Adevěrul, decembrie 1889 (Anul 2, nr. 386-409)

1889-12-01 / nr. 386

De pretutindeni — Convenţiunea monetară intre Franţa şi Italia a fost prorogată încă un an. — Mai în toate oraşele manufacturiere din Anglia se organizează pe faţă greve. — In Italia s°, semnalează în difrite puncte manifestaţiuni republicane; la Genova a fost una mai importanta. — Intre Spania şi Portugalia se observă o mişcare continuă între comitetele republicane din ambele fort. In capul programului de acţiune comun se găseşte idei a Unirii Iberice. In această idee stă pericolul, şi astfel se explică veleităţile de reacţiune monarchistă. După urma Nemţilor Funcţionarii români ai Companiei Lemberg-Cernăuţi-Iaşi, râmaşi pe drumuri în urma convenţiunei încheiată la începutul anului curent între companie şi guvernul român, la 26 Noembre au înaintat o petiţiune Camerei prin care se plâng că ei, în număr mai bine de 150, au fost îndepărtat din serviciu şi prin această măsura nedreaptă, sunt loviţi în drepturile câştigate de cei mai mulţi prin un îndelungat serviciu ce l-au făcut companiei şi toţi reduşi la cea mai mare mizerie ce se resfrînge asupra familiilor lor. Motivul invocat de direcţiunea generală pentru a îndepărta pe aceşti 150 de nenorociţi, este că nu au demisionat din serviciul Companie). Dar germanii oameni nu pot fi de loc învinovăţiţi pentru aceasta, fiindcă ştiaui foarte bine că demisionând, Compania nu era să’i ia, pe ei românii, şi să’i ducă peste frontieră spre a le da servicii Ceia ce ’i-au îndemnat pe dinşii de a nu demisiona, este că aveau socoteli de regulat cu Compania, socoteli de la care le atârnă existenţa, fiindcă lucrase ani întregi pentru dreptul de pensiune şi pe care totuşi ’i-au pierdut, fiind că Statul ’i-au lăsat în părăsire şi nu s’a ocupat nici cum de soarta lor o dată cu încheierea conventiuneî. Ei au vrut să nu producă prin ei înşişî vre-o jicnire regulamentului de pensiune al Companiei, care printr’un articol zice: Vor pierde dreptul de pensiune pentru dînşii şi urmaşii lor, acei care vor demisiona, ca astfel, să nu li se impute faptul că ei au fost cei dintâiu care au rupt contractele încheiate cu Compania şi prin urmare ca aceasta să se creadă în tot dreptul de a refuza orice indemnizare pentru serviciile aduse, înşelaţi insă de companie în unmod atât de neomenos, părăsiţi şi de guvern, a căruia datorie era să ia apărarea drepturilor lor, se plâng Camerei, ultimul refugiu de la care nădăjduesc ajutor şi dreptate, faţa pe de o parte cu despoiarea streinilor, iar pe de alta cu desinteresarea Direcţiune! generale. Prin acea petiţiune ei roagă ca ea să intervie, căutând mijloace de a obliga pe companie să renunţe la contractele de serviciu ce le are încheiate cu dânşii, şi a’i despăgubi, conform regulamentului fondului de pensiune şi pe baza reţinerilor ce li s’au făcut de către acea companie, ca astfel să se poată bucura de dreptul de pensiune, câştigat cu sdrobirea sănătăţei prin o muncă de ani îndelungaţi şi de intemperiile la carei-au expus serviciul, deoarece cea mai mare parte dintre petiţionari au fost conductori, binari şi cantonişti. Nu ne îndoim că Camera, măcar faţă cu această chestiune atât de dreaptă ce priveşte familii numeroase fără existenţă, va lăsa la o parte diferitele consideraţiuni şi va da soluţiunea aşteptată cât mai curând. In Belgia BRUXEL, 29 Noembrie.—Deputaţii au deliberat în secret asupra cestiunii serbărilor de dat în 1890 cu prilejul jubileului Regelui. Ministrul de interne a comunicat Camerei dorinţa Regelui de a se întrebuinţa sumele menite serbărilor, pentru uşurarea lucrătorilor victime de accidente. TURCII PLĂTESC CONSTANTINOPOL, 29 Noembre. — învoiala încheiată, mulţumită intervenire! d-lui Caillard, între guvern şi Regia Datoriei spune că din plus valuta care se va produce prin veniturile de rentă în urma unor tratate noi de comerţ ce se vor încheia şi după deducerea veniturilor medii actuale, menite serviciului datoriei, guvernul va încasa cheltuelile de administraţie plus 8 la sută din taxele de import; restul va fi pentru datoria tratatelor de comerţ din viitor, vor trebui să stabilească taxa după greutate, iar nu o taxă unică şi uniformă. Tariful nostru vamal VIENA, 29 Noembrie.