Viitorul, mai 1924 (Anul 17, nr. 4845-4868)

1924-05-01 / nr. 4845

Anus as şgapife-spre-g<3ce»ea Wo, 4345 2LEI EX. In TARA 4 LEI ex. fi stroiPOtBtt ABONAMENTE IN TARA Un an — — — — £00 lei Şase luni-----— 250 » trei »---------125 » In streinătate Un an--------------1200 lei Şase luni--------- 600 » Trei » —----- 300 » ADMINISTRAŢIA REDACȚIA STR. EDGARD QUINET No. 1 (Vis-à-vis de Hotel Copşa) STRADA­ ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Directa 31/23; Redactia 31 Administraţia 19/23 şI 3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Mr. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug JoS . Mai i$24 2LEI EX. In TARA 4 LEI ex. in streinstate Cr­ia schimbului EXEMPLUL FRANŢEI — Adevăratul învăţământ — Grupările politice şi ziarele lui şi a parlamentului român, cari se străduesc să dea cu orice ! Asemenea atitudini şi acte nu preţ impresia că dificultăţile fi­ s’au văzut în Franţa şi nu se vor nanciare cu care România are vedea în nici o ţară în care lup- , ................. încă de luptat sunt mai mari de cele interne ştiu să înceteze şi testamentul lui, se silesc să dea o cum sunt în realitate şi că criza toate conştiinţele ştiu să se u­­prin care trecem are un carac­­nească în faţa intereselor perma­ter pur şi simplu „catastrofal", 'nente ale statului, apelează uneori^ şi la pildele ofe- J Acei cari cred că pot invoca rite de alte ţâri care au trecut pilda Franţei pentru a critica sau trec printr o criză a schim- noii ti ea vnvemnlui român, să în­­bului. nouă întorsătură politicei lor de Până acum. Trimisul ziarului „Ma­tin“ scrie din Moscova la începutul lui Aprilie dând următoarele infor­maţii interesante asupra situaţiei actuale: „Nu pentru prima oară mă aflu politica guvernului român, să în­­­cerce a învăţa din acea pildă ce . . . . ■ 0­ „ Exemplul cel mai recent Iau înseamnă solidaritatea de con­­imiRusia­, incepe d- Henri dV, găsit în criza francului francez, ştiinţa naţională, ce înseamnă i!?ţ? Ci pent­ru a patra oară in' Apelându-se la acest exemplu, se, respect fată de interesul obstescid,aznesc sa calc pe pământul ru­­aduc, fireşte, obicinuitele incri- şi cum se slujesc şi se valorează ‘m/’ î minări guvernului român care, interesele şi prestigiul unei ţări ,nodel de curăţenie % confort. Cum m Poetica lui pentru consolida- care trece prin crize şi dificili- în acel tren nu există vagon de rea valutei, n ar fi obţinut rezul­­tăţi,­tatele la care a ajuns guvernul francez prin măsurile luate pen­tru salvarea francului. Pentru orice om de bună cre­dinţă, invocarea acestui exemplu in loc să constitue un motiv de critică, constitue un titlu de me­rit pentru guvernul român, în­ Scriam trucât se ştie că măsurile luate de pentru^modul’ rânduri de laudă , „ ... . . ______________cum Italia, In formele guvernul francez in faţa crizei i ei autoritare şi de stat, în repre­­francului, fuseseră luate deja în-1 sentanţii oficialităţei, a înţeles să ceput de guvernul român pentru înconjure doliul naţional prin moar, ameliorarea situaţiunei noastre valutare. tea Eleonorei Dusa, de-o magnifică înmormântare. — v „ Cei vechi, — Romanii mai ales — dar pentru că se evoacă exem-(a­şezaui ■ la moartea unui om ma­ piui Franţei, acei cari-1 evoacă şi a­re atâta fast oficial, atâta triumf, încearcă să-l exploateze împo- încât ieşirea din această lume a triva politicei financiare a