Viitorul, iunie 1927 (Anul 20, nr. 5777-5801)

1927-06-01 / nr. 5777

1­1 Problema organizării ştiinţifice a muncii este astăzi pretutindeni la ordinea zilei în Europa. Ea a cons­tituit una din preocupările Confe­rinţei economice internaţionale de la Geneva, de curând închisă, un­de reprezentan­ţii tuturor statelor şi­ au spus cuvântul lor, în această chestiune. Prin organizarea ştiinţifică a muncii este a se înţelege „ştiinta raporturilor între diferiţii factori ai productiunii si in special, între om si maşină“. Obiectivul său este de a obţine un randament maxim, printr’o raţională întrebuinţare a diferiţilor factori, începuturile ei, ca disciplină deosebită, se datoresc americanului Frederic W. Taylor, care prin spiritul său de investi­gaţie ştiinţifică şi prin tenacitatea sa, a ajutat nu numai la perfecţio­narea utilajului şi la punerea la punct a celor mai bune metode de întrebuinţare dar mai ales la ela­borarea de metode noi, în vederea go£dUGfi£ii_si, .economisirii gfortă­­lor omeneşti. Organizarea ştiinţifi­­că a muncii s’a dezvoltat mult şi astăzi ea nu mai poate fi confun­dată cu ceea ce se chema mai în­­nainte „taylorisme“. Cadrul fixat odinioară, sunt acum 40 de ani, a fost mult lărgit. Ea se aplică în toate serviciile unei uzine, la toate formele de fabricaţie, în toate ac­tivităţile economice, în bănci, în comerţ, în agricultură şi chiar în administraţiunile şi serviciile pu­blice. In anumite ţări se tinde a se preciza cadrul organizării ştiin­ţifice a muncii, caracterizându-l prin aceea că tinde la organizarea raţională a producţiunii. De aceea, toate sforţările ia legătură cu stan­dardizarea, concentrarea industria­lă, producţiunea şi distribuţia de bunuri în massă, aşa zisa raţiona­lizare, toate întrebuinţează meto­dele de organizare ştiinţifică a muncii. Organizarea ştiinţificii a muncii este judecată ca o trăsătură carac­teristică a vieţii economice contim­porane din America. Dezvoltarea sa a fost uşurată de avântul deo­sebit al industriei din Statele­ Uni­te şi de raritatea relativă a mâinii de lucru. Această din urmă cauză a avut drept rezultat perfecţiona­rea maşinismului şi ridicarea sa­lariilor, obligând pe industriaşi a căuta toate mijloacele pentru redu­cerea preţului de producţiune. După război, organizarea ştiin­ţifică a muncii s’a răspândit foarte mult şi în Europa. Aplicaţiunile technice se înmulţesc în fiecare zi. Cercetările psico-fiziologice se con­tinuă pe o scară întinsă, mai ales în Anglia şi Germania, conducând la rezultate foarte apreciate. Miş­carea europeană, în această direc­ţiune, nu este o simplă imitare a metodelor americane, ci o adaptare a lor, la condiţiunile specifice din acest continent. Şi ceea ce este demn de observat, este faptul că opinia publică europeană arată pe fiecare zi o dispoziţiune tot mai binevoi­toare pentru metodele indicate de organizarea ştiinţifică a muncii, în­treprinzătorii economici ca şi lu­crătorii înşi­şi recunoscând binefa­tăţirea soartei lucrătorilor. Germania se găseşte în fruntea tuturor tarilor, din acest punct de vedere. S-a creat un „Reichskura­­torium für Wirschaftlichkeit“ — consiliu imperial al productivităţii — subvenţionat de guvern, dar alt­fel independent în activitatea sa, centralizând si diri­jând toate sfor­ţările, făcuta da un­ mare număr ilf instituţiuni, consacrate organiza­­ţiunii ştiinţifice a muncii si anu­me : laboratorii de cercetări ata­şate pe lângă înaltele şcoli teehni­­ce sau comerciale, asociatiuni de ingineri-consilieri, grupări profe­sionale, etc. Printr’o propagandă intensă, prin conferinţe, cursuri speciale, broşuri, articole în presa zilnică se tinde a se familiariza