Adevěrul, ianuarie 1890 (Anul 2, nr. 410-433)

1890-01-24 / nr. 427

din a cărui expunere de motive culegem următoarele modificări: La art. 16, pentru corespondenţa telegrafică a autorităţilor judecătoreşti, s’au adaos lei 10.000, deoarece creditul de 40.000 lei, acordat în exerciţiile expirate, n’a fost suficient a acoperi această cheltuială şi am fost nevoiţi a deschide credite suplimentare. Această sumă nu e un adaos real la cheltueli, deoarece ea va intra în casa Statului şi va figura între venituri. Localul în care se află instalate tribunalul Dolj şi curtea de apel din Craiova, urmând a fi derimat spre a face loc clădirea palatului de justiţie de acolo, acele autorităţi s’au strămutat în alt local, pentru care Statul s’a angajat a contribui la plata chiriei pentru curtea de apel cu lei 2.000 anual. Pentru anul curent s’a soldat această sumă printr’un credit extraordinar, iar pentru viitor s’a prevăzut această sumă în budget. Osebit de aceasta în statul personalului curţei din Galaţi s’a prevăzut un translator de limba turcă şi rusă cu lei 150 mensual, de care se simţea multă trebuinţă la cercetarea proceselor în materie penală din Dobrogea. Ambele aceste adaose se stie la cifra de lei 3,800, ce figurează la capit. IV. Prin budgetul exerciţiului curent s’a acordat un credit de lei 10.000 pentru adause de impiegaţi la autorităţile judecătoreşti ; din acest credit s’a adaos câte un copist la tribunalele Ilfov, Rîmnicu-Sărat, Tutova, Romanaţi, Vâlcea şi Falciu, un aprod la tribunalul Iaşi şi câte un camerier la tribunalele mahometane din Tulcea şi Constanţa, personal care actualmente funcţionează , osebit de aceasta s-au prevăzut în budget un ajutor de grefă şi un copist la tribunalul Brăila, de care simte absolută trebuinţă. Aceste adaose în personal se ridică la cifra de lei 10.584, care figurează la art. 28 din proiect. Prin budgetul exerciţiului curent, apantamentele ajutorilor de la judecătoriile de ocoale s’au augmentat cu lei 20 de fiecare, fiind însă că budgetul s’a pus în lucrare la 1 Iulie şi creditul s’a calculat numai pe nouă luni, pentru exerciţiul viitor s’a prevăzut analogia pe trei luni şi astfel suma de la art. 31 s’a urcat cu lei 6.960. Aceste adause cu acel ce figurează la art I de lei 7680, spre a asimila apantamentele personalului administraţiunei centrale cu acele ce primesc colegii lor de la celelalte ministere, se ridică la cifra de lei 40.074, şi dacă reducem din această sumă scăderile efectuate la capitolul pentru cheltueli extraordinare de lei 8.500, rămâne în plus peste prevederile bugetului pe exerciţiul curent, suma de lei 31.574, din care dacă se mai reduce lei 10.000, adăugaţi la art. 16 pentru corespondenţa telegrafică, bani cari intră tot în casa statului, adausul real este numai de lei 21.574 ce nu e însemnat în vederea îmbunătăţirilor efectuate în grefele tribunalelor, la judecătoriile de ocoale şi la unele articole pentru material, tour de force trebue văzut, pentru a fi crezut. Interesante sunt şi experienţele de hipnotism pe care D. Aspiotti le execută cu o damă şi un copil. Mediul D-lui Aspiotti a ghicit câtorva persoane din stat multe fapte din viaţa lor. Publicul a rămas încântat și n’a fost zgârcit la aplauze. Luni, D. Aspiotti va da o reprezentație în folosul săracilor. Publicul trebue să vie în număr cât de mare. ASPIOTTI Aseară a avut loc la Dacia reprezentaţia de prestidigitaţiune şi hipnotism a D lui Aspiotti. Sala a fost literalmente plină de lume, care nu s’a înşelat venind să încurajeze pe abilul artist. D. Aspiotti posedă o colecţiune foarte variată şi foarte scumpă de aparate de prestidigitaţiune şi unele din lucrările D-sale sunt chiar uimitoare ca