gu- • celui ce se distinsese în viaţă, lua vemului român, ar trebui să-l e-!i^meie^cele ma^străl^cite ale apo­­voace în integralitatea lui mora­lă și politică, pentru ca din acel exemplu să se vadă tot ce s’a fă­cut în Franţa şi tot ce a lipsit României în lupta dusă pentru restabilirea situaţiunei valutare şi a creditului ei în afară. In faţa crizei ce ameninţa mo­neda naţională, Franţa întreagă La Stolpce, gara de frontieră, ne-am coborât şi unul după altul am pornit pe o cărare spre trenul sovietic ce aştepta la câteva sute de metri de gară. La orizont cerul era roşu ca de un incendiu. Provodni­teosei. Eroul devenea în aureola fu­nebri, un Zeu; şi tot asemenea cui mi-a explicat că într’adevăr ai­ Egiptenii, aceşti fideli credincioşi dea ceva, o gură mică rusească şi ai nemurirei trupeşti, îşi făceau din ureche incendiată de autorităţi pen­­mormintele Regilor, o datorie supre­jm­i ca în jocul ei să fie clădită alta­mă de-a le creia enorme,­­splendide,ma, mare şi eter­ne. Moartea trebuia să, deal _ A‘0 dărgma ar fi costat prea prilej de-a arăta recunoştinţa po- .. .. . K porului, pentru omul mare ce-a TM.!t- / adaugat funcţionarul rus. murjto­tPrin foc curăţim terenul repede şi I­ar anticii vedeau în general, în. uşor. a reacţionat ca un singur om,; tHn^Sum s® «©ntrolul printr’o mişcare de unanimă so- *li­e’ în Proconsulul autoritar fnn­­. . . , ţele cele mai vrednice de-a fi res­lidaritate. Şi cum criza senimbu-­ pectate. Nu aveau îndeajuns res­­tui este în bună parte o criză a­s pect pentru aceia, cari nepurtând increderei pe care o ţară o in- nici sceptru, nici sabie, nici sem- Trenul sovietic abia se oprise la spiră în afară, de sigur că nu s’a­­­nele sacerdotale, făceau pentru Niehoh­eline, gară de frontieră, văzut în Franţa ceea ce s’a­pară, tot atât de mult ca potentaţii, când o mulţime de oameni îmbră­patut vedea, din nenorocire, în­­căci scriitorii şi artiştii erau atunci câţi cu veste de piele, iar alţii pur­. „..."„to işi sunt acum aceia cari dau pres­­tând coifuri, cu o stea roşie, năvă­l romania, tigrul şi gloria unui stat Ei asigură liră prin vagoane: erau vameşii şi La noi a lipsit nu numai con- vecinicia, pri eternitatea produc­­tiviştii« Operaţia n’a durat mult ştiinţa solidantăţei in faţa unui­­ tulor lor glonei statului căruia ^ a fost Vameşii scoteau superior interes naţional, dar nn de prin vagoane grămezi mari de unele împrejurări s’au produs! este foarte firesc ca statul, cu fierte confiscate •­■ . I- _• • 1 organizaţia lui, cu fastul lui oficial, porecie coniscate._ manifestaţiuni şi atitudini ce 1°_ ■ întreaga lui putere, să se intere-' ‘— Sunt noui şi de lux, răspun­deau direct în acel interes na-' S(176 de artişti, întrucât ei sunt che- deau ei la bocetele călătorilor, tional. j zaşii cei mai siguri pentru gloria — Voi plăti cât se va cere, stri-La noi s’au putut vedea cam­ de mai târziu a acelui stat. Formele ga un englez. Am mai fost în Ru­panii de presă, întreprinse prin ! de manifestare istorică sunt de sia şi am plătit, ziar« pretinse româneşti care'i multe ori Perioare, iar puterea nu.