Viitorul, iunie 1927 (Anul 20, nr. 5777-5801)
1927-06-01 / nr. 5777
11 Problema organizării ştiinţifice a muncii este astăzi pretutindeni la ordinea zilei în Europa. Ea a constituit una din preocupările Conferinţei economice internaţionale de la Geneva, de curând închisă, unde reprezentanţii tuturor statelor şi au spus cuvântul lor, în această chestiune. Prin organizarea ştiinţifică a muncii este a se înţelege „ştiinta raporturilor între diferiţii factori ai productiunii si in special, între om si maşină“. Obiectivul său este de a obţine un randament maxim, printr’o raţională întrebuinţare a diferiţilor factori, începuturile ei, ca disciplină deosebită, se datoresc americanului Frederic W. Taylor, care prin spiritul său de investigaţie ştiinţifică şi prin tenacitatea sa, a ajutat nu numai la perfecţionarea utilajului şi la punerea la punct a celor mai bune metode de întrebuinţare dar mai ales la elaborarea de metode noi, în vederea go£dUGfi£ii_si, .economisirii gfortălor omeneşti. Organizarea ştiinţifică a muncii s’a dezvoltat mult şi astăzi ea nu mai poate fi confundată cu ceea ce se chema mai înnainte „taylorisme“. Cadrul fixat odinioară, sunt acum 40 de ani, a fost mult lărgit. Ea se aplică în toate serviciile unei uzine, la toate formele de fabricaţie, în toate activităţile economice, în bănci, în comerţ, în agricultură şi chiar în administraţiunile şi serviciile publice. In anumite ţări se tinde a se preciza cadrul organizării ştiinţifice a muncii, caracterizându-l prin aceea că tinde la organizarea raţională a producţiunii. De aceea, toate sforţările ia legătură cu standardizarea, concentrarea industrială, producţiunea şi distribuţia de bunuri în massă, aşa zisa raţionalizare, toate întrebuinţează metodele de organizare ştiinţifică a muncii. Organizarea ştiinţificii a muncii este judecată ca o trăsătură caracteristică a vieţii economice contimporane din America. Dezvoltarea sa a fost uşurată de avântul deosebit al industriei din Statele Unite şi de raritatea relativă a mâinii de lucru. Această din urmă cauză a avut drept rezultat perfecţionarea maşinismului şi ridicarea salariilor, obligând pe industriaşi a căuta toate mijloacele pentru reducerea preţului de producţiune. După război, organizarea ştiinţifică a muncii s’a răspândit foarte mult şi în Europa. Aplicaţiunile technice se înmulţesc în fiecare zi. Cercetările psico-fiziologice se continuă pe o scară întinsă, mai ales în Anglia şi Germania, conducând la rezultate foarte apreciate. Mişcarea europeană, în această direcţiune, nu este o simplă imitare a metodelor americane, ci o adaptare a lor, la condiţiunile specifice din acest continent. Şi ceea ce este demn de observat, este faptul că opinia publică europeană arată pe fiecare zi o dispoziţiune tot mai binevoitoare pentru metodele indicate de organizarea ştiinţifică a muncii, întreprinzătorii economici ca şi lucrătorii înşişi recunoscând binefatăţirea soartei lucrătorilor. Germania se găseşte în fruntea tuturor tarilor, din acest punct de vedere. S-a creat un „Reichskuratorium für Wirschaftlichkeit“ — consiliu imperial al productivităţii — subvenţionat de guvern, dar altfel independent în activitatea sa, centralizând si dirijând toate sforţările, făcuta da un mare număr ilf instituţiuni, consacrate organizaţiunii ştiinţifice a muncii si anume : laboratorii de cercetări ataşate pe lângă înaltele şcoli teehnice sau comerciale, asociatiuni de ingineri-consilieri, grupări profesionale, etc. Printr’o propagandă intensă, prin conferinţe, cursuri speciale, broşuri, articole în presa zilnică se tinde a se