abilitate. Aşa de exemplu, dispariţia damei, este una din figurile cari pun în uimire chiar pe cei mai pătrunzători oameni. Acest --------------- -------------------------193------------------------------------------ iformaţiunii De mai mulţi ani comeMjtrîţiî a înfiinţat în Capitală o societate de binefacere sub titlu dV Institutul Providenţa, care a fost îmbrăţişată cu mare căldură de toată lumea, aşa că ea a mers cu paşi uriaşi spre progres, încât la finele lunei Decembre avea un sold de 391.472 lei 11 bani, compus din: Efecte depuse la casa depun. 42,672 40 Moşia Domneşti-Caţiki . 342,389 35 Numerar............................... 5,529 36 Total . . .391,472 11 Consiliul de administraţie, zelos de a spori fondul cei-a fost încredinţat a hotărît să dea un bal în sala Teatrului Naţional în seara de 10 Februarie sub patronagiul D-nei Iosefina Protopopescu-Pache şi a D-lor miniştri Menelas Ghermani şi G. Pencescu. Nu ne îndoim că şi de astă dată balul va fi cercetat ca şi în trecut. Cu această ocaziune nu putem decât să aducem laudele noastre D-lor N. Mandrea, I. P. Balanciu, An. Nedelcovici, P. Ion R. Boroşiu, Dim. Petrescu^UEHHHvs Luca P. NieEBWLvvingian, Ilie Vasilescu, Matache Georgescu, conducătorii acestui institut filantropic. Toate şcoalele ’şi-au înce cursurile de ieri deoarece după avizul consiliului sanitar superior, influenţa a încetat aproape în toată ţara. Pe ziua de 1 Aprilie, se vor face dislocările de trupe, obicinuite în fiecare primăvară. Colegiul al II-lea Electoral de Senat, al judeţului Rîmnicu-Sărat, va fi convocat în primele zile ale lunei Martie, spre a alege un alt reprezentant în locul D-lui Ciurea, numit prefect al acelui judeţ. Un exemplar din listele electorale se află şi la redacţiunea noastră unde D-nii alegatori din Capitală pot să le consulte în fiecare zi de la orele 14 p. m. Economia Naţională nr. 2 din anul acesta cuprinde următoarele articole : P. S. Aurelian. Pregătirile pentru încheierea tractatelor, și pe care -i vom reproduce în numărul nostru de mâine. MERCURI 24 IANUARIE 1890 F. S. Moga. Ingrășarea pămîntului cu băligar. Grîurile acoperite cu apă. Expozitiuni ambulante §i permanente. St. C. Hepites. Institutul meteorologic al României și un Buletin financiar. Intre proiectele de lege distribuite ieri la Cameră, purtând în capul lor scris cu litere negre Sesiunea 1889 - 90, găsim 3 iscălite de D. I. Brătianu, 2 de D. G. Chiţu şi unul de D. Radu Mihaiu, ca miniştri de interne, fără indicaţiunea datei când ele au fost propuse. Păcală, cu drept cuvînt ar crede, că azi în timpul fericitei guvernări a Concentraţilor avem patru miniştri de interne. D. Dimitrie A. Sturdza, fost ministru sub guvernul D-lui I. C. Brătianu, în şedinţa de ieri a Senatului a fost proclamat senator al colegiului I de Tecuciu. Pe ziua de alaltă ieri s-au făcut la Primăria capitalei 22 de declaraţii de naşteri şi 19 declaraţii de decese. Cele zece proecte de legi ale ministerului de Interne cari sunt tipărite într’o broşură se va împărţi azi D-lor Deputaţi şi Senatori. Iunt licitaţie la Pripentru darea în giului pe stradele ma I antrepri, capitalei.? Preţul care a rezultat din această suaţie e de 3000 de lei şi s’ajudecat asupra D-lui Leautey pe mp de trei ani. D-nul Niculescu-Dorobanţu, prefectul judeţului Oltul, se află in capitală. D-sa s’a prezentat D-lui general Manu, ministru de interne cu care a discutat mai mult timp afacerile judeţului Oltul. D. N. Economu, prefectul judeţului Dolj, se află în capitală. Prin Monitorul Oficial No. 227 din 18 ianuarie curent, Cancelaria Adunărei deputaţilor publică concurs pentru ocuparea unui post de stenograf fără a publica nici o condiţiune de admisibilitate, după