­­ _ Asta a fost altă dată, acum t­ritintim­île si oamenii Imai a armelor- deci a forţei singure, nu se m­ai poate, răspunse vameşul prezentau situaţiunile şi oamen­i j nu poate să creeze o superioritate foarte calm dănd altui tovarăş prin din Romania intro lumina ce nu eternă unei ţăn. Dovada o avem în fereastră cutii sticle, pachete. A-f ■» «*»« "'•o !W - A “ e». sc n,i­a e.iglezul­ disperat, vedem cum asemenea campanii pul cum au înţeies frumosul sau. — Acum sa schimbat, nu mai e erau înregistrate şi exploatate de au susţinut cercetările adevărului, ce ştii d-ta. ", acei cari urmăreau discreditarea Tăria şi vitejia sunt astfel factorii României în faţa opiniei publice, de cea mai mare importanţă în- , n 1 imn hm mondiale tr’atât cât ele susţin „artele păcei­­ , , , „1__ şi consolidează civilizaţia.­­ Cekiştîi pe de altă parte „confis-Dar la noi s a putu­t vedea c­a , consideraţiunile acestea ne duc cară“ patru sau cinci dintre călă­­mai mult, s au văzut conducători astfel la încheerea că orice stat are­­or,­ aflaţi suspecţi. Coborâţi pe pe­­şi fruntaşi ai unor grupări poli- obligaţia de-a ocroti şi de-a susţine ron şedeau pe cuierele lor posomo­­tice româneşti, adresându-se di- a­rta, şi are datoria a vedea în ar­­f. • ca unii ce­ntiau orice pro­­iect opiniei publice din streină- h® soldaţii ce făuresc glori­e testare era zadarnjca. După câteva ^, . * , a u ., șterge ‘cu anii.dstatului°âi cârSi*ÎUI TMJnute trenul Porni spre Minsk aibă nici o încredere in măsurile sunt ei. - /Moscova. și în politica financiară a statu­­i PETRONIUS » Eu având nevoe să vorbesc șefu- NOTE Critekii,—eroii pled REGIMUL SOVIETELOR Privelişti din REPUBLICA RUSEASCA Notele de călătorie ale unui ziarist francez Politica Rusiei evoluează. După moartea lui Lenin, diriguitorii bol­­şevici urmând sfaturile aflate în dormit am avut un compartiment încă cinci tovarăşi de călătorie, trei bărbaţi şi două femei, toţi ruşi. Doi veneau din Berlin, doi din Pra­­ga şi Viena, iar altul mic şi slăbuţ,­­din Paris. Am putut înţelege că toţi erau agenţi diplomatici sau con­sulari. Dar convorbirea lor nu avea nimic diplomatic. Toată noaptea, au murmurat cifre, fumând, mâncând ciocolată, socotind cursurile bursei, devizele germane, austriace şi polo­neze. Intr’o1 gară de­­front­ieră lui de tren, i-am strigat: ’Tschelo­­wiek! El s’a apropiat de mine şi mi-a şoptit să nu-i mai zic „omu­le“ ci tovarăş sau cetăţean, fiindcă riscam să fiu şi eu arestat de ce­­kişti. Aplicarea tarifului de călătorie Un bilet de călătorie plătit în tren costă 12 cervonezi şi trei ru­ble. Neavând bani ruseşti am plă­tit 61 dolari şi jumătate. N’am pu­tut crede că această sumă enormă o cerea cu adevărat statul, dar ca­l­marazii mei de călătorie mi-au ex­­­plicat că cervonetzul valora io ru­ble iar rubla o jumătate de dolar. I-am dat 62 dolari provodnicu­­lui şi mi-a dat rest o rublă de ar­gint având pe ea ciocanul şi sece­ra simbolică, şi steaua sovietică. Intrebându-i dacă la bursă acea rublă cota într’adevăr o jumătate de dolar, el s’a supărat, apoi m’a sfătuit părinteşte Să nu mai vor­besc de bursă unai rus şi mai ales în Rusia, de nu voiam să fac cunoş­tinţă cu poliţia. Anul trecut în aceiaşi călătorie, eram „barin“ iar funcţionarul era un simplu celoviek respectuos. As­­­tăzi toate s’au reîntors la ce erau , în 1919. Tovarăşii dictează şi pe­depsesc cu asprime orice abatere de la legile sovietice. In ultimul mo­­­­ment am aflat că in curând se vor desfiinţa trenurile cu vagoane de clase. Numai vagoane cu bănci de lemn pentru toată lumea. Nimeni nu va mai avea dreptul să-şi per­mită nici un fel de lux. Testamen­tul este în această privință cate­goric. 