familiariza opinia publică cu noile metode si aplicatiuni. Multe întreprinderi industriale pun în aplicare noile idei, oamenii poliţiei introduc în programele de partid idea raţionalizării producţiunii, organizaţiile muncitoreşti chiar, la început refractare noilor metode. Incon a înţelege aceste principii cărora le recunosc calitatea de a contribui, în aplicarea lor practică, la îmbunăţirea soartei lucrătorilor. In Austria, această mişcare a luat un deosebit avânt de la crearea unui comitet: „Zentralverband fur wirschaftliches Scariffen“, datorit iniţiativei technicianilor, în vederea coordonărei şi sistematizării sforţărilor făcute de întreprinderile economice pentru normalizarea prodenţiunii şi eliminării risipei. I1i Belgia dispune de un comitet naţional pentru studiul organizării ştiinţifice a muncii, deşi noua doctrină era de multă vreme obiectul cercetărilor în diferite,instituţii de cultură superioară ca : „Institutul Soîvav44, Universitatea din Charleroi, Universitatea din Gând şi Bruxelles. etc. Aplicaţiunile practice în întreprinderi se înmulţesc, ajutate fiind de inginerii consilieri specialişti, în această materie. In Spartia, mişcarea în acest sens este condusă de Federatiunea de asociatiuni a inginerilor. In Filanda, ea s’a aplicat un succes la căile ferate. In Franţa, aplicaţiunile de organizare ştiinţifică s’au generalizat mai mult de cât cercetările teoretice. Pe de altă parte, doctrina administrativă a lui H. Fayol a găsit un mare număr de adepţi. De curând a luat fiinţă un comitet naţional, care să centralizeze sforţările disparate făcute de întreprinderi. In Anglia sforţările teoretice şi practice în legătură cu organizarea ştiinţifică a muncii au fost considerabile, pornind de la gândul ridicării factorului uman. Cele două centre principale de activitate sunt: „National Institute of Industrial Psychology“ şi „Industrial Fatigue Research Board“. Totuşi masa muncitorească ca şi lumea întreprinzătorilor au rămas încă şi mai departe, în atitudinea de neîncredere faţă de vechea concepţiune „tayloristă". In Italia, unde se continua mai de multă vreme cercetări teoretice şi aplicaţiuni practice în acest sens, se creează de curând „Ente Fazionale italiano per l’organizzazione scientifica del Lavoro“, •—E N. I. O. S. — prin colaborarea organizaţiunilor patronale şi profesionale cu statul In Olanda, s’a creat de curând un istitut special de cercetări, numit Institut de eficacitate în acest scop. Ceeace este de remarcat în această privinţă este introducerea sistematică a metodelor de organizare raţională în administraţiile publice şi municipale, cu ajutorul inginerilor-consilien. In Polonia s’a creat, în 1925, un institut de organizare ştiinţifică a muncii în Varşovia, destinat a face cercetările necesare în acest sens, — cu ajutorul asociaţiunilor de ingineri organizatori. Guvernul polonez a organizat o secţiune specială, în acest sens, pe lângă ministerul muncii. In Rusia sovietică s’a considerat •— bineînţeles în teorie — aplicarea noilor metode de oremnizare, ca baza noii sale economii naţionale transformate. In acest scop, a creat un minister special Sovnat, de care atârnă peste 100 de instituţiuni de cercetări, de învăţământ şi de aplicare practică, răspândite în toată ţara. El urmăreşte organizarea pe aceste baze a întregului aparat administrativ de stat, a căilor ferate, a industriilor de război, a băncilor precum şi a întreprinderilor industriale. In Suedia, iniţiativa porneşte chiar de la Federaţiunea industriilor suedeze, care a creat un institut special pentru organizarea ştiinţifică a muncii. Aceiaşi