Adevěrul, ianuarie 1890 (Anul 2, nr. 410-433)

1890-01-14 / nr. 419

ANUL II.—No. 419 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE ÎNCEP la 1 SI 15 ALE FIE­CĂREI LUNI 81 SE PLĂTESC TOT­DEAUNA ÎNAINTE In Bneureseî la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin man­date poştale. Un an în ţară 1O lei, în streinetate 50 Şese luni „ 15 „ „ „ 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 LA PARIS ziarul se găseşte de vânzare cu num­ărul la kioşeul No. 141, Bou­levard de Capucines; la kioşeul No. 117, Boulevard St.-Michel; la kioş­eul No. 19, Boulevard St.-Germa­in. ffiASUSCRASELB HU­SS­IKAP03A2A. 4* V. Alexandri, administraţia ,­ strada, ivouă. 6.­­ Director politic: ALEX. V. BELDIMANU EDITIA Jk.TSIVMXJL Să te feresc!, Române! de cuiți strein în casă. DUMINICA 14 IANUARIE 18­90. Numărul 10 Bani ANUNCIURILE DIN BIJCTIBESCI SE PRIJSESC LA ADMINIS­­TRAŢIE |I LA „ADEN­IA HAVAS“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV..... . 0,80 b. linia n fi HI.............1.­1. , Inserţiunile şi Reclamele 2 lei rândul Din Paris, la Agenţia Havas, 8 Place de la Bourse, precum şi sucursalele ei. Din Streinetate, anunciurile se pri­mesc direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate. UH NU­MER Y1CM$ 30 BAKI. -■.---r ........­ .....—~TT----­REDACȚIA: DECADENTA REGALITĂȚII I. C­. Bratianu REPUBLICA ROMANA Rusine! ie o Me ie ori mine - -‘CgGVQQv*^­CHESTIUNEA VAMALA IN FRANCIA Nimic STIRI DIN GRECIA Creditul Republicei Braziliane ------------------------’**&&&*----------------------­MAIORUL NEMAN București 13 Ianuarie. Decadenţa Regalitatei Regalitatea — căreia nu’i mai zicem Monarchie, căci nu mai e singură stăpână — a ajuns un a­­nachronism în toate Statele, iar la noi este un lux prea scump plătit. Aruncând o privire înapoi, voim să arătăm arcul evolutiv străbă­tut de această instituţiune şi să dovedim, — numai prin mijlocul concluziilor fireşti ce decurg din fapte — că Regalitatea e într’o de­cadenţă din care nimic nu o mai poate scăpa, că ea nu mai are nici o raţiune de a fi. Pe două căi , putem »ajunge să vedem trecutul acestei instituţiuni : citind istoria scrisă a veacurilor ce au fost, ori privind cum stă a­­ceastă demnitate la toate popoa­rele globului, începând cu cele mai înapoiate. Ne vom servi şi de una şi de cea­l­altă. In epoca sălbăticiei, atunci când puterea fizică singură avea cău­tare, şefii — ori care ar fi fost nu­mele lor — erau aleşi dintre cei mai viteji şi mai voinici oameni ai tribului. Pe acea vreme, şeful era ido­lul supuşilor săi, căci nu le impu­nea numai prin autoritate, dar şi prin puterea sa fizică. Şeful era deci, în copilăria o­­menirei, stăpânul tuturor. Trecând apoi la o fază mai îna­intată şi la un popor mai cunoscut, găsim că triburile grece, în epoca lor de barbarie, erau conduse de un sfat compus din şefii ginţilor şi de un sfat al poporului, pentru împrejurări grele. Rege­, Basileus, era numai conducătorul militar şi avea o putere mărginită. Prin urmare, o organizare de­mocratică, chiar pe acele timpuri de barbarie, în care puterea bru­tală domnea, esclude ideia de un Rege, monarch, singur stăpân. Trecând la epoca robiei, atunci când popoarele încinseseră între dînsele lupte şi goane mari, a­­tunci când ele erau compuse din două clase : stăpâni şi robi, găsim regalitatea în floare. Luptele necontenite făceau să se des­volte în clasa stăpânilor în­suşiri resboinice şi cei mai destoi­nici, cei mai buni strategi se im­­puneau ca Regi ai