurimile Copenhagei, la sate ori la mare. Fiecare colonie e compusă din vreo 50 copii (se trimit 20—30 colonii pe an) conduse de câte doi institutori sau institutoare. Pentru toate coloniile există o singură deviză: mâncare multă și bună, aer curat, marșuri lungi."Cei mai zefleiți simt atcei căror soarta le-a hărăzit o stație balneară, îmi amintesc de o astfel de colonie fericită, compusă din 50 bătji. O dini ueată strălucită de vară. La ora hotărită și într’o ordine perfectă, copiii r”ni îmbarcați și iată-i gata de plecare. Pe fețele lar citește nerăbdarea alăturea de fericirea de a se vedea însfârșit atât de departe. Se dă semnalul de plecare și trenul pavoazat și înflorit se pune încet în mișcare, în cântecul vesel al copiii« și bucuria mută a părinților — oameni nevoiași — veniți să-și vadă odraslele plecând. Cum se int coremîde Ajunși la destinație, un sat la mare, găsesc cu toții adăpost la directorul universității populare de acolo, unue sunt foarte bine îngrijiți. Și aceasta e principalul pentru ei. Mulți dintre copii nu știu să mănânce până să se sature. Dar o învață curând. Ce plăcere să vezi fețele lor mirate când auziră că au vog să mănânce atâta cât vor fi în stare. După neîncredere a veni convingerea. Și pe primele cărți poștale trimise acasă, mamei și tatei, se putea citi de la început: „Ni se dă grozav de multă mâncare, chiar și pârjoaie și compot de fructe...“ Bietii se scoală la șase dimineața, își mănâncă dejunul și pornesc în marș cântând, la mare. Ce minunat taWou — acești 50 de copii, complect goi, jucând football în apă ori pe nisipul cald de pe malul mării, sub supravegherea părintească a profesorilor! Și cu ce poftă de mâncare se înapoiază la ora prânzului. E fenomenal cât înghit acești micuți! După amiază se face un marș mai lung, în sunete de tobe și de fluere și mici voci argintii. Rămâne unul din cei mai mărunți în urmă, atunci i se dă Ud drapelul și-l pus în fruntea grupului și dacă nu merge nici astfel, își găsește curând loc în trăsura profesorului. Popasul se face în pădure sau într-un crâng dinainte stabilit și unde se află un joc minunat de joc. Copiii se joacă, mănâncă, când au obosit, porția de mâncare sau prăjituri ce și-au adus-o, cântă și sunt veseli. Dar ce tristeță în ziua plecarei. E greu să te desparți de mare, de frumoasele locuri de joc și de mâncare este bună. Totuși un ura puternic scos , cu ' micile pieritri recunoscătoare, .8 vo pentru soția directonilor — care a da făcut deficioasa mâncare și care a făc oși cut ca 50 de baoți să se îngrașe cu cam 80 de kgr. în 14 zile.... de- Le vor pierde ei în cursul aminti; au dat amintirile acestor mile frumoase ,an le vor da puteri să flămânzească iar fe și să aștepte revenirea vacanțelor sa viitoare. t la Contribuția celor cu coditceăm B Bisms&wiBiBtm&mwsmussa Afairă de aceste colonii, în Danel0^“ marca mai e obiceiul ca foarte mulți T!L moșieri precum și familii din oraș lite cari pleacă la băi sau la stațiuni climaterice, să găzduiască urnă sau do la copii săraci. Aceștia trăesc laolaltă ca cu copiii bogatului, gustând cu lărrgischi me plăcerile ce li se oferă, ne Am putea și noi începe cu aceltași exemplu precum și cu un altul văzut ,ca în Berlin, să S’au construit locuri de joc în vină-și ©rejurimile capitalei, unde copiii sâniieraci să poată veni în timpul vacanțelor să petreacă câte o zi. Un astdin fel de joc poate fi vizitat într’o zi de or3.1. 