0 ECOURI a Berlin în câteva zile au dat faliment 17 bănci în urma sta­­bilizărei francului.­tatisticile americane arată că numărul naşterilor scade pe când al deceselor sporeşte. L S T­imes află că numărul permiselor de imigrare liberate emigran­ţilor europeni, va fi redus de la 350.000 la 100.000, anul acesta, telegramă din Moscova, anunţă ziarelor din Londra, sosirea lui Trotzki în Capitala sovietelor.­ribunalul sovietelor din Odesa a condamnat la moarte cinci per­soane acuzate de spionaj în contul Poloniei. Condamnaţii sunt foşti ofiţeri. L­a Koenigsberg poliţia a descope­rit o bandă care falsifica banc­note rentenmark­. B­iserica presbyteriană din West End (New-York) a transmis prin telegrafie fără fir tuturor credincioşilor, comuniunea de Paşti. Membrii congregaţiei având apara­tele de t. f. f. au fost avizaţi de pastor de modul cum ceremonia avea să fie făcută.­­ -XXX­ ZI CU ZI In find datul „Adevâru­l’’ a descoperit cu ce se ocupă actual­mente d. Vintilă Brătianu: Cu mijlocul de-a aduce capitaluri străine, în schimbul bogăţiilor ţa­rei. De data aceasta a nemurit-o! * Ziarul „­Dimineaţa"* se urni pes­te graniţă şi exclamă cu tristeţă că nu vede nici-un prieten- ne în­­şală sau ne înşală. Mai sunt bol­şevici! Iată a cum descrie situaţiunea po­litică marele ziar politic „Lupta”: Regele în străinătate este viu a­­fectat din pricina măsurilor­, ex­cepţionale mai ales că ele au do­vedit că sunt inutile. Când se va întoarce, deci, în ţară, va chema imediat la cârmă pe partidul naţi­onal unit cu cel ţărănesc, pe baza unui program comun de guvernă­mânt. Şi încălecai pe-o şea şi vă spu­sei d-voastră aşa — an zice bas­mul * Partidului liberal îi e frică de Banat — scrie un ziar eminamen­te românesc. Probabil că se simt bine acolo toţi aceia cari au făcut intrigi la Papis, pe vremea când şeful par­tidului liberal, cerea cu tărie şi fără şovăire, integritatea Banatu­lui! * „REGâTENII” iarMilii naţional In partidul naţional înainte de orice sciziune sau fuziune, au a­­părut deja micile neînţelegeri în­tre tabăra „regăţeană” şi cea „ar­deleană”. Era desigur , firesc ca între oameni ce reprezintă concep­ţiuni atât de diferite să se nască, odată trecut entuziasmul prime­lor clipe,­­ neînţelegeri şi frecă­turi. Se putea spera însă ca aceste neînţelegeri să fie pe o altă bază, nu pe acea regionalistă, atât de odioasă şi egoistă. Conservatoris­mul d-lui Mişu Cantacuzino se împacă însă foarte bine cu „demo­cratismul” d-lui Maniu; dar­ „re­găţeanul” nu se poate împăca cu „ardeleanul“! Este desigur aceas­ta o stare morbidă ce dovedeşte e­­goismul, naţionaliştilor, atât de deosebit de sufletul poporului nos­tru. Intr’un moment interview a. Do­bosi, unul din fruntaşii naţiona­lişti „ardeleni” vorbe­te de in­fluenţa pe care această tabără o va exercita asupra „regăţenilor” din partid pentru acordarea unor avantaje puţin patriotice minori­tăţii maghiare. Structura şubredă a partidului naţional se eviden­ţiază perfect în acest interview care, culmea, este acordat unui ziar maghiar. Lupta surdă între cele două tabere ale naţionalişti­lor, luptă pe care d. Maniu ar­ fi voit s’o generalizeze la întregul popor românesc nu poate avea alt rezultat decât imposibilitatea ab­solută de a treia ceva serios in viaţa publică a ţărei. Dacă aces­tei rivalităţi se vor adăuga în vii­tor, astfel cum „Patria” susţine, competiţiunile