Adevěrul, mai 1889 (Anul 1, nr. 212-236)
1889-05-01 / nr. 212
2 Deschideţi-ve pungile! Cunoşteam pe M. S. Regele ca om foarte darnic. Ştiam că are obiceiul a oferi material lemnos (pari şi nuiele) pentru îngrădirea cutărei sau cutărei biserici de pe domeniele coroanei—bineînţeles din pădurile aceloraşi domenii — vr’un patraltir sail evanghelie din nou legată pentru slujba bisericească, sau vr’un glob pentru cutare şcoală de pe noile posesiuni regale. Mai mult de cât atâta, ştiam că are obiceiul a oferi, din când în când, câteva mii de franci pentru săraci, din fondul milelor prevăzut în budgetul Statului sau din sumele votate de vr’un consiliu comunal, pentru primirea prea iubitului suveran şi rămase în parte necheltuite. Ultimul act de dărnicie a Regelui nostru însă a întrecut pe toateNu erau în de ajuns parii, nuielile, patrahiele şi evangheliele din nou legate, nu erau în de ajuns globurile şi miile de franci oferite şcoalelor şisăracilor pentru o inimă înzestrată cu sentimente aşa de nobile, pentru un suflet de creştin atât de darnic, şi M. S. a hărăzit ţerei, cu multă bună-voinţă, pe propriul şi prea iubitul meu nepot, locotenentul prusac Ferdinand de Hohenzollern, căruia poliţia şi haimanalele Bucureştilori-au făcut săptămâna trecută o primire din cele mai strălucite şi mai entusiaste. Ţara — baertare — dinastica Epocă, recunoscătoare, a hărăzit noului venit o întreagă săptămână, botezând’o cu numele de săptămâna prinţului moştenitor. Dar, să ne întoarcem la oile noastre —cum zice un vechiu adagiu francez. Se ştie că în orice lucru, în orice întreprindere, greul e primul pas. O dată acesta făcut, lucrurile merg ca pe rotile, omul nu se mai opreşte în calea ce a apucat şi merge înainte, tot înainte, vecinie înainte, dacă vr’o împrejurare neprevăzută nu vine să i se puie de-a curmezişul drumului şi să’l facă a se opri pe loc. Aşa şi M. S. Regele. O dată ce a dăruit ţerei un nepot, vrea “sâ’i dăruiască un nepot bogat, înconjurat de tot fastul şi confortul în care trebue să plutească un personaj de atâta ,importanţă cu moştenitorul unui tron regal. In avântul generosităţeî Sale, M. S., cunoscând că prinţul Ferdinand nu poate trăi numai din leafa de locotenent şi din diurna de senator, a hotărît să-i hărăzească, din veniturile domenielor coroanei o listă civilă de 600.000 lei pe an. Şi are dreptate M. S. să facă aceasta. Dacă Cuza-Vodă care era Domn pământean se bucura de o listă civilă de oo,ooo galbeni, apoi un prinţişor străin să nu aibă de buzunar măcar zece mii de galbeni mai mult? Dar, aici prevedem că se va ridica dificultatea de care vorbeam mai sus, în calea avântului dărniciei M. S. Camerile, înduioşate până la lacrimi de mărinimia regală şi ştiind că şi M. S. are nevoie de bani albi pentru zile negre, îl va sili —desigur nu după îndemnul M. S. —a mai strânge băerile pungeî şi vor face pe M. S. a’şi păstra neatinse veniturile domenielor coroanei, înscriind în budgetul Statului cei 600.000 lei pentru prea iubitul nostru Rege în viitor. Şi, cunoscând pe de o parte că pofta vine mâncând, iar pe de altă parte pentru a dovedi lumei că ţara nu este mai puţin mărinimoasă decât Regele ei, Camerile de sigur vor mai vota oare cari credite—niște bagatele de câteva sute de mii de franci—pentru instalarea moștenitorului într’un mod confortabil și demn de un atare înalt personaj, căci, în caşul contrar, ce ar zice Europa ? Ce ar