iniţ,avă se ia şi de către industriaşii elveţieni. In Cehoslovacia silinţele în vederea organizării şi aplicării naţionale a muncii în întreprinderile economice s’au accentuat imediat după război. Academia de munci Mazarik a fost centrul cercetărilor Mai apoi s’a creat un Comitet Naţional unde sunt reprezentaţi patroni lucrători şi technocieni, pentru aplicarea practică a noilor metode. De curând s’a înfiinţat şi în România, un institut românesc de organizare ştiinţifică a muncii, ce îşi propune a studia condiţiunile de aplicare practică, a noilor metode şi în ţara noastră. Din cele expuse mai sus, reese că pretutindeni, în Europa se marchează un curent pronunţat în direcţia organizării ştiinţifice a muncii, a cărei aplicare practică trebue să conducă la organizarea producţiunii şi la progresul general al factorilor colaboratori. Alăturea de aceste sforţări, naţionale, fie fiecărei ţări în parte, trebueşte subliniat efortul făcut în direcţiunea coordonării acestor silinţe, printro colaborare internaţională. În acest scop, au avut loc două congrese internaţionale: unul la Fraga, în1924 şi altul la Bruxelles în 7.9?,’ determinând creaţiunea unui Comitet internaţional de organizare ştiinţifică, — ce are ea misiuni de a provoca un continuu schimb de vederi între diferitele asociaţiuni şi organizaţiuni ce urmăreau acelaş scop.. Cronica economică Organizarea ştiinţifică a MUNCII . EUROPA sfe VICTOR SLAVESCU ——— —minimiBT- £?au§ a? c?cu#zeceBea Ko. 5777 6 pagini 3 LEE EX. lnŢARA ELIEI ex. In streinptde n a m IN ŢARA Un an — — —- — 700 Şese luni — — — 350 Trei luni---------200 I ln streinitate Un en— — — — 1400 lei Şase luni — — — 700 » Trei luni--------- 400 REDACŢIA JSBKIKISTRAŢIA BUCUREŞTI STR. EDGART) QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 1T Telefoanele: Direcţia 351/23 ; Redi^tîa si Administraţia 349/23 si 303/11 «NUNCIURI COMERCIAI’ Se primesc direct la Administraţia Academie 17 si la baie Aîp" •„ Mar.Usmr!"««Miercuri 1 tuni®, 1927 LEI EX. in TARA I u. In streinatate Societatea de chimie din România, creată şi condusă de d. prof. dr. ŞT. MINOVICI, desfăşură o mare activitate ştiinţifică în toate domeniile unde se manifestă chimia. Astăzi, chimia stă la baza vieţii, spunea într’o cuvântare d. profesor Minovici; ea poate fi considerată ca sufletul progresului, şi factorul cel mai important al prosperităţii generale. In toate domeniile producţiunîi industriale şi agricole, chimia trebue să aducă elementul decisiv al fecundaţiunii şi al prosperităţii; ea trebue să fie factorul esenţial al succesului în lupta contra boalei, a suferinţei şi a morţei. Prin situaţiunea, ei în plenul diverselor discipline, prin caracterul universal al aplicaţiunilor ei, prin influenţa directă ce exercită asupra tuturor celorlalte industrii, de la care primeşte materiale prime pentru a le transforma în fel de fel de produse utile omului, ea oferă, cum se exprima Mourea, un domeniu, fără margini. Aşa vedem că ameliorarea recoltei câmpului nu mai e de aci înainte decât o aplicaţiune continuă a legilor şi descoperirilor chimiei; că pentru a avea o alimentaţie bună şi raţională e nevoe la orice pas de chimie, — că medicina datoreşte toată valoarea ei, descoperirilor şi metodelor chimice. Că arta construcţiunilor, însoţită de acea a explozivelor, care a facilitat atâtea întreprinderi uriaşe, n’ar fi putut fi puse la cale, fără concursul chimiei. Că arta ornamentaţiunei, cât însăşi metoda atât de capricioasă în manifestările ei, n’au putut să ajungă unde se găsesc, fără concursul chimiei. Opera unei ştiinţe Toate industriile