Acțiunea, 1937 (Anul 3, nr. 112-197)
1937-07-22 / nr. 158
Actualitatea în apus: Răsboiul Ion Munteanu UDO. Românii suntem între puţinele popoare din lume, care trăim adânc până la adormire în conştiinţa ideii de pace. Dealtfel acest lucru ne caracterizează. Este un fapt cunoscut şi în străinătate că Românul trăeşte numai prezentul şi că la noi marea majoritate suntem cu bună dispoziţie, probabil pentru că se mănâncă şi se bea mai bine şi mai mult decât oriunde. Celebritatea banchetelor româneşti s-a afirmat de altfel şi la expoziţia internaţională unde d. Guso se oboseşte atât de mult cu organizarea banchetelor ce se ţin lanţ, aşa că este dea dreptul de compătimit, cu toate meritele ce revin pentru organizarea expoziţiei româneşti. Dar pentru că e vorba de seriozitatea cu care toate popoarele se înarmează, desigur că înarmându-ne stomacul cu toate bunătăţile pământului, prea darnic în România, nu avem timp să ne gândim şi nici nu credem în răsboiu. Totuşi trebue să ştim că toate popoarele din Europa au pus pe primul plan Înarmarea şi pregătirea pentru răsboiu a opiniei publice. Acest lucru este atât de actual şi chiar pasionant încât se poate spune că de la o ţară la alta se duce o întrecere şi cu o grabă ce nu poate fi concepută la noi. Până şi Bulgaria, care este între statele cu mai puţin armament, şi Ungaria, se pregătesc de măcel. Temeinice şi serioase pregătiri se fac in Iugoslavia. Trei fabrici de avioane, o fabrică de tunuri, lucrează fără Întrerupere zi şi noapte. In Italia este de fapt răsboiul în plină desfăşurare. Deşi a sfârşit campania din Etiopia, Italia duce astăzi un răsboiu cu mult mai greu în Spania unde se trimit zilnic oameni şi materiale, în cantităţi mari. Italia este dealtfel cea mai mult angajată in răsboiul din Spania. In Germania de la Hanovra până la Düsseldorf, pe o distanţă de circa 150 km, cerul este întunecat de fumul fabricelor de la Essen, unde sunt cele mai mari fabrici de tunuri, arme şi muniţiuni din lume şi se lucrează fără întrerupere. Nici Franţa nu stă cu braţele la sân. Acolo pe lângă fabricile cari lucrează zi şi noapte întâlneşti cei mai numeroşi soldaţi in uniforme. In toate oraşele din provincie sboară avioanele, se bate cu tunul şi se fac aplicaţii de răsboiu real, încât CENTI te face să te crezi în fiecare oraş din provincie în apropierea luptelor din Spania. Localităţile Verssailles, precum şi castelele micul şi marele Trianon, unde neamurile s-au legat prin tratatele de pace semnate aci să nu se mai răsboiască, sunt astăzi învăluite in cele mai infernale bubuituri de tun, sgomot de explosibile şi avioane. La Dijon am putut să număr cum deodată au decolat într'o dimineaţă 46 avioane pentru sbor de antrenament. — Defilarea de la 14 Iulie din Paris, la care au asistat M. Sa Regele Carol şi şefii de Stat major al României şi Iugoslaviei, ţări şi armate foarte preţuite în Europa pentru materiile prime şi rezistenţa ostaşilor, au mărturisit în faţa lumii cât s'a pregătit Franţa pentru ceea ce pasionează astăzi lumea, pentru răsboiu. Cu acest prilej s'a putut vedea multiplicitatea, variaţia şi gradul de perfecţie al armamentului Franţei. După ştirile publicate în ziarele italiene înarmările Angliei sunt de proporţii fantastice mai ales în marină şi aviaţie. De altă parte trebue să mărturisesc şi aceia că la Rapallo, la Lido, etc. avioanele italiene şi destul de multe sunt şi cu drapelul Germaniei fac atât de mult sgomot încât te face să crezi că pe lângă antrenamentul aviatorilor se urmărește mai ales de(continuare în pag. II-a) Devotamentul pentru problemele sociale nu e o binefacere, ci o datorie, care ne sta în sarcină. Redacfia şi Administersția: istor. Hegina Mada 49, Hst 1! Telefon ! 324 Director: ION MUNTEANU Abonamentul anual Le! 240, şase luni 120 trei luni 60 o lună 20. instituţii, societăţi 1000 — Publicaţiuni şi înserate, dupft tarif tm&sgam Nr. 158 Sibiu, Joi 22 Iulie 1937 re.»« »wwttaiBWgmi MinamiMWitw. iiiiímjwmmhmbbbuwíi Anul III inaugurarea celui de al V-lea Târg de Mostre Al V-lea Târg de Modre, care şi-a deschis porţile în cadrul unei solemnităţi neobişnuite, s-a inaugurat Marţi în prezenţa d-lui Ministru al Industriei şi Comerţului. Felul cum se prezintă această manifestare economică în actuala ipostază, este desigur diferit de acela al anilor precedenţi. Un progres vădit străjbate întregul aspect al târgului, care oferă de astădată ţării şi vizitatorului, pe lângă un titlu nou şi o recunoaştere de jure, de târg internaţional, şi o varietate de mărfuri expuse, ce impresionează. Străinătatea s-a grăbit să răspundă şi ea apelului românesc — aşteptând parcă momentul ca şi România să