stăpânilor de robi. Dar, fiind­că şi averea joacă un rol oare-care, ba chiar un rol im­portant şi fiind-că tot­d’a­una reu­nita unui candidat dădea loc la ne­mulţumiri, la invidie, de aceea ve­dem pe timpul romanilor trium­fând, după un şir scurt de Regi, ideia republicană. Negreşit, republică înfiinţată de clasa privilegiată din Roma nu este idealul unor cugetători moderni. Republica, dacă nu se deosibeşte de Monarchie de­cât prin înlocui­rea Suveranului printr’unul sau mai mulţi consuli, rămâind Statul tot împărţit în clase duşmane, nu poate avea durată lungă şi nu poate aduce de­cât un folos foarte nesimţit. Iuliu Caesar a zdruncinat te­meliile republicei romane, iar ne­potul său Octavian August a res­­turnat cu desăvîrşire edificiul re­publican şi a îndrumat ast­fel pu­ternicul Stat roman pe povîrnişul pieireî. Imperiul a fost cauza pri­mordială care a contribuit la că­derea Romei, căci el a deslănţuit toate patimele, a căutat să deş­tepte mereu altele nuci şi a a­­juns să le dea o desvoltare atât de mare în paguba virtuţilor ce­tăţeneşti, în­cât Statul roman n’a aşteptat de cât o atingere cu nă­vălitorii de la Începutul evului mediu, pentru a se surpa până în temelii. împăraţii romani, care au înce­put printr’o viclenie a lui August, nereprezentând întregul popor, au fost, după timpuri, la discreţia pri­vilegiaţilor Romei sau la bunul plac al pretorienilor. Deci, într’o organizare a Statu­lui pe clase, Regalitatea e sau con­ducătoarea sau instrumentul cla­­sa perpuse. *­­In evul mediu, epoca servalu­­lui, când sunt trei clase sociale: aristocraţia, burghezia şi poporul. Regalitatea reprezintă pe cea d’in­­tâiu în potriva celor­l’alte două. Puterea discreţionară a Regelui dă de multe ori loc la resvrătirea nobilime!, care —socotindu’l ca pe un instrument al său —îl restoarnă şi îl înlocueşte. Tot evul mediu e plin de lupte nesfîrşite între regi şi aristocraţie, pentru preponderenţă şi între a­­ceste amândouă instituţii, formând la un loc clasa privilegiată, cu clasa mijlocie, care voia să intre şi ea în rîndul intuiu. In sfîrşit, în secolul al 17-lea burghezia ajunge să ţie piept a­­ristocraţiei, iar în al 18-lea o restoarnă cu desăvîrşire, avănd ca aliat poporul, care se entuziasmase de făgădueiile de libertate, egali­tate şi frăţie. In evul­ mediu, Regalitatea era Înconjurată de o mulţime de ce­remonii şi privilegii, din cari se împărtâşeauă şi aristocraţii. O a­­tingere cu burghezii, pe acea vre­me, era o profanare a sîngelui nobil. Deci, şi în evul­ mediu, Regali­tatea reprezintă o clasă socială în contra alteia şi cade o dată cu acea clasă pentru a se transforma după vreme şi a îmbrăca haina nouei organizaţii. Clasa burgheză, care a răstur­nat aristocraţia şi a inaugurat Sta­tul modern, a încercat s’o ducă şi cu instituţia Regalităţei şi fără ea. In Franţa, care a fost teatrul revoluţiei celei mari, s’au succe­dat cu repeziciune: Napoleon I, Ludovic al XVIII, Carol X-lea, Ludovic Filip I şi Napoleon III în mai puţin de un secol, fără ca lucrurile să se schimbe. Singur Napoleon al IlI-lea, voind să ia asupră-şi prea multă putere, a fost gonit de clasa care o a­­dusese. In cele mai multe ţări din Eu­ropa, Regalitatea joacă un rol foarte neînsemnat, acela pe care T joacă o păpuşă în viaţa copiilor: cât se poartă frumos, copiii lasă păpuşa întreagă şi o sărută ; dacă nu vrea să ia poziţia pe care fantazia co­pilului T­ o dă, atunci e aruncată prin unghere, stricată, etc. Aşa face clasa stăpănitoare