Viitorul, iunie 1924 (Anul 17, nr. 4869-4892)

1924-06-01 / nr. 4869

Amil al seapta-spre-zecelea Wo. 4869 6 PI GINI DuminSfâ 1 Iunie 1924 2LEI EX. In TARA 4 LEI u. în sminte ASCNAH£ü?S IN TARA I In străinătate Un an---— — £00 tel I Un an--------------1200 lei Șase luni — — — 250 » I Șase luni--------- 600 » Trei ------------125 »I Trei --------- 300 » STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vis-â-vis de Hotel Capşa) Telefoanele: Direcţia 51/23; ADMINISTRAŢIA STRADA ACADEMIEI No. 17 •1 Administratia 19/23 «1 S/d­ ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului btr. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele republicate se distrug 2 LEI EX. in TARA 4 LEI es. în Meiste legea comercializăm la Senat politica economică a ROMÂNIEI DISCURSUL d-lui MINISTRU DE FINANŢE Angliei DIFICULTĂŢILE «RURBLE Will ———m­in—ii «in in iun—mini mm..... păstra avuţiile şi instrumentele mari ale apărărei naţionale şi inde­pendenţei economice. Prin această politică România s-a putut desvolta şi a putut să-şi câştige încredere,­­prestigiu şi au­toritate în concertul hniei interna­ţionale. Această politică se sprijinea pe două pârghii cari i-au făcut tăria şi i-au asigurat întotdeauna izbânda: viziunea clară a intereselor supe­rioare ale statului şi încrederea în puterile şi însuşirile acestui neam. România întregită de astăzi tre­bue să urmeze directivele aceleiaşi politici de încredere în puterile nea­mului şi de apărare a independen­ţei economice a statului. In partea finală a discursului său, d-1 ministru de finanţe a arătat,­in accentele celui mai cald patriotism şi cu autoritatea celui mai senin spirit de obiectivitate, care trebue să fie preocupările şi îndatoririle de­reu, ca după 1900 ani de lupte, su­­ferinţi şi jertfe, să prezideze la o­­pera de organizare a statului ro­mân întregit în hotarele lui fireşti. Discursul rostit eri la Senat de d-l ministru de finanţe trebue să rămână îndreptarul cel mai luminos pentru desăvârşirea operei mari ce se impune primei generaţiuni che­mate să asigure destinele şi viitorul României întregite. NOTE Minciunile în PANICA Vechile sisteme de gu­­vernare m sr petrece în nou: apare cu­ o putere Contradicţiile dintre făgădenii si dintre realizări au creat multe neajunsuri .Evernulin laburist ştiau dela început tea ţine,... cealaltă, crezut că le vor pu apoi seamă că nu facă“... ..­­.: B I­ beral ,V V nu le vor pu­rică dacă au ţine, şi-au dat în stare s’o Sprijinul partidului la­ barca reginului ZI CU ZI Cel mai anumit ziar a găsit o de­finiţie lapidară — cum erau cele ce ne-au rămas de la jurisconsulţi ro­mani — pentru a caracteriza un gu­vern: ,Arta de-a guverna este să laşi oamenilor toate libertăţile legale, dar să-i împiedici de-a abuza, de ele“. E drept că după această definiţie „Adevărul“ ar înceta să mai apară, întrucât abuzând de libertate ar putea fi împiedicat de a mai otrăvi spiritul public românesc. Sunt definiţii — ca şi unele săbii— cari au două tăişuri. . Proedul de lege întocmit de d. ministrul al justiţiei, G. G. Măr­­zescu, asupra unificărei judecă­toreşti, este precedat de un judi­cios raport al d-lui Leonte Mol­dovanu care arată necesitatea şi utilitatea votăm­ nouei legi de reorganizare a magistratură. Redăm părţile esenţiale din ra­­portul d-lui deputat Leonte Mol­dovanu. Domnilor deputaţi, Comisiunea legislativă în şedin­ţele sale din 29 şi 30 Mai 1924 a luat în cercetare „Proiectul de lege pen­tru unificarea dispoziţiunilor din legea judecătorească privitoare la Ministerul Public, la numiri, înain­tări şi disciplină“, prezentat de d. George Mâpzescu, ministrul justi­­ţiei, şi a constatat următoarele:­­ Acest proiect prin­ art. 1 extinde­­ aplicaţiunea unor dispoziţiuni din legea pentru organizaţiunea judecă­torească, cu anumite suprimări, modificări şi adăugiri, pe întreg te­ritoriul ţării, pentru magistraţii şi funcţionarii judecătoreşti dela toate instanţele, de orice grad. In chipul acesta se realizează uni­­fiecare organizaţiunii noastre jude­­­­cătoreşti, cel puţin în ce priveşte ordinul judecătoresc şi personalul auxiliar.