se prezinte cu o înjghebare serioasă — aducând aportul ei, deocamdată modest, însă care se prevede a fi din an în an mai considerabil. Şi astfel iată că minunea s'a săvârşit. Sibiul care nu este primul oraş al ţârii şi care nu şi-a revendicat nicicând această veleitate, a reuşit să-şi asigure locul de frunte în această împrejurare. Datorită unor spirite destoinice Sibiul se bucură astăzi de un renume care va depăşi în curând hotarele ţării. Instituţia târgului de mostre îl pune în valoare şi-i ridică prestigiul de oraş industrial. E un fel de „localism creator“ aplicat în domeniul vast al economicului, cu repercursiuni multiple, ce poate aduce numai folos ţării şi oraşului din care a pornit ideia şi realizarea ei. Patronat de Ministerul Industriei şi al Comerţului, Târgul de Mostre a luat fiinţă ca instituţie oficială, evoluând până la stadiul de acum care i-a adus ca ultim trofeu atributul de târg internaţional. Drumul a fost greu şi spinos, însă nu fără rezultat. Străduinţele iniţiatorilor au reuşit să facă terenul prielnic şi să netezească calea pentru a împlânta jalonul realizării în mijlocul ei. Nu ştiu dacă este numai o întâmplare, însă această întâmplare se nimereşte foarte bine, că odată cu deschiderea celui de al V-lea Târg de Mostre se împlinesc şi zece ani de la înfiinţarea Camerei de Comerţ din Sibiu. Instituţia în sânul căreia a germinat ideia Târgului de Mostre, îşi serbează odată cu triumful acestuia şi ea jubileul. E un paralelism cât se poate de bine venit. Inexistenţa-i de zece ani, Camera de Comerţ din Sibiu numără înfăptuiri importante — un activ preţios pe care nu-l putem rezuma în spaţiul îngust al unui articol de ziar. Dacă standardul economic al Sibiului şi al judeţului Sibiu s-a ridicat mult, dacă se vorbeşte astăzi de acest oraş în toată ţara, aceasta se datoreşte muncii depuse de Camera de Comerţ din Sibiu şi firei directe a acesteia: Târgul de Mostre. De aceea împărtăşim cu bucurie jubileul Camerei de Comerţ, urându-i viaţă lungă — am putea spune eternă căci nu mai poate fi vorba acum de sucombare — şi ne asociem cu tot sufletul de aceia cari şi-au depus tot efortul şi toată străduinţa pentru promovarea comerţului şi industriei româneşti. Noul târg de mostre, deschizându-şi porţile sub aceste auspicii,, promite a avea cele mai frumoase şanse în viitor, pe care noi, modeştii colaboratori şi înregistratori ai evenimentului, i-l dorim din toată inima. Ionel Neamtu Suntem o serie întreagă de pensionari români cinstiţi şi de omenie, funcţionari şi ofiţeri, cari avem 48-56 ani şi stăm fără nici o ocupaţie. Suntem paraziţi societâţii pentrucă suntem pensionaţi prea de timpuriu. Soţiile noastre lucrează dejale casei, copiii merg la şcoală, iar noi? Deşi capabili de muncă ne adunăm în grupuri pe stradă, căci pentru localuri de petrecere nu avem bani şi discutăm noutăţile din familie, oraş, gazete şi din lumea întreagă, conducem Întreprinderi de tot felul şi chiar armatei cu bastonul prin nisip, vorbim de scumpetea crescândă în raport cu pensia amărâtă, ca in cele din urmă să începem a critica guvernanţii statului, cari nu ştiu să conducă această frumoasă ţară şi nu iau măsurile cuvenite, pentru ca fiecare om să-şi aibe rostul lui. De plictiseală ce nu face omul ? Criticile trec de la unul la altul, se lăţesc ca o boală contajoasă in public, care rând pe rând îşi pierde speranţa în conducători, în vremuri mai bune. In instituţiile particulare şi in toate înterprinderile oamenii lucrează până cad de bătrâneţe. In cele ale tatalui încă se găsesc funcţionari cu 70 72 ani, cari muncesc spre binele obştesc. La Curtea de Casaţie de oameni bătrâni mai pot împărţi dreptate. Avem miniştri cu mulţi ani în spinare, cari fac treabă şi încă bună. Poate cineva afirma că profesorul ilustru de la Văleni nu produce multe şi bune? In fiecare zi citim în ziare despre defraudări şi delapidări în diferite instituţii, unde se mânueşte banul public. — Oare de ce n'ar putea fi înlocuiţi acei bandiţi cu tineri calificaţi sau pensionari încercaţi ? Nu este pentru noi loc de muncă ? Atât de înţelept se adresează Regele cerând dela toţi să lucreze pentru binele patriei şi progresul general. — Daţi-ne deci de lucru ca să nu rămânem o sarcină pentru societate şi economia generală a ţării. In posturile ocupate de femei, care ar trebui să se ocupe de gospodărie şi familie de ce nu se numesc tineri şi nu se menţin funcţionarii capabili de muncă? Iată atâtea anomalii sociale asupra cărora vom reveni pentru că suntem unica ţară din lume unde femeile deţin atâtea posturi in timp ce bărbaţii tineri şi alţii incă in depline puteri de muncă şomează. Dr. Mircea SavuT