Viitorul, mai 1924 (Anul 17, nr. 4845-4868)
1924-05-01 / nr. 4845
Anus as şgapife-spre-g<3ce»ea Wo, 4345 2LEI EX. In TARA 4 LEI ex. fi stroiPOtBtt ABONAMENTE IN TARA Un an — — — — £00 lei Şase luni-----— 250 » trei »---------125 » In streinătate Un an--------------1200 lei Şase luni--------- 600 » Trei » —----- 300 » ADMINISTRAŢIA REDACȚIA STR. EDGARD QUINET No. 1 (Vis-à-vis de Hotel Copşa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Directa 31/23; Redactia 31 Administraţia 19/23 şI 3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Mr. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug JoS . Mai i$24 2LEI EX. In TARA 4 LEI ex. in streinstate Cria schimbului EXEMPLUL FRANŢEI — Adevăratul învăţământ — Grupările politice şi ziarele lui şi a parlamentului român, cari se străduesc să dea cu orice ! Asemenea atitudini şi acte nu preţ impresia că dificultăţile fi s’au văzut în Franţa şi nu se vor nanciare cu care România are vedea în nici o ţară în care lup- , ................. încă de luptat sunt mai mari de cele interne ştiu să înceteze şi testamentul lui, se silesc să dea o cum sunt în realitate şi că criza toate conştiinţele ştiu să se uprin care trecem are un caracnească în faţa intereselor permater pur şi simplu „catastrofal", 'nente ale statului, apelează uneori^ şi la pildele ofe- J Acei cari cred că pot invoca rite de alte ţâri care au trecut pilda Franţei pentru a critica sau trec printr o criză a schim- noii ti ea vnvemnlui român, să înbului. nouă întorsătură politicei lor de Până acum. Trimisul ziarului „Matin“ scrie din Moscova la începutul lui Aprilie dând următoarele informaţii interesante asupra situaţiei actuale: „Nu pentru prima oară mă aflu politica guvernului român, să încerce a învăţa din acea pildă ce . . . . ■ 0 „ Exemplul cel mai recent Iau înseamnă solidaritatea de conimiRusia, incepe d- Henri dV, găsit în criza francului francez, ştiinţa naţională, ce înseamnă i!?ţ? Ci pentru a patra oară in' Apelându-se la acest exemplu, se, respect fată de interesul obstescid,aznesc sa calc pe pământul ruaduc, fireşte, obicinuitele incri- şi cum se slujesc şi se valorează ‘m/’ î minări guvernului român care, interesele şi prestigiul unei ţări ,nodel de curăţenie % confort. Cum m Poetica lui pentru consolida- care trece prin crize şi dificili- în acel tren nu există vagon de rea valutei, n ar fi obţinut rezultăţi,tatele la care a ajuns guvernul francez prin măsurile luate pentru salvarea francului. Pentru orice om de bună credinţă, invocarea acestui exemplu in loc să constitue un motiv de critică, constitue un titlu de merit pentru guvernul român, în Scriam trucât se ştie că măsurile luate de pentru^modul’ rânduri de laudă , „ ... . . ______________cum Italia, In formele guvernul francez in faţa crizei i ei autoritare şi de stat, în reprefrancului, fuseseră luate deja în-1 sentanţii oficialităţei, a înţeles să ceput de guvernul român pentru înconjure doliul naţional prin moar, ameliorarea situaţiunei noastre valutare. tea Eleonorei Dusa, de-o magnifică înmormântare. — v „ Cei vechi, — Romanii mai ales — dar pentru că se evoacă exem-(aşezaui ■ la moartea unui om ma piui Franţei, acei cari-1 evoacă şi are atâta fast oficial, atâta triumf, încearcă să-l exploateze împo- încât ieşirea din această lume a triva politicei financiare a gu- • celui ce se distinsese în viaţă, lua vemului român, ar trebui să-l e-!i^meie^cele ma^străl^cite ale apovoace în integralitatea lui morală și politică, pentru ca din acel exemplu să se vadă tot ce s’a făcut în Franţa şi tot ce a lipsit României în lupta dusă pentru restabilirea situaţiunei valutare şi a creditului ei în afară. In faţa crizei ce ameninţa moneda naţională, Franţa întreagă La Stolpce, gara de frontieră, ne-am coborât şi unul după altul