Adevěrul, mai 1889 (Anul 1, nr. 212-236)

1889-05-01 / nr. 212

2 Deschideţi-ve pungile! Cunoşteam pe M. S. Regele ca om foarte darnic. Ştiam că are obiceiul a oferi mate­rial lemnos (pari şi nuiele) pentru în­grădirea cutărei sau cutărei biserici de pe domeniele coroanei—bine­înţeles din pădurile aceloraşi domenii — vr’un pa­­traltir sail evanghelie din nou­ legată pentru slujba bisericească, sau vr’un glob pentru cutare şcoală de pe noile posesiuni regale. Mai mult de cât atâta, ştiam că are obiceiul a oferi, din când în când, câte­va mii de franci pentru săraci, din fon­dul milelor prevăzut în budgetul Sta­tului sau din sumele votate de vr’un consiliu comunal, pentru primirea prea iubitului suveran şi rămase în parte ne­cheltuite. Ultimul act de dărnicie a Regelui nostru însă a întrecut pe toateNu erau în de ajuns parii, nuielile, patra­­hi­ele şi evangheliele din nou legate, nu erau în de ajuns globurile şi miile de franci oferite şcoalelor şi­­săracilor pentru o inimă înzestrată cu sentimen­te aşa de nobile, pentru un suflet de creştin atât de darnic, şi M. S. a hă­răzit ţerei, cu multă bună-voinţă, pe propriul şi prea iubitul meu nepot, lo­cotenentul prusac Ferdinand de Hohen­­zollern, căruia poliţia şi haimanalele Bucureştilor­­i-au făcut săptămâna tre­cută o primire din cele mai strălucite şi mai entusiaste. Ţara — ba­ertare — dinastica Epocă, recunoscătoare, a hărăzit noului venit o întreagă săptămână, botezând’o cu nu­mele de săptămâna prinţului moştenitor. Dar, să ne întoarcem la oile noastre —cum zice un vechiu adagiu francez. Se ştie că în ori­ce lucru, în ori­ce întreprindere, greul e primul pas. O dată acesta făcut, lucrurile merg ca pe rotile, omul nu se mai opreşte în calea ce a apucat şi merge înainte, tot îna­inte, vecinie înainte, dacă vr’o împre­jurare neprevăzută nu vine să i se puie de-a curmezişul drumului şi să’l facă a se opri pe loc. Aşa şi M. S. Regele. O dată ce a dăruit ţerei un nepot, vrea “sâ’i dăru­iască un nepot bogat, înconjurat de tot fastul şi confortul în care trebue să plutească un personaj de atâta ,impor­­tanţă cu moştenitorul unui tron regal.­­ In avântul generosităţeî Sale, M. S., cunoscând că prinţul Ferdinand nu poate trăi numai din leafa de locotenent şi din diurna de senator, a hotărît să-i hă­răzească, din veniturile domenielor co­roanei o listă civilă de 600.000 lei pe an. Şi are dreptate M. S. să facă a­­ceasta. Dacă Cuza-Vodă care era Domn pământean se bucura de o listă civilă de oo,ooo galbeni, apoi un prinţişor străin să nu aibă de buzunar măcar zece mii de galbeni mai mult? Dar, aici prevedem că se va ridica dificultatea de care vorbeam mai sus, în calea avântului dărniciei M. S. Ca­­merile, înduioşate până la lacrimi de mărinimia regală şi ştiind că şi M. S. are nevoie de bani albi pentru zile ne­gre, îl va sili —de­sigur nu după în­demnul M. S. —a mai strânge băerile pungeî şi vor face pe M. S. a’şi păstra neatinse veniturile domenielor coroanei, înscriind în budgetul Statului cei 600.000 lei pentru prea iubitul nostru Rege în viitor. Şi, cunoscând pe de o parte că pofta vine mâncând, iar pe de altă parte pen­tru a dovedi lumei că ţara nu este mai puţin mărinimoasă de­cât Regele ei, Camerile de sigur vor mai vota oare cari credite—niște bagatele de câte­va sute de mii de franci—p­entru instalarea moștenitorului într’un mod confortabil și demn de un atare înalt personaj, căci, în caşul contrar, ce ar zice Eu­ropa ? Ce ar