o­­pinia publică cu noile metode si a­­plicatiuni. Multe întreprinderi in­dustriale pun în aplicare noile i­­dei, oamenii poliţiei introduc în programele de partid idea raţiona­lizării producţiunii, organizaţiile muncitoreşti chiar, la început re­fractare noilor metode. Incon a în­ţelege aceste principii cărora le re­cunosc calitatea de a contribui, în aplicarea lor practică, la îmbună­­ţirea soartei lucrătorilor. In Austria, această mişcare a luat un deosebit avânt de la crea­­rea unui comitet: „Zentralverband fur wirschaftliches Scariffen“, da­torit iniţiativei technicianilor, în vederea coordonărei şi sistematiză­rii sforţărilor făcute de întreprin­derile economice pentru normaliza­rea prodenţiunii şi eliminării risi­pei. I1i Belgia dispune de un comitet naţional pentru studiul organizării ştiinţifice a muncii, deşi noua doc­trină era de multă vreme obiectul cercetărilor în diferite,instituţii de cultură superioară ca : „Institutul Soîvav44, Universitatea din Charle­roi, Universitatea din Gând­ şi Bruxelles. etc. Aplicaţiunile prac­tice în întreprinderi se înmulţesc, ajutate fiind de inginerii consili­eri specialişti, în această materie. In Spartia, mişcarea în acest sens este condusă de Federatiunea de asociatiuni a inginerilor. In Filan­­da, ea s’a aplicat un succes la căile ferate. In Franţa, aplicaţiunile de orga­nizare ştiinţifică s’au generalizat mai mult de cât cercetările teore­tice. Pe de altă parte, doctrina ad­ministrativă a lui H. Fayol a gă­sit un mare număr de adepţi. De curând a luat fiinţă un comitet naţional, care să centralizeze sfor­ţările disparate făcute de între­prinderi. In Anglia sforţările teoretice şi practice în legătură cu organiza­rea ştiinţifică a muncii au fost con­siderabile, pornind de la gândul ri­dicării factorului uman. Cele două centre principale de activitate sunt: „National Institute of Indus­trial Psychology“ şi „Industrial Fatigue Research Board“. Totuşi masa muncitorească ca şi lumea întreprinzătorilor au rămas încă şi mai departe, în atitudinea de neîncredere faţă de vechea concep­­ţiune „tayloristă". In Italia, unde se continua mai de multă­ vreme cercetări teoreti­ce şi aplicaţiuni practice în acest sens, se creează de curând „Ente Fazionale italiano per l’organizza­­zione scientifica del Lavoro“, •—E N. I. O. S. — prin colaborarea or­­ganizaţiunilor patronale şi p­rofe­sionale cu statul­ In Olanda, s’a creat de curând un istitut special de cercetări, nu­mit Institut de eficacitate în acest scop. Ceeace este de remarcat în această privinţă este introducerea sistematică a metodelor de orga­nizare raţională în administraţiile publice şi municipale, cu ajutorul inginerilor-consilien. In Polonia s’a creat, în 1925, un institut de organizare ştiinţifică a muncii în Varşovia, destinat a fa­ce cercetările necesare în acest sens, — cu ajutorul asociaţiunilor de ingineri organizatori. Guvernul polonez a organizat o secţiune spe­cială, în acest sens, pe lângă mi­nisterul muncii. In Rusia sovietică s’a considerat •— bine­înţeles în teorie — aplica­rea noilor metode de oremnizare, ca baza noii sale economii naţio­nale transformate. In acest scop, a creat un minister special Sovnat, de care atârnă peste 100 de insti­­tuţiuni de cercetări, de învăţământ şi de aplicare practică, răspândite în toată ţara. El urmăreşte orga­nizarea pe aceste baze a întregul­ui aparat administrativ de stat, a că­ilor ferate, a industriilor de răz­boi, a băncilor precum şi a între­prinderilor industriale. In Suedia, iniţiativa porneşte chiar de la Federaţiunea industrii­lor suedeze, care a creat un insti­tut special pentru organizarea şti­inţifică a