cari ni se par că sunt străine de chimie, ca industriile mecanice şi electrice, tocmai acelea nu sunt decât opera chimiei; căci o linie de transport de energie electrică, nu se poate imagina astăzi, mai înainte de a se fi stabilit problemele chimice, relativ la prepararea cimentului, conservării lemnului, fabricării cablurilor şi firelor metalice, a izolatoarelor electrice, a ceramicei, a cauciucului şi a atâtor materii plastice. Activitatea financiară e şi ea sub influenţa chimiei. Mai mult decât o treime din acţiunile bursei, au la bază industriile chimice. Viaţa omului şi activitatea sa industrială, sunt pătrunse deci, de chimia teoretică şi practică, şi astfel stând lucrurile, naţiunile cari vor să’şi menţină rangul printre manifestările universale ale culturii, câ şi pe pieţele mondiale, urmează să’şi organizeze în acest scop învăţământul chimic şi laboratoarele lui de cercetări. Dacă chimia este atât de indispensabilă în viaţa unui popor, in tara noastră atât de bine înzestraţi de la natură, factorii în sarcina cărora cade ştiinţa aceasta şi datoria de a face din ea un focar de prosperitate, revine în primul rând Statului iar în al doilea rând şi mai ales reprezentanţilor ştiinţei. Chimia va fi în tara noastră, aceea ce chimiştii români vor ca ea să fie, spunea d. Minovici. Cum îşi înţelege Statul datoria, se vede din aceea că, un ministru declara la congresul din 1924 de la Sinaia: „Dacă nu am avea chimişti, spre cinstea ţării ar trebui să-i pregătim“, iar la un banchet un alt ministru spunea atunci : „Trebue să recunoaştem că e o ruşine, că până astăzi, nu avem un institut de chimei în Capitala ţării“. Faţă de importanţa acestei ştiinţe în econmie naţională, urmează că profesiunea de chimist nu este un decor, ci un pivot pe care se nazămă întreaga activitate economică, industrială şi chiar apărarea naţională a unei ţări. Organizarea învăţământului In primul rând, se impune organizarea învăţământului chimiei, iar în al doilea rând organizarea corpului profesional. In ce priveşte învăţământul secundar, prima etapă în organizarea acestei ştiinţe — graţie unui îndrumător distins — spirit devotat şi luminat al şcoalei, regretatului profesor Eugen Ludwig, s’a putut alcătui un program al ştiinţelor fizico-chimice în şcoalele secundare. Prin organizarea de laboratoare şi colecţiuni pe lângă şcolile secundare, şi prin întrunirile anuale ale corpului didactic, în scop pedagogic, studiul chimiei şi al fizicei s’a putut îndruma pe o cale fericită, căutând să se complecteze cunoştinţele universitare şi să se ţină la curent membrii acestui corp didactic. Nu tot astfel stăm cu învăţământul universitar, unde la cele patru universităţi, din lipsa unui program unic, se decerne titlul de licenţiat candidaţilor cu cunoştinţe variate din cauză, fie că învăţământul nu e complectat cu cursurile speciale, fie din lipsa totală de laboratoare şi material. Ar mai fi de dorit ca activitatea societăţilor ştiinţifice regionale, aflate pe lângă universităţi, să se concentreze într’un buletin comun Rolul Chimiei în apărarea naţională Din noianul de cunoştinţe şi învăţături câştigate ca experienţa acelei mai mari catastrofe care a zguduit din temelie întreaga civilizaţie contimporană, se desprind şi două învăţăminte. Primul învăţământ ne arată că apărarea naţională nu mai este astăzi apanajul exclusiv al armatei, aşa cum era preconizat în vechile concepţii politico-militare. Armata în prezent, nu mai este un element diferenţiat al naţiunii, care singur să se ocupe cu chestiunile de apărare. In epoca actuală, naţiunea întreagă, concură în