Viitorul, ianuarie 1928 (Anul 20, nr. 5960-5983)
1928-01-01 / nr. 5960
3 LEIIZ. Se TAR A 6 lit n. ir siKîreff te abonamente m t*ra En streitătate Un en------- 700lei IUn en----------1400 le Ssse Luni------- 350 1 Sate luni------700 „ Trei luni------— 210r i! Trei luni — * Ato ^ ViwH . tB13007^ I SI Anul c?©w£»zecelea No. 5960 12 PACINI Duminici 1 ianuarie, 1928 ! tor ui REDACŢIA ADMINISTRATIA BUCURESTI STR. EDGARD QUINET No. 2 li STRADA ACADEMIEI No. 1T Telefoanele : Direcţia 351/23 , Redacţia si Administraţia 319/23 si 303/11 AKUKCiliRI COMERCIALE Se primesc direct la Acministratia ziarului btr. Academie 17 ei i?trate Aienliile ce publicitate Manuscriptele republicate se distru«3_ LEI EZ. In TARA 6 LEI«. în stremotate IN PRAGUL ANULUI NOU Se închee un an în care ţara a suferit două pierderi mari dureroase, moartea Regelui Ferdinand şi a primului Său colaborator Ion I. C. Brătianu, care au zguduit adânc sufletul neamului românesc şi au sporit grija unei ţari ce nu eşise din făgaşul greutăţilor lăsate de război şi se găsea în toiul operei de consolidare a unui stat nou. In momente grele se cer guverne tari, cari să poată domina evenimentele şi să poată asigura viaţa liniştită şi normală a statului. Moartea Regelui Ferdinand a fost un ceas de grea încercare pentru ţară. In preajma unui asemenea, eveniment dureros, care producea un gol atât de imens în viaţa ţării, destinele ei nu puteau rămâne în mâinile unui guvern care cu cât situaţiunea era mai grea, cu atât acumula un număr mai mare dle greşeli, din ce în ce mai grave şi mai primejdioase. De aceia guvernul Averescu a trebuit să plece şi datorită înţelepciunei şi autorizaei guncuul lui prezidat de Ion I . C. Brătianu ţara a trecut în linişte momentul greu şi dureros al morţii Suveranului, funcţionarea normală a instituţiunilor ei fundamentale a fost ferită de orice zguduiri, iar continuitatea operei de consolidare a Statului a fost asigurată. A doua situaţiune grea a fost creată prin dispariţia lui Ion I. C. Brătianu care era chemat să prezideze prin marea lui autoritate şi experienţă opera de reorganizare şi de consolidare a României întregite. Dar oricât de imensă a fost pierderea suferită prin moartea lui Ion I. C. Brătianu, partidul naţional-liberal a găsit în propriul lui organism şi în conştiinţa superioară a conducătorilor lui, forţa politică şi morală de a primi răspunderea situaţiunei de a asigura continuitatea necesară operei de consolidare, fără de care realizarea acestei opere putea fi grav primejduită, înţelegător al greutăţilor vreunei, conştient de răspunderile ce purta şi desbrăcat de orice preocupări egoiste de partid, partidul naţional-liberal şi-a manifestat grija de interesele superioare ale ţării prin apelul făcut pentru formarea unui guvern de colaborare. Apelul său nu a fost înţeles, pentru că se adresa unui partid care înţelegea să pună interesele lui proprii pe deasupra intereselor permanente ale Statului. Partidul naţional-ţărănist nu numai că a refuzat oferta de colaborare ce i se făcuse, dar — şi astăzi ca şi odinioară — prin atitudinea adoptată şi prin acţiunea negativă pe care o duce, încearcă să împiedice opera de consolidare a ţării şi loveşte direct în cele mai esenţiale interese ale Statului. Ar fi de ajuns să pomenim de ultimele manifestări ale partidului naţional-ţarănist — interviewul din „Le Petit Parisien“ şi campania întreprinsă în străinătate împotriva