muncii. Aceiaşi iniţ,a­vă se ia şi de către industriaşii elve­ţieni. In Cehoslovacia silinţele în vede­rea organizării şi aplicării naţio­nale a muncii în întreprinderile e­­conomice s’au accentuat imediat după război. Academia de munci Ma­zarik a fost centrul cercetărilor Mai apoi s’a creat un Comitet Na­ţional unde sunt reprezentaţi pa­troni lucrători şi tech­nocieni, pen­tru aplicarea practică a noilor me­tode. De curând s’a înfiinţat şi în Ro­mânia, un institut românesc de or­ganizare ştiinţifică a muncii, ce îşi propune a studia condiţiunile de aplicare practică, a noilor me­tode şi în ţara noastră. Din cele expuse mai sus, reese că pretutindeni, în Europa se marchea­ză un curent pronunţat în direcţia organizării ştiinţifice a muncii, a cărei aplicare practică trebue să conducă la organizarea producţiu­nii şi la progresul general al fac­torilor colaboratori. Alăturea de a­­ceste sforţări, naţionale, fie fiecă­rei ţări în parte, trebueşte sublini­at efortul făcut în direcţiunea co­ordonării acestor silinţe, printro colaborare internaţională. În acest scop, au avut loc două congrese internaţionale: unul la Fraga, în­­1924 şi altul la Bruxelles în 7.9?,­’ determinând creaţi­un­ea unui Com­i­tet internaţional de organizare ştiinţifică, — ce are ea misiuni de a provoca un continuu schimb de vederi între diferitele asociaţi­uni şi organizaţiuni ce urmăreau acelaş scop.. Cronica economică Organizarea ştiinţifică a MUNCII . EUROPA sfe VICTOR SLAVESCU ——— —m­inim­iBT- £?au§ a? c?cu#­zeceBea Ko. 5777 6 pagini 3 LEE EX. lnŢARA ELIEI ex. In streinptd­e n a m IN ŢARA Un an — — —- — 700 Şese luni — — — 350 Trei luni---------200 I ln streinitate Un en— — — — 1400 lei Şase luni — — — 700 » Trei luni--------- 400­­ REDACŢIA JSBKIKISTRAŢIA BUCUREŞTI STR. EDGART) QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 1T Telefoanele: Direcţia 351/23 ; Redi^tîa si Administraţia 349/23 si 303/11 «NUNCIURI COMERCIAI’ Se primesc direct la Administraţia Academie 17 si la b­aie Aîp" •„ Mar.Usmr!"««­Miercuri 1 tuni®, 1927 LEI EX. in TARA I u. In streinatate Societatea de chimie din Româ­nia, creată şi condusă de d. prof. dr. ŞT. MINOVICI, desfăşură o mare activitate ştiinţifică în toate domeniile unde se manifestă chi­mia. Astăzi, chimia stă la baza­ vieţii, spunea într’o cuvântare d. profesor Minovici; ea poate fi considerată ca sufletul progresului, şi factorul cel mai important al prosperităţii generale. In toate domeniile pro­­ducţiunîi industriale şi agricole, chimia trebue să aducă elementul decisiv al fecundaţiunii şi al pros­perităţii; ea trebue să fie factorul es­enţial al succesului în lupta con­tra boalei, a suferinţei şi a morţei. Prin situaţiunea, ei în plenul di­verselor discipline, prin caracterul universal al aplicaţiunilor ei, prin influenţa directă ce exercită asu­pra tuturor celorlalte industrii, de la care primeşte materiale prime pentru a le transforma în fel de fel de produse utile omului, ea o­­feră, cum se exprima Mourea, un domeniu, fără margini. Aşa vedem că ameliorarea recoltei câmpului nu mai e de aci înainte decât o a­­plicaţiune continuă a legilor şi des­coperirilor chimiei; că pentru a a­­vea o alimentaţie bună şi raţională e nevoe la orice pas de chimie, — că medicina datoreşte toată valoa­rea ei, descoperirilor şi metodelor chimice. Că arta construcţiunilor, însoţită de acea a explozivelor, care a facilitat atâtea întreprinderi uriaşe, n’ar fi putut fi puse la cale, fără concursul chimiei. Că arta or­­namentaţiunei, cât însăşi metoda atât de capricioasă în manifestă­rile ei, n’au putut să ajungă unde se găsesc, fără concursul chimiei. Opera unei ştiinţe Toate industriile