mod efectiv pentru apărarea drepturilor încălcate de inamic. Al doilea învăţământ, dar care se subordonează celui dintâi prin anumite puncte de contact, ne arată că printre nenumăratele aplicaţiuni ale ştiinţei şi technicei în arta războiului metode noui şi-au făcut apariţia, ale căror efecte şi perspective în viitor sunt de temut şi trebue să ne dea de gândit. Printre aceste metode acelea cari Continuam in pag. 2-a Progresele ştiinţei IMPORTANŢA studiului chimiei Rolul chimiei în învăţământ, în economia şi apărarea naţională D-l prof. ST. MINOVICI O greşală şi o răsbunare MAGISTRATURA •ilegea armonisărei mu 11 ii ir—a»gnin’...-ciKwiiiifciT»iM^âiy^Maii»iwimnwinn*imiJHHWW ieovu Legea armonisărei a dovedit prin nemulţumirile generale ce ea le-a provocat şi cari _s’au_ manifestat în parlament şi printre diverse grupe de funcţionari direct interesaţi, că deşi a fost alcătuită cu gândul de-a mulţumi pe salariaţi — oglindindu-le demagogica titulatură „salarii-aur“ — în fapt a creiat nemulţumirea fiecărei categorii de funcţionari în parte. Iar prin o nestudiată şi mai ales anahronică armonisare, s’a introdus vrajba în sânul funcţionarilor, cum era şi firesc să se întâmple cu o lege care întoarce organisaţia statului modern, la concepţiile administrative, de pe vremea Măriei Tereza când se putea, din pricina nespecializărei şi nediferenţierei funcţionarilor, să se facă scări şi trepte „armonisate“. Astăzi când prin progres, s-a stabilit specializări între ceice servesc statul, este desigur anacronic, a pune exact pe acelaşi nivel şi al egala de pildă pe-un inginer, cu un magistrat, şi pe-un magistrat, cu un preot şi aşa mai departe. Era omenesc lucru şi de prevăzut astfel ca „armonisarea“ să creeze tocmai vrajba între funcţionari. Ne oprim, însă, pentru azi la nemulţumirea ce a creat-o actualul guvern, corpului magistraţilor, şi mai la jicnirea ce a adus-o înaltei Curţi de Casaţie şi Consiliului superior legislativ. Ţinem să lămurim, de altfel, că aceste jicniri sunt cu atât mai isbitoare pentru morala şi pentru spiritul de legalitate ce treime să domnească într’o ţară, cu cât chipul cum s’au stabilit salariile pentru Curtea de Casaţie şi pentru Consiliul legislativ, este animat de preocupări cu totul mărunte. Guvernul a ţinut să atingă în prestigiul moral al unor mari instituţii ce îi arătase, prin felul lor de-a judeca, unele greşeli şi vinovăţii. El s-a gândit că magistraţii Curţei de Casaţie au revocat decretele abusive de destituire a funcţionarilor stabili prin legile organice , directori generali, directori, revizori şi subrevizori şcolari , precum guvernul era sub impresiunea avizelor Consiliului legislativ care arată, pentru a nu cita decât un fapt recent, imoralitata legei tripourilor, şi conflictul unei atari legi cu codicele penal. E de ajuns să cităm numai obârşia care a dictat „armonisarea“ lefurilor la magistrali, pentru a ne convinge de strimta mentalitate ce a domnit la alcătuirea legei salarizărei în aur ! Dar un guvern conscient de datoriile lui, şi de rolul ce trebue să-l ţină, de a fi apărătorul legalităţei, ar fi trebuit să vadă în aceste hotărâri şi avize ale înaltelor corpuri magistraturale, colaborări fericite la opera de legalitate, ce el trebue să o îndeplinească, şi departe de a fi simţit nevoia unor tratamente excepţionale, el trebuia să fie mulţumit că a găsit ajutor în instituţii ce l-au oprit de a comite acte nedrepte, greşite sau vătămătoare. Chipul cum guvernul însă, prin legea de armonisare a salariilor, a căutat să trateze magistratura, şi cele mai înalte foruri ale ei este cu atât mai