Acțiunea, 1937 (Anul 3, nr. 112-197)

1937-07-22 / nr. 158

Actualitatea în apus: Răsboiul Ion Munteanu UDO. Românii suntem între pu­ţinele popoare din lume, care trăim adânc până la adormire în conştiinţa ideii de pace. Dealtfel acest lucru ne caracterizează. Este un fapt cunoscut şi în străinătate că Românul trăeşte numai prezentul şi că la noi marea majoritate suntem cu bună dispoziţie, probabil pentru că se mănâncă şi se bea mai bine şi mai mult decât ori­unde. Celebritatea banchetelor româ­neşti s-a afirmat de altfel şi la expo­ziţia internaţională unde d. Guso se oboseşte atât de mult cu organizarea banchetelor ce se ţin lanţ, aşa că este dea dreptul de compătimit, cu toate meritele ce­­ revin pentru organizarea expoziţiei româneşti. Dar pentru că e vorba de se­riozitatea cu care toate popoarele se înarmează, desigur că înarmându-ne stomacul cu toate bunătăţile pămân­tului, prea darnic în România, nu avem timp să ne gândim şi nici nu credem în răsboiu. Totuşi trebue să ştim că toate popoarele din Europa au pus pe primul plan Înarmarea şi pregă­tirea pentru răsboiu a opiniei publice. Acest lucru este atât de actual şi chiar pasionant încât se poate spu­ne că de la o ţară la alta se duce o întrecere şi cu o grabă ce nu poate fi concepută la noi. Până şi Bulgaria, care este între statele cu mai puţin armament, şi Un­garia, se pregătesc de măcel. Temeinice şi serioase pregătiri se fac in Iugoslavia. Trei fabrici de avioane, o fabrică de tunuri, lucrează fără Întrerupere zi şi noapte. In Ita­lia este de fapt răsboiul în plină des­făşurare. Deşi a sfârşit campania din Etiopia, Italia duce astăzi un răsboiu cu mult mai greu în Spania unde se trimit zilnic oameni şi materiale, în can­tităţi mari. Italia este dealtfel cea mai mult angajată in răsboiul din Spania. In Germania de la Hanovra până la Düsseldorf, pe o distanţă de circa 150 km, cerul este întunecat de fu­mul fabricelor de la Essen, unde sunt cele mai mari fabrici de tunuri, arme şi muniţiuni din lume şi se lucrează fără întrerupere. Nici Franţa nu stă cu braţele la sân. Acolo pe lângă fabricile cari lucrează zi şi noapte întâlneşti cei mai numeroşi soldaţi in uniforme. In toate oraşele din provincie sboară avioanele, se bate cu tunul şi se fac aplicaţii de răsboiu real, încât CENTI te face să te crezi în fiecare oraş din provincie în apropierea luptelor din Spania. Localităţile Verssailles, precum şi castelele micul şi marele Trianon, unde neamurile s-au legat prin trata­tele de pace semnate aci să nu se mai răsboiască, sunt astăzi învăluite in cele mai infernale bubuituri de tun, sgomot de explosibile şi avioane. La Dijon am putut să număr cum deodată au decolat într'o dimi­neaţă 46 avioane pentru sbor de an­trenament. — Defilarea de la 14 Iulie din Paris, la care au asistat M. Sa Regele Carol şi şefii de Stat major al României şi Iugoslaviei, ţări şi armate foarte pre­ţuite în Europa pentru materiile prime şi rezistenţa ostaşilor, au mărturisit în faţa lumii cât s'a pregătit Franţa pentru ceea ce pasionează astăzi lumea, pentru răsboiu. Cu acest prilej s'a putut vedea multiplicitatea, variaţia şi gradul de perfecţie al armamentului Franţei. După ştirile publicate în ziarele italiene înarmările Angliei sunt de proporţii fantastice mai ales în marină şi aviaţie. De altă parte trebue să mărtu­risesc şi aceia că la Rapallo, la Lido, etc. avioanele italiene şi destul de multe sunt şi cu drapelul Germaniei fac atât de mult sgomot încât te face să crezi că pe lângă antrenamentul aviatorilor se urmărește mai ales de­­(continuare în pag. II-a) Devotamentul pentru problemele sociale nu e o binefacere, ci o datorie, care ne sta în sarcină. Redacfia şi Administersția: istor. Hegina Mada 49, Hst 1! Telefon ! 324 Director: ION MUNTEANU Abonamentul anual Le! 240, şase luni 120 trei luni 60 o lună 20. instituţii, societăţi 1000 — Publicaţiuni şi înserate, dupft tarif tm&sgam Nr. 158 Sibiu, Joi 22 Iulie 1937 re.»« »wwttaiBWgmi MinamiMWitw. iiiiímjwmmhmbbbuwíi Anul III inaugurarea celui de al V-lea Târg de Mostre Al V-lea Târg de Modre, care şi-a deschis porţile în cadrul unei solemni­tăţi neobişnuite, s-a inaugurat Marţi în prezenţa d-lui Ministru al Industriei şi­­ Comerţului. Felul cum se prezintă această manifestare economică în actuala i­­­postază, este desigur diferit de acela al anilor precedenţi. Un progres vădit stră­­j­bate întregul aspect al târgului, care oferă de astădată ţării şi vizitatorului, pe­­ lângă un titlu nou şi o recunoaştere­ de jure, de târg internaţional, şi o varietate de mărfuri expuse, ce impresionează. Străinătatea s-a grăbit să răspundă şi ea apelului românesc — aşteptând parcă momentul ca şi România să se