de azi cu Regalitatea pe care a în­­fiinţat’o şi o menţine pe alocurea numai ca să sperie cu ea poporul. Chiar in Statele mai despotice, nu Regii au primul cuvănt: în G­ermania Prinţul de Bismarck duce şi pe împărat şi Statul după ce­rinţele clasei privilegiate germane. Iar în Belgia, Anglia şi Dane­marca, Regii sunt curate jucării costisitoare. Noi, mai rău ca alţii, am avut nenorocirea de a ne aduce o pă­puşă periculoasă, care nu vrea să fie ea jucată de alţii, ci ca noi toţi să jucăm după cântecul cu care ea este înzestrată de la fa­brică. Se poate una ca asta ? Regalitatea a început prin a fi idolul popoarelor şi acum a ajuns păpuşa unei clase. Poate poporul să se închine încă multă vreme la o păpuşă, cu care alţii se joacă, dar pe care el o plăteşte ? Neapărat că nu. Poporul nu trebue să se închine la nimeni, căci nici el nu suferă ca cine­va să.­­ .?Închine lui. R. -*4C—î©6^r— TELEGRAME BELGRAD, 12 Ianuarie.— In urma unei mari mortalităţi ce bântue printre emigraţii muntenegreni, ministerul de interne a trimis doctori în coloniile sta­bilite în districtele Polokopljie. VIENA, 12 Ianuarie.—Politische Cor­respondents află din sorginte bulgară au­torizată că sunt false ştirile relative la pretinsele neînţelegeri ivite între D-nii Stambuloff şi Stransky şi la înlocuirea acestuia din urmă prin D-l Nacevici. PETERSBURG, 12 Ianuarie. — Gu­vernul îşi propune a face să se ia de către autorităţile medicale toate măsu­rile proprii a împiedica introducerea ho­lerei din Persia în Rusia. I. C. Brătianu Am urmărit cu o mare curiozi­tate telegramele primite de I. I. C. Bratianu cu ocazinea Anului Nou şi publicate de ziarele liberal-natio­nale. Una din acele numeroase telegrame a atras cu deosebire atenţiunea mea : aceea ce Craiovenii au trimes fostu­lui Ministru a tot putinţe. Am avut chiar răbdarea a nu­măra iscăliturile ce se află sub acea telegramă, şi am constatat că opt­zeci şi doilî cetăţeni craioveni au felicitat pe D. I. C. Brătianu, urîn­­du’i viaţă lungă, ca să îndeplinească fericitele destine ale naţionalităţei române. Această telegramă m’a pus pe gân­duri. M’am întrebat: — Partidul na­țional-liberal este el oare atât de pu­ternic în Craiova, cetatea libera­lismului independent ?— Craio­venii au uitat oare așa de curând greșalele comise de D. I. C. Bră­tianu ? M’am pus pe cercetare; am scris chiar la Craiova, pentru a putea avea un răspuns la aceste două în­trebări. Iată ce am aflat: B. Eugeniu Carada a inundat, pe la finele lui Decembre, oraşul Cra­iova cu cărţile de vizite ale D-luî I. C. Brătianu, cărţi puse într’un plic pe care era lipită o marcă poş­tală de trei bani. Precum se vede, mijlocul este sim­plu şi nu prea costisitor , dar măr­turisească ziarul Democraţia că a­­ceste telegrame perd mult din valoa­rea lor, îndată ce chichiţul s’a dat pe faţă. A. V. B. CRONICA PARLAMENTARA Nimic Camera nu şi-a venit încă în fire. Şi lucrul se explică lesne: în aceste două zile nu s’a ivit încă nici un con­flict serios între guvern şi opoziţie, pen­tru ca matadorii ambelor părţi să intre în luptă.