—(Sorginte privată). Câţiva industriaşi din Viena au fost informaţi telegrafic de recentele măsuri vamale luate de guvernul român în privinţa proveninţeior din ţările neconvenponale, cari plătesc ia Alveţia taxa de naturalizare şi în urmă erau reexportate pentru România unde din cauza unei erori a birourilor de vamă, ele scăpau de tariful autonom. In viitor mărfurile provenind din Elveţia vor trebui să producă un certificat de origine, pentru a fi supuse tarifului convenţional; calitatea de articole numai naturalitarea le va face pasibile de tariful general autonom. A aparut in editura administrației ziarului „Adeverulssmn CALENDAR POLITIC-ILUSTRAT pe anul 1890 se găseşte o vânzare la toţi librarii şi vânzâtorii de ziare din ţară pe preţul de 1 leu 50 bani exemplarul VINERI 1 DECEMBRIE 1889 Informaţii şi D. Enacovici, membru în comisiunea de informaţiuni, a împărţit ziarelor următoarea relaţiune asupra activităţei comisiunei: Duminecă toată ziua şi Mării seara, comisiunea s’a întrunit la D. N. Blaramberg sub preşedinta D-lui Apostoleanu şi a ascultat prima parte a raportului ce este deja făcută. A procedat apoi la coordonarea diferitelor fapte adunate de la diferitele ministere, precum abuzurile de la ministerul de resboi, domenii, finanţe, etc. a luat rezoluţiunea de a expune în raport în mod concis toate aceste fapte şi a forma un anex al acestui raport pentru mai ample informaţiuni. In cursul acestei săptămâni, raportul va fi desigur complect terminat şi chiar depus pe biuroul Camerei. Prin urmare, ne putem aştepta ca o dată cu începerea discuţiei pentru respunsul la Mesaj, Camera să fie sesizată şi de această importantă chestiune, remâind a fixa numai ziua, când ea va veni în discuţia publică. Tractatul de coracrciu încheiat între Germania şi Japonia şi care trebuia să intre în vigoare la 11 Februarie, pe timp de doisprezece ani, a găsit în întreaga populaţiune o împotrivire aşa de energică, incât guvernul japonez, temându se de o revoluţiune, s’a hotărît să nu sancţioneze tractatul, care dealtmintreri era foarte avantagios Germanilor. abilitatea japonezilor ar trebui să servească ca pildă Românilor!! —iMMQHM» — Citim în ziarul italian II Dirito: Speranţa unui tractat de comerciu între Italia şi Francia s’a împrăştiat ca fumul, şi se va mai deschide vorba de asta, cine ştie când. E foarte greu ca să se ajungă la o înţelegere prietenească, la o învoială atanna urui irimar limitat de articole. „In adevar, dacă curentul protecţionismului e puternic în Italia ca şi in Francia, curentul acesta în Francia se complică cu ura politică şi cu voinţa hotărâtă de a suprima cu totul în 1892,avantagiile acordate Germaniei prin tractatul de Francafort. Francia vrea să se curăţe de orice legătură comercială cu Germania ; pentru asta a lăsat să cază tractatele comerciale cu Grecia, cu Italia, şi va lăsa să cază unele după altele, toate celelalte tractate. Un curent foarte puternic va atrage opinia publică în această direcţie, şi ar fi o nebunie din partea acelora care ar căuta să i se împotrivească. Domnul Mihail Şuţu, noul director al poştelor, se va ocupa în curând cu reorganizarea serviciului telegrafo-poştal. Ieri s’a ţinut la Palat ’ obicinuitul consiliu de miniştri. Consiliul s’a ocupat cu chestiu- nea complectărei cabinetului. Contrariu ştirei date de unele ziare, greva de la şcoala de Poduri şi Şosele n’a încetat. Toţi elevii s’au făcut solidari de această grevă. Iată lista liberalilor independenţi, cari s’au