vrednic de criticat, cu cât vine în conflict cu conceptiunea ce trebue să o avem de marele rol al magistraturei. Justiția organizată este a treia putere în stat, și de acea puterea executivă, în primul rând trebue să-i asigure și să-i consolideze marele ei rol, și aceasta cu atât mai mult cuvânt cu cât statele tinere şi cu organizare democratică au nevoe de o busolă şi de un corectiv în furtunoasa viaţă politică în care ele trăesc. Magistratura, cu spiritul ei de legalitate, care face parte din profesiunea ei, cu obiectivitatea ce şi-o dă studiul legilor, cu permanenţa ei în faţa fluctuaţiilor poltice, este chemată să fie corectivul actelor grăbite şi să represinte elementul de obiectivitate, de dreptate, şi de impersonalitate, care să tempereze actele politice, şi greşelile în care ar cădea celelalte puteri ale statului, mai impresionabile de viaţa politică. Magistratura represintă astfel elementul de continuitate atât de preţios în fluctuaţiile politice. Mai ales la noi unde organizarea de stat este încă în perioada de consolidare, şi de prefacere, şi unde spiritul de legalitate nu are consistenţa la care a ajuns în statele de o mai veche viaţă istorică şi constituţională, magistratura este factorul de căpetenie pentru buna ordine, pentru întărirea legalităţii şi pentru evitarea abuzurilor la care ar fi înclinate celelalte puteri. Iată de ce cu prilejul legei de armonizare, am căutat să arătăm importanţa şi rolul ce este chemată să-l joace magistratura, şi ca atare să demonstrăm modul strâmt cum această lege a căutat să se aplice faţă de magistraţi. Consecinţele nnnil conflict După ruperea relaţiilor dintre Anglia n Rusia Serviciile ce Germania va încerca de acum sa le fecă dictatorilor din Kremlin vor fi considenţţe_dreptmanifestaţii împotriva Angliei Majoritatea conservatoare din parlamentul englez a votat ruperea relaţiunilor cu Rusia sovietică. Greva generală din Mai 1926, greva minierilor Care nu s’a terminat decât în Decembrie precum şi manoperile sovietelor în China, a făcut ca acea majoritate să ceară desfacerea legăturilor Angliei de bolşevici. Dela moartea lui Krassin, adică de mai bine de şease luni s’a format această atmosferă potrivnică sovietelor stârnită de evenimentele cari au adus Aneliei multe şi grele dificultăţi, încă înainte de Crăciun — relatează d. Pertinax în „L’Fache de Paris“ într'un consiliu de miniştri, toţi membrii guvernului, afară de d. Baldwin şi Sir Austen Chamberlain au opiniat luarea acestei măsuri definitive. Ei însă n’au obţinut, de cât nota de avertisment din 23 Februarie. Iată însă că de astă dată li s’a dat deplină satisfacţie. Consecinţele unei deciziuni Cercetând cari vor putea fi consecinţele acestui eveniment, d. Pertinax face următoarele pronosticuri : pe viitor lupta va putea fi adusă în Anglia mai cu vigoare în potriva comuniştilor şi complicilor lor. Este foarte probabil că în sfârşit se va exercita o supraveghere mai eficace asupra fondurilor ce se trimet şi actelor de spionaj care au îngrijorat evident în timpul din urmă pe d. Baldwin şi colegii săi. Acest lucru îl dovedeşte declaraţia oficială care a anunţat că descinderea poliţiei în birourile sovietice au fost motivate, în primul rând prin furtul unor documente relative la apărarea naţională britanică. Ce consecinţe va avea în Europa deriziunea britanică din ziua de 24 Mai ? Să se creadă că reprezentanţii Angliei în diferitele ţări vor căuta prin toate mijloacele şi ridice pe toţi contra diriguitorilor de la Kremlin ? E o idee absolut lipsită de temei — observă ziaristul francez. In primul rând Anglia niciodată