cum se obicinueşte la toate concursurile de orice natură. Credem că aceasta este o scăpare din vedere din partea direcţiei acelei cancelarii, şi de aceia suntem nevoiţi a atrage atenţiunea D-lui Preşedinte al Camerei, asupra acestui fapt, rugându-l a da ordin să se publice şi condiţiunile ce trebue să întrunească un candidat pentru a putea fi admis la acel concurs, cerăndu-li-se cel puţin diploma de bacalaureat şi naţionalitatea, după cum s’a urmat la toate concursurile de acest fel, ca nu cumva să se bănuiască, că şi aci nepotismul şi favoritismul va fi prima condiţiune ce trebue să întrunească un candidat, aspirant la acest post, după cum s’a avut în vedere la concursul ce s’a ţinut în ziua de 25 Noembrie, pentru ocuparea a două posturi de stenografi la Senat, prin numirea celui clasificat al patrulea, în locul celui clasificat al doilea. --------------------------------------------------- Ştiri Telegrafice Serviciul telegrafic special ne transmite următoarea depeşă din Paris care fiind oprită n’a putut sosi de cât astăzi prin poștă. Paris, 30 Ianuarie. Circulă sgomotul despre retragerea principelui de Bismark. In cercurile diplomatice lumea se întreabă ce manoperă s’ar ascunde în dosul acestor sgomote. Se crede că prin’ cipele de Bismark n’ar voi să ia asupră’şî respunderea unei căderi parţiale în alegeri. Se semnalează mai multe cazuri de holeră în Italia. BALE, 22 Ianuarie. — Cantonul Bale Viile a adoptat ieri noua Constituţie coprinzend clausa după care guvernul va fi ales de popor. PARIS, 22 Ianuarie. — Inginerul Decauville (republican moderat) a fost ales senator al departamentului Seine-et- Oise la al doilea rînd de scrutin cu 688 voturi contra 602 date radicalului Goudeiaux. ROMA, 22 Ianuarie. — Riforma combate pe Moskoivskia Witdomosti şi neagă că ambasadorul Rusiei pe lângă quirinal ar fi protestat în contra tratatului italo-etiopian. Riforma desminte de asemenea aserţiunea ziarelor ruseşti după care regele Menelik n’ar fi satisfăcut încă clausa care însărcinează pe Italia cu represintarea etiopiei în străinătate. ^ CONSTANTINOPOL, 22 Ianuarie.— Se desminte categoric din sorginte autorizată știrea din Atena după care o răscoală generală la țară e de temut în Creta și că musulmanii s’ar refugia din cauza aceasta în fortăreţe. CATULLE JERDES Trecătorul Răutăcios Tribunalul diavolesc intrase în şedinţă. Insă fiindcă s’a spus atâtea minciuni despre chipul cum sunt judecate sufletele dupe fuga lor din corpuri, este folositor ca să dăm câteva desluşiri lămurite în privinţa acestei proceduri misterioase. Mai întâni trebue să lăsăm de o parte ideia seaboda — prea în genere admisă, ca şi multe alte erori — că Dumnezeu ia osteneala ca să întrebe singur pe duhurile sosite acum în mmna din lumea noastră. El are alte griji ! Este ocupat să reguleze mişcările sferelor, să respire parfumurile cari emanează, spre dânsul, din constelaţii,—fiind-că fiecare stea este o cădelniţâ de aur!— să asculte concertele serafice din cari s’a făcut el un obiceiu în veelnicia lui, şi prin urmare puteţi pricepe că nu are el grija ca să ’şi piardă vremea ca să achite sau să osîndească pe persoanele despuiate acum de învelişurile lor pămînteşti. Cu atât mai mult căiflecăriile lor nu au nici un interes ! Ele protestează cu toate că sunt nevinovate, cu o energie bine făcută ca să inspire îndoiala Femeile tinere cari — după actul de acuzaţie—au petrecut cinci ori, şase nopţi din mmmam0m»*mummMmmmmimusasii^ şapte în paturi în care nu erau chemate de doctoria conjugală, pretind că ’şî au petrecut toată viaţa lor de noapte numai ca să asculte şi chiar să admire sforăitul soţilor lor; bărbaţi însuraţi bătrâni jură, şi fac jurăminte mari, că nici o dată nu s’au gândit să ciupească, prin întuneric, pieptul slujnicilor din casă; alţi bărbaţi însuraţi, mai tineri, se cred în stare să afirme că nici o dată nu s’au întors, după miezul nopţei, cam beţi şi cu gulerile albite de pudră , ah ! dac’ar avea el acum redingotele lor le-ar arăta şi s’ar vedea că pe gulere nu se găseşte nici un pîc de pudră de orez ! Iar boţii strig: „căutaţi mă!