zice puterile ? N’am rămânea oare de rîsul lumei ? După lista civilă şi cheltuelile de instalare, ’ Camerile, în avântul celui mai fierbinte entusiasm, de sigur vor mai găsi bun şi în folosul ţărei a pocloni moştenitorului—ca apanagiu—vr’o şapte opt moşii din cele mai mari şi mai frumoase. Şi adicătelea de ce n’ar face-o? Nu’i mai bine să se dea moşiele Statului moştenitorului tronului de cât ţăranilor cari mor de foame? Dacă aceştia s’ar mai obrăznici să ceară pământ şi să se revolte, în caşul când nu li s’ar da, oare arsenalile armatei nu sunt pline de cartuşe cu cari să se astupe gura celor prea lungi la limbă ? Apanagele regale ne-au adus monopolul chibriturilor şi al cărţilor de joc şi încă câteva dări neînsemnate, abia simţite pentru imensa masă a contribuabililor. De ce nu ne-am bucura oare de vr’un nou monopol şi de pe urma prinţului moştenitor? De ce contribuabilii n’ar face noi sacrificii ? De ce Românul prost, prost pentru că plăteşte— cum zicea un confrate acum câţi va ani — n’ar mai plăti ? Ce’î trebuie lui bani ? Munca stearpă în folosul Statului şi a stăpânilor săi e numai soarta lui. Fulgerul de interne a plecat, de oare ce n’a is- I butit pe lângă administraţiunile miniere, cari refuză să cedeze. Ori ce ştire contrarie trebue să fie considerată ca prematură. BERLIN, 30 Aprilie.Ministrul de interne a conferit cu D. de Bismarck în privinţa grevelor. BERLIN, 30 Aprilie. — Geandarmi numeroşi s’au trimes în Westfalia pentru a evita intervenirea trupelor. COLONIA, 30 Aprilie. —„Gazeta Coloniei“ impută ministrului drumurilor de fer, D. Maybach, că a ales un asemenea moment pentru a comanda material de drum de fer, reclamând o execuţiune repede a comandei. HAMBURG, 30 Aprilie.—Greva berarilor e generală. BERLIN, 30 Aprilie. — Reichstagul a adoptat ultimele articole ale legei asupra asigurărilor uuriere. Discuţiunea în a doua citire se va închide. In şedinţa viitoare, ce se va ţine la 16 Mai, a treia citire, care va ţine până la 18 Mai. E probabil că închiderea sesiunei se va face la această dată. COLONIA, 80 Aprilie. „Gazeta Coloniei“ zice într’un mod oficios că răspunderea arestărei lui Wohlgemuth nu cade asupra consiliului federal, ci asupra autorităţilor din Argovia cari sunt cunoscute pentru opiniunile lor socialiste. „Gazeta“ adaogă că represaliile anunţate vor lovi circulaţiunea călătorilor şi a mărfurilor între Argovia şi Germania. BERLIN, 30 Aprilie.—Se afirmă că guvernul, ca represalii în contra Elveţiei, ar fi hotărât să ia oarecari măsuri de rigoare pe graniţele cantonului Argovia. BERLIN, 30 Aprilie.— Ministrul de Stat şi de interne, D. Herrfurth, s-a întors din Westfalia unde se dusese să-şi dea seamă de progresele grevei. El crede că e cu putinţă să se pună o stavilă acestei mişcări, şi cere să se facă tentative pentru a constitui o comisiune mixtă compusă din patroni şi urrieni, cu misiunea de a căta mijloacele de a ajunge la o înţelegere. (Havas). Evenimentele din Germania GELSENKIRCHEN, 30 Aprilie. Situaţia nu s’a schimbat. Câteva noi încetări de lucru s’au produs. Ministrul -------------------------BUMM----------------- -------- Dn incitat diplomatic ia Grecia Un incident s’a întâmplat la Syra între ministrul marinei şi comandantul rus Donskoi. Acest incident e obiectul unor comentarii vii în cercurile diplomatice și al unor polemice în ziare. Iată cum s’au petrecut lucrurile. Comandantul nu s’a conformat