am pornit pe o cărare spre trenul sovietic ce aştepta la câteva sute de metri de gară. La orizont cerul era roşu ca de un incendiu. Provodniteosei. Eroul devenea în aureola funebri, un Zeu; şi tot asemenea cui mi-a explicat că într’adevăr ai Egiptenii, aceşti fideli credincioşi dea ceva, o gură mică rusească şi ai nemurirei trupeşti, îşi făceau din ureche incendiată de autorităţi penmormintele Regilor, o datorie suprejmi ca în jocul ei să fie clădită altamă de-a le creia enorme,splendide,ma, mare şi eterne. Moartea trebuia să, deal _ A‘0 dărgma ar fi costat prea prilej de-a arăta recunoştinţa po- .. .. . K porului, pentru omul mare ce-a TM.!t- / adaugat funcţionarul rus. murjtotPrin foc curăţim terenul repede şi Iar anticii vedeau în general, în. uşor. a reacţionat ca un singur om,; tHn^Sum s® «©ntrolul printr’o mişcare de unanimă so- *lie’ în Proconsulul autoritar fnn. . . , ţele cele mai vrednice de-a fi reslidaritate. Şi cum criza senimbu- pectate. Nu aveau îndeajuns restui este în bună parte o criză as pect pentru aceia, cari nepurtând increderei pe care o ţară o in- nici sceptru, nici sabie, nici sem- Trenul sovietic abia se oprise la spiră în afară, de sigur că nu s’anele sacerdotale, făceau pentru Niehoheline, gară de frontieră, văzut în Franţa ceea ce s’apară, tot atât de mult ca potentaţii, când o mulţime de oameni îmbrăpatut vedea, din nenorocire, încăci scriitorii şi artiştii erau atunci câţi cu veste de piele, iar alţii pur. „..."„to işi sunt acum aceia cari dau prestând coifuri, cu o stea roşie, năvăl romania, tigrul şi gloria unui stat Ei asigură liră prin vagoane: erau vameşii şi La noi a lipsit nu numai con- vecinicia, pri eternitatea productiviştii« Operaţia n’a durat mult ştiinţa solidantăţei in faţa unui tulor lor glonei statului căruia ^ a fost Vameşii scoteau superior interes naţional, dar nn de prin vagoane grămezi mari de unele împrejurări s’au produs! este foarte firesc ca statul, cu fierte confiscate •■ . I- _• • 1 organizaţia lui, cu fastul lui oficial, porecie coniscate._ manifestaţiuni şi atitudini ce 1°_ ■ întreaga lui putere, să se intere-' ‘— Sunt noui şi de lux, răspundeau direct în acel interes na-' S(176 de artişti, întrucât ei sunt che- deau ei la bocetele călătorilor, tional. j zaşii cei mai siguri pentru gloria — Voi plăti cât se va cere, stri-La noi s’au putut vedea cam de mai târziu a acelui stat. Formele ga un englez. Am mai fost în Rupanii de presă, întreprinse prin ! de manifestare istorică sunt de sia şi am plătit, ziar« pretinse româneşti care'i multe ori Perioare, iar puterea nu. _ Asta a fost altă dată, acum tritintimîle si oamenii Imai a armelor- deci a forţei singure, nu se mai poate, răspunse vameşul prezentau situaţiunile şi oameni j nu poate să creeze o superioritate foarte calm dănd altui tovarăş prin din Romania intro lumina ce nu eternă unei ţăn. Dovada o avem în fereastră cutii sticle, pachete. A-f ■» «*»« "'•o !W - A “ e». sc n,ia e.iglezul disperat, vedem cum asemenea campanii pul cum au înţeies frumosul sau. — Acum sa schimbat, nu mai e erau înregistrate şi exploatate de au susţinut cercetările adevărului, ce ştii d-ta. ", acei cari urmăreau discreditarea Tăria şi vitejia sunt astfel factorii României în faţa opiniei publice, de cea mai mare importanţă în- , n 1 imn hm mondiale tr’atât cât ele susţin „artele păcei , , , „1__ şi consolidează civilizaţia. Cekiştîi pe de altă parte „confis-Dar la noi s a putut vedea ca , consideraţiunile acestea ne duc cară“ patru sau cinci dintre călămai mult, s au văzut conducători astfel la încheerea că orice stat areor, aflaţi suspecţi. Coborâţi pe peşi fruntaşi ai unor grupări poli- obligaţia de-a ocroti şi de-a susţine ron şedeau pe cuierele lor posomotice româneşti, adresându-se di- arta, şi are datoria