Adevěrul, decembrie 1888 (Anul 1, nr. 90-113)

1888-12-01 / nr. 90

2 Toate aceste nelegiuiri săvîrşite din îndemnul Palatului, a costat pe Brătianu nu numai încrederea ţereî, ci şi perderea, unul după altul, a tutulor bărbaţilor mai de frunte şi mai valoroşi ai partidei liberale, astfel încât în urmă remâind singur, şi nevoind să părăsească puterea, fu nevoit să’şî compue noul stat major numai din nemernici şi căzături, ceia ce la urma urmelor trebuea să’l aducă zilele de 14 şi 15 Martie, în care naţiunea după stradă, nu opoziţiunea unită, să’l arunce de la putere pentru veci vecilor. In faţa acestei lecţiuni bine meritate, bunul nostru rege, în loc ca să se reculeagă, din potrivă a îndrăznit a săvîrși o adevărată lovitură de stat, aducând un minister nu din grupurile Parlamentului ci din tinda Palatului, crezând că țara ar fi ajuns să fie îndotul de slugarnică, pentru a’i trimite, un nou Parlament guvernamental ; dar s’a înşelat, căci ţara, deşteptată ca tot-d’auna în vremi de grea cumpănă, i’a trimes o impuitoare majoritate de conservatori. Chemarea conservatorilor era acu, de a sili ministerul camarilei ca să se retragă, şi pe rege ca să’şi aleagă un minister din majoritate, cu care apoi renunţând la politica sa anti-românească, să intre în naţiune, şi să lucreze pentru, naţiune ; dar conservatorii în loc de a şi fi împlinit această neapărată şi patriotică chemare din potrivă ei s’au mulţumit a săvîrşi corcirea ministerială din ziua de 12 Noemvrie, ceia ce a fost a treia mare greşală a partidei conservatoare, şi care a aruncat din nou ţara în caosul necunoscutului. Poate că greşala s’ar mai putea îndrepta , să se grăbească dar conservatorii a o îndrepta, până ce nu va fi prea târziu ! Quidam. DIN AFARA Libertatea cuvântului în parlamentul unguresc. Un ciudat incident parlamentar s’a produs zilele din urmă la Pesta. Deputatul Steinaker, reprezentantul unui district al Transilvaniei, ţinuse la Cameră un discurs în care se ridica cu putere în contra sforţărilor făcute de Unguri pentru maghiarizarea populaţiunilor ne-maghiare, şi în deosebi, a populaţiunilor germane. Preşedintele camerei şi d. Koloman Tisza însuşi, respinseră i-luî Steinaker, într’un mod foarte grosolan. Dar năpastia deputatului ,saxon care s’a permis să atace administraţia maghiară, nu s’a mărginit numai la atâta. Camera de comerciu din Pesta, al căreia secretar este, la somaj să-şi retracteze cele rostite, ameninţându’l în cas de refus, cu luarea postului ce i-a în ADE VÉRÜL credinţat. Bietul om s’a supus cu umilinţăi a făcut amendă onorabilă pe cât de largă a putut-o face, şi a făgăduit în mod solemn că nu va mai ataca de-acuma, doamne fereşte. Totuşi în asemene împrejurări, Steinaker nu mai putea să stea ca deputat — de acea şi-a şi dat demisia. Marea majoritate a Camerei dezaprobase fireşte discursul D-lui Steinaker, origina incidentului, şi care ofensa şovinismul ei maghiar. Cu toate acestea, un număr oarecare de deputaţi, a blamat conduita Camerei de comerciu din Pesta. La urma urmei representantul transilvănean, vorbind precum a vorbit, s’a folosit, pur şi simplu, de dreptul lui de deputat. Principiul libertăţii tribunei trebuia să’l apere înpotriva ori-căreî măsuri de represiune. Acest principiu n’a fost cunoscut de Camera