cari ni se par că sunt străine de chimie, ca in­dustriile mecanice şi electrice, toc­mai acelea nu sunt decât opera chi­miei; căci o linie de transport de energie electrică, nu se poate ima­gina astăzi, mai înainte de a se fi stabilit problemele chimice, relativ la prepararea cimentului, conservă­rii lemnului, fabricării cablurilor şi firelor metalice, a izolatoarelor electrice, a ceramicei, a cauciucu­lui şi a atâtor materii plastice. Activitatea financiară e şi ea sub influenţa chimiei. Mai mult decât o treime din acţiunile bursei, au la bază industriile chimice. Viaţa omului şi activitatea sa industrială, sunt pătrunse deci, de chimia teoretică şi practică, şi astfel stând lucrurile, naţiunile cari vor să’şi menţină rangul prin­tre manifestările universale ale cul­turii, câ­ şi pe pieţele mondiale, ur­mează să’şi organizeze în acest scop învăţământul chimic şi labo­ratoarele lui de cercetări. Dacă chimia este atât de indis­­pensabilă în viaţa unui popor, in tara noastră atât de bine înzestraţi de la natură, factorii în sarcina căr­­ora cade ştiinţa aceasta şi dato­­ria de a face din ea un focar de prosperitate, revine în primul rând Statului iar în al doilea rând şi mai ales reprezentanţilor ştiinţei. Chimia va fi în tara noastră, aceea ce chimiştii români vor ca ea să fie, spunea d. Minovici. Cum îşi înţelege Statul datoria, se vede din aceea că, un ministru declara la congresul din 1924 de la Sinaia: „Dacă nu am avea chimişti, spre cinstea ţării ar trebui să-i pregă­tim“, iar la un banchet un alt mi­nistru spunea atunci : „Trebue să recunoaştem că e o ruşine, că până astăzi, nu avem un institut de chi­­mei în Capitala ţării“.­­ Faţă de importanţa acestei ştiinţe în econmie naţională, urmează că profesiunea de chimist nu este un decor, ci un pivot pe care se na­­zămă întreaga activitate economi­că, industrială şi chiar apărarea naţională a unei ţări. Organizarea învăţământului In primul rând, se impune orga­nizarea învăţământului chimiei, iar în al doilea rând organizarea corpului profesional. In ce priveşte învăţământul se­cundar, prima etapă în organiza­rea acestei ştiinţe — graţie unui îndrumător distins — spirit devo­tat şi luminat al şcoalei, regretatu­lui profesor Eugen Ludwig, s’a pu­tut alcătui un program al ştiinţe­lor fizico-chimice în şcoalele se­­­cundare. Prin organizarea de labo­ratoare şi colecţiuni pe lângă şco­lile secundare, şi prin întrunirile anuale ale corpului didactic, în scop pedagogic, studiul chimiei şi al fizicei s’a putut îndruma pe o cale fericită, căutând să se com­­plecteze cunoştinţele universitare şi să se ţină la curent membrii a­­cestui corp didactic. Nu tot astfel stăm cu învăţământul universitar, unde la cele patru universităţi, din lipsa unui program unic, se decer­ne titlul de licenţiat candidaţilor cu cunoştinţe variate din cauză, fie că învăţământul nu e complec­tat cu cursurile speciale, fie din lipsa totală de laboratoare şi mate­rial. Ar mai fi de dorit ca activitatea societăţilor ştiinţifice regionale, a­­flate pe lângă universităţi, să se concentreze într’un buletin comun Rolul Chimiei în apărarea naţională Din noianul de cunoştinţe şi în­văţături câştigate ca experienţa a­­celei mai mari catastrofe care a zguduit din temelie întreaga civili­zaţie contimporană, se desprind şi două învăţăminte. Primul învăţământ ne arată că apărarea naţională nu mai este as­tăzi apanajul exclusiv al armatei, aşa cum era preconizat în vechile concepţii politico-militare. Armata în prezent, nu mai este un element diferenţiat al naţiunii, care singur să se ocupe cu chestiunile de apă­rare. In epoca actuală, naţiunea în­treagă, concură în mod