împrumutului de care are nevoe ţara — pentru ca orice conştiinţă românească să se revolte în faţa unor asemenea manifestări ale unui partid politic românesc. Când vrăjmaşii României nu aşteaptă decât prilejul slăbiciunilor ei interne, când România este prezentată ca un stat în neputinţă de a se consolida, când graniţele ei sunt obiectul unor campanii violente din afară, ce ajutor mai binevenit şi mai preţios pot primi aceşti vrăjmaşi şi aceste campanii, decât atitudinile unor partide politice româneşti care dau în afară impresiunea falsă a unor slăbiciuni inexistente şi întreprind campanii ca aceia împotriva împrumutului . Dar dacă anul care se duce a fost un an de încercări dureroase şi de lămurire a problemelor mari ce se pun în viaţa statului, anul care vine va fi un an de muncă harnică şi constructivă — va fi anul închinat operei de organizare şi de consolidare a statului român întregit. Reorganizarea serviciilor publice, începutul operei de înzestrare şi de punerea în valoare a bogăţiilor ţării, desăvârşirea operei de unificare legislativă, organizarea şi întărirea forţelor de producţie, legiferarea muncei şi a cooperaţiei, — toate aceste nevoi fundamentale vor fi împlinite prin activitatea guvernului şi a Parlamentului. România păşeşte pragul Anului Nou, cu încredere nestrămutată în destinele ei, în puterile ei de creaţiune şi de muncă, în conştiinţa luminată a conducătorilor ei cari vor şti să o ducă pe căile biruinţei şi ale propăşirei. Nimic nu o va putea opri sau întârzia în calea destinelor şi a năzuinţelor ei, nici încercările duşmăniilor din afară, nici acţiunile negative ale celor dinlăuntru. Deoarece Societatea de Radio-Difuziune abia se naşte, nu se poate găsi încă material suficient pentru a se scrie o cronică de radio-difuziune, destul de complectă şi în mod regulat. Când societatea de R.D. îşi va începe activitatea, toate ziarele vor publica zilnic astfel de cronici. „Radio“ va deveni tot atât de necesar în viaţa de toate zilele ca şi un ziar serios, de care nu te poţi lipsi. Astfel pentru alimentarea cronicelor precedente, am fost obligat să relatez fapte din domeniul istoriei T. F. F. în fara noastră, pe care Ie-l 7312 î, am crezut utile a fi popularizate, spre a desminti informaţiile inexacte şi tendenţioase, publicate în anumite ziare. Organizarea admirabilă a reţelei noastre de Radiotelegrafie este cea mai bună chezăşie că şi Radiodifuziunea Română va fi organizată în mod serios. E interesant de ştiut de către public că Serviciul de Radiotelegrafie transmite zilnic sute şi mii de telegrame în ţară şi străinătate, cu aparate automate (80—120 cuvinte pe minut). Folosul acestui serviciu se simte în special în zilele când firele telegrafice sunt rupte de viscol şi în care n’ar fi nici un alt mijloc pentru a transmite corespondenţa urgentă. D-l A. DUMITRESCU-BUMBEŞTI subdirectorul Serviciului de valorificări al ministerului de industrie, care avea oficial însărcinarea lansării subscrierilor pentru înjghebarea Soc. de R. D. conform legii comercializării, intr’un articol publicat în revista „Radio-Român“, ne arată cum s’au făcut subscrierile, anul trecut, pentru înfiinţarea Radio-Difuziunei. Am arătat în cronica precedentă cum Banca Naţională, călăuzită de un spirit de înalt patriotism, a luat asupra ei salvarea acestei frumoase opere culturale, acoperind cele 20 milioane lei necesare radiodifuziunei, deşi prin subscripţia publicului nu