zice puterile ? N’am rămâ­nea oare de rîsul lumei ? După lista civilă şi ch­eltuelile de in­stalare, ’ Camerile, în avântul celui mai fierbinte entusiasm, de sigur vor mai găsi bun şi în folosul ţărei a pocloni moştenitorului—ca apanagiu—vr’o şapte opt moşii din cele mai mari şi mai fru­moase. Şi adicătelea de ce n’ar face-o? Nu’i mai bine să se dea moşiele Statului moş­tenitorului tronului de cât ţăranilor cari mor de foame? Dacă aceştia s’ar mai obrăznici să ceară pământ şi să se re­volte, în caşul când nu li s’ar da, oare arsenalile armatei nu sunt pline de car­tuşe cu cari să se astupe gura celor prea lungi la limbă ? Apanagele regale ne-au­ adus mono­polul chibriturilor şi al cărţilor de joc şi încă câte­va dări neînsemnate, abia simţite pentru imensa masă a contri­buabililor. De ce nu ne-am bucura oare de vr’un nou­ monopol şi de pe urma prinţului moştenitor? De ce contribua­bilii n’ar face noi sacrificii ? De ce Ro­mânul prost, prost pentru că plăteşte— cum zicea un confrate acum câţi­ va ani — n’ar mai plăti ? Ce’î trebuie lui bani ? Munca stearpă în folosul Statului şi a stăpânilor săi e numai soarta lui. Fulgerul­ de interne a plecat, de oare ce n’a is- I butit pe lângă administraţiunile miniere, cari refuză să cedeze. Ori ce ştire con­trarie trebue să fie considerată ca pre­matură. BERLIN, 30 Aprilie.­­Ministrul de interne a conferit cu D. de Bismarck în privinţa grevelor. BERLIN, 30 Aprilie. — Geandarmi numeroşi s’au trimes în Westfalia pen­tru a evita intervenirea trupelor. COLONIA, 30 Aprilie. —„Gazeta Co­loniei“ impută ministrului drumurilor de fer, D. Maybach, că a ales un aseme­nea moment pentru a comanda material de drum de fer, reclamând o execuţiune repede a comandei. HAMBURG, 30 Aprilie.—Greva be­rarilor e generală. BERLIN, 30 Aprilie. — Reichstagul a adoptat ultimele articole ale legei a­­supra asigurărilor uuriere. Discuţiunea în a doua citire se va închide. In şedinţa viitoare, ce se va ţine la 16 Mai, a treia citire, care va ţine până la 18 Mai. E probabil că închiderea se­­siunei se va face la această dată. COLONIA, 80 Aprilie. „Gazeta Co­loniei“ zice într’un mod oficios că răs­punderea arestărei lui Wohlgemuth nu cade asupra consiliului federal, ci asu­pra autorităţilor din Argovia cari sunt cunoscute pentru opiniunile lor socialiste. „Gazeta“ adaogă că represaliile anun­ţate vor lovi circulaţiunea călătorilor şi a mărfurilor între Argovia şi Germania. BERLIN, 30 Aprilie.—Se afirmă că guvernul, ca represalii în contra Elveţiei, ar fi hotărât să ia oare­cari măsuri de rigoare pe graniţele cantonului Argovia. BERLIN, 30 Aprilie.— Ministrul de Stat şi de interne, D. Herrfurth, s-a în­tors din Westfalia unde se dusese să-şi dea seamă de progresele grevei. El crede că e cu putinţă să se pună o stavilă a­­cestei mişcări, şi cere să se facă tenta­tive pentru a constitui o comisiune mixtă compusă din patroni şi urrieni, cu mi­siunea de a căta mijloacele de a ajunge la o înţelegere. (Havas). Evenimentele din Germania GELSENKIRCHEN, 30 Aprilie.