efectiv pen­tru apărarea drepturilor încălcate de inamic. Al doilea învăţământ, dar care se subordonează celui dintâi prin anumite puncte de contact, ne ara­­tă că printre nenumăratele apli­­caţiuni ale ştiinţei şi technicei în arta războiului metode noui şi-au făcut apariţia, ale căror efecte şi perspective în viitor sunt de te­mut şi trebue să ne dea de gândit. Printre aceste metode acelea cari Continuam in pag. 2-a Progresele ştiinţei IMPORTANŢA studiului chimiei Rolul chimiei în învăţământ, în economia şi apărarea naţională D-l prof. ST. MINOVICI O greşală şi o răsbunare MAGISTRATURA •ilegea armonisărei mu 11 ii ir—a»gnin’...-ciKwiiiifciT»iM^âiy^Maii»iwimnwinn*imiJHHWW ieovu Legea armonisărei a dovedit prin nemulţumirile generale ce ea le-a provocat şi cari _s’au_ ma­nifestat în parlament şi printre diverse grupe de funcţionari di­rect interesaţi, că deşi a fost alcă­tuită cu gândul de-a mulţumi pe salariaţi — oglindindu-le demago­gica titulatură „salarii-aur“ — în fapt a creiat nemulţumirea fie­cărei categorii de funcţionari în parte. Iar prin o nestudiată şi mai ales anahronică armonisare, s’a introdus vrajba în sânul func­ţionarilor, cum era şi firesc să se întâmple cu o lege care întoarce organisaţia statului modern, la concepţiile administrative, de pe vremea Măriei Tereza când se putea, din pricina nespecializărei şi nediferenţierei funcţionarilor, să­ se facă scări şi trepte „armoni­­sate“. Astăzi când prin progres, s-a stabilit specializări între cei­­ce servesc statul, este desigur a­nacronic, a pune exact pe acelaşi nivel şi al egala de pildă pe-un inginer, cu­ un magistrat, şi pe-un magistrat, cu un preot şi aşa mai departe. Era omenesc lucru şi de prevăzut astfel ca „armonisarea“ să creeze tocmai vrajba între funcţionari. Ne oprim, însă, pentru azi la nemulţumirea ce­ a creat-o actua­lul guvern, corpului magistraţi­lor, şi mai la jicnirea ce a adu­s-o înaltei Curţi de Casaţie şi Consiliului superior legislativ. Ţinem să lămurim, de altfel, c­ă aceste jicniri sunt cu atât mai isbitoare pentru morala şi pen­tru spiritul de legalitate ce tre­ime să domnească într’o ţară, cu cât chipul cum s’au stabilit sa­lariile pentru Curtea de Casaţie şi pentru Consiliul legislativ, este animat de preocupări cu totul mărunte. Guvernul a ţinut să atingă în prestigiul moral al unor mari ins­tituţii ce­ îi arătase, prin felul lor de-a judeca, unele greşeli şi vinovăţii. El s-a gândit că magistraţii Curţei de Casaţie au revocat decretele abusive de destituire a funcţionarilor stabili prin legile organice , directori ge­nerali, directori, revizori şi sub­­revizori şcolari , precum guver­nul era sub impresiunea avizelor Consiliului legislativ care arată, pentru a nu cita de­cât un fapt recent, imoralitata legei tripouri­­lor, şi conflictul unei atari legi cu codicele penal. E de ajuns să cităm numai o­­bârşia care a dictat „armonisa­rea“ lefurilor la magistrali, pen­tru­ a ne convinge de strimta men­talitate ce a domnit la alcătui­rea legei salarizărei în aur ! Dar un guvern conscient de da­toriile lui, şi de rolul ce trebue să-l ţină, de a fi apărătorul le­­galităţei, ar fi trebuit să vadă în aceste hotărâri şi avize ale în­altelor corpuri magistraturale, colaborări fericite la opera de le­galitate, ce el trebue să­ o înde­plinească, şi departe de­ a fi sim­ţit nevoia unor tratamente excep­ţionale, el trebuia să fie mulţu­mit că­ a găsit ajutor în instituţii ce l-au oprit de­ a comite acte ne­drepte, greşite sau vătămătoare. Chipul cum guvernul însă, prin legea de armonisare a salariilor, a căutat s­ă trateze magistratura, şi cele mai înalte foruri ale ei este cu atât mai vrednic