­­ Proiectul prin art. 40 modificat consacră starea de fapt în care se găseşte Ministerul Public la data pro­mulgării legii de faţă şi astfel se dă o organizaţie unitară Ministeru­lui Public pe toată întinderea­­ Re­gatului. Se abrogă apoi art. 51—60 inclusiv relativ la magistraţii stagiari şi grefă. Ordinul judecătoresc Ceea ce preocupă în mod constant pe legiuitor prin acest proiect este situaţiunea ordinului judecătoresc în Stat. Toată tendinţa lui este de a ridica nivelul magistraturii noastre şi a o aşeza în locul ce i se cuvine faţă de importanţa sa in organismul nostru de Stat. De aceea proiectul­­are o serie de dispoziţiuni cu ten­­dinţa vădită de a face din magistra­tură puterea independentă conform principiilor constituţionale şi a o pune la baza organizaţiunii noastre de Stat ca piatră fudamentală şi ca or­gan de încredere. In scopul acesta proiectul, după ce stabileşte ierarhia şi gradele din ordinul judecătoesc, se preocupă de selecţionarea membrilor săi, stabi-­­ lind condiţiunile de admitere în Unificarea judecătorească acest ordin, condiţiuni generale şi condiţiuni speciale. In ce priveşte condiţiunile speciale este de amintit în primul rând exa­menul de capacitate reînfiinţat prin acest proiect pentru supleanţi, sub­stituiţi şi ajutori de judecători. Acest examen se face însă numai după un an dela numirea acestor tineri magistraţi. Până la facerea examenului ei nu au dreptul nici de a judeca, nici de a pune concluziuni, ci vor fi ocupaţi esclusiv cu lucrări de natură graţioasă. Numai după facerea examenului de capacitate ei pot să judece, să pună concluziuni şi să îndeplinea­­scă rolul de a judeca sau de a pune concluziuni în calitate de sub­stituţi. Dar organizarea examenului de capacitate proiectul o îngrădeşte cu o serie de dispoziţiuni menite să dea acestui examen toată seriozita­tea şi amplitudinea necesară. Examenul mai are apoi de scop să oblige pe cei ce îmbrăţişează frumoasa carieră de magistrat să­ se pună în curent cu legislaţia în vi­­goare actualmente în diversele pro­vincii cari constituesc astăzi Regatul român. Fiindcă este inadmisibil ca un magistrat să nu cunoasca legis­laţia care se aplică încă în diversele părţi ale ţării până la unificarea de­finitivă a ei, ceea ce nu se va putea întâmpla decât mult mai târziu. Obligaţia de a face examenul de capacitate nu se aplică numai celor ce de aicea încolo vor solicita onoa­rea de a intra în ordinul judecăto­resc, ci şi actualilor supleanţi, sub­stituţi şi ajutori de judecători din Vechiul Regat şi Basarabia, dacă voiesc a fi avansaţi. Pentru a da o sancţiune întreagă obligaţiunii de a trece examenul de capacitate atât pentru cei ce de aici înainte vor solicita locuri în ordi­nul judecătoresc, cât şi pentru ac­tualii supleanţi, substituţi şi ajutori de judecători, legea prevede că ei vor fi eliminaţi din acest ordin, daca nu se vor prezenta la examen, sau dacă, prezentându-se, nu vor fi reuşit să-l treacă cu succes conform dispoziţiunilor proiectului.