­­ Situaţia nu s’a schimbat. Câte­va n­oi încetări de lucru s’au produs. Ministrul -------------------------BUMM----------------- --------­ Dn incitat diplomatic ia Grecia Un incident s’a întâmplat la Syra în­tre ministrul marinei şi comandantul rus Donskoi. Acest incident e obiectul unor comentarii vii în cercurile diplomatice și al unor polemice în ziare. Iată cum s’au­ petrecut lucrurile. Comandantul nu s’a conformat obi­ceiurilor stabilite, ne­visitând pe minis­trul marinei. Ministrul Rusiei, D. de Bu­tzow pre­­sintând pe comandantul în timpul prân­zului regal pe yachtul „Amphitrite“ , ministrul marinei refusă a strânge mâna comandantului, care ar fi pronunţat în faţa mai multor invitaţi cuvinte necu­viincioase la adresa D-lui Theotoki. D. de Bu­tzow a făcut,atunci, zice-se, representaţiuni regelui; dar presa gre­cească aprobă atitudinea D-lui Theotoki ca conformă demnităţii naţionale. Canalul de Panama Ziarul „Paris“ anunţă că guvernul va examina Marţea viitoare proiectul elaborat de Banca de Scont, care tinde a procura D-nui Brunet, lichidator al societăţei Panamei, resursele necesare pentru întreţinerea lucrărilor în timpul ce exige studiile ,care au­ de obiect con­stituirea unei n­oi societăţi. Acest proiect ar consista într’o emi­siune de 1,500,000 bonuri a 25 fr. cu loturi, rambursabile 100 franci, după 75 de ani. Emisiunea ar procura 37 mi­lioane şi jumătate, din cari 16 milioane ar fi împrumutate companiei Panamei. Expoziţia de la Paris / Un banchet de 650 tacâmuri a avut loc în timpul serei la Hotel de Ville; el fusese organizat de către consiliul municipal în onoarea D-lui Carnot. D. Carnot mulţumind preşedintelui Consiliului municipal pentru cuvintele sale de bună-venire, a zis: Vă mulţu­mesc că­­mi-aţi dat ocazia să salut cu D-voastre pe toţi oaspeţii noştri, fran­cezi şi streini, şi de a face omagiu tu­­turor acelora cari au contribuit la splen­doarea expoziţiei. Printre aceşti cola­boratori, se află şi oraşul Paris care a luat parte cu îndestulare la sforţările încoronate de un succes fără precedent. Această admirabilă cetate de care avem dreptul să fim mândri, acest stup al lucrului, care nu se lasă a fi pornit de nişte agitaţiuni sterile nici să se în­toarcă de la pacinica sa la soare, a­­ceastă populaţie a Parisului poate re­vendica o bună parte a recunoştinţei noastre. Sarcina sa nu e încă sfîrşită, dar acea care rămâne de îndeplinit,­­ va fi uşoară, căci respunde genului ce­­tăţei primitoare şi ospitalieră. Toate po­poarele vor găsi în Paris această cor­dialitate simpatică ce face din el aşa iute pentru streini o patrie nouă. Oas­peţii noştri nu ne vor părăsi fără a duce cu dânşii adânca convingere că Francia lucrează la menţinerea păcei lumei şi la infrăţirea popoarelor“. D. Carnot ridică în urmă un toast. Printre invitaţi se observa miniştrii României, Greciei şi Serbiei. ADEVÉRÜL Recepţiunea ce a urmat banchetului dat la Hotel de Viile a fost foarte stră­lucită. 10.000 de persoane au luat parte. D. Carnot s’a retras înainte de miezul nopţii. Când ieşi, mulţimea grămădită pe piaţa primăriei ’1 aclamă într’un mod călduros cu strigătele de : „Trăiască Re­publica ! Trăiască Carnot!“ Procesul Boulanger înalta curte de Justiţie. - Depoziţiunea D-lui Granet.-Declaraţiunile D-lui Lockroy înalta curte de justiţie întrunindu-se sub preşedinţa D lui Merlin, şi-a reluat lucrările sale. Acum 4 zile, ea a ascul­tat pe D. Granet. Ştim că D. Granet a fost ministru în acelaş timp cu generalul Boulanger. A­­cesta mai luă parte la noaptea istorică şi jucă un rol important acolo. Comisiunea a cerut D-lui Granet ca să-i facă isto­ricul celor petrecute în acea noapte. D. Granet a spus că acea întrunire a­­vea ca scop unic împedicarea alegerei D-lui Jules Ferry la preşedinţia Repu­blice!, alegere, care după părerea tutu­­lor membrilor întrunirei, era fatală Fran­ciei. întrebat fiind asupra