de cri­ticat, cu cât vine în conflict cu conceptiunea ce trebue să­ o avem de marele rol al magistraturei. Justiția organizată este a treia putere în stat, și de acea pute­rea executivă, în primul rând trebue să-i asigure și să-i consoli­deze marele ei rol, și aceasta cu atât mai mult cuvânt cu cât sta­tele tinere şi cu organizare de­mocratică au nevoe de o busolă şi de­ un corectiv în furtunoasa viaţă politică în care ele trăesc. Magistratura, cu spiritul ei de legalitate, care face parte din profesiunea ei, cu obiectivitatea ce şi-o dă studiul legilor, cu per­manenţa ei în faţa fluctuaţiilor poltice, este chemată să fie corec­tivul actelor grăbite şi să re­­presinte elementul de obiectivita­te, de dreptate, şi de impersona­litate, care să tempereze actele politice, şi greşelile în care ar că­dea celelalte puteri ale statului, mai impresionabile de viaţa po­litică. Magistratura represintă astfel elementul de continuitate atât de preţios în fluctuaţiile politice. Mai ales la noi unde organi­­zarea de stat este încă în peri­oada de consolidare, şi de prefa­cere, şi unde spiritul de legali­tate nu are consistenţa la care a ajuns în statele de o mai veche viaţă istorică şi constituţională, magistratura este factorul­­ de căpetenie pentru buna ordine, pentru întărirea legalităţii şi pen­tru evitarea abuzurilor la care ar fi înclinate cele­lalte puteri.­ Iată de ce cu prilejul legei de armonizare, am căutat să arătăm importanţa şi rolul ce este che­mată să-l joace magistratura, şi ca atare să demonstrăm modul strâmt cum această lege a căutat să se­ aplice faţă de magistraţi. Consecinţele nnnil conflict După ruperea relaţiilor dintre Anglia n Rusia Serviciile ce Germania va încerca de acum sa le fecă dictatorilor din Kremlin vor fi considenţţe_dreptm­a­­nifestaţii împotriva Angliei Majoritatea conservatoare din par­lamentul englez a votat ruperea re­­laţiunilor cu Rusia sovietică. Greva generală din Mai 1926, greva minie­rilor Care nu s’a terminat decât în Decembrie precum şi manoperile so­vietelor în China, a făcut ca acea majoritate să ceară desfacerea legă­turilor Angliei de bolşevici. Dela moartea lui Krassin,­­ adică de mai bine de şease luni s’a format această atmosferă potrivnică sovietelor stâr­nită de evenimentele cari au adus Aneliei multe şi grele dificultăţi, încă înainte de Crăciun — relatează d. Pertinax în „L’Fache de Paris“ într'un consiliu de miniştri, toţi membrii guvernului, afară de d. Baldwin şi Sir Austen Chamberlain au opiniat luarea acestei măsuri definitive. Ei însă n’au obţinut, de cât nota de a­­vertisment din 23 Februarie. Iată însă că de astă dată li s’a dat de­plină satisfacţie. Consecinţele unei deciziuni Cercetând cari vor putea fi conse­­cinţele acestui eveniment, d. Perti­nax face următoarele pronosticuri : pe viitor lupta va putea fi adusă în Anglia mai cu vigoare în potriva co­muniştilor şi complicilor lor. E­ste foarte probabil că în sfârşit se va exercita o supraveghere mai eficace asupra fondurilor ce se trimet şi ac­telor de spionaj care au îngrijorat evident în timpul din urmă pe d. Baldwin şi colegii săi. Acest lucru îl dovedeşte declaraţia oficială care a anunţat că descinderea poliţiei în birourile sovietice au fost motivate, în primul rând prin furtul unor do­cumente relative la apărarea naţio­nală britanică. Ce consecinţe va avea în Europa deriziunea britanică din ziua de 24 Mai ? Să se creadă că reprezentanţii Angliei în diferitele ţări vor căuta prin toate mijloacele şi ridice pe toţi contra diriguitorilor de la Krem­lin ? E o idee absolut lipsită de te­mei — observă ziaristul francez. In primul rând Angli­a nici­odată n­ a