ţărăniste, vom a­­vea imagina unui partid ce se va preocupa mai mult de asigurarea unităţei sale decât de treburile ţărei. D-l Maniu Care se bazează, atât pe număr, va putea să vadă a­­tunci câtă importanţă are calita­tea. Atunci va înţelege de abia, pentru­­ce nu pot săvârşi­­ nimic guvernele ce nu se întemeiază pe o concepţie unitară şi o nestră­mutată disciplină a celor cari le sprijină. -XXX- Cooperarea ştiinţifică internaţională CONSTITUIREA Asociaţiei Internaţio­nale de drept penal ■»«■M...—------------------­ De vorbă cu d. prof. VESPASIAN V. PELLA La 28 Martie s’a fondat la Paris ,iAsociaţiunea Internaţională­­de Drept Penl“. Ţinând seamă de im­portanţa pe care o are această Aso­­ciaţiune, în ce priveşte organizarea măsurilor internaţionale de preve­nire şi represiune a criminalităţii cât şi în ce priveşte stabilirea unor principii comune şi generale de exer­citare a penalităţii, am cerut oare­­cari lămuriri d-lui Vespasian V. Pella, Profesor universitar şi Depu­tat, care a luat parte la şdinţa con­ Scopul asociaţiunei interna­ţionale de drept penal Necesitatea de a se găsi normele practice de stăvilire şi reprimare a criminalităţii, impusese încă din 1889 fondarea unei Uniuni inter­naţionale de drept penal. In forma în care fusese alcătuită, ea nici nu mai putea exista dacă ţinem seama de gravele divergenţe ce au isbucnit între jurisconsulţii germani, cari în trecut avuseseră o parte importantă de contribuţiune la formarea şi propăşirea acestei Uniuni, şi ceilalţi jurisconsulţi, dacă ţinem seama de înăsprirea ra­porturilor între membrii Uniunei, provocată mai ales de faimosul ma­nifest al Intelectualilor germani, care fusese subscris şi de marele penalist von List. De aceia Profesorul Barthélemy, membru al Academiei Franceze şi Decan al Facultăţii de Drept din Pa­ris, împreună cu profesorii de Drept Pen­al, Roux, Hugueney şi Donnedieu de Vabres, au luat ini­ţiativa formării unei noui Asocia­ţiuni de Drept Penal. Printr’un apel adresat penalişti­­lor din întreaga omenire, ei au ară­tat importanţa unei asemenea asocia­ţiuni internaţionale, care fără a se amesteca în lupta ce se dă între di­ferite şcoli filosofice penale, va a­­vea menirea să urmărească pur şi simplu utilizarea tuturor competen­­ţelor în vederea găsirii mijloacelor practice pentru combaterea crimi­nalităţii, pentru codurile penale existente, pentru organizarea ştiinţi­fică a regimului pentenciar in dife­rite ţări şi în sfârşit pentru des­­voltarea teoretică şi practică a Drep­­tului Penal Internaţional. Care a fost rezultatul a­­cestui apel? Toate Statele din noul şi vechiul Continent, în care s’a manifestat o mişcare ştiinţifică penală, ca An­glia, Statele Unite, Franţa, Italia, Spania, Polonia, România, Belgia, Elveţia, Norvegia, Ceho-Slovacia, Iugo-Slavia, Olanda, Brazilia, Ar­gentina, etc.,­­ fie prin delegaţii lor, fie prin adeziuni din cele mai entuziaste, au intrat în sânul nouei Asociaţiuni. Şedinţa constitutivă prezidată de marele om de Stat francez Barthou, poate fi considerată ca o dată im­portantă în Istoria Dreptului Penal. Rând pe rând reprezentanţii Ştiin­ţei penale din aceste State, au a­­­dus omagiul lor iniţiativei luate di­n jurisconsulţii francezi şi şi­au ex­primat dorinţa de a se strânge cât­­ mai mult legăturile între acei cari din diferite State se ocupă cu studiul­­ teoretic sau participă la