a vedea în arf. • ca unii centiau orice proiect opiniei publice din streină- h® soldaţii ce făuresc glorie testare era zadarnjca. După câteva ^, . * , a u ., șterge ‘cu anii.dstatului°âi cârSi*ÎUI TMJnute trenul Porni spre Minsk aibă nici o încredere in măsurile sunt ei. - /Moscova. și în politica financiară a statui PETRONIUS » Eu având nevoe să vorbesc șefu- NOTE Critekii,—eroii pled REGIMUL SOVIETELOR Privelişti din REPUBLICA RUSEASCA Notele de călătorie ale unui ziarist francez Politica Rusiei evoluează. După moartea lui Lenin, diriguitorii bolşevici urmând sfaturile aflate în dormit am avut un compartiment încă cinci tovarăşi de călătorie, trei bărbaţi şi două femei, toţi ruşi. Doi veneau din Berlin, doi din Praga şi Viena, iar altul mic şi slăbuţ,din Paris. Am putut înţelege că toţi erau agenţi diplomatici sau consulari. Dar convorbirea lor nu avea nimic diplomatic. Toată noaptea, au murmurat cifre, fumând, mâncând ciocolată, socotind cursurile bursei, devizele germane, austriace şi poloneze. Intr’o1 gară defrontieră lui de tren, i-am strigat: ’Tschelowiek! El s’a apropiat de mine şi mi-a şoptit să nu-i mai zic „omule“ ci tovarăş sau cetăţean, fiindcă riscam să fiu şi eu arestat de cekişti. Aplicarea tarifului de călătorie Un bilet de călătorie plătit în tren costă 12 cervonezi şi trei ruble. Neavând bani ruseşti am plătit 61 dolari şi jumătate. N’am putut crede că această sumă enormă o cerea cu adevărat statul, dar calmarazii mei de călătorie mi-au explicat că cervonetzul valora io ruble iar rubla o jumătate de dolar. I-am dat 62 dolari provodnicului şi mi-a dat rest o rublă de argint având pe ea ciocanul şi secera simbolică, şi steaua sovietică. Intrebându-i dacă la bursă acea rublă cota într’adevăr o jumătate de dolar, el s’a supărat, apoi m’a sfătuit părinteşte Să nu mai vorbesc de bursă unai rus şi mai ales în Rusia, de nu voiam să fac cunoştinţă cu poliţia. Anul trecut în aceiaşi călătorie, eram „barin“ iar funcţionarul era un simplu celoviek respectuos. Astăzi toate s’au reîntors la ce erau , în 1919. Tovarăşii dictează şi pedepsesc cu asprime orice abatere de la legile sovietice. In ultimul moment am aflat că in curând se vor desfiinţa trenurile cu vagoane de clase. Numai vagoane cu bănci de lemn pentru toată lumea. Nimeni nu va mai avea dreptul să-şi permită nici un fel de lux. Testamentul este în această privință categoric. 0 ECOURI a Berlin în câteva zile au dat faliment 17 bănci în urma stabilizărei francului.tatisticile americane arată că numărul naşterilor scade pe când al deceselor sporeşte. L S Times află că numărul permiselor de imigrare liberate emigranţilor europeni, va fi redus de la 350.000 la 100.000, anul acesta, telegramă din Moscova, anunţă ziarelor din Londra, sosirea lui Trotzki în Capitala sovietelor.ribunalul sovietelor din Odesa a condamnat la moarte cinci persoane acuzate de spionaj în contul Poloniei. Condamnaţii sunt foşti ofiţeri. La Koenigsberg poliţia a descoperit o bandă care falsifica bancnote rentenmark. Biserica presbyteriană din West End (New-York) a transmis prin telegrafie fără fir tuturor credincioşilor, comuniunea de Paşti. Membrii congregaţiei având aparatele de t. f. f. au fost avizaţi de pastor de modul cum ceremonia avea să fie făcută. -XXX ZI CU ZI In find datul „Adevârul’’ a descoperit cu ce se ocupă actualmente d. Vintilă Brătianu: Cu mijlocul de-a aduce capitaluri străine, în schimbul bogăţiilor ţarei. De data aceasta a nemurit-o! * Ziarul „Dimineaţa"* se urni peste graniţă şi exclamă cu tristeţă că nu vede nici-un prieten- ne înşală sau ne înşală. Mai sunt bolşevici! Iată a cum descrie situaţiunea politică marele ziar politic „Lupta”: Regele în străinătate este viu afectat din pricina măsurilor, excepţionale mai ales că ele au dovedit