ţinut şi nu ţine să aibă o acţiune pe continent, căci şi-ar asuma responsa­bilităţi de care sa temut şi se teme întotdeauna Situaţia deplorabilă a Sovietelor Pe de altă parte, sovietele nu mai inspiră aceiaşi teamă ca­ în 1920. Ce au bolşevicii ca bază de susţi­nere? O comunitate ruinată, nefericită, incapabilă de producţie ca şi de duce un război să fie dezarmaţi şi anihilaţi ? Dar aceasta e o muncă de poliţie internă care nu cere o mare ligă a popoarelor străine. Totuşi e just că în această împre­jurare Anglia să solicite de la Germa­nia unele servicii. Aşa de exemplu unele capitaluri pe cari englezii le împrumută bancherilor din Berlin sunt adeseori împrumutate de ei în Europa orientală. Finanţa germană va fi rugată să fie mai prevăzătoare. Serviciile Germaniei In mod general ori ce serviciu a­­parent sau real făcut Rusiei de că­tre Germania va fi interpretat pe viitor ca fiind îndreptat împotriva Angliei. Iar dominanţii Germaniei vor fi desigur tentaţi să uzeze de faimoasa lor „directivă orientală“ pentru a smulge Angliei diverse con­cesii şi favoruri — adaugă ironic­­ Pertinax. De la începutul acestui an, am observat că guvernul din Londra a dovedit faţă de Germania oarecare tărie uimitoare, faţă de atitudinile precedente. Această evoluţie nu poa­te decât fi de folos Franţei şi insis­tenţele Rusiei pentru a câştiga locul pierdut la Londra, prin sporirea le­găturilor cu Parisul de sigur că nu vor obţine succes. Este momentul cel mai priincios ca să se declare so­vietelor că nu vor obţine creditele comerciale după cam­ a umblat odi­nioară Krassin şi umblă astăzi Ra­­kowsky cu ace­leaşi basme fantasma­gorice. ii, ■ —' —..—.. CREDITUL german. Suntem în toiul unei campanii germanofile, ce are multe carac­tere comune cu acea din timpul neutralităţii. Germanii, oameni practici, pen­tru cari tratatele au rămas petice de hârtie şi după războiu, au găsit un mijloc strălucit de-a regula a­­facerile lor în România. De altfel, războiul pe care ni l-au declarat a fost pentru ei o simplă afacere : le trebuia produsele noastre şi le-au luat, după cum ni le luau şi barbarii acum o mie de ani. Venind vremea socotelilor, ger­­manii sunt însă mai „civilizaţi"; voesc să ne transforme din credi­tori în debitori. Ei nu ne datoresc nimic, dar, consimt a ne da ceva, sub formă de împrumut, bineîn­ţeles în condiţii pe care numai ac­tualul guvern le-ar putea primi- şi pe această temă propagandă şi iar propagandă, spre a apărea pe deasupra ca salvatorii economiei noastre naţionale . Ceia ce e mai triat că toată a­­ceastă comedie se joacă cu banii aliaţilor. Germanii după cum a do­­vedit-o şi regentul Krah de la Bur­sa din Berlin, nu au capitaluri dis­ponibile. Ei voesc să facă Pe in­termediarii între România şi capi­talul aliat, luând partea leului. Astfel de „afaceri“ se pot face desigur, cu actualul guvern. Dar ele vor fi condamnate de opinia publică şi vor avea un efect con­trar celui urmărit de germani. Re­laţii economice serioase între două ţări, nu se pot concepe fără res­pectarea angajamentelor luate. Germania trebue să-şi achite dato­riile faţă de noi■ Dacă nu o face, indiferent de manevrele actuale, va rămâne în situaţia Rusiei sovi­etice , un stat care se foloseşte de orice pretext pentru a treee­te lângă obligaţiile sale internaţio­nale, şi în viitor va suferi conse­cinţele. TRflTflTTVELE dintre si* Spania Franţa Ministrul de comerţ al guver­nului din Paris, care a fost de curând la Madrid în vederea tra­tativelor ce se duc între Franţ­a şi Spania pentru aranjarea mai multor chestiuni privitoare la re­laţiile economice dintre aceste ţări. D-l Bokan­owski se află acum la Barcelona. D-l