ales la colegiul al II-lea comunal din Ploieşti : C. T. Grigorescu, Temelie Dinescu, Christu S. Negoiescu, Alex. loan (cavaf), Ioniţă Gheorghiu, Tudorică Ionescu (pescar), Petrache Clinceanu, Mateiu Ene, Al. Scorţeanu. In curând Primăria capitalei, va face numerotarea locuinţelor. Credem că era şi timpul, căci modul de numerotare actual era foarte defectuos. N’ar fi rău ca şi la noi să se introducă modul ca pe tăbliţă bătută în peretele casei, să fie scris numărul şi strada. Cu modul acesta, ar dispare încurcăturile cari se produc mai în tot-d’auna. Poşta de ieri n’a sosit din cauză că trenul de Viena n’a avut coincidenţă cu trenul accelerat Vârciorova-Bucureşti. In ziarul Independentul de zilele trecute, a apărut o informaţie în care se spunea că externatul de fete No. 1, care se află în strada Popa-Tatu, ar fi Întreţinut într’un mod foarte reu. Voind a vedea dacă cele spuse sunt exacte, ne-am dus la acea şcoală şi spre marea mulţumire a tutulor părinţilor, am găsit clasele încălzite foarte bine şi elevele foarte mulţumite , aşadar informaţia confratelui nostru, a fost o informaţie rentacioasa. Ştiri Telegrafice BELGRAD,28 Noembre, (Oficial).— Un decret al Regenţei resiliază convenţiunea încheiată cu Societatea monopolului sărei. Ministrul de finance a fost autorizat a negocia cu societatea rambursarea împrumutului şi rescumpărarea materialului său după inventării. Motivele date de Ministerul de finanţe re asiliării sunt următoarele: Convenţiunea priva pe Statul de una din principalele resurse de venituri. Admnistraţia monopolului ar fi refuzat de a ţine seamă de plângerile drepte ale populaţiunei în privinţa relei administraţi a monopolului. Ea ar fi refuzat in sfîrşit a satisface oarecari dorinţe ale guvernului. Decretul intră în vigoare chiar azi. CONSTANTINOPOL, 29 Noembre. — Câteva sute de familii cretene refugiate la Atena şi la Pireu în momentul când tulburările au isbucnit în Creta. s’au întors din propria lor iniţiativă pe la casele lor, ceea ce dă cea mai bună desminţire ştirilor reu voitoare de persecuţie a creştinilor de către musulmani. BUDAPESTA, 29 Noembre.—Preşedintele Consiliului respunzând ieri unei interpelări, a zis la Cameră că guvernul doreşte soluţiunea cestiunii clerului şerb ; această soluţiune se va obţine prin îngrijirea unui congres eclesiastic care va fi convocat îndată ce guvernul va fi primit avizul consiliului metropolitan. Camera a luat act de răspunsul primului ministru. BERNA, 29 Noembrie. — Adunarea federală a ales ca preşedinte pentru anul 1890, cu 140 voturi din 154 votanţi, pe D. Buchonnet din Cantonul de Vând, radical şi ca vice-preşedinte pe D. Welti din cantonul Argovia, cu 144 voturi din 162 votanţi. POFTA DE DRAGOSTE (NUVELA) Vărului meu prieten S.locot Romulus Andronescu. 1. Era o vreme în care nu mă simţeam destul de mulţumit, dacă nu apăsa asupra mea un ce, de care nu ’mi puteam da seama, şi care ’mi vorbea în taină de dragoste. Vederea unei femei frumoase, mă făcea să, nu dorm nopţi întregi, ci strângend perna din toate puterile, ’nu simţeau pieptul înnecat de suspine; cu greu puteam să le satur, şi atunci ’mi opreau răsuflarea simţind cum sângele mi se urca in valuri pe obraz. Au trecut acele timpuri de mult, şi azi după atâta vreme, când mi le amintesc, nu şti cum, dar pare că mă ruşinez de mine singur. Şi zicând aceste cuvinte, prietenul meu, adică cleştele, trase jarul mal în gura sobei, sorbi de câteva ori din ceai. Şi răsucindu’şi o ţigară urmă. Veneam acasă de vacanţele cele mari, iar pe tot drumul, în vreme ce trenul trecea gârle, văi şi coline, eu îm făuream fel de fel de visuri da dragoste, şi simţeam un fior dulce şi plăcut, care nu mai gândindu-mă, me resbătea până în moduva oaselor. Nu fusesem de multă vreme pe acasă, şi acum sleuiam în goana trenului; şi cu cât mai tare mă depărtam de Iaşi, cu atâta mă