* * « Se citeşte scrisoarea D-lui Ferechide, care cere să fie dat judecăţei împreună cu D. Ion Brătianu şi ceilalţi colegi ai sei. Preşedintele o trimete la comisia in­­formaţiunii, dar D. Carp îl deşteaptă, spunând câ e o cursă ce se întinde Ca­merei. D sa nu voeşte să se facă pro­cesul politic al celor 12 ani de guver­nământ al D-luî Ion Brătianu, ci să se constate ce călcări ale dreptului comun au săvîrşit unii miniştrii ai acelui regim, pentru a fi daţi judecăţei. Deci, scrisoarea se trimite la comisia de petiţiuni. D. Dim. Alexandrescu aminteşte D-lui Theodor Rosetti promisiunile date ieşe­nilor pentru restaurarea teatrului Na­ţional şi onor­abilul ministru respunde că nu se opune ca să se facă la Iaşi un teatru. * — Alt­fel aţi vorbit la Iaşi, D-le mi­nistru ! — Apoi n’aveţi de­cât să votaţi un credit de 3, 5, 7 milioane pentru tea­trul din Iaşi şi nu eu să voiu opune. — Dar e vorba numai de 700.000 lei, nu de 7 milioane, strigă D. Toni. Incidentul se închide aci. * * * Camera trece în secţiuni, după ce vo­tează două credite mici. Am uitat să spun că, evenimentul zi­lei la Cameră a fost venirea D-lui Bo­­beica, urmat de toţi porumbeii de la Botoşani şi Dorohoia. Afară de sărutările împărţite de D. Bobek­a nu s’a întâmplat nimic. * * REPUBLICA ROMANA Domnul A. Filitis a publicat acum câte­va zile o broşură întitulată Repu­blica română în care pledează cu mult talent ideia republicană. Prima parte e acestei broşuri se ocupă de Adevărul şi Domnul Filitis începe prin a nu găsi suficientă argumentarea noastră în fa­voarea un­ei forme de guvernământ. D sa zice că singurul argument pe care ne-am întemeiat pentru a schimba ati­tudinea noastră este lipsa de candidat la Domnie. Broşura zice: Ce ne zice in substanţă Adevărul? El ne spune: „Am fost şi suntem anti­­dinastici, dar am luptat şi pentru principiul domniei pământene. Fiind însă că n’am a­­vut şi n'avem candidat la tronul ţerei româ­neşti, de aceea ne declarăm pentru repu­blică.“ Aci Domnul Filitis comite o eroare capitală. D-sa sau n’a citit articolele noastre sau, dacă le-a citit, le restălmă­­ceşte fără bună credinţă. Noi n’am zis nici odată că n’aveam nici că avem candidat la Tron ci am supus această cestiune sufragiului po­pular. Când am părăsit ideia Domniei elec­tive am zis :• Ne-am convins că cea mai mare parte din acei cari sunt pentru resturnarea Dom­niei Streine nu voiesc să revenim la un re­gim pământean sub formă monarchică, ci preferă înlocuirea Dinastiei Streine prin Re­­publica Română. In faţa acestui curent pe care am avut prilej sâ’l constatăm într’un mod netăgăduit, ne-am crezut datori a nu mai lăsa nici o îndoială in privinţa intenţiunelor noastre şi a jertfi ideia monarchică pe altarul binelui comun. O putem face cu atât mai uşor cu cât n’am reprezentat nici o dată vr’o aspira­­ţiune personală, ci o ideie pe care numai Ţara putea s’o desavârşască alegând dintre fiii săi pe cel mai destoinic a conduce des­tinele sale. Aşa dar, Domnul Filitis n’avea de cât să citească și n’ar fi căzut într’o e­ roare voluntară carâ­ nimiceşte toauă ar­­gumentaţiunea sa contra noastră. Tot prin rîndurile de mai sus am răs­­puns şi la o altă obiecţiune a Domnu­lui Filitis. D-sa zice că: Adeverul trebue să facă o declaraţie formală şi să zică, că împreună cu candidaţii săi, jertfeşte principiul Domniei pămentane cu toate consecinţele şi pretenţiile sale, şi că recunoaşte că principiul republican împreună cu toate consecinţele saie se impune. Apoi ce declaraţiune mai irancă, mai categorică, mai reală poate dori Domnul Filitis de cât acea prin care declarăm că jertfim ideia monarchică pe altarul binelui com­un. Oare această declaraţiune nu este ea identică cu jertfirea principiului Dom­niei pământene cu toate consecinţele şi pretenţiile sale şi cu recunoaşterea că principiul republican, împreună cu toate consecinţele sale, se impune ? Se vede cât