n a ţinut şi nu ţine să aibă o acţiune pe continent, căci şi-ar asuma responsabilităţi de care sa temut şi se teme întotdeauna Situaţia deplorabilă a Sovietelor Pe de altă parte, sovietele nu mai inspiră aceiaşi teamă ca în 1920. Ce au bolşevicii ca bază de susţinere? O comunitate ruinată, nefericită, incapabilă de producţie ca şi de duce un război să fie dezarmaţi şi anihilaţi ? Dar aceasta e o muncă de poliţie internă care nu cere o mare ligă a popoarelor străine. Totuşi e just că în această împrejurare Anglia să solicite de la Germania unele servicii. Aşa de exemplu unele capitaluri pe cari englezii le împrumută bancherilor din Berlin sunt adeseori împrumutate de ei în Europa orientală. Finanţa germană va fi rugată să fie mai prevăzătoare. Serviciile Germaniei In mod general ori ce serviciu aparent sau real făcut Rusiei de către Germania va fi interpretat pe viitor ca fiind îndreptat împotriva Angliei. Iar dominanţii Germaniei vor fi desigur tentaţi să uzeze de faimoasa lor „directivă orientală“ pentru a smulge Angliei diverse concesii şi favoruri — adaugă ironic Pertinax. De la începutul acestui an, am observat că guvernul din Londra a dovedit faţă de Germania oarecare tărie uimitoare, faţă de atitudinile precedente. Această evoluţie nu poate decât fi de folos Franţei şi insistenţele Rusiei pentru a câştiga locul pierdut la Londra, prin sporirea legăturilor cu Parisul de sigur că nu vor obţine succes. Este momentul cel mai priincios ca să se declare sovietelor că nu vor obţine creditele comerciale după cam a umblat odinioară Krassin şi umblă astăzi Rakowsky cu aceleaşi basme fantasmagorice. ii, ■ —' —..—.. CREDITUL german. Suntem în toiul unei campanii germanofile, ce are multe caractere comune cu acea din timpul neutralităţii. Germanii, oameni practici, pentru cari tratatele au rămas petice de hârtie şi după războiu, au găsit un mijloc strălucit de-a regula afacerile lor în România. De altfel, războiul pe care ni l-au declarat a fost pentru ei o simplă afacere : le trebuia produsele noastre şi le-au luat, după cum ni le luau şi barbarii acum o mie de ani. Venind vremea socotelilor, germanii sunt însă mai „civilizaţi"; voesc să ne transforme din creditori în debitori. Ei nu ne datoresc nimic, dar, consimt a ne da ceva, sub formă de împrumut, bineînţeles în condiţii pe care numai actualul guvern le-ar putea primi- şi pe această temă propagandă şi iar propagandă, spre a apărea pe deasupra ca salvatorii economiei noastre naţionale . Ceia ce e mai triat că toată această comedie se joacă cu banii aliaţilor. Germanii după cum a dovedit-o şi regentul Krah de la Bursa din Berlin, nu au capitaluri disponibile. Ei voesc să facă Pe intermediarii între România şi capitalul aliat, luând partea leului. Astfel de „afaceri“ se pot face desigur, cu actualul guvern. Dar ele vor fi condamnate de opinia publică şi vor avea un efect contrar celui urmărit de germani. Relaţii economice serioase între două ţări, nu se pot concepe fără respectarea angajamentelor luate. Germania trebue să-şi achite datoriile faţă de noi■ Dacă nu o face, indiferent de manevrele actuale, va rămâne în situaţia Rusiei sovietice , un stat care se foloseşte de orice pretext pentru a treeete lângă obligaţiile sale internaţionale, şi în viitor va suferi consecinţele. TRflTflTTVELE dintre si* Spania Franţa Ministrul de comerţ al guvernului din Paris, care a fost de curând la Madrid în vederea tratativelor ce se duc între Franţa şi Spania pentru aranjarea mai multor chestiuni privitoare la relaţiile economice dintre aceste ţări. D-l Bokanowski se află acum la