­­ Pentru a ajunge la o complectă unificare proiectul prevede prin art. 87 desfiinţarea funcţiunilor de no­tari şi practicanţi în Ardeal şi func­ţiunile de ascultanţi şi practicanţi­­ în Bucovina, înlocuindu-i după sis­temul din Vechiul Regat cu grefie­rii, iar în ce priveşte soarta celor desfiinţaţi, ea a fost asigurată prin faptul că ei vor fi chemaţi, dacă în­­­­deplinesc condiţiunile cerute de le­ge, să intre în ordinul judecătoresc Numirea judecătorilor de tribunale Proiectul stabileşte apoi condi­ţiuni speciale pentru numirea jude­­­­cătorilor de tribunale, de pace, pen­­t­­ru procurorii şefi de parchete şi pen­­t­im­ ceilalţi procurori şi fixează con­­­­diţiunile speciale pentru înaintarea­­lor, în care intră obligaţia de a fi făcut examenul de capacitate şi sta­giul necesar de trei ani în gradul anterior. De asemenea se stabilesc condiţiu­nile speciale pe cari trebuie să le îndeplinească cei ce aspiră să fie înaintaţi prim-procurori, preşedinţi şi prim-preşedinţi de tribunale, pre­cum şi cei ce din aceste grade nă­­zuesc să ajungă consilieri, preşe­dinţi şi prim-preşedinţi la Curţile de apel sau, procurori de secţie. In ultimele dispoziţiuni pentru înain­tări se stabilesc condiţiunile specia­le pentru avansările procurorilor, consilierilor, preşedinţilor şi primu- Continuarea în pag. 2-3 '. * regimul nu sare?* O astfel de „polemică” în care se amestecă războiul, cu „birurile“, cu Era de aşteptat, dat fiind chipul cum anumita presă înţelege a face politică cinstită, că şi explozia de la Pirotechnie va servi ca temă de combătut guvernul. Dar trebue să mărturisim că de data aceasta „Lup­ta“ întrece pe cel mai anumit ziar. Ea scrie întriun articol prim scris cu cu litere negre următoarele: „In starea de enervare în care se află o populaţie chinuită de toate dezastrele războiului, nu mai lip­seau ca adaos la scumpirea continuă a existenţei... decât dispariţia mij­loacelor de apărare şi panică. Creditul Statului, prestigiul lui, libertăţile cetăţeneşti, depozitele de muniţii,­­ totul sare, iar spiritul D. Baldwin a cerut închiderea şe­dinţei, dar când după dorinţa cabi­netului, s’a trecut la vot, socialiştii cu ajutorul unor fracţii liberale au scăpat de dezastru cu o mică majo­ritate de 34 voturi. Liberalii însă nu pot continua a­­ceastă atitudine — adaugă ziaristul francez — ei vor trebui să ia o atitu­dine clară. Se afirmă că la Început . . ar fi avut intenţia să voteze contra public se întreabă: cum de numai guvernului, dar după atacurile unor liberali ca d. Mas­terman şi Mac­ Na­­mara fostul ministru liberal, al mun­ce!, ar fi fost greu şefilor liberali să enervarea copiilor şi-a lehuzelor „nu rămână neutri. Ziarele liberale însă stare lamentabilă“ şi cu creditul critică cu asprime guvernul socialist Statului şi libertăţile cetăţeneşti, care nu-şi ţine promisiunile nici an­­i mărturisim că Farfuridi nu ar fi gajamentele. Socialismul în practică a putut-o duce cu mai mult succes de­dă greş, dar promisiuni multe poate cât „Lupta“. . ■ Jija se amestecă cu ridicolul, -AU face ori­când. Pregătiri pentru schimb..­­ OPOZIŢIA şi VALUTA Deocamdată socialiştii cari venind la putere au promis muncitorimei să readucă epoca activă pentru toţi, nu le oferă decât ajutoare umilitoa­re sub forma de dole. Totuşi toţi de­putaţii guvernamentali au votat pen-­­ tru şefii lor din spirit de disciplină. La Cameră, unii din fruntaşii Mulţi însă nu-şi ascund părerile de naţionalişti şi ţărănişti, servind de au despre guvernul care nu le dă ecou presei de scandal au ridicat decât dezamăgiri. Ei știu bine că chestiunea scăderei valutei, căutând s’ar fi putut fu­mim^Camerei.proiec- ;fV puna tefrătur$ cu fapte cart­­e serioase, bine alcătuite, suscepti-î­n produs și prezentând-o bile a contribui la scăderea şomaj­u- . ..... lui pentru ca lucrătorii să afle odn­-consecinţă a unor stăneco­­păţii, şi că în acest caz, guvernul ac- "omee şi financiare, interne vădit tu al ar fi fost sprijinit nu numai de falsificare. __ . liberali ci şi de conservatori.