de comerciu, care, reprimandându-1 şi ameninţându-1 cu pedeapsa a lucrat în mod incompatibil faţă cu imunităţile parlamentare. Pentru aceste motive câţiva deputaţi propuneau ca să se protesteze în contra actului săvârşit de camera de Comerciu. Se gândeau să convoace Camera deputaţilor în şedinţă secretă, în care să se discute această afacere, şi să se ia o hotârîre prin care să se împedice repeţirea unor asemenea lucruri. La început această propunere a fost primită în mod favorabil, şi planul unei şedinţe secrete se adoptase deja în principiu, când intervenind D. Tisza, se lăsă totul baltă. Afacerea s’a închis cu amenda onorabilă şi cu demisiunea deputatului din Cisnădie. Libertatea cuvântului în Ungaria, e o vorbă goală. Ungurilor, le place ca să treacă drept oameni cei mai iubitori ai instituţiilor parlamentare. Din incidentul Steinaker se vede că, dacă şovinizmul intră în lupte cu principiile parlamentare, atunci luptă Ungurii pentru izbânda deplină a șovinizmului. ----------------------------------------------------- Informaţiuni . Citim în Epoca : Discuţiunea asupra legei vânzării moşiilor Statului este sfârşită în consiliul de miniştrii. Prin legea cum e acum transformată sunt autorizaţi de a beneficia de lege şi a cumpăra loturi de 5 hectare şi acea categorie de săteni, care având în perspctivă o moştenire, nu puteau cumpăra loturi miei. Pe lângă loturile de 5 şi 10 hectare prevăzută în legea primitivă, se mai înfiinţează şi 5 loturi de 25 hectare, pe care sătenii le vor putea cumpăra prin licitaţie. In fine s’a lăsat la o parte acea dispoziţiune a legei, prin care Statul este autorizat, să se facă intermediar între proprietarii şi ţăranii care vor să cumpere loturi. * ■i * Eri în urma discursului D-lui general Florescu şi a preşedintelui consiliului, s’a închis discuţia generală asupra respunsului la mesagiu şi proiectul a fost luat în consideraţie prin sculare şi şedere. Observăm că vicepreşedintele, D. Gherassi, consultând Senatul, acesta a luat în considerare proectul prin ridicat de mâini. Mai bine făcea de punea cestiunea că aceia cari nu primesc proiectul să se scoale şi atuncea proectul ar fi fost primit cu o mai mare majoritate , căci senatorii nu sunt așa sprinteni precum îl crede poate, — toate erorile sunt posibile,—d-l vice președinte. * * fie Comisiunile de recrutarea contigentului armatei pe 1889, vor începe lucrările lor mâine.* fit fii Fiul D-lui Gr Vernescu își va pune candidatura la colegiul 1 de deputaţi vacant la Teleorman.* * * O ceartă de familie s a iscat la Giurgiu între deputaţii junimişti şi cei conservatori. Lucrurile s’au îngroşat într’atât în cât era cât pe aci să se întâmple o părneală. Să fie oare la mijloc un os de ros? •ii * Primul-preşedinte al Curţii de Casaţie, a dispus ca presa să aibă locuri regulate pentru procesul generalului Angelescu. Dar e probabil că desbaterile nu vor avea loc de astă dată, fiindcă procesul va fi desigur amânat. *: * Următorii ofiţeri români au primit decoraţiunea Legiunei de onoare : generalul Barozzi mare ofiţer; colonelii Robescu, Candiano, Poenaru şi locot-colonel Odobescu ofiţeri; generalii Arion, Fălcoianu, Gr. Angelescu şi Creţeanu, comandori. Majorii Perticari şi Şomănescu şi căpitanul Gr. Grădişteanu cavaleri. *■ * de Mâine se va deschide sesiunea Curţei cu juraţi de Ilfov, sub preşedinţia D lui consilier M. I. Cerkez. Fotoliul ministerului public va fi ocupat de D-l procuror Sfetescu. * La începutul lunei ianuarie se va ţine concurs la facultatea de medicină din Bucureşti, pentru ocuparea mai multor locuri de medici de oraş şi spitale. S-a expediat din Bucureşti la Paris telegramă, semnată de mai mulţi publicişti în care se cere ca preşedintele Republicei să comute pedeapsa lui Prado, care a fost condamnat la moarte. * * * Aflăm că D. ministru de resbel va da o circulară în privinţa datoriilor, pe care le contractează ofiţerii. * XX Regele, însoţit fiind de ministrul de resbel şi de generalul Berendel, va inspecta Vinerî lucrările de fortificaţie din jurul capitalei. * nc Meseriaşii din capitală, de toate breslele, vor avea Duminică, 4 Decemvrie, o nouă întrunire, în care se vor discuta mijloacele pentru combaterea elementului străin.* * * Sâmbătă 3 Decemvrie, se va face a 3-a tragere a obligaţiunilor împrumutului Casei Pensiunelor, în localul ei. * & fit Se ştie că Academia franceză a crezut de cuviinţă a decerna un premiu unei opere literare a Regineî noastre La acest act de curtenie, curtea regală n’a găsit alt răspuns mai nemerit de cât a invita pe D. Alfons Daudet, duşmanul de moarte al Academiei, să vie să petreacă câteva zile la Palat. Fireşte, această invitaţiune a fost foarte rău privită de galanţii academiciani. * * Sfîntul Sinod se ocupă cu activitate cu întocmirea proiectului pentru îmbunătăţirea stăreî clerului mirean. Unul din Episcopi spunea er la Senat, că lucrările sunt foarte înaintate şi că Sinodul nu va închide sesiunea sa până când această cestiune nu va fi definitiv resolvată.* •id: XX Concursul pentru posturile de interni la spitalele Efori I va fi la 15 Decemvrie. Sunt peste 25 locuri vacante. Primim din partea D-lui Toncescu următorul răspuns pe care îl face D nului Stoenescu, cu rugăminte de a-l publica: Domnule Redactor, Am văzut cu mirare plângerea D-lui T. M. Stoenescu şi rugămintea D-lui ca să nu i se confunde Revista Literară cu Revista, dirigiată de mine, pe motivul că aşi fi tras abonaţii răi platnici în judecată.—Bietul D. Stoenescu şi-a uitat se vede pogribaniile încadrate în negru şi înjurăturile surugieşti cu care cinstea pe nevinovații cari nu voiau să’i plătească abonamentul la foaia ce scotea de două ori pe an, cu toate că o poro- FOIŢA ZIARULUI „ADEVÉRUL" CĂSĂTORIA OCNAȘULUI DE ALEXISBOUVIER PARTEA A DOUA Casa, Bérard și comp. Capitolul XI GROGUL CARDINET 49— Linotte, indiferentă la toate, ca prinsă de friguri, avea gâtul uscat și bău dintr’o înghițitură paharul pe care Cardinet il oferise.. Poetul făcu un alt pahar de grogul lui zicînd : -- E foarte bun... dacă un spiţer ar fi descoperit lucrul acesta ar fi făcut avere. . Am să numesc asta: un Cardinet După ce sfîrşi de făcut amestecătura sa, el se aşeză în faţa Linotteî, şi ciocnind cu dînsa pentru a o face să bea îi zise : — Jeane, iată-ne redeveniţi ca altădată, doi amorezaţi, doi buni prieteni, tu eşti nenorocită, întristată; vrei sfatul unui vechi prieten... vorbeşte... Linotta îl privi şi zise: — Da, aşi avea nevoe de sfaturile unui adevărat prieten... — Ei bine, vorbeşte. . — Dacă voiu vorbi, tot ce voiu