prezinte cu o înjghebare serioasă — aducând aportul ei, deocamdată modest, însă care se prevede a fi din an în an mai considerabil. Şi astfel iată că minunea s'a să­vârşit. Sibiul care nu este primul oraş al ţârii şi care nu şi-a revendicat nici­când această veleitate, a reuşit să-şi asigure locul de frunte în această împreju­rare. Datorită unor spirite destoinice Sibiul se bucură astăzi de un renume care va depăşi în curând hotarele ţării. Instituţia târgului de mostre îl pune în valoare şi-i ridică prestigiul de oraş in­dustrial. E un fel de „localism creator“ aplicat în domeniul vast al economicului, cu repercursiuni multiple, ce poate aduce numai folos ţării şi oraşului din care a pornit ideia şi realizarea ei. Patronat de Ministerul Industriei şi al Comerţului, Târgul de Mostre a luat fiinţă ca instituţie oficială, evoluând până la stadiul de acum care i-a adus ca ultim trofeu atributul de târg internaţional. Drumul a fost greu şi spinos, însă nu fără rezultat. Străduinţele iniţiatorilor au reuşit să facă terenul prielnic şi să netezească calea pentru a împlânta jalonul realizării în mijlocul ei. Nu ştiu dacă este numai o întâmplare, însă această întâmplare se nimereşte foarte bine, că odată cu deschiderea celui de al V-lea Târg de Mostre se împli­nesc şi zece ani de la înfiinţarea Camerei de Comerţ din Sibiu. Instituţia în sânul căreia a germinat ideia Târgului de Mostre, îşi serbează odată cu triumful acestuia şi ea jubileul. E un paralelism cât se poate de bine venit. In­existenţa-i de zece ani, Camera de Comerţ din Sibiu numără înfăptuiri importante — un activ preţios pe care nu-l putem rezuma în spaţiul îngust al unui articol de ziar. Dacă standardul economic al Sibiului şi al judeţului Sibiu s-a ridicat mult, dacă se vorbeşte astăzi de acest oraş în toată ţara, aceasta se datoreşte muncii depuse de Camera de Comerţ din Sibiu şi firei directe a acesteia: Târgul de Mostre. De aceea împărtăşim cu bucurie jubileul Camerei de Comerţ, urându-i viaţă lungă — am putea spune eternă căci nu mai poate fi vorba acum de sucombare — şi ne asociem cu tot sufletul de aceia cari şi-au depus tot efortul şi toată str­ăduinţa pentru promovarea comerţului şi industriei româneşti. Noul târg de mostre, deschizându-şi porţile sub aceste auspicii,, promite a avea cele mai frumoase şanse în viitor, pe care noi, modeştii colaboratori şi în­registratori ai evenimentului, i-l dorim din toată inima. Ionel Neamt­u Suntem o serie întreagă de pen­sionari români cinstiţi şi de omenie, funcţionari şi ofiţeri, cari avem 48-56 ani şi stăm fără nici o ocupaţie. Suntem paraziţi societâ­ţii pentru­­că suntem pensionaţi prea de timpuriu. Soţiile noastre lucrează dejale casei, copiii merg la şcoală, iar noi? Deşi capabili de muncă ne adu­năm în grupuri pe stradă, căci pentru localuri de petrecere nu avem bani şi discutăm noutăţile din familie, oraş, gazete şi din lumea întreagă, conducem Întreprinderi de tot felul şi chiar ar­matei cu bastonul prin nisip, vorbim de scumpetea crescândă în raport cu pensia amărâtă, ca in cele din urmă să începem a critica guvernanţii statu­lui, cari nu ştiu să conducă această frumoasă ţară şi nu iau măsurile cu­venite, pentru ca fiecare om să-şi ai­­be rostul lui. De plictiseală ce nu face omul ? Criticile trec de la unul la altul, se lăţesc ca o boală contajoasă in pu­blic, care rând pe rând îşi pierde spe­ranţa în conducători,­­ în vremuri mai bune. In instituţiile particulare şi in toate înterprinderile oamenii lucrează până cad de bătrâneţe. In cele ale tatalui încă se găsesc funcţionari cu 70 72 ani, cari muncesc spre binele obştesc. La Curtea de Casaţie d­­e­ oameni bătrâni mai pot împărţi dreptate. Avem miniştri cu mulţi ani în spinare, cari fac treabă şi încă bună. Poate cineva afirma că profesorul ilustru de la Văleni nu produce multe şi bune? In fiecare zi citim în ziare despre defraudări şi delapidări în diferite instituţii, unde se mânueşte banul public. — Oare de ce n'ar putea fi înlocuiţi acei bandiţi cu tineri calificaţi sau pensionari încercaţi ? Nu este pentru noi loc de muncă ? Atât de înţelept se adresează Regele cerând dela toţi să lucreze pentru binele patriei şi progresul general. — Daţi-ne deci de lucru ca să nu rămânem o sarcină pentru societate şi economia generală a ţării. In posturile ocupate de femei, care ar trebui să se ocupe de gospo­dărie şi familie de ce nu se numesc tineri şi nu se menţin funcţionarii ca­pabili de muncă? Iată atâtea anomalii sociale asupra cărora vom reveni pen­­tru că suntem unica ţară din lume un­de femeile deţin atâtea posturi in timp ce bărbaţii tineri şi alţii incă in depline puteri de muncă şomează. Dr. Mircea SavuT

Next