aplicarea Dreptului penal, însuşi Preşedinte­le Republicei franceze, d-l Millerand ) interesânduse în­deaproape de a­­ceastă operă a ţinut să cunoască per­sonal pe membrii Asociaţiunii, care au asistat la şedinţa constitutivă, şi să le exprime mulţumirea sa. Cu toate că numărul locurilor în consiliul de Direcţiune al Asociaţi­­unii era limitat, ca un omagiu adus penaliştilor români, adunarea gene­rală a Asociaţiunii a ales cu unani­mitate în acest Consiliul ca mem­bru titular, pe d-l Iulian Theodo­­rescu, Profesor de Drept penal de la Universitatea din Bucureşti şi Preşedinte al Cercului de studii pe­nale. Mulţumind asociaţiunii pentru a­­ceastă alegere, cât şi pentru onoa­rea ce mi se făcuse de a fi ales prin­tre membrii supleanţi împreună cu cei doi eminenţi consilieri ai Curţii noastre de Casaţie, d-l Ionescu- Dolj şi Al. Oprescu, am arătat im­portanţa pe care o are Asociaţiunea pentru Statele create sau mărite în urma tratatelor de pace, ca Româ­nia, Iugo-Slavia, Polonia şi Ceho- Slovacia. Multe din problemele le­gate de delicata operă a unificării legislative vor putea fi soluţionate, cu ajutorul asciaţiunii internaţio­nale de Drept Penal, care va fi chemată a determina principiile fun­damentale de exercitare a represi­unii. Noua Asociaţiune­ va face deci un pas important în vederea reali­zării scopului suprem pe care tre­­bue să-l urmărim cu toţii : univer­salizarea represiunii în ce priveşte crimele şi delictele de drept comun. Continuarea , pag. 2-a­stitutivă a­baterile ce au fixarea statutelor iiunv. 'ÎTrSaî”f filmul român al asociafiu­acestei asocia­­ne­ , Interattoftate da l­reut penal D. Prof. .VESPASIAN V. PELLA MSSaOBERSm KA A A Continuarea în pag. l-i Cronica literară de EON FOTI Odysseea (traducere din Homer) de GEORGE M­­­URH­U însemnătatea poemelor homerice pentru cul­tura generală —— ....... ..... A intrat în literatură cu un volum de poezii, aproape necunoscut azi, plin de tinereţe, evocând o atmosferă pa­triarhală,­­ de care îşi va aduce, cu folos, aminte mai târziu in minunata sa traducere a Odyseei. Un pătrar de veac a consacrat tra­­ducerea celor două mari epopei ho­merice: In­ada şi Odyseea. Apariţia celei din urmă, intr’o ediţie magnifi­că, a „Culturi­i Naţionale”, este un e­­veniment literar de cea mai mare în­semnătate şi, în acelaş timp, un jubi­leu pentru traducătorul neobosit. Ce de sforţări, ce de sacrificii per­sonale, ce voinţă de fier reclamă două­zeci şi cinci de ani, in continuu, tăl­măcirea celor mai monumentale epopei din istoria literaturilor, intr’o limbă neformată şi nesigură ca a noastră? Puţine literaturi au fericirea să aibă traduceri ca unele pe care le avem noi de la d. Murnu. In special Odysseea poate fi considerată ca unică. Traducă­torul, în această epopee, a transcris in româneşte, stări sufleteşti personale. Printr’un noroc excepţional, d. Mur­nu a trăit ori a cunoscut viaţa pasto­rală şi patriarhală a minunaţilor păs­tori din Pind şi Macedonia, — viaţa lor şi a Românilor din unele regiuni cari amintesc aşa de mult Odysseea lui Homer! In această mare poemă, totul ne este redat intr’o coloare locală şi intr’o formă impecabilă de parcă au­torul se confundă cu traducătorul. Avem in româneşte o capodoperă u­­niversală transformată într’o capo­­d’operă românească. Generaţii întregi se vor inspira şi vor creia — desigur — noi opere, ce­tind şi meditând