spune aci tu vei uita, nu este aşa?... Drace, eu sunt poet.... nu sunt romancier... — Mă vei ajuta... — Cu trupul şi cu sufletul... — Mă vei ajuta să mă scap de baronul . — Ţi-o jur! Ei bine, ascultă... — Aşteaptă, poate mai ’ţi e sete. . — Da, mi e cald... şi ceea ce tu mă faci să beau, mai întâi recoreşte şi apoi pe urmă îţi aprinde capul.. — Dar e foarte bun. — Da... Este o descoperire pe care am făcut-o eu.. Grogul Cardinei... e o bogăţie... Ah! dacă aşi fi fost neguţător... ce om bogat aşi fi fost.. Tu vezi cât e de greu să faci avere... Prepar în faţa ta grogul meu. . dar nădăjduesc că vei păstra taina; este rom, coniac, hirs, curasson, lămâie, apa cu ghiaţă vine la urmă pentru a le amesteca bine... uite... şi acum să bem. . şi te ascult. Linotta bău cu cea mai mare încredere şi al treilea pahar. Cardinel nu băuse nici pe cel d’întâiu. Te ascult zise el iară ; spune-mi mai întâi, ce este baronul acesta pe care nu ’1 cunosc de cât superficial. — B.tronul este demonul meu cel real, este omul care a fost în tot-d’auna lîngă mine când a fost vorba să fac un rău... L’am cunoscut sunt acum șase-sprezece ani. — Șase-spre-zece ani!.. după afacerea de la Estacade... Oh ! Mizerabilul, ți-a spus tot! — Da, afirmă Cardinet, vezînd că planul lui reușea, pentru că Linotte, cu ochiul aprins, cu buza lăsată în jos, se aplecă pe dînsul. — Ei bine!... Pentru că tu știi... căci tu știi ! Trebuia să probeze că baronul îi spusese totul.. Cardinet, cunoscînd prin Berard toate detaliile crimei de la Estacade , nu mai stătu la îndoială. Da, știm totul, zise el, tu ai ajutat la un asasinat în împrejurări oribile, într’o noapte de Iunie, pe puntea Estacade .. Linotte își ascunse obrazul... Cardinet urmă cu jumătate voce: —■ Asasinul era amantul, aţi fost arestaţi amîndoi, tu fuşî pusă în libertate, pentru că complicele teu te declară nevinovată... te aresta din nou, fuşî judecată, şi cum el declară că tu nu ai luat câtuşi de puţin parte la această crimă, tu fuşî achitată... — Da... tu ştii totul... tot.. Ei bine... în acest timp am cunoscut pe baronul.. Pe atunci, el se dedea drept un Englez, îl numeau lordul Eymond; eram tîneră și prin urmare proastă, incapabilă de a deosebi lucrurile, omul acesta îmi oferi un otel, trăsuri; am crezut totul, și am primit. Numnai cînd fui instalată, adică, prea târziu pentru a mă mai întoarce din calea pe care o apucasem, văzui că eram într’un otel mobilat; lordul meu nu avea alte mijloace de vieţuire de cât jocul de cărţi care se juca la fiecare noapte la mine ! In sfîrşit eram pusă în capul unui tripou... trăiam cu un grec... Într’o noapte, poliția făcu o călcare la mine; lord Eymond sau mai bine Loremont reuși să scape cu tot aurul care era pe masă; ea lui arestată și condamnată la doi ani de închisoare... Linotta iară... Gardiner întrebă: — Tu nu mai revezi pe baronul? — Nu! — Când l’ai mai văzut?... — Ultima dată, sunt acum cincisprezece zile... — Te duci tu să întâlneşti ? — Nu! — Vine el la tine ? — Da! — Cum te-a găsit el după cincisprezece ani? — Ştia eu... şi tocmai pentru asta cer ca cineva să me apere în contra lui.. — Ce voia el cu tine ? — El veni, şi găsindu-se într’o poziţie mizerabilă, el plăti datoriele mele. . îmi cumpără ceea ce am pe mine... și iată tot! (Va urma..