s’a adunat, într’un an de zile de cât 159 500 lei. In tabela interesantă, publicată de d-l Bumbeşti, cu privire la aportul marelui public, găsim că în 16 judeţe (Alba, Arad, Argeş, Bălţi, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Dorohoi, Fălciu, Muscel, Neamţ, Sibiu, Torontal, Tulcea, Turda, şi Vlaşca) s-au subscris 319 acţiuni a 500 lei, adică 159.500 lei. Aceste 16 judeţe merită toată lauda pentru că restul de 55 judeţe au subscris zero lei. Şi când te gândeşti că o mare societate garantase că se va subscrie într’un singur oraş 10 milioane lei, iar diverse bănci au promis tot „concursul“. Zadarnice au fost protestările amatorilor, cari nu cunoşteau realitatea. Autorităţile statului, acuzate în mod gratuit de amatori că nu se ocupă şi nu se interesează de radiofonie, sunt acele care au luat iniţiativa, Toate formalităţile au fost îndeplinite şi au rămas doar chestiuni de amănunte pentru organizarea cât mai curând a radiodifuziunei. Pentru ca publicul amator să fie bine informat şi să nu se ia după relatări greşite, m'am adresat Direcţiunei Radio-Comunicaţiilor, unde am putut culege informaţiuni interesante. Direcţiunea generală p. T. T. luând cunoştinţă de acoperirea integrală a sumei de 20 milioane lei de către Banca Naţională, a cerut printed circulară diferitelor case furnizoare din străinătate oferte pentru furnizarea unui post foarte puternic (între 10—30 kw.) şi de ultima perfecţionare, mult diferenţiată faţă de modelele existente. Cum ne apropiem de realizarea Radiofoniei se ridică obiecţiuni de unii că legea în vigoare-'e prea severă şi că restricţiile ar fi prea numeroase. După părerea noastră această chestiune necesită o discuţiune obiectivă. Se ştie că aceste măsuri au fost luate avându-se în vedere apărarea naţională. Nu există Român care să nu înţeleagă că în zona de 30 km. la frontieră trebue să fie o oarecare restricţie, bineînţeles nu permanentă, deoarece cu timpul şi în această zonă se va permite libertatea radiofoniei. Cu prilejul Congresului Inginerilor, vizitând oraşele de la frontieră Oradea Mare, Satu Mare ş. a. am văzut în aceste localităţi numeroase antene pe acoperişuri şi interesându-mă la Biroul de Informaţiuni Radio mi s a comunicat că s’au dat câteva sute de autorizaţii chiar şi în zona de 30 km, ceea ce ne arată că legea nu e chiar atât de „severă". De altfel în toate ţările când s'a început radiodifuziunea s au luat la început măsuri restrictive care au fost uşurate progresiv cu perfecţionarea mijloacelor de control, atât din punctul de vedere al controlului ştirilor din spaţiu prin posturile de ascultare, cât şi din punctul de vedere al organizaţiei ad-tive, pentru controlul postului, încasări etc. Cu atât mai mult s’au impus aceste măsuri la noi, situaţia noastră fiind alta ca a Angliei sau a Franţei. * Este bine de ştiut de către public că formalităţile pentru obţinerea autorizaţiilor nu sunt atât de sperioase pe cât s’ar crede, ba se obţin fără chiar multe acte, cum am constatat printre numeroşi prieteni. Orice cetăţean poate obţine autorizaţia, indiferent de naţionalitate sau confesiune, iar militarii o pot, obţine în baza unui simplu certificat deja serviciul din care fac parte. In altă ordine de idei, referitor la nerăbdarea unora de a se înfiinţa organizaţiuni când nu sunt încă toate elementele necesare pentru a permite fiinţa unei asemenea organizaţiuni, iată ce se poate întâmpla. Lăudam într’o