că sunt inutile. Când se va întoarce, deci, în ţară, va chema imediat la cârmă pe partidul naţional unit cu cel ţărănesc, pe baza unui program comun de guvernământ. Şi încălecai pe-o şea şi vă spusei d-voastră aşa — an zice basmul * Partidului liberal îi e frică de Banat — scrie un ziar eminamente românesc. Probabil că se simt bine acolo toţi aceia cari au făcut intrigi la Papis, pe vremea când şeful partidului liberal, cerea cu tărie şi fără şovăire, integritatea Banatului! * „REGâTENII” iarMilii naţional In partidul naţional înainte de orice sciziune sau fuziune, au apărut deja micile neînţelegeri între tabăra „regăţeană” şi cea „ardeleană”. Era desigur , firesc ca între oameni ce reprezintă concepţiuni atât de diferite să se nască, odată trecut entuziasmul primelor clipe, neînţelegeri şi frecături. Se putea spera însă ca aceste neînţelegeri să fie pe o altă bază, nu pe acea regionalistă, atât de odioasă şi egoistă. Conservatorismul d-lui Mişu Cantacuzino se împacă însă foarte bine cu „democratismul” d-lui Maniu; dar „regăţeanul” nu se poate împăca cu „ardeleanul“! Este desigur aceasta o stare morbidă ce dovedeşte egoismul, naţionaliştilor, atât de deosebit de sufletul poporului nostru. Intr’un moment interview a. Dobosi, unul din fruntaşii naţionalişti „ardeleni” vorbete de influenţa pe care această tabără o va exercita asupra „regăţenilor” din partid pentru acordarea unor avantaje puţin patriotice minorităţii maghiare. Structura şubredă a partidului naţional se evidenţiază perfect în acest interview care, culmea, este acordat unui ziar maghiar. Lupta surdă între cele două tabere ale naţionaliştilor, luptă pe care d. Maniu ar fi voit s’o generalizeze la întregul popor românesc nu poate avea alt rezultat decât imposibilitatea absolută de a treia ceva serios in viaţa publică a ţărei. Dacă acestei rivalităţi se vor adăuga în viitor, astfel cum „Patria” susţine, competiţiunile ţărăniste, vom avea imagina unui partid ce se va preocupa mai mult de asigurarea unităţei sale decât de treburile ţărei. D-l Maniu Care se bazează, atât pe număr, va putea să vadă atunci câtă importanţă are calitatea. Atunci va înţelege de abia, pentruce nu pot săvârşi nimic guvernele ce nu se întemeiază pe o concepţie unitară şi o nestrămutată disciplină a celor cari le sprijină. -XXX- Cooperarea ştiinţifică internaţională CONSTITUIREA Asociaţiei Internaţionale de drept penal ■»«■M...—------------------ De vorbă cu d. prof. VESPASIAN V. PELLA La 28 Martie s’a fondat la Paris ,iAsociaţiunea Internaţionalăde Drept Penl“. Ţinând seamă de importanţa pe care o are această Asociaţiune, în ce priveşte organizarea măsurilor internaţionale de prevenire şi represiune a criminalităţii cât şi în ce priveşte stabilirea unor principii comune şi generale de exercitare a penalităţii, am cerut oarecari lămuriri d-lui Vespasian V. Pella, Profesor universitar şi Deputat, care a luat parte la şdinţa con Scopul asociaţiunei internaţionale de drept penal Necesitatea de a se găsi normele practice de stăvilire şi reprimare a criminalităţii, impusese încă din 1889 fondarea unei Uniuni internaţionale de drept penal. In forma în care fusese alcătuită, ea nici nu mai putea exista dacă ţinem seama de gravele divergenţe ce au isbucnit între jurisconsulţii germani, cari în trecut avuseseră o parte importantă de contribuţiune la formarea şi propăşirea acestei Uniuni, şi ceilalţi jurisconsulţi, dacă ţinem seama de înăsprirea raporturilor între membrii Uniunei, provocată mai ales de faimosul manifest al Intelectualilor germani, care fusese subscris şi de marele penalist von List. De aceia Profesorul Barthélemy, membru al Academiei Franceze şi Decan al Facultăţii de Drept din Paris, împreună cu profesorii de Drept Penal, Roux, Hugueney şi Donnedieu de Vabres, au