“ ceea ce dovedeşte multă dibăcie, fiindcă nu mai au buzunare. Casierii necredincioşi spun cu ingenuitate că nu numai că nu au luat o para măcar din casa patronilor lor, dar chiar că puneau din punga lor fiindcă se putea întâmpla să vie o scadenţă cam mare— bani pe care ’fi câştigau el spărgând pietriş pe şosea, înainte d’a veni la slujbă. O dată un ucigaş fieros şi laş—pe când trecea una din cele unsprezece mii de fecioare care se coborise din Calea lactee ca să se ducă să ’şliîa un mărgăritar din salba ei picat in urechea Urseî- Mari—murmură când vezu crinul mare pe care '1 ținea ea în mână - „Cu floarea asta seameneu !„ zSa, Iui Dumnezeu nu i se poate cere sâ asculte ast-fel de bazaconii; şi ar fi o prostie a T imputa că ’şi-a pus suplinitori în funcţia de judecător. De acum încolo în Iad s’adună tribunalul cel mare; dar să nu credeţi că acolo şed şi judecă Minos, Bac şi Radamante; acestea sunt nume uitate; este multă vreme de când Constituţiunea divină şi infernală a fost revizuită in urma unor împrejurări pe cari cei mai mulţi oameni nu le au uitat încă. Nu, judecătorii, acum, sunt aleşi, dupe ocaziunî, printre osîndiţii cei mal competenţi In cari Domnul îşi pune, pentru împrejurare, puţin din echitatea lui, foarte dispus insă ca să ’şi o ia mnapoi după judecată. Dacă e vorba a se aprecia vina unei dame care a făcut prostia să nu se mulţumească, ca plată a petrecerilor ei de noaptea, cu amintirea sărutărilor, Luis ilustră în Corint, şi Rodopa, faimoasă în Memfis,—făr ca Blanşa d’Antiguy care a triumfat în Paris să fie uitată—sunt rugate ca să îmbrace rochia roşie de justiţie,—pe dedesubt însă ele pot rămâne goale— şi să -şi de părerea asupra caşului care se înfăţişează. Pick-pockeţii şi spărgătorii de uşi sunt interogaţi de Cartouche şi de Mandrin şi de marele Colie—sub preşedinţa onorară a lui Falvazu care jefuia, în pădurile Indiei, pe Ksatril călători, şi a lui Kakos, fiul lui Hefaistos, spaima drumurilor italiane. Dacă nu se primeşte bucuros în Paradis poeţi cari au cântat cu prea mult foc pieptul ca o floare al păstoriţelor şi al frumoaselor curtezane, sunt aduşi în faţa lui Theocritos sau Mosebos sau în faţa divinului Amaru căruia rămăsese un miros aşa de tare în păr şi pe buze—fiindcă trecuse prin corpurile a o sută de femei—încât oamenii intrebau, când treceau pe sub o fereastră: „Ce fel, a şi venit primăvara?" Chipul acesta de a face ca criminalii să fie judecaţi de pairii lor, a produs cele mai bune rezultate; este adevărat că adeseori magistraţii aceştia, cari au fost vinovaţi, sunt înclinaţi să fie aspri la culme— fiindcă babele spurcate sunt tocmai cele mai bârfitoare—însă, pentru ca să înlăture prea multele sentinţe aspre, Dumnezeu trimite în Iad, în zilele de judecată, câte un arhanghel cu inima bună, şi înzestrat cu oarecare uşurinţă de argumentare, care este însărcinat să reprezinte dumnezeiasca îndurare. II In ziua aceia, Avinain, Papavoine şi Lacenaire şedeau dinaintea mesei de justiţie, fiindcă trebuia să întrebe şi negreşit să trimiţâ in dineul cel mai adine al gemenei pe un bărbat şi pe o femee cari omoriseră. Acuzaţii fură introduşi. Deşi în realitate erau despuiaţi de carnea lor muritoare, cu toate acestea, după obiceiu, păstrau acum aparenţa ei; şi nimic nu era mai urit, decât aceste