cronică precedentă staţiunea de Radio-Difuziune din Constantinopol, pe care o auzisem atât de bine acum câteva luni. De la o vreme „Radio-Stambul" începu să se audă insuficient până a încetat cu totul. Interesându-mă la Direcţia Radio- Comunicaţiilor am aflat că Societatea turcească deRadio-Difuziune şi-a oprit pentru moment emisiunile. „Radio-Stambul" n’a fost atât de bine organizat ca celelalte posturi din Europa, iar cât, priveşte emisiunea se auzia pe mai multe lungimi de undă şi modulaţia deseori lăsa de dorit. Rezultatul acestor insuficienţe a determinat o funcţionare care din punctul de vedere comercial n’a putut da rezultatele chiar strict necesare pentru a putea continua. Probabil va urma curând o modificare, o compleetare a lipsurilor constatate. * Direcţiunea P. T. T. pentru a pregăti personalul în vederea apropiatei radiodifuziuni a făcut o serie de excremenţe de emisie cu un post de T. F. F. de la Herestrău, de 2 KW, putere în antenăîn serviciu de radiotelegrafie), înfiinţând în acest scop un „Studio“ într-o sală din centrala telefoanelor automate. Primele emisiuni au fost slabe, apoi mediocre şi cele recente au fost relativ bune, ţinând seama că se emite cu un aparat de un sistem mai vechiu. Postul P. T. T. este bineînţeles un fel de aperitiv al Radio-Difuziunei, care va fi de mii de orimi interesantă şi mai bine organizată ulterior. Uniunea internaţională de Radiofonie din Geneva a comunicat Direcţiunea Radiocomunicaţiilor nemulţumirile semnalate în diverse centre din Europa, rugându-ne să schimbăm lungimea de undă, pentru a nu încurca uneori emisiile Londrei ceeace s’a făcut imediat. Faptul acesta nu poate decât să ne bucure. Sunt totuși persoane cari critică modestul post dela P. T. T. ceeace nu este bine. Publicul trebue să fie îngăduitor întrucât aceste emisiuni au de scop formarea unui personal românesc pentru radiodifuziune,auxilar specialiștilor cari vor veni din străinătate împreună cu aparatele comandate Anul 1928 va fi anul Radio-Difuziunei Române! £r®nfca sfiMi!ică Radio-Difuziunea ^CumjrtJm^wa Soiietatea de Radio-Dîfuziuneî — Cererea de of arie »eRirm aparate modei 1928 — Ing. L. FLORIN ------------------------------------ Cenii răgLeţi Românii din f:ării© UNITROI-VI Sute de mis da sufite românegtî_cagj au wc voe de Qgrotuirea_jftoastgă Acum când un nou an se mncepe si când toţi ne întoarcem privirii în trecut pentru a cerceta acţiunile noastre în scopul de a fixa iniţiative noi pentru viitor, gândul trebue să se oprească şi asupra fraţilor răzleţiţi pe care soarta i-a aruncat, din nefericire, peste graniţele actuale ale statului român. Din timpuri îndepărtate şi Pihi concursul împrejurărilor istorice grupuri întregi de români au fost scriiii ca tod pânăasa nu se poată bucura de a fi laolalta ci întreg neamul. Totuşi speranţele de viitor trebuesc ţinute treze în sufletele acestora, asupra cărora pe fiecare zi se abat necazuri noi din vitregia stăpânirilor străine. Şi azi, după desrobirea Ardealului au mai rămas din calculele automate ale unora, peste 250 de mii de români. Peste Dunăre şi peste Nistru Sunt pe cale de a-şi pierde graiul şi obiceiurile fiindcă cei care îi stăpânesc au tot interesul de a distruge orice amintire românească în acele locuri. S-au invocat diferite motive pentru a face să dispară şcolile româneşti păstrătoare de tradiţii şi credinţi naţionale. Nu trebuesc uitate nici sutele de mii de români de peste