luat iniţiativa formării unei noui Asociaţiuni de Drept Penal. Printr’un apel adresat penaliştilor din întreaga omenire, ei au arătat importanţa unei asemenea asociaţiuni internaţionale, care fără a se amesteca în lupta ce se dă între diferite şcoli filosofice penale, va avea menirea să urmărească pur şi simplu utilizarea tuturor competenţelor în vederea găsirii mijloacelor practice pentru combaterea criminalităţii, pentru codurile penale existente, pentru organizarea ştiinţifică a regimului pentenciar in diferite ţări şi în sfârşit pentru desvoltarea teoretică şi practică a Dreptului Penal Internaţional. Care a fost rezultatul acestui apel? Toate Statele din noul şi vechiul Continent, în care s’a manifestat o mişcare ştiinţifică penală, ca Anglia, Statele Unite, Franţa, Italia, Spania, Polonia, România, Belgia, Elveţia, Norvegia, Ceho-Slovacia, Iugo-Slavia, Olanda, Brazilia, Argentina, etc., fie prin delegaţii lor, fie prin adeziuni din cele mai entuziaste, au intrat în sânul nouei Asociaţiuni. Şedinţa constitutivă prezidată de marele om de Stat francez Barthou, poate fi considerată ca o dată importantă în Istoria Dreptului Penal. Rând pe rând reprezentanţii Ştiinţei penale din aceste State, au adus omagiul lor iniţiativei luate din jurisconsulţii francezi şi şiau exprimat dorinţa de a se strânge cât mai mult legăturile între acei cari din diferite State se ocupă cu studiul teoretic sau participă la aplicarea Dreptului penal, însuşi Preşedintele Republicei franceze, d-l Millerand ) interesânduse îndeaproape de această operă a ţinut să cunoască personal pe membrii Asociaţiunii, care au asistat la şedinţa constitutivă, şi să le exprime mulţumirea sa. Cu toate că numărul locurilor în consiliul de Direcţiune al Asociaţiunii era limitat, ca un omagiu adus penaliştilor români, adunarea generală a Asociaţiunii a ales cu unanimitate în acest Consiliul ca membru titular, pe d-l Iulian Theodorescu, Profesor de Drept penal de la Universitatea din Bucureşti şi Preşedinte al Cercului de studii penale. Mulţumind asociaţiunii pentru această alegere, cât şi pentru onoarea ce mi se făcuse de a fi ales printre membrii supleanţi împreună cu cei doi eminenţi consilieri ai Curţii noastre de Casaţie, d-l Ionescu- Dolj şi Al. Oprescu, am arătat importanţa pe care o are Asociaţiunea pentru Statele create sau mărite în urma tratatelor de pace, ca România, Iugo-Slavia, Polonia şi Ceho- Slovacia. Multe din problemele legate de delicata operă a unificării legislative vor putea fi soluţionate, cu ajutorul asciaţiunii internaţionale de Drept Penal, care va fi chemată a determina principiile fundamentale de exercitare a represiunii. Noua Asociaţiune va face deci un pas important în vederea realizării scopului suprem pe care trebue să-l urmărim cu toţii : universalizarea represiunii în ce priveşte crimele şi delictele de drept comun. Continuarea , pag. 2-astitutivă abaterile ce au fixarea statutelor iiunv. 'ÎTrSaî”f filmul român al asociafiuacestei asociane , Interattoftate da lreut penal D. Prof. .VESPASIAN V. PELLA MSSaOBERSm KA A A Continuarea în pag. l-i Cronica literară de EON FOTI Odysseea (traducere din Homer) de GEORGE MURHU însemnătatea poemelor homerice pentru cultura generală —— ....... ..... A intrat în literatură cu un volum de poezii, aproape necunoscut azi, plin de tinereţe, evocând o atmosferă patriarhală, de care îşi va aduce, cu folos, aminte mai târziu in minunata sa traducere a Odyseei. Un pătrar de veac a consacrat traducerea celor două mari epopei homerice: Inada şi Odyseea. Apariţia celei din urmă, intr’o ediţie magnifică, a „Culturii Naţionale”, este un eveniment literar de cea mai mare însemnătate şi, în acelaş timp, un jubileu pentru traducătorul neobosit. Ce de sforţări, ce de sacrificii personale, ce