simţeam mai vesel ’Mi venea să săr, să strig, să cânt, să joc...; căci eram să fiu din nou între ai mei, şi să mai pot fi din nou în apele mele, cum fusesem odinioară. Eram acasă, eram liber. Eram de capul meu. Nu’mi lipsea nimic, însă un lucru mă stingherea şi 'mi tăiase tot firul ilustelor ce’mi creasem în tren. Căutam dragoste, iar acasă găsisem: câini ce sareau pe mine, me lingeau, scheulau, alergau in toate părţile, luau curtea în roată. Pisici ce miorlăiafi toată ziua şi se frecau de pantaloni mei ţinând coada incârligată şi călcând a lene şi tacticos. Găini ce dădeafi goana in jurul cocoşului pintenat, curcanii ce bolboroseaţi cât era ziulica de mare;—dar dragiste nu. Atunci m’apucă un dor nebun, şi plecam hoinărind in neştire, doar ’mi-oî găsi ceea ce doream. 'Mi era poftă de dragoste şi pace bună. Nu degeaba imi pusesem trupul la strânsoare, şi cap sănătos la Evanghelie — nu ’mi spuseseră atâtea ş’atâtea femei că cariera armelor e cea mai frumoasă. Ş’acum,după^ce ’mi momeam amorul cu densa, acum nu se găsea, dacă nu o cucoană, dar o fată în casă cel puţin ca să mă resplâteascâ de sacrificiul ce făcusem. Ş’aşa cu gândurile astea, îmi frământam mintea nopţi întregi din întunericul ce mă înconjura, simţeam un ce rece şi greu ce mă apăsa ca o piatră; era placa după frontispicia şcolei pe care sta săpat cu litere de aur: „Şcoala fiilor de militari.“ Regimentul 6 de linie schimba găini sona. Mă duceam să’l mai văd pe prietenul meu Carlanu ofiţer în acel regiment, care fiind arestat nu putea eşi. Am deschis uşa, ş’am rămas pironit pe prag. In ’ntru, o femee frumoasă, frumoasă de tot; sta cu el de vorbă par’ca ar fi fost. la ea acasă o vezui foarte mirată; se vede că nu me aş’epta de loc. Tam dat bună ziua, și m’am trântit pe un scaun nepoftit de nimeni.—O cunoșteam, era Mana, „premieră“ într’un magasin de mode. Prietenul meu ii spunea vorbe de dragoste, iar tu holbasem ochii privind c’o poftă nespusă la sinul atât de alb și fraged in«»ii»uiiiii«mii I—aur. mmBmmmnmat FOITA ZIARULUI „ADEVERUL“ Georges Cimet VI VIII 28 DRAGOSTEA DIN URMA — D. Paul de Cravant... Apoi arătând’o și pe ea: Domnișoara Audrimont. Baronul se înclină, auzi apoi pe contesa spunând: — In curînd deci, și a unei pentru tot-d’auna. — Da doamnă, în curînd. La revedere verișorule. — Domnișoara Audrimont, o verișoară a d-lui Armand ? ’și zise Cravant. Nici o dată nu ’mi-ați vorbit de ea, nici dumneata, nici dumneaei. — Ai dreptate, răspunse doamna de Fontenay... Nici n’o cunoşti■un, acuma a venit din America. — Vă fac complimentele mele, e foarte frumoasă. — Nu’i așa? zise contesa. Şi însoţită de amândoi, se întoarse iar în salon. Era dimineaţa pe la zece ceasuri, soarele strălucea pe cerul senin. înaintea unei vile lângă Dauville aştepta un london, şi mai mulţi cai de călărie cari băteau pământul cu neastâmpăr. După câteva minute apăru contesa de Fontenay cu pălăria ’n cap, cu umbrela ’n mână, însoțită de baroneasa Trésorier și de nostima doamna de Jessac. Veneau apoi Armand, baronul Trésorier, elegantul Fimont și Paul Cravant. Toți și toate, afară de Firmont erau îmbrăcați în costum de călărie. Contesa scobori scările, și chemă pe un servitor... — Asthon, du te de vezi te rog dacă domnișoara Audrimont e gata. Tocmai se gătea să se ducă să vadă, când apăru și Lucia. Era îmbrăcată ca o amazonă albastru închis și pe cap cu o pălărie naltă cenușie. In mână ținea o baghetă cu mânerul de aur. — Nu cumva am întârziat ? întrebă ea văzând că toată lumea era strânsă la un loc și gata de plecare. — N’ai întârziat, noi ne-am grăbit, îi respunse d na de Fontenay. —Ce frumos timp, exclamă Lucia bucuroasă, și ce plăcută plimbare avem să facem... Nu încalici? întrebă apoi pe Firmont. — O ! nu ! nu pot, răspunse el cu un ton convingător. Nu trebue să mă obosesc ; recitez versuri în seara asta la ducesa d’Argélés... — Dar