­­ Acei cari au observat de aproape Atacurile contra politicei guverna-­ fluctuaţiile valutei noastre, îşi dau lui socialist au­ fost continuate şi la seamă că actuala­­scădere nu poate congresul liberal din Brighton unde fi decât pasageră şi se datoreşte a­­ş’a afirmat din nou Întreaga vide­­nei cauze streine de politica finan­­cendentă a acestui partid. Alegăto­ c­ard economică a guvernului şi nii englezi sunt pregătiţi zi cu zi pen situaţiunea ţarei pe acest tărâm. tru a face faţă situaţiei politica care Producţia noastră nu stragnează cere un reviriment, după cum se afirmă cu viu­dită rea credinţă, fabricile nu s’au închis şi muncitorii nu sunt lipsiţi de lucru. Exportul de asemenea es­te activ, după cum o dovedesc pe deplin datele statistice, taxele var­ăncile italiene au oferit Jugo- îngrădesc iar pretinsa slaviei un împrumut de 30 mi­ ’,lipsă de vagoane e de domeniul lioane de dolari cu o dobândă fanteziei. De asemenea finanțele Statului nu produc nici o îngrijo­rare, echilibrul JfUgetar ne­fiind cu 011 ‘ ‘DDrar ceeace e remarcabil pentru ob-’v^nu.! care, du^ a aPelat la ale'l „ , ^ servatorul evenimentelor psihice, este *Stori ca singurii cari aveau rome­ de 7 la sută, că în momentele acestea de emoţie, din* imediat şi infailibil şomajului,­­ sufletul omenesc ceva — a trebuit să mărturisească fără­­ conferinţă feroviară cu repre­­nume vătămat iar plata cupoanelor excepţională înconjur că mi au acel remediu şi că pre­zentanţi francezi, italieni şi el­ datoriilor noastre, externe făcându ECOURI minciună sinceră, adică scornită din proiectate de guvernul conservator, crările au fost o continuare a con- Acei cari speculează însă, în ro­­patologia momentului.­­ Şi ceea ce a fost mai dăunător e­ferinţelor precedente ţinute la Ro- Josul unei meschine politici de par-Când păsările negre, purtătoare de faptul că, guvernul socialist, după ce ma şi la Paris, având de scop ame- ^ scăderea leului nu voesc să va­­moarte, apăreau pe cer, în timpul răz- a susţinut, cu tărie că socialismul, livrarea circulaţiei mărfurilor între­­*­boiului, se găseau oamenii cari afir- voeşte să dea muncitorimei nu o po­ aceste trei ţări. 4P ,aa aacz’arara can^a a scaaeruor nn­jmau cu cea mai mare fermitate şi cu mană, ci muncă, se nrepară acum să, _____ \registrate^ m­ulhmdle zile. Ea stă nec!t­ cea mai nebănuibilă — convingere, că le dea tocmai ceia ce negase; poma­­rs­onsiliul federal din Elveția a nu­ . tn fttr1’g alarmante ce-au ............................... de mes propres nă și nici de cum munca? făcând so-1 f? p‘ d' Dunand' mine circu¥ Peste hotare cu Privire la ce-a comis o coteală că vor fi mereu 800.000 so­j elveţian la Paris comisar gene, conflictul­­ cu Rusia şi în campania cum a căzut meri ajutaţi cu banii statului. Arat­at republice! la expoziţia de arte câtorva interesaţi, cărora li s’au au aplicate şi decorative. dau­gat, în mod conştient sau incon­* Preşedintele elem­isiunei elveţiene ştientacei dintre fruntaşii opozi­­de expoziţie, este d. Band Borg din tionişti, ce au crezut necesar să in­ Geneva, formeze fals streinătatea asupra si­­------ tuaţiunei noastre economice. n Syria au reînceput cercetările Aceste cauze sunt însă trecătoare arheologice in urma indicaţiilor­­„'dată ce situaţia internaţională se dai? Retorul lucrărilor pu- ^ schimba, indi­ce lm prejurările La Said şi Cuja nu departe de la-'eterne cari influenţează azi dera­­cul unde în 1887 s’a descoperit mor­­vorabil nu mimat valuta noastră Corespondentul lui Debata din Londra o­cupându-se de situaţia in­ternă