voinţă de fier reclamă douăzeci şi cinci de ani, in continuu, tălmăcirea celor mai monumentale epopei din istoria literaturilor, intr’o limbă neformată şi nesigură ca a noastră? Puţine literaturi au fericirea să aibă traduceri ca unele pe care le avem noi de la d. Murnu. In special Odysseea poate fi considerată ca unică. Traducătorul, în această epopee, a transcris in româneşte, stări sufleteşti personale. Printr’un noroc excepţional, d. Murnu a trăit ori a cunoscut viaţa pastorală şi patriarhală a minunaţilor păstori din Pind şi Macedonia, — viaţa lor şi a Românilor din unele regiuni cari amintesc aşa de mult Odysseea lui Homer! In această mare poemă, totul ne este redat intr’o coloare locală şi intr’o formă impecabilă de parcă autorul se confundă cu traducătorul. Avem in româneşte o capodoperă universală transformată într’o capod’operă românească. Generaţii întregi se vor inspira şi vor creia — desigur — noi opere, cetind şi meditând cele două traduceri incomparabile ale d-lui Murnu. De aceia d. prof. V. Pârvan, care conduce secţia clasică a „Culturii Naţionale”, a vroit să dea caracterul unei sărbătoriri marelui eveniment literar; ediţia editurii C. N., este însăşi o capodoperă artistică, aşa cum nu s’a mai văzut la noi. Toate planşele sunt luate după vase antice, originale şi pentru prima oară apărute la noi. Eschyl, scrie in Broaştele sale Aristophanes, s’a mulţumit „cu fărimiturile ospăţului omeric”. Şi Eschyl este un poet, dintre cei mai mari ai lumei ! Toată literatura greacă, romană, modernă, nn ce are mai bun şi mai durabil, derivă mai de aproape sau mai de departe — de la Homer. Teoria lui August Wolf, din „Prolegomenele” sale celebre, nu mai poate fi susţinută. Homer — sau altcineva— a creiat Inada şi Odysseea. O operă aşa de unitară aşa de artistic construită, nu poate fi „o cârpeală”, făcută din justapuneri. Asemenea juatapuneri ne dau monstruozităţi ca poemele medievale ale diferitelor popoare sau ne redau haosul poemelor indiene. De altfel, studiind poezia populară, vedem că in afară de anumite momente şi de ‘bogăţia de expresii izolate, nicăeri nu joiâm de opere de artă, de cât, dacă a- aceste poezii populare sunt prelucrate sau p retopite de un artist. Aşa s’a întâmplat la noi cu toate colecţiile poeziilor populare: cea mai frumoasă şi singura mai interesantă este acea a lui Alexandri, pe care poetul — a recompus-o şi a mlădiat-o. Din noile descoperiri arheologice, din cunoaşterea mai adâncă a epocei mykeniene — aşa de strălucită, — din vase, din inscripţii, din instrumente din tot ce ne-a rămas din acel ev mediu grecesc, dispărut sub năvala Dorienilor — toate ace*"1* documente ne confirmă pe Homer. Că in aceste vaste poeme există in* j terpoleri, justapuneri, fără îndoială. ’ Dar sufletul măreţ al artistului genial care a conceput arhitectonica și a clădit monumentul, persistă peste tot, •— și in cânturile cele mai însemnatei I E greu să ne închipuim că antichitatea care a atacat toate problemele conştiinţei, care a scormonit toate îndoelile, toate nelămuririle individuale şi sociale, să nu fi discutat existenţa „supremului poet”, al cărui nume şi operă nu era contestată de nimeni. „ Cetirea poemelor, de altfel, îţi dă convingerea că geniul lui Homer, incomparabilul poet, a putut crea numai Inada şi Odysseea Cele două poeme sunt oarecum baza pe care se ridică edificiul literaturii universale şi a culturii noastre. Am putea zice că toate artele şi toate ştiinţele purced de la Homer. Din acestpunct de vedere meritul extraordinar al d-lui Murnu pentru a fi tradus — şi în mod magistral şi unic — Inada şi Odysseea în româneşte devine covârşitor. Sunt citaţiuni, pasagii întregi, personagii, situaţiuni cari au intrat şi în limba curentă şi in cultura curentă. Acestea sunt acum ,toate la îndemână oricui. Unii afirmă că traducerile nu sunt originalul; că numai originalul îşi are deplina lui valoare; traducerile n’ar fi decât copii palide, după marele fresce ale maestrului original. Nimic mai fals şi, mai cu seamă, în ce priveşte pe clasici. In afară de câţivai — 15—20 — în toată România noastră, nu credem că există alţi cititori in greceşte pentru Homer. Şi aceştia trebuesc cernuţi: în specialişti ai lui Homer şi in cunoscători sau amatori de clasicizm. La urma urmei de abia dacă se aleg câţiva cari pot ceti pe „Principele poeţilor” ad apertaram libri. Cum e cu Homer, aşa este şi cu ceilalţi clasici (vorbesc mai ales, de cei greci). Deşi ştii greceşte, cu greu vei descifra pe Pindar, de pildă sau chiar pe Theocrit, fără studii speciale, de câtva timp. Chiar pentru un elenist traducerea este o călăuză necesară, desigur o traducere bună. Noi mai avem acum şansa de a citi poemele in metrul original în Inada (exametri dactilici) şi de avea Odysseea (care ni e redată nu în exametri cum e în original, ci in iambi endecasilabi, o formă întrebuinţată de tragici şi care e mai acceptabilă de cât exametrii in româneşte) în versuri albe, plastice si într’un ritm epic remarcabil.Această şansă nu o au francezii, de pildă. Pe urmă, în Germania traducerile homerice ale lui Voss, în Anglia acele ale poetului Pope, in Franţa ale lui Leconte de Lisle — au ceva specific geniului limbelor respective — şi ne permitem a afirma că în ce priveşte traducerea Odysseei, avem pe cea maibună, o adevărată capodoperă. D. George Murnu, îndeplinind vasta operă a traducerii lui Homer, şi-a câştigat drepturi de recunoştinţă de la cultura românească alături de cei mai mari poeţi şi scriitori ai neamului nostru. Şi meritul său e mai important că,pe lângă opera de creator, a adăugat-o şi pe acea de savant: , ----------------- # Odysseea este povestea rătăcirii lui Ulysse, peste mări şi ţări, după luarea Troiei. Zece ani trecut-au de la dărâmarea mândrului Hion şi eroul care înlocuise pe Achille, după moarte-n, nu sosise încă in stâncoasa sa insula Itaca, unde era domn. Prim-ele patru cânturi ne arată jalea de-acasă: disperarea unui fiu, de-abia major, Telemah, care nu ştia nimic de măreţu-i tată; dragostea neprihănită a unei soţii, model, care-şi aşteaptă mereu bărbatul: Penelopa; bătrâneţea tristă a gârbovitului Laerte, care vrea să inchidă ochii departe de ceea ce se petrece la curtea fiului său — şi părădiţia sa de-acasă; obrăznicia şi risipa peţitorilor la mâna Penelopei — preşi pretendenţi la tronul Itacei, pe care prea tânărul şi prea slabul Telemah nu poate să-l apere. Găsim aici două descrieri splendide a vechilor curţi mykeniene: Curtea de la Pylos a lui Nestor şi cea din Lakedemon a lui Menelas. Tocmai în cântul al V-lea găsim pe erou în insula lui Calipso. — Fuga lui din mrejele înamoratei Zâne — (care a servit de model lui Virgil, Tasso, Ariosto şi Fénélon), naufragiul; sosirea în insula Feacienilor. Minunata întâlnire cu Nausicaa; povestea păţaniilor lui. In faţa poporului şi domnitorului tracian. Pe urmă debarcarea pe ascuns in Itaca. Duioasă întâlnire cu câinele Argos, cu porcarul Eumeu, cu bătrânul Laerte, cu Telemah. Pregătirea cursei, moartea peţitorilor şi recăpătarea domnnței fericite, alături de iubita lui soţie, Penelopa. Povestea este captivantă ca aceia ai unui roman extrem de interesant. Ea a fost trăsura de unire între popoarele Greciei şi prin Homer a existat, mai întâi, poporul elen. Inada este opera tinereţei năvalnice, un fel de roman de cape et d’épée, pe când Odysseea este opera maturităţii, a fericirii casnice, a dragostei de or-dine şi de tihnă. Unitatea de acţiune în Odysseia este mai susţinută ca in Inada pe deplin stăpân pe mijloacele sale. Năvala Dorienilor a nimicit toate