are să ne țină tovărășie în London, mie și doamnei de Jessac....... Dacă suntem gata, să plecăm atunci. — Să plecăm, zise contele Luciei, vrei să te ajut ca să încalici? — Bucuros. Se apropiarâ de cai, și fata mângâia coama unei iepe fruruoase, care necheză când o privi cu ochii ei cei mari și blânzi. — Polly, me cunoști zise D-ra Audrimont punând mânai în mâna lui Armand și încăicând. — In adevér vrcsorule, mi-ai făcut o mare plăcere că mi-ai adus pe Polly.. Iți mulțumesc dn suflet. — Am socotit c ’ți voi face plăcerea, dar nu-i nevoi sâ-mî mulțumești: cea mai mare muljimira pentru mine e bucuria dumitale. Plecară. De opt zile contel și contesa de Fontenay se așezaseră îi vila lor de la Dauville și Domnișoara Audrimont renunțând la traiul singratic, se mutase într’o vilă apropiată de acea a crudelor sale. Ea stătea acolo împreună cu guvernanta, o engezoică in eră Mis Griffith era urîtă al dracului, ar foarte cum se cade fată, înaltă de șas picioare și cinci degete, ea avea peru așa de bâlaiu că par’că era albicios. Miss Griffith de optsprezece luni era pe lângă Lucia, şi ajunseseră prietene Englizoaica avea iamă bună şi era deşteaptă. Tare cât u cal şi deprinsă să umble foarte mult,l) îndemnă şi pe tânără sa stăpână ca să se obişnuiască cu primblarea multă. sta-i făcea un mare bine sănătăţea, şi flancolia ei dispărea încetul cu încetul. Mrs Griffith păruse cu părere de rău şi cu oare-şi care îngrijire casa de la Neuilly. Dar se dădu puţin câte puţin cu noua locuinţă. Firmont, făcea mult haz de această fiinţă extraordinară ca sluţ°nie, şi spunea tuturor în glumă că moare de dragostea eî. Paul de Cravant, rîzând și glumind spuse Luiei: — E grav lucru, și mi se pare că sfîrșitul are să fie acesta că are să ţi o fure într-o bună dimineață. Da, respunse Lucia. Griffith are să ia pe Dairmont numai c’o mână, și are să mi-l aducă să-l pedepsesc ca să n’o mai necăjască. Intre baronul de Cravant și domnișoara Audrimont începu a se stabili o prietenie, care nu plăcea de loc lui Armand. înaintea plecărei pentru Dauville, de mai multe ori Lucia venise să cineze la doamna de Fontenay. Se pregătea o apropiere între moștenitoarea proprietarului din Canada şi rudele cele mai apropiate Familiele de Julien, Préfont şi Champroy consimţiră să se întâlnească cu Lucia pe care o scia bogată, şi pe care o găsiră încântătoare. Baronul Paul făcea parte dintre oaspeţi şi marcuizul de Villenoisy şedea la dreapta stăpânei casei. Seara aceia fu pentru Lucia, hotărîtoare. Ea plăcea tuturor, și mai ales aceluia care era chemat să-și dea părerea asupra ei. Bătrânul diplomat vorbi mai mult de un ceas cu domnișoara Audrimont, deschizând discuția asupra subiectelor celor mai deosebite, ca și un profesor care supune la examen pe şcolar. Remase încântat de chipul în care ştia să-i respundă. Toate răspunsurile erau pline de bun simţ şi de francheţă. După ce mântuiră de vorbit, contesa chemă pe marchiz, căci ardea de dorinţa de a şti mai curând care e părerea lui asupra fetei. — In trei cuvinte, să-mi spui, cum o găsești ? — Perfectă, dar nu e mai puțin îngrijitoare. — O ! nu mé tem de loc zise D-na de Fontenay. — De ea, nu mai încape vorbă că n’ai de ce să te temi. Dar nu uita sfatul pe care ți - am dat: mărit-o ! Mina, îi făcu semn cu evantaliu! marchizului, ca să se uite de ceal’altă parte a salonului, unde pe o canapea Lucia sta de vorbă cu Cravant. Se aruncaseră într’o conversaţie foarte animată, şi uitaseră şi de lumea care mai era prinpregiur. Baronul după ce a încercat douetreî subiecte de conversaţie cu frumoasa verişoară începu al vorbi de Canada căci călătorise şi el vreo doi ani prin America. Lucia, când îl auzi vorbind de locurile în care-şi petrecuse toată viaţa, se aprinse grozav la vorbă — şi- o vedeai de pe faţă ce plăcere şi câtă bucurie o făcea să simtă conversaţia asta. (Va urma)