Barcelona. D-l BOKANOWSKI ECOURS La Belgrad a fost creată acum câţiva ani o comisiune însărcinată să compună un dicţionar technic complect pentru statul iugoslav. Lucrările pentru acest dicţionar sunt acum pe sfârşite şi manuscrisul va fi în curând tipărit (Ceps). Guvernul cehoslovac a instiinţat zilele acestea pe autorii din Cehoslovacia asupra înţelegerii la care sa ajuns în America în privinţa drepturilor de reproducere. Această înţelegere are pentru scriitori şi artiştii cehoslovaci o mare importanţă, deoarece operile lor erau complect la discreţia editorilor americani. Chestiunea dreptului autorilor cehoslovaci a fost până în prezent nerezolvită in Statele Unite, deoarece acestea n’au aderat la convenția dela Berna. ÎCeps). NOTE Teatrul românesc contemporan O interesantă documentare literară a d-lui Paul Prodan A domnit mult timp credinţa in literatura română, că încă nu am ajuns la faza de maturitate ce o cere romanul. Dar in timp ce se decreta această absenţă ca o fatalitate evolutivă, romanul românesc a apărut pe ogorul literar, cu intensitate şi cu o tinerească originalitate, care pune deodată ţara noastră în rândul poesiei creatoare a romanului din cele mai vechi ţări de cultură literară. Un fenomen literar asemănător, îl întâlnim în credinţa unanim împărtăşită, chiar până mai acum câţiva ani, că literatura dramatică originală nu poate fi la noi, decât o apariţiune sporadică, şi după cum, în alte ramuri de productivitate socială, nu putem prin industria noastră să ne liberăm de importul străin, tot astfel in industria visului de artă, nu putem fi decât aserviţi repertoriului străin. Faptele recente au dovedit însă. Că şi această sceptică şi pesimistă constatare nu este întemeiată, şi că se poate alcătui un repertoriu din şi pentru literatura noastră originală, aproape exclusiv rămânând ca numai capodoperile universale ca să aibă şi dreptul şi marele folos, de-a trece in cetatea artei şi a scenei româneşti. Această dovadă în puterea de viaţă a tinerei dramaturgii române, ne-o învederează în chip documentar recentul volum pe care d. Paul Prodan îl oferă publicului rostidl, şi în care se află cuprinse cronicele dramatice pe care acest elegant, conştiincios, civilisat şi bine intenţionat critic le-a scris in coloanele „Viitorului"“, despre „Teatrul românesc contemporan“ dintre anii 1920 şi 1927. Volumul acesta, care chiar prin execuţia grafică, în care se presintă este o carte de bibliofil, analizează şasezeci şi două de piese originale româneşti, cea ce numericeşte face dovada, până la proba calitativă, a însemnătăţei teatrului original românesc înflorit în aceşti din urmă ani. Recitind de altfel cronicele dramatice ale d-lui Paul Prodan, care îşi păstrează caracterul de permanenţă literară.— cea ce dovedeşte şi obiectivitatea şi pricepe-şi surotului lor. — lectorul are prilejul să-şi amintească de unele piese jucate şi cam azi sunt uitate, deşi nu au trecutdecât foarte puţini ani de la’ representaţia lor scenică, aşa că şi din punctul de vedere al informaţiei literare, volumul d-lui Paul Prodan este ■î necesitate, după cum este o îndestulare estetică pentru cei ce iubesc teatrul. In această luptă ce o dăm pe toate terenurile pentrua re manifesta, personalitatea noastră etnică, în toată libertatea şi amploarea ei, cartea informativă şi literar scrisă a d-lui Paul Prodan, vine să ne învedereze că şi în arta teatrului dăm o ofensivă a spirituluiromânesc cu multe perspective frumoase de v victorie. Mulţumim amicului Paul Prodan de a ne fi dat această nouă remmnensare şi aceste îndreptăţite speranţe. "PETRONIUS