obiceiurilor stabilite, nevisitând pe ministrul marinei. Ministrul Rusiei, D. de Butzow presintând pe comandantul în timpul prânzului regal pe yachtul „Amphitrite“ , ministrul marinei refusă a strânge mâna comandantului, care ar fi pronunţat în faţa mai multor invitaţi cuvinte necuviincioase la adresa D-lui Theotoki. D. de Butzow a făcut,atunci, zice-se, representaţiuni regelui; dar presa grecească aprobă atitudinea D-lui Theotoki ca conformă demnităţii naţionale. Canalul de Panama Ziarul „Paris“ anunţă că guvernul va examina Marţea viitoare proiectul elaborat de Banca de Scont, care tinde a procura D-nui Brunet, lichidator al societăţei Panamei, resursele necesare pentru întreţinerea lucrărilor în timpul ce exige studiile ,care au de obiect constituirea unei noi societăţi. Acest proiect ar consista într’o emisiune de 1,500,000 bonuri a 25 fr. cu loturi, rambursabile 100 franci, după 75 de ani. Emisiunea ar procura 37 milioane şi jumătate, din cari 16 milioane ar fi împrumutate companiei Panamei. Expoziţia de la Paris / Un banchet de 650 tacâmuri a avut loc în timpul serei la Hotel de Ville; el fusese organizat de către consiliul municipal în onoarea D-lui Carnot. D. Carnot mulţumind preşedintelui Consiliului municipal pentru cuvintele sale de bună-venire, a zis: Vă mulţumesc cămi-aţi dat ocazia să salut cu D-voastre pe toţi oaspeţii noştri, francezi şi streini, şi de a face omagiu tuturor acelora cari au contribuit la splendoarea expoziţiei. Printre aceşti colaboratori, se află şi oraşul Paris care a luat parte cu îndestulare la sforţările încoronate de un succes fără precedent. Această admirabilă cetate de care avem dreptul să fim mândri, acest stup al lucrului, care nu se lasă a fi pornit de nişte agitaţiuni sterile nici să se întoarcă de la pacinica sa la soare, această populaţie a Parisului poate revendica o bună parte a recunoştinţei noastre. Sarcina sa nu e încă sfîrşită, dar acea care rămâne de îndeplinit, va fi uşoară, căci respunde genului cetăţei primitoare şi ospitalieră. Toate popoarele vor găsi în Paris această cordialitate simpatică ce face din el aşa iute pentru streini o patrie nouă. Oaspeţii noştri nu ne vor părăsi fără a duce cu dânşii adânca convingere că Francia lucrează la menţinerea păcei lumei şi la infrăţirea popoarelor“. D. Carnot ridică în urmă un toast. Printre invitaţi se observa miniştrii României, Greciei şi Serbiei. ADEVÉRÜL Recepţiunea ce a urmat banchetului dat la Hotel de Viile a fost foarte strălucită. 10.000 de persoane au luat parte. D. Carnot s’a retras înainte de miezul nopţii. Când ieşi, mulţimea grămădită pe piaţa primăriei ’1 aclamă într’un mod călduros cu strigătele de : „Trăiască Republica ! Trăiască Carnot!“ Procesul Boulanger înalta curte de Justiţie. - Depoziţiunea D-lui Granet.-Declaraţiunile D-lui Lockroy înalta curte de justiţie întrunindu-se sub preşedinţa D lui Merlin, şi-a reluat lucrările sale. Acum 4 zile, ea a ascultat pe D. Granet. Ştim că D. Granet a fost ministru în acelaş timp cu generalul Boulanger. Acesta mai luă parte la noaptea istorică şi jucă un rol important acolo. Comisiunea a cerut D-lui Granet ca să-i facă istoricul celor petrecute în acea noapte. D. Granet a spus că acea întrunire avea ca scop unic împedicarea alegerei D-lui Jules Ferry la preşedinţia Republice!, alegere, care după părerea tutulor membrilor întrunirei, era fatală Franciei. întrebat fiind