cele două traduceri incomparabile ale d-lui Murnu. De aceia d. prof. V. Pârvan, care conduce secţia clasică a „Culturii Na­ţionale”, a vroit să dea caracterul unei sărbătoriri marelui eveniment literar; ediţia editurii C. N., este însăşi o capodoperă artistică, aşa cum nu s’a­­ mai văzut la noi. Toate planşele sunt­­ luate după vase antice, originale şi­­ pentru prima oară apărute la noi. Eschyl, scrie in Broaştele sale Aris­tophanes, s’a mulţumit „cu fărimitu­­rile ospăţului omeric”. Şi Eschyl este un poet, dintre cei mai mari ai lu­­mei ! Toată literatura greacă, romană, modernă, nn ce are mai bun şi mai durabil, derivă mai de aproape sau mai de departe — de la Homer. Teoria lui August Wolf, din „Pro­legomenele” sale celebre, nu mai poate fi susţinută. Homer — sau altcineva— a creiat In­ada şi Odysseea. O operă aşa de unitară aşa de artistic construi­tă, nu poate fi „o cârpeală”, făcută din justapuneri. Asemenea juatapuneri ne dau monstruozităţi ca poemele medie­vale ale diferitelor popoare sau ne re­dau haosul poemelor indiene. De alt­fel, studiind poezia populară, vedem că­­ in afară de anumite momente şi de ‘bogăţia de expresii izolate, nicăeri nu joiâm de opere de artă, de cât, dacă a- a­ceste poezii populare sunt prelucrate sau p retopite de un artist. Aşa s’a întâm­­­­plat la noi cu toate colecţiile poeziilor populare: cea mai frumoasă şi singura mai interesantă este acea a lui Ale­xandri, pe care poetul — a recompus-o şi a mlădiat-o.­­ Din noile descoperiri arheologice, din cunoaşterea mai adâncă a epocei mykeniene — aşa de strălucită, — din vase, din inscripţii, din instrumente din tot ce ne-a rămas din acel ev­ mediu grecesc, dispărut sub năvala Dorie­nilor — toate ace*"1* documente ne con­firmă pe Homer. Că in aceste vaste poeme există in* j terpoleri, justapuneri, fără îndoială. ’ Dar sufletul măreţ al artistului genial care a conceput arhitectonica și a clădit monumentul, persistă peste tot, •— și in cânturile cele mai însemnatei I E greu să ne închipuim că antichita­tea car­e a atacat toate problemele con­ştiinţei, care a scormonit toate în­­doelile, toate nelămuririle individuale şi sociale, să nu fi discutat existenţa „su­premului poet”, al cărui nume şi o­­­­peră nu era contestată de nimeni. „ Cetirea poemelor, de altfel, îţi dă con­­­vingerea că geniul lui Homer, incom­parabilul poet, a putut crea numai In­a­da şi Odysseea Cele două poeme sunt oare­cum baza pe care se ridică edificiul literaturii­­ universale şi a culturii noastre. Am­­ putea zice că toate artele şi toate ştiin­ţele purced de la Homer. Din acest­­punct de vedere meritul extraordinar al d-lui Murnu pentru a fi tradus — şi în mod magistral şi unic — In­ada şi Odysseea în româneşte devine covârşi­tor. Sunt citaţiuni, pasagii întregi, per­sonagii, situaţiuni cari au intrat şi în limba curentă şi in cultura curentă. Acestea sunt acum ,toate la îndemână ori­cui. Unii afirmă că traducerile nu sunt originalul; că numai originalul îşi are deplina lui valoare; traducerile n’ar fi de­cât copii palide, după marele fres­ce ale maestrului original. Nimic mai fals şi, mai cu seamă, în ce priveşte pe clasici. In afară de câţi­­vai — 15—20 — în toată România noas­tră, nu credem că există alţi cititori in greceşte pentru Homer. Şi aceştia tre­­buesc cernuţi: în specialişti ai lui Ho­mer şi in cunoscători sau amatori de