BOKANOWSKI ECOURS L­­a Belgrad a fost creată acum câţi­va ani o comisiune însărci­nată să compună un dicţionar technic complect pentru statul iu­goslav. Lucrările pentru acest dic­ţionar sunt acum pe sfârşite şi ma­nuscrisul va fi în curând tipărit­ (Ceps). G­uvernul cehoslovac a instiinţat zilele acestea pe autorii din Cehoslovacia asupra înţelegerii la care sa ajuns în America în pri­vinţa drepturilor de reproducere. A­­ceastă înţelegere are pentru scriitori şi artiştii cehoslovaci o mare im­portanţă, de­oarece operile lor erau complect la discreţia editorilor ame­ricani. Chestiunea dreptului autori­lor­ cehoslovaci a fost până în pre­zent nerezo­lvită in Statele­ Unite, de­oarece acestea n’au aderat la con­venția dela Berna. ÎCeps). NOTE Teatrul românesc contemporan O interesantă documentare literară a d-lui Paul Prodan A domnit mult timp credinţa in lite­ratura română, că încă nu am ajuns la faza de maturitate ce o cere romanul. Dar in timp ce se decreta această ab­senţă ca o fatalitate evolutivă, romanul românesc a apărut pe ogorul literar, cu intensitate şi cu o tinerească origina­litate, care pune deodată ţara noastră în rândul poesiei creatoare a romanului din cele mai vechi ţări de cultură literară. Un fenomen literar asemănător, îl întâlnim în credinţa unanim împărtă­şită, chiar până mai acum câţiva ani, că literatura dramatică originală nu poate fi la noi, de­cât o apariţiune spo­radică, şi după cum, în alte ramuri de productivitate socială, nu putem prin industria noastră să ne liberăm de im­portul străin, tot astfel in industria vi­sului de artă, nu putem fi de­cât aser­viţi repertoriului străin. Faptele recente au dov­edit însă. Că şi această sceptică şi pesimistă constatare nu este întemeiată, şi că se poate alcă­tui un­ repertoriu din şi pentru literatu­ra noastră originală, aproape exclusiv rămânând ca numai capodoperile uni­versale ca să aibă şi dreptul şi marele folos, de-a trece in cetatea artei şi a scenei româneşti. Această dovadă în puterea de viaţă a tinerei dramaturgii române, ne-o în­vederează în chip documentar recentul volum pe care d. Paul Prodan îl oferă publicului rostidl, şi în care se află cu­prinse cronicele dramatice pe care acest elegant, conştiincios, civilisat şi bine intenţionat critic le-a scris in co­loanele „Viitorului"“, despre „Teatrul românesc contemporan“ dintre anii 1920 şi 1927. Volumul acesta, care chiar prin exe­cuţia grafică, în care se presintă este o carte de bibliofil, analizează şase­zeci şi două de piese originale româneşti, cea­ ce numericeşte face dovada, până la proba calitativă, a însemnătăţei tea­trului original românesc înflorit în a­­ceşti din urmă ani. Recitind de altfel cronicele drama­tice ale d-lu­i Paul Prodan, care îşi păstrează caracterul de permanenţă li­terară.— cea ce dovedeşte­ şi obiectivita­tea şi pricepe-şi surot­ului lor. — lecto­rul are prilejul să-şi amintească de unele piese jucate şi cam­ azi sunt uitate, deşi nu au trecut­­decât foarte puţini ani de la’ representaţia lor scenică, aşa că şi din punctul de vedere al informaţiei literare, volumul d-lui Paul Prodan este ■î necesitate, după cum este o îndestu­lare estetică pentru cei ce iubesc teatrul. In această luptă ce o dăm pe toate terenurile pentru­­a re manifesta, perso­nalitatea noastră etnică, în toată liber­tatea şi amploarea ei, cartea informa­­tivă şi literar scrisă a d-lui Paul Pro­­dan, vine să ne învedereze că şi în arta teatrului dăm o ofensivă a spiritului­­ro­mânesc cu multe perspective frumoase de v victorie. Mulţumim amicului Paul Prodan de a ne fi dat această nouă re­­mmnensare şi aceste îndreptăţite spe­ranţe. "PETRONIUS

Next