asupra atitudine! generalului Boulanger, D. Granet a declarat că generalul n’a vorbit întru cât îl privea pe dânsul personal, și n’a auzit ca generalul să fi făcut vre-o aluziune la armată. După D. Granet, a venit rândul D-lui Lockroy, ca să fie ascultat. D. Lockroy a fost ministru al comerciului, apoi al instrucţiunei publice. : Iată deposiţiunea D lui Lockroy: Preşedintele : Aţi mâncat la D. Laguerre şi aţi petrecut acolo în noaptea când a căzut președintele Republicei franceze, D. Gravy ? D. Lockroy. — La ora 1 din noapte m’am întâlnit cu un prieten (me întorceam de la teatru) care m’a învitat să mă ia la D. Laguerre, unde se aflau mai mulți confrați și colegi ai mei. M’am dus împreună cu prietenul meu. Președintele.—Ce s’a petrecut acolo ? D. Lockroy. — Domnule Președinte, dacă comisiunea a descoperit că în acea întâlnire, s’a luat în comun acord o mesură contrarie legilor, dacă a fost un atentat, ceea ce ar implica un început de execuțiune, dar un complot, atuncea sunt culpabil sail prin amestecarea sau tăcerea mea, și vă cer ca să mă arestați. Președintele. —Nu’î vorba de asta. D. Lockroy. — Dacă în această întrunire, totul s’a mărginit la o convorbire, la un schimb de impresiuni, la o emitere de păreri, eu un cuvânt toți se fac oameni politici în asemenea întruniri, atuncea eu spunându-vă D-voastră: cutare a vorbit aşa, şi cutare a vorbit altmintrelea, eu a’şi lipsi datoriei mele de om cinstit. Preşedintele. Comisiunea nu vă cere să faceți asemenea lucru. D. Lockroy. —Atuncea nu înțeleg ce voiți să mă întrebați. Totuși vă pot spune, într’un mod general, că s’a vorbit de imposibilitatea formărei unui cabinet, de venirea posibilă a D-lui Ferry, la presidenţie, de D-na Limouzin şi chiar de turnul Eifel. Preşedintele.—Am voi să ştim dacă generalul Boulanger a pronunţat cuvintele acelea relative la armată? D. Lockroy. Eu n’am auzit nimic. Preşedintele. Nu mai aveţi nicica de spus asupra nopţii istorice ? D. Lockroy. Domnule preşedinte, nu cunosc de cât o singură noapte istorică, acea în care Ludovic XVIII s’a grăbit a părăsi Tuileriele după reîntoarcerea lui Bonaparte. Istoria i-a dat acest nume. Cât priveşte ceal’altă, acea care am petrecut-o la D. Laguerre, n’am auzit vorbindu-se de cât după an, când eram ministru al instrucţiune! publice. Am crezut, că se serveau de ea, ca mijloc de polemică, ca să combată pe miniştrii radicali. D. Lockroy insistă ca să fie arestat dacă complat a fost s’au dacă s’a luat o rezoluţiune comună. Preşedintele refuză această părere, şi şedinţa e ridicată: puterea cabinetului Catargiu oarecarî informaţiuni, cari venind dintr’o sorginte cu totul particulară, trebue să fie considerate după foaia oficioasă, ca cu desăvîrşire autentice. După aceste informaţiuni, numai în politica externă trebue să se caute motivele cari au determinat venirea la putere a cabinetului Catargiu. Cu toate aserţiunile oficioase, nu motive de politică internă au exercitat influenţa lor asupra acestei schimbări. Atitudinea hotărîtă a D-lui Carp în privinţa iconarilor ruşi produsese o prea rea umoare la Petersburg. Reclamaţiunile Rusiei in această privinţă rămasera fără nici un resultat! In această stare de lucruri, când D. Carp demisionă, nu putea să i se dea o probă particulară de încrederea ce va avea Intr’ensul acordându’i mandatul de disolvarea Camerilor. D. Catargiu fu chemat la putere iar D. Hitrovo renunţă a face