atitudine! gene­ralului Boulanger, D. Granet a declarat că generalul n’a vorbit întru cât îl pri­vea pe dânsul personal, și n’a auzit ca generalul să fi făcut vre-o aluziune la armată. După D. Granet, a venit rândul D-lui Lockroy, ca să fie ascultat. D. Lockroy a fost ministru al comerciului, apoi al instrucţiunei publice. : Iată deposiţiunea D lui Lockroy: Preşedintele : Aţi mâncat la D. La­­guerre şi aţi petrecut acolo în noaptea când a căzut președintele Republicei franceze, D. Gravy ? D. Lockroy. — La ora 1 din noapte m’am întâlnit cu un prieten (m­e întor­ceam de la teatru) care m’a învitat să mă ia la D. Laguerre, unde se aflau mai mulți confrați și colegi ai mei. M’am dus împreună cu­ prietenul meu­. Preșe­dintele.—Ce s’a petrecut acolo ? D. Lockroy. — Domnule Președinte, dacă comisiunea a descoperit că în acea întâlnire, s’a luat în comun acord o me­­sură contrarie legilor, dacă a fost un atentat, ceea­ ce ar implica un început de execuțiune, dar un complot, atuncea sunt culpabil sail prin amestecarea sau tăcerea mea, și vă cer ca să mă a­­restați. Președintele. —Nu’î vorba de asta. D. Lockroy. — Dacă în această întru­nire, totul s’a mărginit la o convorbire, la un schimb de impresiuni, la o emi­tere de păreri, eu­ un cuvânt toți se fac oameni politici în asemenea întruniri, atuncea eu spunându-vă D-voastră: cu­tare a vorbit aşa, şi cutare a vorbit altmintrelea, eu a’şi lipsi datoriei mele de om cinstit. Preşedintele.­­ Comisiunea nu vă cere să faceți asemenea lucru. D. Lockroy. —Atuncea nu înțeleg ce voiți să mă întrebați. Totuși vă pot spune, într’un mod general, că s’a vor­bit de imposibilitatea formărei unui ca­binet, de venirea posibilă a D-lui Ferry, la presidenţie, de D-na Limouzin şi chiar de turnul Eifel. Preşedintele.—Am voi să ştim dacă generalul Boulanger a pronunţat cuvin­tele acelea relative la armată? D. Lockroy. Eu n’am auzit nimic. Preşedintele. Nu mai aveţi nicica de spus asupra nopţii istorice ? D. Lockroy. Domnule preşedinte, nu cunosc de cât o singură noapte istorică, acea în care Ludovic XVIII s’a grăbit a părăsi Tuileriele după reîntoarcerea lui Bonaparte. Istoria i-a dat acest nume. Cât priveşte cea­l’altă, acea care am petrecut-o la D. Laguerre, n’am auzit vorbindu-se de cât după an, când eram ministru al instrucţiune! publice. Am crezut, că se serveau de ea, ca mijloc de polemică, ca să combată pe miniştrii radicali. D. Lockroy insistă ca să fie arestat dacă complat a fost s’au dacă s’a luat o rezoluţiune comună. Preşedintele refuză această părere, şi şedinţa e ridicată: putere­a cabinetului Catargiu oare­­carî informaţiuni, cari venind din­­tr’o sorginte cu totul particulară, trebue să fie considerate după foaia oficioasă, ca cu desăvîrşire auten­tice. După aceste informaţiuni, nu­mai în politica externă trebue să se caute motivele cari au deter­minat venirea la putere a cabine­tului Catargiu. Cu toate aserţiu­nile oficioase, nu motive de poli­tică internă au exercitat influenţa lor asupra acestei schimbări. Atitudinea hotărîtă a D-lui Carp în privinţa iconarilor ruşi produ­sese o prea rea umoare la Pe­tersburg. Reclamaţiunile Rusiei in această privinţă rămasera fără nici un resultat! In această stare de lucruri, când D. Carp demisionă, nu putea să i se dea o probă par­ticulară de încrederea ce va avea Intr’ensul acordându’i mandatul de disolvarea Camerilor. D. Catargiu fu chemat la putere iar D. Hitrovo renunţă a face re­­clamaţiuni