clasicizm. La urma urmei de abia da­că se aleg câţiva cari pot ceti pe „Principele poeţilor” ad apertaram li­­bri. Cum e cu Homer, aşa este şi cu ceilalţi clasici (vorbesc mai ales, de cei greci). Deşi ştii greceşte, cu greu vei descifra pe Pindar, de pildă sau chiar pe Theocrit, fără studii speciale, de cât­va timp. Chiar pentru un elenist tra­ducerea este o călăuză necesară, desi­gur o traducere bună. Noi mai avem acum şansa de a citi poemele in metrul original în In­ada (exametri dactilici) şi de avea Odys­seea (care ni­ e redată nu în exametri cum e în original, ci in iambi endeca­silabi, o formă întrebuinţată de­ tragici şi care e mai acceptabilă de cât exa­­metrii in româneşte) în versuri albe, plastice si într’un ritm epic remarca­bil.­Această şansă nu o au francezii, de pildă. Pe urmă, în Germania tradu­­­­cerile homerice ale lui Voss, în An­glia acele ale poetului Pope, in Franţa ale lui Leconte de Lisle — au ceva spe­cific geniului limbelor respective — şi ne permitem a afirma că în ce priveşte traducerea Odysseei, avem pe cea mai­­bună, o adevărată capodoperă.­­ D. George Murnu, îndeplinind vasta­­ operă a traducerii lui Homer, şi-a câştigat drepturi de recunoştinţă de la cultura românească alături de cei mai mari poeţi şi scriitori ai neamului nostru. Şi meritul său e mai important că,­­pe lângă opera de creator, a adăugat-o şi pe acea de savant: , ----------------- # Odysseea este povestea rătăcirii lui Ulysse, peste mări şi ţări, după lua­­­­rea Troiei. Zece ani trecut-au de la dărâmarea mândrului Hion şi eroul care înlocuise pe Achille, după moar­­te-n, nu sosise încă in stâncoasa sa insula Itaca, unde era domn. Prim-ele patru cânturi ne arată jalea de-acasă: disperarea unui fiu, de-abia major, Telemah, care nu ştia nimic de măreţu-i tată; dragostea neprihănită a unei soţii, model, care-şi aşteaptă me­reu bărbatul: Penelopa; bătrâneţea tris­tă a gârbovitului Laerte, care vrea să inchidă ochii departe de ceea ce­ se pe­trece la curtea fiului său — şi pără­­diţia sa de-acasă; obrăznicia şi risipa peţitorilor la mâna Penelopei — pre­şi pretendenţi la tronul Itacei, pe care prea tânărul şi prea slabul Telemah nu poate să-l apere. Găsim aici două de­scrieri splendide a vechilor curţi my­keniene: Curtea de la Pylos a lui Nes­tor şi cea din Lakedemon a lui Me­­nelas. Tocmai în cântul al V-lea găsim pe erou în insula lui Calipso.­ — Fuga lui din mrejele înamoratei Zâne — (care a servit de model lui Virgil, Tasso, Ariosto şi Fénélon), naufragiul; sosi­rea în insula Feacienilor. Minunata în­tâlnire cu Nausicaa; povestea păţanii­lor lui. In faţa poporului şi domnitoru­lui tracian. Pe urmă debarcarea pe ascuns in Itaca. Duioasă întâlnire cu câinele Argos, cu porcarul Eumeu, cu bătrânul Laerte, cu Telemah. Pregăti­rea cursei, moartea peţitorilor şi re­căpătarea domnnței fericite, alături de iubita lui soţie, Penelopa. Povestea este captivantă ca aceia ai unui roman extrem de interesant. Ea a fost trăsura de unire între popoarele Greciei şi prin Homer a existat, mai întâi, poporul elen. In­ada este opera tinereţei năvalnice, un fel de roman de cape et d’épée, pe când Odysseea este opera maturităţii,­ a fericirii casnice, a dragostei de or-­­­dine şi de tihnă.­­ Unitatea de acţiune în Odysseia este mai susţinută ca in In­ada p­e deplin stă­pân pe mijloacele sale. Năvala Dorienilor a nimicit toate

Next