1500—2000 copii veniți cu instihr taisit_ rii lor. Pleacă dimineața cu tramvaele și sin. merg până la ultima stațic. De aici.,.. mai fac pe joc ca la un klm. Ajunși te fe j pădure copiii se împrăștie, stau totă>baniți la umbra copacilor sau în caturi, alții se joacă. - do- Dimineața vin , căruțele cu lapte,, după amiază carul cu spăjituri iar din ‘ La cortui-buc»tRrne te distruiie 800—dă. 100 litri de cafea cu lapte. La 6 seaitíeiía se cântă retragerea. . hi lată ce ar trebui imitat* Și câte i i în>".... ■ " * i , t Roitica Păcermint dare de mână Bsin»zaEri»siffi»K^sa3E.'a* Î C fH ÎiO îi Wa Iliul ■ if. Fro. AntilsKB __Dejunul ^ la Bule]IH — D. dr. Angelescu a jítrat să ceare un dejun la hotelul Boulevard, funcționarilor superiori din Ministerul instrucțiuniei. Au luat parte la acest dejun d-nü: I. Vaînoici, fost secretar general al ministerului Țițeica și Ștefan Ioan, membri in consiliul permanent, K. Popescu și D. Dobrescu, administratorii Casei Școalelor și Bisericei, Lupu Antonescu, G. Adamescu, N. Longinescu, inspectorii generali ai învățământului, I. Peret, directorul general al teatrelor, Kirițescu, Alecseanu, Popa Lisseanu, N. Dumitrescu,ihițescu, directori în Minister, Gr. Temișan, directorii Casei corpului didnetic, Iulian și Brădișteanu, sub administratorii Casei Școalelor și Bisericei, P. Marinscu, Panaitescu, Mont. Georgescu, Juga, Botez, Ionescu, Stoicescu inspectori ai învățământului secundar, Bobescu, fost șef de cabinet, Nistor, defensor eelesristic, loan Dumitrescu, avocat, Gordu Nicolaescu, Plișcariu, G. Aslan, sub-directori. Ghiață, Stoenescu, Costescu, Constantinescu, inspectori ai invățământului «»amalt. D. DR. ANGELESCU a ținut o cuvântare arătându-și multuimiile sale recunoscătoare acelora cari l-au ajutat în opera sa de zece luni în Minister, în epoca cea mai grea prin cari au tremă școlile noastre, imediat după război. Au luat apoi cuvântul d-nii I. V.laori, M. Popescu, Dobrescu, Stefas loan, Țrteica, Penat, Antene«* . cu, N. Dumitrescu cari au arătat fiecare meritele și artera trainică și mare ce a fărat-o la Ministerul instrucțiunei d. prof, dr. Angelescn. Citiți coșiriearea în pag. 2-a CroneA BASARABIEi O privire generală asupra viilor și previcflimilor Dorind a înștiința starea viilor Nord de Evxin, mai ales în părți. Basarabia mai a adresat d-luile de Sud-Eerz, unde condițiile cli V rineiului vi malice erau favorabile pentru riei pe lângă pândirea acestei culturi (pe malul dultură ori Mărei Negre, între Nistru și Duzin acestei nave, astăzi județele Cetatea Albă e și datele și Ismail). Numai la sfârșitul veacului albă în Basa XII, după năvălirile barbare și •«a omr un iuip imemorabil, după anarhiile interne, care au do■ kt fixat acest timp este grea, fi- minat în această provincie, când ,că triburile care au locuit Ba pe ruinele vechci Dacii s’au creat ■abia în tiupurile acelea nna Principatele Române, Moldova și aniii- rici, sau mai bine spus Valahia, viile în Basarabia au anotesici, dar se știe că vita de juns ]a o însemnătate mai mare, » s’a început răspândirea în care astăzi au ajuns la una din luna. din coloniile grecești dela principalele culturi ale Basarabiei. din Basarabia raarn adrest d-lui E. T»sht»!cvschi (*erviciului VII pe lângă do .Pg' lul tură dini t in acear te o și datele »■tr.r . /se fi vă în Basarbi*<u doar un tiu«»/ i...eroorabL De fixat acest timp este greu, fiindcă triburile care au locuit Basarabia în timpurile acelea nu aveau feț, nici, sau mai bine spus emioîn sâci, «iar eu știe că vita de vo ai a început răspândirea în Edhitia. disi coloniile grecești dela ,t Pe când Brâncoveanu Constantin, Domnul Valahiei exporta viiud din viile lui, în jurul Piteștilor la Brașov, basarabenii o parte de vin îl duceau la Iași, unde cu coloniștii unguri din jurul Iașului *1 exportau la Lemberg, iar altă parte pe drumul tătăresc (care începea de la Suceava trecea Prutul pe la vadul Țuțora și se îndrepta spre Tighina, sau Benderul turcesc, și trecând Nistrul continua prin ținuturile tătărești) duceau vinul la marele port pe marea Neagră, capitala coloniilor Gervezilor-Caffa, (construită pe ruinele vechei Teodosii' unde îl schimbau pe mărfuri coloniale, manufacturi, etc. Domnii stăpânitori întotdeauna încurajau această ramură a agriculturei, aducând specialiști din străinătate, sădind vii mari etc. Așa această ramură s’a desvoltat și înflorea încetul cu încetul, până când la începutul secolului al XIX (1806—12) bătăliile neîntrerupte și epidemia ciumei, ce au bântuit aici în perioada războiului (1800—12) au pustiit această provincie, mai cu seamă sudul Basarabiei. După terminarea războiului și ciumei și anume dela anii 1820—25 vii cultura iarăși a început să se ridice și la 1847 s’a înființat în Chișinău prima dată o eopoziție de gospodării sătești, unde , viticultor și onologia a ocupat unul din cel mai de frunte loc. Această expoziție a adus mare avânt în viața agricolă a Basarabiei și de acum înainte cultura viței de vie a început a face mare progrese. Nu au trecut nici 30 de ani (data 1847—75) și suprafața viilor din Basarabia după izvoarele oficiate a ajuns la 53.812 desetini. Mai cu seamă ce răspândește vița de vie în județele Cetatea Albă și Ismail pe urmă în Țigana (Bender), Orhei, Chișinău, iar in județele de Nord, Soroca, Bălți și Botin viticultura n’a putut lua o desvoltare mai înfloritoare din cauza condițiimilor solului și climei; cultivarea viilor era primitivă și vița nu suferea nici un fel de boală, nici de insecte, astfel toate straturile aveau posibilitate de a se ocupa cu viticultura. Dar fiindcă viticultorii din Crimeia se temeau de concurența viticultorilor din Basarabia, viticultura de aici se apăra. Vinificația era foarte primitivă, nu existau beciuri bune, teehnică rațională, etc. și prin urmare pe pletele mai depărtate se vindeau numai vinurile viticultorilor din Crimeia. Guvernul a dat foarte puțină atenție viticultmei de aici și iată de ce în 1886 s’a ivit prima dată în Basarabia filoxera (în viile d-lui I. V. Cristea, Teleșovo), victimele căreia au fost mai înainte viile din Spania, Franța, Ungaria etc. Lupta guvernului cu fil)xera a fost foarte simplă: carpenii se scoteau cu totul din pământ (așa numit „metode radicală“). Araneea nu se știa de biologia filoxerei, butași americani, vite europene etc. Pentru localizarea acestei boale (filoxera) au luat parte Zemstva și „Comitetul pentru lupta contra filoxerei“ din Odesa, care vrând să ajute ci ceva a elaborat „Așezământul pentru asigurarea viilor“ cari în 1890 a primit formă de act legislativ. La sfârșitul veacului al XIX suprafața viilor cuprinde pete 100.000 de desetini, ceiace făcea ■ peste 100.000.000 lei. Filoxera a adus așa de mare stricăciune că pe la 1914 în Basarabia cuîura viței de vie conținea numai 42.682 de desetini. Și anume cultura viilor este în: 1) Juri. Botin 310 de vii, cari cuprind 162 desetini; * 2) Jud. Soroca 5899 de vii, cari cuprind 1202 desetini; 3) Jud. Bălți 12000 de vii, cari cuprind 4700 desetini; 4) Jud. Oriei 22000 de vii, cari cuprind 8040 desetini; 5) Jud. Chișineu 16299 de vii, cari cuprind 6097 desetini; 6) Jud. Tighina 10450 de vii, cari cuprind 4138 desetini. , 7) Jud. Cetatea Albă 23600 de vii, cari cuprind 7203 desetini. 8) Jud. Ismail (Cate«]) 23600 de vii, cari cuprind 11200 desetini. Total se găsesc 114.550 de vii, cari cuprind 42682 desetini. Criace ne are+fi că majoritatea viilor este în mâna micilor proprietari și dacă există proprietari mari ci ,sunt foarte puțini. Aceste vii pot da până l, 10—12 milioane vedre, socotind în medie 250—75 de vedre dintr’o desetină. Recolta din ultimii 5 ani n’a putut fi exact socotită deoarece nu există date statistice. Pentru ani 3914, 15,16 și 17 considerând diferențele de recolte, gradul de dezvoltare a boalelor criptogamice și alți factori, recolta medie trebueeă fie socotită, aproximativ, 6.300.019 de vedre, poate întreaga portă sdfi de cinci ani 3, milioane 500.M9 de vedre. Guvernul rt*s în ultimul timp e încurajat dezvedterea viței de vie dând capitaluri necesare fără procent © timp de patru ani, butaci și prețuri scăzute, lucruri care au determinat pe mulți țărani să se ipupe de cultura viței de vie; Asigur că acelaș lucru ar fi bun se face și din partea noastră, punea astfel pe calea progresului una din ramurile cele mai importante viața economică a Basarabiei. Teodosie Știrb ® ^ j