colo că autorul broşurei ne caută ceartă cu luminarea, dar noi nu ne supărăm, ci, din contra, suntem fericiţi vezând că campania noastră a redeşteptat simţimintele republicane cari pare că dormitau în inima D-lui Filitis şi l-a împins a intra şi D-sa în luptă pentru schimbarea formei noastre de gu­vernământ. Dovadă este că n’am stat un minut la îndoială şi am reprodus broşura sa în extenso dându’i prin aceasta o publi­citate şi mai mare. Părţile cele­l’alte ale broşurei conţin mai multe argumente în favoarea stabi­­lirei formei de guvernământ republican. Dacă Domnul Filitis ar fi citit cu a­­tenţiune articolele noastre, ar fi văzut că, şi în această privinţă, am conden­sat pe cât se putea face în patru arti­cole de ziar, argumentele principale în favoarea­ R­pv­iot, din puntul de vedere interior cât şi din cel exterior. Am căutat a dovedi că atât restur­narea Domniei străine şi a sistemului monarchic cât şi înlocuirea lor prin un regim pământean democratic se impun din punctul de vedere al stărei noastre interioare actuale. Că ideia Republicană nu este în con­trazicere cu tradiţiunile noastre naţio­nale ci, din contra, este conformă cu simţimântul democratic ce a domnit tot­­d’a­una în datinele şi moravurile popo­rului şi este indicată astă­zi prin pro­gresul spiritului public în Ţara noastră. Cu stabilirea republicei la noi n’ar fi periculoasă nici pentru vecinii noştri, nici pentru noi, ci din contra, ne-ar în­lesni îndeplinirea aspiraţiunelor noastre naţionale. Prin urmare, am susţinut ideia îm­brăţişată de noi prin toate argumentele generale cele mai puternice cari se pot invoca cu asemenea materie. Fireşte că sunt încă multe de zis, mai ales în ce priveşte cestiunile de a­­mânunte. De aceia ne bucurăm când vedem bărbaţi inteligenţi şi muncitori, desvol­­tând aceiaşi temă ca noi şi suntem gata a le deschide coloanele noastre spre a discuta cestiunea sub toate punctele ei de vedere. lTn republican. ----------------------ires®»*» —-—----•—----------­ Mae f­ie o m­ie de prirnsine Citim în ziarul L’Indépendance Roumaine . In seara asta, comitetul de apărare­­a To­rei, se va întruni sub preşidenţia Regelui. Aflăm că discuţiunea se vă mărgini numai şi numai asupra fortificaţiilor şi asupra ne­­cesităţei de a se cere Parlamentului, ca să acorde de­o­dată tot creditul necesar pen­tru sfirşirea lucrărilor Cu sistemul credit­u­lui anual votat de Corpurile legiuitoare, gu­vernul nu putea până acuma să închee con­tracte pentru un timp mai îndelungat şi să se prevadă cu materialul trebuincios, în con­­diţîuni cât mai favorabile. Astă­zi, când toate statele, fără deosebire, lucrează cu activitate pentru complectarea armamentului lor, astă­zi când ieri ca Bel­gia şi Elveţia sunt nevoite să ’şi împartă comenzile lor, numai ca să poată ajunge mai repede şi in mod economicos în starea de a’el putea apăra integritatea teritoriului lor, trebue să luăm o hotărâre energică şi să facem pentru binele patriei jertfa ce ni se va cere. Pentru terminarea, în întregimea lor, a fortificaţiilor din ţară şi pentru a putea pre­vedea toate forturile cu cupole şi cu tunuri, vor mai trebui încă şase­ zeci milioane de lei. Cheltuiala asta nu se va face de o dată, precum se crede de unii şi de alţii; ca şi în trecut, se vor acorda sumele necesare, dar folosul cel mare care va fi? Guvernul liber în mişcările sale, va putea să trateze cu u­­zinele, păzind mai bine ca în trecut, princi­piul economiei, și va înlătura în același timp.

Next