reclamaţiuni ulterioare. D. Hitrovo a manifestat ura sa personală către D. Carp, neînapoindu’i visita la plecarea sa la Petersburg. Dar orîcare ar fi consideraţiile cerute faţă de Rusia cari au determinat compunerea actuală a cabinetului, totuşi nu va fi schimbare radicală în politica din afară într’un sens rus. Ministerul instrucţiune! publice a decis înfiinţarea unui gimnaziu în oraşul Tulcea. D. G. Mârzescu, onor, senator al colegiului II de Iaşi, a avut Sâmbătă o întrevedere cu D. Lascar Catargiu la ministerul de interne. D. Mârzescu a fost consultat asupra situaţiunei Iaşilor şi mijloacelor de îmbunătăţire a administraţiei acelui oraş. Informaţium Epoca, purtând data de Vineri, a avut în capul primului său Bucureşti câteva cuvinte scrise în limba engleză, cuvinte cari serveau de moto articolului de fond întitulat Vernescu. Numeroşii lectori ai acestei foi nefiind ţinuţi a cunoaşte frumoasa limbă a lui Shakspeare şi a lui Byron, şi Domnul Vernescu, către care se adresează articolul în Gestiune, necunoscând-o desigur nici el, ar fi bine ca principalul redactor al ziarului din Piaţa Episcopiei să binevoiască a traduce acele rânduri în româneşte. Fester Loyd publică asupra originei şi peripeţiilor venirei la ff Iînregistrăm cu mare mulţumire disposiţiunea luată de D. Protopopescu Padié reducând remiza perceptorilor de la 4 la 3% cât primea până acuma. Cu această reducere Primăria Capitalei câştiga mai mult de 14.000 lei fără ca să jignească decât patru persoane, adică pe cei patru perceptori, care şi eu se mulţumesc cu această reducere. Dacă toate sporurile de venituri ar fi că acesta, n’am avea decât să ne felicităm. Nădăjduim însă că această ocaziune, ne-o rezervă D. Primar peste puţin timp. D. Colonel Murgescu, comandantul flotilei, care se află de alaltăeri în capitală, în interes de serviciu, a plecat la Galați. —•li — Prin cercurile militare domneşte o oarecare nemulţumire, provocată de avansarea D-lui colonel Lahovary la gradul de general. Nimeni nu-i contestă capacitatea D-lui colonel Lahovary. Aceasta e vădită, şi nu de aici dar ar putea porni nemulţumirea. Această nemulţumire trebue căutată în faptul că sunt coloneii vechi în armată, militari distinşi şi aceia, care se văd lăsaţi, cu toate drepturile lor, pe al doilea plan, prin această avansare. D. general Eraclie Arion, inspectorul general al artileriei, va inspecta mâine la orele 10 dimineaţă, trupele de artilerie din Capitală. Nu suntem contra funcţionari, lor severi cu subalternii lor, suntem însă cu desăvârşire contra acelora cari fac exces de zel şi îi şicanează. Există un regulament la căile ferate care permite liberul parcurs pe căile ferate funcţionarilor. D. Mănescu, şef de serviciu, se crede însă în drept a interpreta acel regulament astfel că devine o şicană. D-sa aduce, când trebue să elibereze un asemenea bilet, ba pretextul că nu sunt sărbători consecutive şi nu liberează bilete pe distanţe mai mari, ba nu dă de loc acelora cari dintr’o cauză sau alta n’au usat de loc de un bilet odată luat. Dacă această măsură ar fi generală n’ar fi nimica, dar specială pentru secţia ce are de şef pe D. Mănescu, ea ia aparenţele unei şicane şi produce nemulţumiri. —MBB4— D. Locot.Colonel Negel, va fi numit pe ziua de 10 Mai, comandant al şcoalei de cavalerie din Capitală. Pentru concursul ce se ţine azi la ministerul afacerilor străine, pentru ocuparea unui loc de ataşat de