ulterioare. D. Hitrovo a manifestat ura sa personală către D. Carp, neîna­­poindu’i visita la plecarea sa la Pe­tersburg. Dar orî­care ar fi consi­deraţiile cerute faţă de Rusia cari au determinat compunerea actuală a cabinetului, totuşi nu va fi schim­bare radicală în politica din afară într’un sens rus. Ministerul instrucţiune! publice a decis înfiinţarea unui gimnaziu în oraşul Tulcea. D. G. Mârzescu, onor, senator al colegiului II de Iaşi, a avut Sâmbătă o întrevedere cu D. Lascar Catar­giu la ministerul de interne. D. Mârzescu a fost consultat asupra situaţiunei Iaşilor şi mijloacelor de îmbunătăţire a administraţiei ace­lui oraş. Informaţium Epoca, purtând data de Vineri, a avut în capul primului său Bucu­reşti câte­va cuvinte scrise în limba engleză, cuvinte cari serveau de moto articolului de fond întitulat Vernescu. Numeroşii lectori ai acestei foi nefiind ţinuţi a cunoaşte frumoasa limbă a lui Shakspeare şi a lui Byron, şi Domnul Vernescu, către care se adresează articolul în Ges­tiune, necunoscând-o de­sigur nici el, ar fi bine ca principalul redac­tor al ziarului din Piaţa Episco­piei să bine­voiască a traduce a­­cele rânduri în româneşte. Fester Loyd publică asupra o­­riginei şi peripeţiilor venirei la ­ff I­­înregistrăm cu mare mulţumire disposiţiunea luată de D. Proto­­popescu Padié reducând remiza perceptorilor de la 4 la 3% cât primea până acuma. Cu această reducere Primăria Capitalei câştiga mai mult de 14.000 lei fără ca să jignească de­cât pa­tru persoane, adică pe cei patru perceptori, care şi eu se mulţumesc cu această reducere. Dacă toate sporurile de venituri ar fi că acesta, n’am avea de­cât să ne felicităm. Nădăjduim însă că această ocaziune, ne-o rezervă D. Primar peste puţin timp. D. Colonel Murgescu, coman­dantul flotilei, care se află de alaltăeri în capitală, în interes de serviciu, a plecat la Galați. —•li — Prin cercurile militare domneşte o oare­care nemulţumire, provo­cată de avansarea D-lui colonel Lahovary la gradul de general. Nimeni nu-i contestă capacita­tea D-lui colonel Lahovary. A­­ceasta e vădită, şi nu de aici dar ar putea porni nemulţumirea. Această nemulţumire trebue cău­tată în faptul că sunt coloneii vechi în armată, militari distinşi şi aceia, care se văd lăsaţi, cu toate drepturile lor, pe al doilea plan, prin această avansare. D. general Eraclie Arion, in­spectorul general al artileriei, va inspecta mâine la orele 10 dimi­neaţă, trupele de artilerie din Ca­pitală. Nu suntem contra funcţionari­, lor severi cu subalternii lor, sun­tem însă cu desăvârşire contra a­­celora cari fac exces de zel şi îi şicanează. Există un regulament la căile ferate care permite liberul parcurs pe căile ferate funcţionarilor. D. Mănescu, şef de serviciu, se crede însă în drept a interpreta acel re­gulament ast­fel că devine o şi­cană. D-sa aduce, când trebue să elibereze un asemenea bilet, ba pretextul că nu sunt sărbători consecutive şi nu liberează bilete pe distanţe mai mari, ba nu dă de loc acelora cari dintr’o cauză sau alta n’au usat de loc de un bilet odată luat. Dacă această măsură ar fi ge­nerală n’ar fi nimica, dar specială pentru secţia ce are de şef pe D. Mănescu, ea ia aparenţele unei şi­cane şi produce nemulţumiri. —MBB4— D. Locot.