din Anglia începe prin urmă­toarea declaraţie : Guvernul socialist era să fie răsturnat Joi 22 Mai de nu ar fi intervenit liberalii cari l-au sprijinit în ultimul moment. Cu toate câte le-a făcut guvernul socialist, partidul liberal are față de acesta rolul unui devotament demn de o cauză mai bună. Dar nu din simpatie pentru socialiști se grăbesc liberalii să dea toate ajutoarele ne­cesare, ci pentru animozitatea ce au pentru conservatori. Totuşi, în ziua când va fi necesar, să se pună capăt experienţei ce face Discuţiunea generală asupra le­gei comercializării a dat prilej d-lui ministru de finanţe Vintilă Brătia­­nu să rostească «în şedinţa de ori a Senatului unul din acele mari dis­cursuri care, depăşind cadrul unei chestiuni, îmbrăţişează ansamblul problemelor ce se pun într-o anu­mită perioadă istorică, fixând di­rectivele superioare şi permanente ce trebue să cârmuiască conştiinţa şi munca unei întregi generaţiuni. Discursurile d-lui ministru de fi­nanţe au o structură de o rară bo­găţie documentară şi radiază un su­flu de convingere care înalţă orice idiscuţiune şi luminează cea mai în­tunecată conştiinţă. In discursurile d-lui ministru de finanţe cuvântul­­răsună întotdeau­na plin de înţeles. Fiecare frază îmbracă o ideie, re­­­dă un fapt, evoacă un învăţământ, precizează o sinteză şi fixează un adevăr. Şi cuvântul acesta rostit cu mă-­neraţiunea de astăzi care are ferici­r­e :_____,___________.­­..„x ... sură, cu o sinceritate impresionan­tă, cu o obiectivitate care impune şi cu o extraordinară putere de con­vingere, are ecoul unui cuvânt de apostol care nu predică credinţa u­­nui om sau a unui partid, ci cre­dinţa mântuitoare ce trebue să că­lăuzească sufletul unui neam în­treg. A­şa a vorbit şi eu d-l ministru "de finanţe,­­ începând prin a răspunde critici­lor, pe cât de violente pe atât de neîntemeiate, formulate de d-1 Ma­tei Cantacuzino împotriva politicei economice şi financiare a partidu­lui naţional liberal, d-1 Vintilă Bră­tianu s-a simţit la largul său să fa­că întreg procesul istoric al activi­tăţii,­ politice şi economice a aces­tui partid, în comparaţie cu acţiu­nea celorlalte partide şi în lumina Populaţiunea capitalei a trecut prin .. .• . . . . momente asemănătoare — cu prilejul roadelor pozitive ale unei­ activităţi,foculu­i de la pirotechnie — cu acelea Anglia cu guvernul socialist, libera­ CCS, a apărut ceva mai mult de cât I trecute, readuce în minte groaza meritele activităţei partidului libe-r atuncî î­n tensiunea la care b­eţii de peste şapte zeci de ani pusă de ■ ce­ea ce_a cunoscut pe vremea aero­­partidul liberal în serviciul ţării,­­planelor duşmane... Şi această împros- Dar din desfăşurarea acestui pro-'pătare a timpurilor nu prea de mult • . . . . 1 de nos­, v .__tri nervi, erau supuşi...­ Sgomotul ru­ral: a apărut concepţiunea &et?e5 .: gubru al clopotelor mitropolitanei care trebue să stea la baza oricărui j şueraturile premergătoare ale sirene­­program şi să domine activitatea şi fineratul gardiştilor puneau în­­suflet „aşteptarea“ — sentiment pe­nibil — când conţinutul intelectual este moartea. Eii vor trebui să obţină concursul conservatorilor sau aceştia din ur­mă, p© al liberalilor, pentru a rea­duce o situaţie normală, oricărui partid în acţiunea de salv­gardare a marilor interese politice şi economice care condiţionează e­­xistenţa noastră ca stat şi desvolta­­rea noastră ca neam. Statul român nu se poate înte­meia numai pe organizaţia lui poli-___ tică şi administrativă, fiinţa lui.Care cu toţii am trecut, şi pe care u-'Actualul cabinet a fost grav ata­cat cu prilejul votărei bugetului mi­c Sgomotul exprosiunilor repetate din nisterului muncei, adică 8.560.000 la­ziua trecută, panica creiată de purtă­tori de noutăţi — bune informaţii cari totdeauna se găsesc în nenorociri —­­ ne-a reamintit astfel stări morale prin vre sterline. jOcazia a fost prea priel­nică pentru ca adversarii să nu se­­ fi folosit de ea. ț Conservatorii şi o parte din parti­trebue să se complecteze şi să semnil dintre noi le-au simţit amplificate_ binîtusbfica^!