două fiinţe. Bătrini, foarte bătrîni, cu un păr cărunt murdar, cu nasul acoperit de negi roşii, cu buzele atîrnate, îngrozită chiar pe draci cari sunt foarte obicinuiţi cu urîciunile; şi fiindcă erau cocoşaţi şi de spate şi de piept, şi şchiopi, şi chiori,el, de ochiul sting, ea, de ochiul drept, se ghicea uşor, că in zilele tinereţelor fuseseră pe cât se poate de urîţi. Ah! ce copii urîţi trebue să fi fost el pe drumuri, în marginea pădurilor, prin poene, pentru spaima albinelor şi groaza fluturilor. Dar de ce erau învinuiţi ? că bătuseră, omoriseră pe un arendaş care trecea pe drum şi fiindcă ’şi bătuseră joc de cadavru ca nişte fiare sălbatice; cine ştie dacă nu muşcaseră de ici de colo din carnea omorîtului; arendaşul, bineînţeles, se declarase parte civilă, el spera o indemnitate foarte mare: trei sau patru mii de ani de purgator să i se scază din pedeapsa la care fusese osîndit pentru diferite fâră-de-legi pe care nu’i nevoe să vi ie povestesc. Bătrînul și bâtrîna, bidoşl, ’și mărturi FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL” 1 Doi IRegi (Dialogile 4. Dumitru Teleor) Propăşirea economică a societăţei, creşterea grozavă a rodniciei muncei, desvoltarea uriaşă a maşinelor şi întrebuinţarea lor la tot soiul de producţiuni, înlocuirea necontenită a braţelor de carne prin cele de oţel, puterea îngrozitoare a capitalului, toate aceste au făcut cu putinţă ca privilegiaţii de azi să piargă pe fiecare zi mai mult din însemnătatea lor în rolul cel jucau altădată în viaţa economică a societăţii. Pe fiecare zi, pe fiecare ceas netrebnicia lor se vădeşte mai tare, fiinţa lor se arată fără de nici un folos. Ei nu iau nici o parte la producţiunea societăţei şi nici n-au nevoie s’o facă. Tot ce le trebuie pentru ca viaţa lor să fie plină de îmbelşugare, se găseşte cu bani, se poate cumpăra şi încă pe preţuri de rîs. Braţele şi minţele umplu pieţele, marfa aceasta e cât se poate de ieftină şi de ce deci să se ostenească să muncească sau să gândească, acela ce-şi poate să-şi procure muncă şi inteligenţă cu bani? Ar fi o nebunie! A munci şi a gândi se arată puternicilor zilei, ca ceva îngrozitor, mizerabil şi fără nici un folos. Nu văd el bine fericirea mulţimei care munceşte, a învăţaţilor cinstiţi cari gândesc ? O! da! O ştii bine, resplata acestora se încheie în două vorbe: sărăcie şi dispreţ! Şi ie mai bine să stai la o masă încărcată cu tot soiul de mâncări gustoase, şi e mai plăcut să trăieşti în palate ; şi câtă fericire să te simţi mângâiat de frumoasele sensului frumos! Munca şi ştiinţa n’aduc aceste fericiri: ele trebuiesc urâte, dispreţuite. Numai banul, banul cel atot putinte, cu ajutorul căruia poţi săţi saturi stomacul şi toate poftele, numai el osteneala închinăciune şi slavă! Banul domneşte, lui să ne rugăm ! * * * Felul de producţiuni a unei societăţi formele reale ale alcătuirel ei, temeliele pe care se reazămă relaţiele economice într’o societate se resfrâng în sufletele oamenilor acelei societăţi. Când într’o societate, banule stăpân , când cu dânsul poţi să ajungi toate fericitele, când el îţi dă putinţă de a poseda totul şi puterea de a domni peste tot, atunci naşte între oamenii din societatea aceea, un sentiment corespunzător, care începând prin dorinţă trece prin forma de trebuinţă şi un sfârşit ajunge o adevărată pasiune, care stăpâneşte tot creerul, care înăduşe orice altă idee, orice alt sentiment. Şi sentimentul care se desvoltă în aceste împrejurări ie lăcomiea grozavă de bani, alergarea neînfrânată după argint. Şi banul, argintul, idealul suprem al tuturora, ajunge un adevărat zeu El înfăţişează oamenii aceştia inteligenţa, virtutea, puterea lor frumosul şi vrednicul de slavă! Şi