legaţiune, s-a mai înscris ieri un nou candidat. Aflăm că recursul înaintea înaltei curţi de casaţie a D-lor colonel Polizu şi căpitan Tulea a fost respins de către D. comisar regal locat,colonel Rădulescu. D. căpitan Tulea a şi cerut o audienţă la ministrul de justiţie pentru a -i expune cazul şi modul de procedare nelegal al comisarului regal. Societatea ştiinţifică literară Tinerimea Română aduce la cunoştinţa institutorilor şi institutoarelor din Capitală, care nu vor fi primit adresa societăţei din 25 Aprilie a. c., precum şi tuturor persoanelor care se interesează de mersul ei, că concursurile sale anuale au început ieri Duminică, ora 8 a. m., în localul şcoalei comunale primare din strada Clemenţei, şi că se vor continua în zilele de 7 şi 14 Mai. Procesul fostului maior Fanuţa 14—1£5 Martie 1888 După îndeplinirea formalităţilor se ascultă inculpatul Fânuţă care răspunde la interogatoriu, declarând că n’a arestat pe D. Blaremberg, ci că a fost numai o stratagmă să potolească pe D. Blaremberg care voia să conducă lumea la palat. Susţine că D-sa a fost bătut şi maltratat. „D. Horuzinul dedese ordinul să întrebuinţez patulde puşcă „şi sabia pentru potolirea publicului“. Se ascultă martorii. D. N. Blaremberg ca martor al acuzării face istoricul evenimentelor de la 14 Martie şi acţiunea ilegală a Majorului Fănuţă în genere faţă de .publicul ce venise la întrunireade la Orfeu, şi în special faţă de D-sa. D. Procuror Paraschivescu nu ştie nimic relativ de arestarea D-luî Blaremberg, cu toate că era lângă cordonul jandarmilor. D. Dem. Moruzi, zice că i s’a raportat că D. Blaramberg era instigatorul şi că majorul Fănuţă ’l-a arestat sau mai bine zis paralizat de lume ca să nu mai poată influenţa. Adaugă că ordonase Majorului Fănuţă să apere postul chiar cu armele. D. Gr. Păucescu. Face istoricul evenimentelor de la 14 Martie confirmând cele zise de D. Blaramberg. D. Locot. Socec, când D. Blaramberg a fost arestat, l-a rugat a părăsi locul și la dat în mâinile unor prietini care să’l conducă de acolo. (Desbaterile urmează). Ştiri Telegrafice Grevele din Germania BERLIN, 29 Aprilie.— Ministrul de interne, D. Herrfurth, a sosit la Dortmund ; el a întrunit în consiliu autorităţile din localitate. Ministrul nu e de loc dispus a lua măsuri extreme; el va lucra pentru a înlesni împăcarea, dar va reprima într’un mod energic toate tentativele de desordine. BERLIN, 29 Aprilie. — O ciocnire a trupei cu greviştii a avut loc la Karl. Sunt mulţi morţi şi răniţi. In întrunirea lor generală, greviştii au decis să menţină reducerea lucrului la opt ore; cu această condiţie, ei ar ceda eventualminte asupra altor punte. HAMBURG, 29 Aprilie.—Toate berăriile din Altona şi din împrejur au încetat de a lucra. Lucrători! reclamă un salariu minimum de 24 mărci. BERLIN, 29 Aprilie.—Sesiunea Reichstagului va fi scurtată. închiderea va fi pronunţată îndată după discuţiunea legii asupra asigurărilor uvriere. PARIS, 29 Aprilie. — După Soleil, D-nii Thevenet şi Merlin, ar înclina să trimeată pe Generalul Boulanger în faţa tribunalului corecţional, sub învinovăţirea de corupţiune. PARIS, 29 Aprilie. — Fresse desminte ştirea că Generalul Boulanger ar fi indispus. PARIS, 29 Aprilie. —O grevă de țesători a izbucnit la Thizy, aproape de Lyon. Numărul greviștilor se urcă la 10,000. Nici o dezordine nu se semnalează, dar e temere ca greva să nu se întinză până la Lyon.