^ sprijine pe o organizaţii­ne­rală şi pe o organizaţiune econo­­mică. Siguranţa lui şi posibilităţile de desvoltare firească şi rodnică în viitor, cer ca statul român să-şi dea­­anume: nevoia creărei de mituri, de se mulţumeşte să aplice măsurile i­veţieni s’a ţinut la Vichy. La­­se regulat, o organizaţie­ economică şi financia-................... ' ‘ ‘ ’ ră complectă şi corespunzătoare ne­voilor şi împrejurărilor de astăzi. In cadrul mare al acestei organi­­zaţiuni economice generale intră şi legea comercializărei a cărei sitare imperioasă d-1 ministru de fi­­j au văzut — „j’ai vu, nanţe a documentat-o şi a dovedit-o, yeux, vu“ ai poetului cu argumentele cele mai puternice, tautologie celebră. — D-l ministru de finanţe a expus­ cutare aeroplan duşman în cutare loc...! problema comercializărei în lumina amănuntele „precise“ veneau să in- Ţinerea angajamentelor m­lltirpi ovncrnl* op circ trehu­e­­;* Crească minciuna: Iată pilotul neamț, awwwim !■.! M—MMCMm politicei generate ^pe care trebue căzut jos ;ntr.un iac de sânge. Iată . . . o urmeze Romania.^ pentru valonii­ .cum masina arde) si asa mai depar.» In fata criticilor justificate, minis­carea avuţiilor naţionale şi pentru firul se deapănă pe canavaua min­orul muncei ,aflându-se într o situa­conservarea independenţei­­lei­scp­­ciune...s nomîce şi financiare.­­ Ce se petrece în aceste momente, în Datorită acestei politici Romania sufletul omenesc, pentru ca oamenii a putut să-și creieze puternicul 0r-'cinstiîî «S devină deodată mal minci- 1*mndar care decat Ub'se ,ată un mister, ganism economic şi .financiar care vrednic de-a atrage asupra-I atenţia­ţie imposibilă, a căutat să se apere, fără succes insă, deoarece nu putea nega contradicţiile dintre promisiu­­nele făcute şi realitatea practică. Un leader al partidului conserva­tor Sir William Poynson-Hicks, a l-a îngăduit sa învingă in trecut neo­patologistuluî si­ a psihologului, a relevat cum ministrul muncei şi in­­mântui zis al lui Alexandru şi cele- dar şi cea franceza, se vor ameliora, toate dificultăţile şi să poată cores- istoricului şi-a sociologului. Itregul cabinet socialist au luat faţă lrele sarcofagii Pleureusse. într’o — leul îşi va reveni spre marea dis­punde primelor^ necesităţi ale^ nou­, E în joc o problemă care interesea­ de ţară angajamente pe cari nu le grotă prăbuşită s’au găsit acum trei perare a acelora cari caută să spe­­lui stat român întregit. Datorită a­­zi însăşî istoria omenire!. jau ţinut: „Două sunt cauzele pentru sarcofagii de plumb şi multe vase culeze chestiunea valutară în con­cesiei politici România şi-a putut PETRONIUS I cari nu le-au ţinut. Una,­ fiind că funerare. tra guvernului. Numirile, Înaintările şi disciplina in magistraturi ..............................................................II I MHHI.iiI 'll Raportul d-lui Leonte Moldovanu către adu­­narea deputaţilor asupra proegrelui de lege pentru organizarea judecătorească D I MACDONALD­ ­XXX­ D-1 LEONTE MOLDOVANU CULTURA de l■ SIMIONESCU Procesor universitar o mare şi adânc însemnată mani­festare naţională s’a petrecut în zi­lele acestea. Societatea Astra din Si­biu a purces la drum spre Capitala României întregite. Acest eveniment a­re pentru mine o multilaterală sem­nificaţie. Trebue