Dunăre, cari locuesc regiuni întregi. Aceştia încearcă cu orice preţ menţinerea contactului de viaţă sufletească cu cei din ţara liberă şi şcolile noastre adăpostesc vlăstarele tinere dornice de cultură românească din aceste părţi. De multe ori românii de peste Dunăre au servit de exemplu concetăţenilor lor din statul respectiv prin muncă, spiritul de iniţiativă şi prin caracterul lor de oameni cu răspundere faţă de sfatul în care trăesc. Şi aici s’au abătut zile grele şi suferinţele au fost aruncate asupra acelor ce îndrăzneau să-şi mai răscolească simţiri şi avânturi româneşti. Stăpânirile străine au căutat să-i desnaţionalizeze şi să le îndepărteze orice speranţă din suflete. Peste Nistru există o mare masă de români asupra cărora s’a abătut nenorocita stăpânire sovietică. Republica moldovenească^ înseamnă recunoaşterea de către însăşi ofiicialitatea sovietică a existenţei neamului românesc şi dincolo de malurile Nistrului pe care nu vor să-l considere hotar românesc. Când vremuri mai bune se vor reîntoarce peste căminurile moldoveneşti de aici, această ramură a neamului va fi pionul înaintat al culturei şi civilizaţiei româneşti în răsăritul barbar. Chiar în trecut aceşti moldoveni au organizat aici aşezări culturale cari nu pot fi des- Minţite de In«iind istoria rînski. , Dar nici cu aceştia nu s’a terminat inşirarea teritoriilor locuite de români. In nord, dincolo de hotarele Bucovinei sunt încă insule răzleţe de Români, în Polonia şi Cehoslovacia. Documente istorice româneşti sunt destule până în cele mai îndepărtate biserici din Polonia şi Ceho-Slovacia, unde odinioară s-a refugiat un domn sau au mers la învăţătură românii din principate. Satele de români mai păstrează doar rari amintiri ale numelui lor, fiindcă limba le-a fost stricată şi obiceiurile le-au uitat. Cea mai grea viaţă românească se trăeşte însă în Istria în cele opt sate locuite de români. Cine a fost acolo a avut prilejul să vadă cât entuziasm trezeşte în sufletele acestora amintirea ţărei libere, de la cel mai bătrân şi până la copii de şcoală. Năvala siai cismelorîn lmbă i-a determinat la o serie de împrumuturi de cuvinte păstrându-şi totuşi caracterele vechii limbe româneşti vorbite în sudul Dunărei. Datoria noastră Când opresorii de odinioară ai neamului nostru agită azi chestia minorităţilor e bine să se amintească şi de minorităţile noastre aruncate sub stăpâniri străine ce încearcă a se desnaţionaliza prin orice mijloace. De câte ori ni se prezintă ocazia, o vorbă bună, un cuvânt de îmbărbătare în vremuri dedurere şi mai cu seamă o carte românească trimisă acestora sunt comori ce nu vor putea fi uitate cu uşurinţă. Avem datoria ca în viitor grija noastră să se îndrepte şi spre aceşti hărăziţi de soartă de a nu se putea bucura de viaţa liberă a statului român V. G. B. SISTEME averescane Sistemele averescane sunt pline de resurse in ce priveşte apărarea artor afaceri scandaloase. Mai întâi este solidarizat de general Averescu la toate neregulele mari şi mici. D-sa ar putea să se dea înlături. Totuşi n’o face. Să fie oatp, din milă sau din cauze mai puţin altruiste ? Rămâne de văzut. Fapt este că după ce d-sa reacţionează în unire cu toată opinia publică, surprins de aceste afaceri, pe cari, desigur nu le aprobă, — se lasă în urmă „convins” şi iată pe acei cari ?i-au umplut buzunarele, ba încă le ia apărarea. E de la sine înţeles că, la adăpostul actelor „de guvernământ“ ale d-lui general Averescu făptaşii încep a sfida, acuzând şi ameninţând pe acei cari i-au îi prins cu mâţa în sac. Dacă însă ameninţările şi şantajul merge faţă de d. general Averescu, el nu merge faţă de întreaga opinie publică. Afacerea medicamentelor ca atătea altele, rămâne o afacere necinstită, orice părere ar avea despre ea acei cari au făcut-o. Partea interesantă este că făptaşii, după ce l-au şantajat pe d. general Averescu, nu mai sunt mulţumiţi de ,,politica“ pe care aceasta o face şi sunt gata să treacă în partidul naţional-ţărănesc Nu ne îndoim că vor fi bine primiţi, găsindu-şe un adăpost sigur împotriva anchetelor ce se deschid. In sânul democraţiei naţionalţărăniste, partizanii deochiaţi ai d-lui general Averescu au rezervate locuri „de cinste“, pentru că acest partid nu face caz de nimic, când e vorba de interese electorale... Ifi va fi desigur hazlie trecerea „grupului“ averescan la d. Maniu, cu forcepsuri, siringi, medicamente falsificate și afaceri de tot felul. O NOUA VICTIMAgMBaBBMfflMggEara OBgaWB— a aviaţiei HotărRă — cu toate statuiiie de prudenţă ce i s’au dat — să treacă în zbor Atlanticul, dela Harbourg- Grace la Copenhaga via Wanda, d-na Grayson, a părăsit New-Yorkul, însoţită de un pilot, un navigator şi un mecanic. Vineri 23 Decembrie. Până astăzi nu s’a mai aflat nimic de soarta îndrăzneților aviatori. Se crede că au pierit în valurile Oceanului. * Ina GRAYSON ZI CU ZI Un ziarist francez — ziaristul de la Petit Parisien care l-a pus într’o situaţie tragică pe şeful naţional-ţărăniştilor — face o caracterizare a d-lui Iuliu Maniu din care desprindem, după Dreptatea: D. Iuliu Maniu pare puţin de lemn”. Curat de lemn ! Naţional-ţărăniştii au intrat în perioada retractărilor şi a desminţirilor. Nai mai merg la Paris ca să oprească împrumutul; d. Maniu nu a declarat ceiace a declarat, şi aşa mai departe... Aceste retractări dovedesc că s’au fript şi că nimeni nu poate să facă mai mult rău altuia, decât poate să şi-l facă’ el însuşi sieşi! NOTE mmmmmummmm Exposifia retrospectivă dela ATENEUL ROMÂN — O publicaţie de mare arta — Cu prilejui’ transformărilor cari au creiat feeria subsolurilor sale, Ateneul Român apare ca un minunat cămin artistic jrrin Expoziţia Retrospectivă a artiştilor români Tuli uiiiinii . 50 ani. Nume noul, tip mult ce le-am uitat, nume noi, prin făptui că unii din cei ce ar fi putut să devină mari în arta plastică au intrat în alte cariere şi profesii. Cine mai ştie azi că Alexandru Djuvara, unul din cei mai străluciţi oratori ce i-am avut omul politic şi avocatul, era pictor In tinereţe. (Am văzut o pânză a lui în colecţia omului de gust ce se numeşte d. I. Gr. PSTreţianu, fratele lui Djuvara). D. Dumitrescu-Brăila, scurtă vreme ministru al artelor, era la locul lui acolo şi prin latura sa artistică , e un sculptor amator de talerii. Inadmirabila rotundă din subsol admirăm, lucrările unui Baltazar şi Benet, Elena Barbu şi Balomir, Panu şi Djuvara,, Grimani şi Henţia, Hârlescu şi Livaditti, Lecca, Iapatti, Lemeni, D. Mihăiescu, un iconar care a îmbogăţit cu penelul său interioruri de biserici, Negulici, Și Pompilian, (Un alt foarte bun pictorde biserici), Rosenthal, Satroari, C. Stăncescu, Sperlieh, Gh. Tătărăscu, Tintoreanu, Verusi, Walenstein, Eugen Voinescu (unul din cei mai buni mannieri ce i-am avut), lată și operile sculptorilor Bălăcescu. Georgescu Tronescu. Arhitectul Ateneului de azi, cel care