­Colonel Negel, va fi numit pe ziua de 10 Mai, coman­dant al şcoalei de cavalerie din Capitală. Pentru concursul ce se ţine azi la ministerul afacerilor străine, pen­tru ocuparea unui loc de ataşat de legaţiune, s-a mai înscris ieri un nou candidat. Aflăm că recursul înaintea înal­tei curţi de casaţie a D-lor colo­nel Polizu şi căpitan Tulea a fost respins de către D. comisar regal locat,­colonel Rădulescu. D. căpitan Tulea a şi cerut o audienţă la ministrul de justiţie pentru a -i expune cazul şi mo­dul de procedare nelegal al comi­sarului regal. Societatea ştiinţifică literară Ti­nerimea Română aduce la cunoş­tinţa institutorilor şi institutoare­lor din Capitală, care nu vor fi primit adresa societăţei din 25 A­­prilie a. c., precum şi tuturor per­soanelor care se interesează de mersul ei, că concursurile sale a­­nuale au început ieri Duminică, ora 8 a. m., în localul şcoalei comu­nale primare din strada Clemen­ţei, şi că se vor continua în zi­lele de 7 şi 14 Mai­. Procesul fostului maior Fanuţa 14—1£5 Martie 1888 După îndeplinirea formalităţilor se as­cultă inculpatul Fânuţă care răspunde la interogatoriu, declarând că n’a ares­tat pe D. Blaremberg, ci că a fost nu­mai o stratagmă să potolească pe D. Blaremberg care voia să conducă lumea la palat. Susţine că D-sa a fost bătut şi maltratat. „D. Horuzi­­nul dedese or­­­dinul să întrebuinţez patul­­de puşcă „şi sabia pentru potolirea publicului“. Se ascultă martorii. D. N. Blaremberg ca martor al a­­cuzării face istoricul evenimentelor de la 14 Martie şi acţiunea ilegală a Ma­jorului Fănuţă în genere faţă de .­publi­cul ce venise la întrunirea­­de la Orfeu, şi în special faţă de D-sa. D. Procuror Paraschivescu nu ştie nimic relativ de arestarea D-luî Bla­remberg, cu toate că era lângă cordo­nul jandarmilor. D. Dem. Moruzi, zice că i s’a rapor­tat că D. Blaramberg era instigatorul şi că majorul Fănuţă ’l-a arestat sau mai bine zis paralizat de lume ca să nu mai poată influenţa. Adaugă că ordonase Majorului Fă­nuţă să apere postul chiar cu armele. D. Gr. Păucescu. Face istoricul e­­venimentelor de la 14 Martie confirmând cele zise de D. Blaramberg. D. Locot. Socec, când D. Blaram­berg a fost arestat, l-a rugat a părăsi locul și la dat în mâinile unor prietini care să’l conducă de acolo. (Desbaterile urmează). Ştiri Telegrafice Grevele din Germania BERLIN, 29 Aprilie.— Ministrul de interne, D. Herrfurth, a sosit la Dort­mund ; el a întrunit în consiliu autori­tăţile din localitate. Ministrul nu e de loc dispus a lua măsuri extreme; el va lucra pentru a înlesni împăcarea, dar va reprima într’un mod energic toate tentativele de desordine. BERLIN, 29 Aprilie. — O ciocnire a trupei cu greviştii a avut loc la Karl. Sunt mulţi morţi şi răniţi. In întrunirea lor generală, greviştii au decis să menţină reducerea lucrului la opt ore; cu această condiţie, ei ar ceda eventualminte asupra altor punte. HAMBURG, 29 Aprilie.—Toate be­răriile din Altona şi din împrejur au încetat de a lucra. Lucrători! reclamă un salariu mini­mum de 24 mărci. BERLIN, 29 Aprilie.—Sesiunea Reich­stagului va fi scurtată. închiderea va fi pronunţată îndată după discuţiunea le­gii asupra asigurărilor uvriere. PARIS, 29 Aprilie. — După Soleil, D-nii Thevenet şi Merlin, ar înclina să trimeată pe Generalul Boulanger în faţa tribunalului corecţional, sub învinovăţi­rea de corupţiune. PARIS, 29 Aprilie. — Fresse desminte ştirea că Generalul Boulanger ar fi in­­dispus. PARIS, 29 Aprilie. —O grevă de țe­sători a izbucnit la Thizy, aproape de Lyon. Numărul greviștilor se urcă la 10,000. Nici o dezordine nu se semna­lează, dar e temere ca greva să nu se întinză până la Lyon.

Next