să deştepte ecou de tresăltare naţională în sufletul fiecărui român. Astra (Asociaţiunea transilvăneană, pentru cultura poporului rom­­ân) este una din concretizările geniului et­nic. Este în acelaş timp o apoteoza­re a puterii culturii, mai presus de ori­ce. In viaţa ei, sau asociat ele­mente care reprezintă variata ener­gie etnică. Macedoneanul Şaguna, ajuns mitropolit de Sibiu, om cu o intuiţiune pătrunzătoare asupra me­nirei neamului său, ş’a pus toată munca liniştită, dar cu greutate, pentru a asigura prin cultură, putinţa venirei vremurilor, in care ne e dat să trăim. El a avut deplina încrede­re în vitalitatea neamului său. S’a dat însă seamă că nu poate fi pavăză mai de oţel împotriva tuturor valu­rilor duşmănoase decât luminiţa conştiinţei individuale, aprinsă prin cultură in inima fiecărui ro­mân. S’a dat tot­odată seamă că nu poate fi mijloc mai eficace pentru aşteptarea vremei de azi, decât tot cultura. Neputând ajunge să învin­gă, prin străduinţa cu mult tact cheltuită pe calea politică, a căutat să nască flacăra de veghe,­ transmisă din generaţie în genera­ţie, ca ceva sfânt şi nemuritor, în casa fiecărui român. Lui i s’au alipit toţi bunii patrioţi, fără distincţiune dacă erau uniţi ori neuniţi, desbinăm­ să sperăm aparţi­nând trecutului, introduse de duş­manii neamului. Astra a luptat cu multe greutăţi, biruind în cele din urmă. E unul din semnele de ener­gie a fraţilor ardeleni, constructivă pentru viitorul neamului. Dela Uni­re, Astra s’a intensificat acţiunea, in libertatea câştigată. Acum face un gest,­care denotă superioritatea culturii asupra politicei rău înţelea­să, redusă la ambiţiuni personale. Ea dărâmă cele mai de pre urmă semne ale graniţei din dreptul Car­­paţilor, urmând calea vesleţilor eroi, care, venind la Academia Română, locaşul de unire sufletească a celor despărţiţi samavolnic, înfruntau multe asupriri. Prin aceasta a dat semnalul ade­văratei înfrăţiri, scormonind şi vân­tul de trezire spre adevărata întă­rire etnică. Ori cum­ ar fi greutăţile vremei, ori­cât de nesocotită ar ră­mânea, vremelnic, în tulburarea spi­ritelor de după războiu, cultura ră­mâne cea mai puternică armă de insănătoşare a neamului. Din împrejurări neprielnice, mul­ţimea, isvorul puternic de energie, a rămas pe delături din calea lumi­­nei. Nu se poate aduce nimănui vi­nă, decât a fatalităţii istorice legată de o situaţie geografică, ca­re trebue mereu să ne dea mult de gândit. Substratul energiei etnice a rămas nealterat, de­şi acoperit cu “crusta închistării, sub care s’a desvoltat noi folclorul atât de variat. , dul cel mare, a cărei trezire la via­ Primăvara neamului s’a arătat în.­ţa adevărată, liberă, abia acum s’a sfârşit. Suntem strânşi grămadă, anunţat. , Câmpul scăpat de spuma omătului ! In viaţa lăuntrică a neamului, cât aşteaptă numai braţele vânjoase ale şi pentru apărarea lui externă, nici plugarului, pentru ca să-şi arate de-, o armă nu poate fi mai trainică de plina rodnicie. ; cât cultura adevărată, răspândită in In trecut in scurtele clipe senine, mulţime. La ce bun legile economice, au’isbucnit semne trainice de vârsje­ făurite pentru buna ei stare, dacă ea seria etnică, de putinţa contribuţia- nui va fi, in măsură să le Înţeleagă nii noastre specifice la progresul şi să le urmeze ? general al omenirii.