cei ce se bucură de favorurile lui acel ce-l au, sunt înzeiţi şi dînşii ca odinioară profeţii lui D-zeu ;— acei sânt inteligenţi, vârtuoşi, puternici, meniţi să domnească peste cei-l’alţi. Sînt într’un cuvent, elita, aleşii, unşii.... De la o vreme favorizaţii banului încep chiar a crede de a binelea că într’adever aşa-i capăt convingerea că iei dânt marea şi sarea pămîntului, că iei duc lumea înainte spre fericire şi propăşire şi că cei-l’alţi sânt făcuţi numai pentru ca să-l slujească, numai pentru ca să vadă cu ochii lor cât îs de mari dânşii, câtă deosebire între ei aleşii şi mulţimea dobitoacă şi prostită ! Şi de aici dispreţul lor grozav, uriaşi pentru tot ce n’aduce bani, pentru toţi ce n’au bani, pentru muncitori, pentru săraci. Dar nimica nu’i vecinie in lumea aceasta şi orice decoraţie are doue feţe. Desvoltarea mal departe a societăţel care a născut aceste sentimente provoacă în sânul celor-l’alţi alt soin de idei, de sentimente. Contrazicerile a însă’şi temelielor societăţel se arată cu atât mai vădit cu cât propăşirea ei merge mai repede; şi ca urmare se naşte în spiritul celor obijduiţi îndoiala. Oare adevărat să fie că cei ce au bani sunt frumoşi, Înţelepţi, vrednici de laudă, meniţi să conducă omenirea, să ne stăpânească pe noi ? Oare adevărat să fie că ei sunt cei mai buni, elita, aleşii, cum îşi zic ei singuri ? Şi fiindcă aceiaşi desvoltare, care a provocat ideile aceste, îndoiala aceasta, aduce şi degradarea, degenerarea fizică şi morală a celor mari, prin bogăţii, de aceea în momentul când începe controlul, se vede cum sunt el în realitatea de azi, se cunoaşte că lor li se poate spune „fosta’I lele ce ai fost, dar acum remasa’i lucru prost !“ Se vede că’s fiinţe ce au numai chipul de om, că n’au nici o simţire omenească, că’s conrupţi, depravaţi până în măduva oaselor, câ’s ramoliţi la creerî, cu un cuvânt sunt oameni cari duc viaţa cea mai dobitocească, că ştie numai să mănânce, să bea, să doarmă şi să moară. Sufletul lor, inima lor a deşert sună; peste tot sunt deşertăciunea deşertăciunelor! Şi mai presus de toate, se cunoaşte că nu’s de nici un folos pentru omenire, că din potrivă, sunt o stavilă in potriva propăşirei şi fericirei omeneşti; se vede că sunt de prisos, că ’şi-a fi trăit traiul. In faza aceasta se găseşte societatea noastră de astăzi. Suntem sub domnia banului şi a început să ne cuprindă îndoiala despre sfinţenia celor ce ’1 au. Şi cu atâta mai mult avem dreptul să ne îndoim noi românii, de virtuoşia clasei noastre privilegiate, cu cât ştim că ea n’a avut nici o dată un relativ în mecansmul societăţei noastre. Intr’adever, toată propăşirea noastră economică şi socială nu e rezultatul muncei şi inteligenţei burgheziei noastre, ci fructul frămmntărilor burgheziei din ţările apusene. Burghezia franceză, engleză, nemţească a muncit, au avut un rol Însemnat— care pe zi ce merge se tot micşorează— au contribuit foarte mult la propăşirea neamului omenesc prin activitatea şi inteligenţa lor; dar clasa privilegiată din România a găsit totul de a gata, n’a avut nevoe să’şi bată capul să născocească maşini, drumuri de fier, vapoare etc. etc. Burghezia noastră s’a folosit de munca altora, n’a fost pusă în împrejurări, cari s’o silească să’şî întrebuinţeze puterile intelectuale pentru ceva de seamă; şi de aceia vorbele „coconaşilor“ noştri sunt mai fără temei decât strigătele claselor domnitoare din alte state, înţeleg şi admit chiar, ca privilegiaţii altor state să spună că au lucrat pentru propăşirea neamului lor, dar burtosul nostru Nea Ghiţă de unde şi până unde ? Dar, strige dînşii cât or pofti, noi le vom pune în faţă faptele ştiinţei, care ne arată nemernicia lor. (Va urma)