a creiat frumuseţea din subsolurile azi admirate, expune un bătrân cap de expresie, care ne arată ce-ar fi p putut face dacă ar fi persistat în arta mai puţin lucrativă a picturei. Această expoziţiune deci retrospectivă, redă o mare iecţiune istorică pentru cultura noastră, şi ne arată că oricât de tânără ar fi şcoala noastră de arte, ea nu este o importaţiune grăbită, ci o eflorescenţă a unei mişcări culturale ce ne-a dat admirabile pânze de artă. Şi această artă veche nu trebue să fie ignorată, nu trebue să fie uitată, pentru că in afară de valoarea ei documentară, are una positivă şi precisa, fiind făcută de oameni cu conştiinţa deplină a greutăţilor, şi cu dragostea de meseria lor. Ei nu croiau e adevărat originalităţi, cari prin excentricitatea lor, să lovească ochii şi să deştepte cu orice preţ atenţia... cumpărătorului neprevenit. Ei făceau artă pentru artă, cu mijloace cinstite, cu dragoste de adevăr. Nu erau subtili, dar simţeau ceea ce creiau. Nu erau maeştri în expresie, dar opera lor e vibrantă pentru sufletul ce-l înţelegem să-i bănuim în orice pânză a celor vechi, noi suntem în drept a cere celor de azi respectul trecutului şi datoria de al cunoaşte. Expoziţia de la Ateneu ne dă acest prilej. Să înregistrăm şi faptul că rareori librăriei româneşti îi-a fost dat să publice un Album mai frumos şi mai evocator decât acela pe care conducătorii de azi ai Ateneului l-au tipărit cu o frumuseţe tehnică. PETRONIUS Luni, 26 Decembrie. din numărul de Crăciun al „Dreptăţii“ au apărut „cugetările şi aforismele“ unui proaspăt naţional-ţărănist „doctor în studiile agronomice“. Din lectura acestor cugetări desprindem următoarele: că fasolea este o legumă, că grâul şi porumbul sunt cereale, că în partidul naţional-ţărănesc se înghesue toţi doctorii de speţa aceluia care cugetă profaund ca autorul acestor „aforisme“ şi că d. D. R. Ioanitescu-Căruţă are de aci înainte un straşnic concurent în cugetări. Import-export Marţi, 27 Decembrie. — „îndreptarea“ face un tablou al situaţiuni ţării sub guvernarea d-lui general Averescu în comparaţie cu aceia de sub conducerea guvernului actual. Astfel, după foaia d-lui general, sub guvernarea încheiată cam în pripă în noaptea cea de pomină, exportul depăşea importul cu nu ştiu câte milioane iar balanţa comercială se solda cu excedent de iar nu ştiu câte milioane. Se vede că s’a uitat a se trece la import forcepsurile, siringile şi clistirele părintelui Lupaş. O mică rectificare s’ar impune pentru restabilirea adevărului. Unde sunt înţelepţii să scoată piatra ? Miercuri,28 Decembrie. — D.inlcu Maniu pertractează cu tovarăşii săi asupra posibilităţii de a scăpat din cleştele în care l-a strâns indignarea publică după interviewul acordat lui „Petit Parisien“. Unii vor să arunce răspunderea pe interpret (căci d. Iuliu Maniu neştiind franţuzeşte se serveşte de interpret); alţii cred că ar fi de ajuns să conteste autenticitatea interviewului compromiţător; cei mai mulţi sunt însă’ pentru tăcere, considerând că tăcerea cadrează admirabil cu atitudinea negativă a partidului. Cineva a aruncat o piatră în apă, şi-n partidul naţional-ţărânesc nu se găseşte nici un înţelept s’o scoată. Opera socială a d-lui Trancu Joi, 29 Decembrie. D. Trancu-Iaşi revendică pentru sine meritul de a fi înfăptuit întreaga legislaţiune muncitorească şi contestă — cu autoritatea sa bine cunoscută —orice drept partidului liberal de a-şi însuşi gloria rezervată exclusiv fostei excelenţe care a făurit legea clădirilor pe hârtie. Toată lumea ştie, dar mai ales muncitorii, că în afară de procesul pentru dizolvarea sindicatelor unitare, pornit de d. Trancu-Iaşi, n’a rămas de la fosta excelenţă decât o serie interminabilă de discursuri pe care partidul poporului o numeşte, desigur în deriziune, „opera socială a d-lui Trancu !”