­­ La ce bun toate legile politice, care De la D. Cantemir, atât de variat tind la libertatea individuală, dacă în manifestări, până la Creangă, ră- individul nu va fi în stare să le pri­­sărit de-a dreptul din popor, fără ceapă rostul, decât după lungi expe­­intereglarea generaţiunilor de pro­­rimentări şi tărăgăneli dăunătoare ? gătire, în trecutul nostru cultural se Cultura Insă pe toate le ajută. Ea Înşiră resleţe figuri, doveditoare de este factorul preponderent In forţa­­adâheul specificului nostru etnic, rea evoluţiunii, pentru a putea eâş- Dovezile se găsesc în timp ca şi în tiga timpul perdut, fără voia noastră, spaţiu. De pe malurile Nistrului aţ o condiţie se cere însă. Să ne des­­răsărit Hasd­eu, de pe plaiurile de la brficăm cât putem de hainele împru­­îmbinarea Bucovinei cu Moldova, E-: mutate, care nu ne prind in totul, minescu ; Dobrogea ni^a dat pe Cer-­Prea in­ult ne-am înfepdat sufletul, na, Ardealul între atâtea alţii pe de orbitoarea viaţă din apus, creând Coşbuc, Muntenia pe Eliade- Rădu- in jurul nostru o atmosferă factice, lescu. Până şi resleţitul trunchiu de de­amăgire pretenţioasă uneori ii­ia Pind ne-a hărăzit pe un Şaguna, tr’atâta, In cât uităm cu totul unde • Puţini au fost aceia care au răsbit,ne aflăm şi nu puteam prinde con­­intunericul lăsat peste neamul ro­ltrustul in care ne sbatem, dureros mânesc, veacuri şi veacuri. Sunt in-(când împrejurările ne silesc să-l pun, să iriţi­majunşi ca să asigure cheză-luim în faţă. Am luat deadreptul, şia pentru viitor, când lumina va' fără să încercăm măcar a altoi. Con­topi ceaţa rămasă încă peste noro.­.'şecinţa fi lipsa, de Încredere în noi, prin comparaţia cu ceia ce neconte­nit socotim pe nedrept ca al nostru, de­şi e numai de împrumut. In jurul nostru lăsăm să crească dudăul care m­ăduşă pajiştea sănătoasă, contem­plând buchetul de flori, cu miros a­­meţitor, adus in odăiţa noastră din ţinuturi unde cresc după o muncă metodică şi îndelungă a­ pământului.­ Izolarea cu zid chinezesc nu se poa­te; ar fi negarea influenţei binefăcă­toare a culturii universale. Dar nici închinarea în total numai în faţa acesteia, fără străduinţa creării u­­nei culturi proprii, cu rădăcini în substratul etnic. Am atâta încredere in sănătoasele însuşiri ale neamului meu, care a su­ferit amarnic de vitregia soartei, în­cât nu văd activitate mai necesară în primăvara neamului decât aceia a înlăturării­ pojghiţei prinsă la fa­ţă, pentru a da putinţa, cât mai grabnic, ca să se desvolte în plină desfăşurare comoara de energie va­riată, care zace ascunsă în mulţi­mea românească. Cunoaşterea forţelor izbucnite în­tâmplător, de­şi­ simptomatic, în tre­cut, ca şi cunoaşterea folclorului ro­mânesc, e o primă datorie în educaţiunea noastră. Aceasta spre a prinde încredere în noi, spre a da atenţiunea cuvenită manifestaţiuni­lor, de­odată modeste, a primelor semne de rodnicie. Mai apoi o altă datorie a vremei, către noi înşine şi prin noi către îndepărtatul ideal al umanităţii întregi, este de a con­tribui cu toţii, savanţi ca şi modeşti dascăli de sat, la înlăturarea cât mai grabnică a inculturii în mulţi­me şi la stârpirea pseudoculturii mai dăunătoare prin stearpa pretenţiu­­ne ce provoacă. In primăvara nea­mului această datorie chiamă pe toţi, după cum când iara s’a dus, plugarii trag cu hărnicie brazdă pe ogorul înţelenit, orice întârziere fiindu-le dăunătoare. Iată pentru ce vizita Astrei, societa­te care a muncit îndelung pentru promovarea culturii naţionale îna­inte de orice, are şi această impor­tantă semnificaţie, de a pune înain­tea ochilor noştri, necesitatea impe­rioasă de a nu trăi numai din îm­prumuturi ci a munci din răsputeri să ridicăm şi culturii naţionale al­tar trainic pe­­ pământul nostru. Fla­căra nestinsă întreţinută cu toată osârdia, va topi norii negri puşi deasupra pământului nostru de ori­ce hartă generală culturală. Vom ajunge numai in acest chip să dăm în cultura universală, părticica rup­tă din sufletul nostru etnic, singura de samă şi trainică.

Next