. Născociri interesate Vineri, 30 Decembrie. Naţional-ţărăniştii sunt dezolaţi că unui partid de guvernământ i se cere o sumă de calităţi: pregătire, atitudine, activitate constructivă, devotament, înţelegere a intereselor superioare ale statului etc. După „Dreptatea“ acestea toate sunt născociri de ale partidului naţional-liberal pentru a ţine pe n a ţ i o n a l- ţa rănişti într’o eternă opoziţie. Un titlu de recunoştinţă Sâmbătă, 31 Decembrie. — Referindu-se la îndemnul pe care şeful guvernului l-a adresat membrilor majorităţii parlamentare de a lua contact cu alegătorii pe timpul vacanţei, foaia d-lui general Averescu se întreabă, dacă aceştia vor avea ce spune alegătorilor cu privire la activitatea lor şi a guernului închinată „binelui general“. Chiar dacă guvernul actual nu ar fi făcut nimic pentru „binele general“, totuşi fapt că a scăpat ţara din mâinile averescanilor este un titlu destul de meritos pentru a avea dreptul la recunoştinţa ţării INT. ECOURI1 De curând renumitele staţiuni balneare din Cehoslovacia au început să exporte nămol în America. Ideia a fost dată de medicii americani, cari şi-au dat seama de efectele acestui nămol in vindecarea reumatismului înrăduit, si ischiasuci. Nămolul se exportă în stare uscată şi cu toate cheltuelile de transport,, cura revine mai convenabilă în America decât prin utilizarea multor resurse (Ceps). Ministrul de interne al Ungariei a luat dispoziţia ca pe viitor să se interzică aruncarea afişelor, reclamelor, etc. din aeroplane. Măsura este motivată prin faptul că atenţia publicului este distrasă de la vehiculele de pe,străzi şi astfel se cauzează un mare număr de accidente. Interzicerea nu priveşte numai Budapesta ci șiorașele din provincie. (Ceps). In comuna Kozuchovice din Slovacia locuitorii au hotarît să clădească o biserică nouă în locul celei vechi de lemn care urma să fie dărâmată. Deoarece biserica de lemn e însă o relicvă rară de artă, comisiunea pentru apărarea piesesele istorice de artă, a dispus ca biserica de lemn să fie transportată la museul răsăritean-slovac din Iosice, unde va fi păstrată înt- un pavilion special (Ceps). Anul acesta de Crăciun la Fraga s‘a cumpărat mai mult decât altădată. La cumpărare s'au evidenţiat multe semne interesante. S’a cumpărat mult mai puţin daruri scumpe ce n’au valoare practică. In schimb au crescut cererile pentru obiecte de utilitate ca produse textile şi în general lucruri casnice, obişnuite. Din „obiectele nepractice“ au înregistrat o desfacere considerabilă numai jucăriile de copii, cari sunt fabricate în Cehoslovacia ieftin şi adesea cu gust artistic. Cererile pentru jucării frumoase cresc, ceea ce este şi un semn, că ne depărtăm tot mai mult de epoca războiului mondial şi consecinţele ei, când o jucărie pentru copii a fost un lux, pe care numai puţine familii şi i-au putut permite. INCHEERI Bazar săptămânal Aforismelejinu^^ — Import-export.— Unde sunt_în|glop|ii^să scoată piatra?—Opera socială a d-lui Trancu. — Născociri interesate. — Un titlu de recunoştinţă .miwwiifii ■ ^