Adevěrul, ianuarie 1890 (Anul 2, nr. 410-433)
1890-01-24 / nr. 427
ANUL II.—No. 427 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE INCEP LA 1 81 15 ALE FIEClUEl LUNI SI 8* PLĂTESC TOT.DEAUNA ÎNAINTE in Bucuresel la «asia Administrației Din Judeţe gi Streinetate prin mandate poştale. Un an în țarâ 30 lei. In streinetate 50 8ese luni , 15 . . . 25 Trei luni „ 8 „ „ , 13 LA PARIS ziarul ae găsește de vânzare cu muierul la kioșeul No 141, Boulevard de Capucines; la kioșeul No. IT, Boulevard St-Michel; la kioșeul No. 19, Boulevard St.-Germain M AsnSfiMSlH^ NU SE ÎMAPOIAZA EDIȚIA ANTEIA Sâ te Teresei, Române! de cinn strein în casă. V. Alexandri. MERCURI 24 IANUARIE 1890. Numărul 10 Bani ANUNCIURILE DIN BUCURESCI SE PRIMESC LA ADMINISTRAŢIE ŞI LA „AGENŢIA HAVAS“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV.............0.30 b. linia „ „IU.............11. , Inserţiunile şi Reclamele 2 leî rândul Din Paris, la Agenţia Havas, 8 Place da la Bourse, precum şi sucursalele ei. Din Streinetate, anunciurile se primesc direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate. UMî NUHER VECHTU 30 BANI. nfoirf£jguj Ifeector politic: ALEK V. BELDKc&NU | REDACŢIA : Stradi Molift, G. IDEALUL REGALISTILOR Camera repetifirat la fil. S. Benele BUGETELE 1890-1891 -----------------------------------------------------Imparatu! Germaniei povatuitor --------------------------------m›oG\90u›«------------—------------------CAMERA FRANCEZA A h|(i,iUI INTRIGI NEMŢEŞTI ——-------------------.—— '-ajKZ£)C.—----------------------------------------Cuvântul d-lui Carp TRECĂTORUL RIUTACIOS Bucureşti 23 Ianuarie. Idealul regaliştilor In şedinţa de Sâmbătă a Camerei, contra aşteptărei generale, s’a început discuţia asupra dărei în judecată a Cabinetului Ion Brătianu. Cel d’intern orator, D. Gr. Buicliu, dacă nu s’a ilustrat printr’o măestrie deosebită în combaterea dăreî în judecată, a avut insă darul de a ne lumina cu desăvârşire asupra idealului urmărit de D. Carp şi de toţi adepţii sei ultra-regaliştî. Şeful junimiştilor ’şi-a demascat prin organul D-lui Buicliu toată rugina concepţiuneî sale despre regimul monarchic constituţional. D. Buicliu, a căutat să dovedească deputaţilor că respunderea ministerială, înscrisă în Constituţia noastră, este un semn de înapoiere şi că ea trebue scoasă din legislaţia română —ca şi respunderea regală — dacă voim să ne zică unii scriitori streini: Ţară civilizată. In sprijinul teoriei sale, D. Buicliu a citat pe vreo douî autori mai mult sau mai puţin însemnaţi şi, cu mijlocul acesta, a crezut că convinge pe toţi despre inutilitatea respunderei ministeriale, într’o Ţară ca a noastră. Din toată Camera, un singur deputat s’a revoltat de monstruozitatea acestei teorii şi va lua cuvântul pentru a o combate. încolo, nimeni n’a găsit că ar însemna a ne porni pe făgaşul periei, dacă am adopta modul de a vedea al junimiştilor. Să arătăm noi pericolul ce este pentru Ţară, dacă junimiştii vor mai continua a rămâne la putere şi sărupem vălul care acoperă hidoasa faţă a reacţionarismului, a absolutismului monarhist. Regele nu se mulţumeşte numai cu privilegiul ce acordă Constituţia, cu libertatea ce are de a comite orice act, fie cât de păgubitor Ţârei, fără a putea fi tras la răspundere direct. El se teme ca, pe baza legei de respundere ministerială, să nu se găsească o Cameră care să -şi întindă investigaţiile mai sus decât banca ministerială şi să provoace astfel urgia Ţarei peste capul adevăratului Vinovat. Regelui nu’i ajunge că Parlamentul actual s’a ferit de a face un proces politic D-lui Ion Brătianu şi a pus la nivelul unei farse o cestiune de atâta interes pentru ţară. Lui îi trebuie garanţii pentru viitor. El vrea să aibă cu desăvîrşire mână liberă. Pentru aceasta, acoliţii Sei susţin că legea răspunderei ministeriale trebuie desfiinţată , că e semn de înapoiere din partea ţarei, dacă ea voieşte să ceară socoteală celor însărcinaţi a îngriji de onoarea, averea şi interesele ei. Această tendinţă absolutistă a Regelui, dacă— spre nenorocirea ţarei —ar deveni un fapt real, ar da loc inevitabil la un întreg şir de despoieri. Ne mai fiind nici un drept de control asupra miniştrilor, fireşte că s’ar putea desfiinţa fără frică şi simulacrul de parlamentarism, pe care î l mai îngădue azi sistemul monarchic, înţelege oricine unde putem ajunge pe această cale şi nu mai avem noi nevoe să înşirăm toate mizeriile ce decurg din regimul autoritar, absolut şi reacţionar. Credem însă că, dacă Regele cu miniştrii Sef vor să înşele astăzi pe deputaţi, — poporul nu se va lăsa să fie surprins şi nu va suferi ca silinţele unui veac de progres să fie nimicite într’o singură zi, de nişte oameni cari n’au făcut nici un bine acestei ţâri. Suntem încredinţaţi că încercarea îndrăsneaţă a regaliştilor, le va fi fatală şi va lumina pe toţi asupra deosebirei enorme care este între idealul democraţiei române şi între acel al Regelui şi al linguşitorilor Sef. Un democrat. - MfDooSfcf»-.. TELEGRAME VIENA, 21 Ianuarie. — Se anunţă din Petersburg că mai mulţi membrii din familia imperială vor fi în curând obiectul de înaintări în hierarhia militară. LONDRA, 21 Ianuarie.— Times află că D. de Straal, ambasador al Rusiei, a fost chemat la Petersburg spre a da verbalminte împăratului amănunte asupra diferendului anglo-portugez, amănunte cari vor determina linia de purtare a Rusiei în această cestiune. PARIS, 21 Ianuarie.—După Autorité un mandat de arestare s’ar fi dat în contra a trei directori al comptuarului de Scont. — Generalul Minabrea a vizitat pe D. Spuller pentru a -l mulţumi pentru discursul rostit la înmormântarea D-lui Mariani şi în care era vorbă de bunele relaţiuni între Francia şi Italia. Ducele de Leuchtenberg a făcut D-lui Carnot o vizită din partea marelui duce Nicolae al Rusiei, care fiind bolnav, n’a putut să meargă în persoană la președintele Republicei. D. Carnot va vizita mâine pe marele duce. ROMA, 22 Ianuarie.—Mai multe interpelări anunțate la Cameră asupra evenimentelor din Africa se vor discuta săptămâna viitoare. BUDAPESTA, 22 Ianuarie. — Starea comitelui Iuliu Andrassy s’a înrăutăţit. LONDRA, 22 Ianuarie.—D. Parnell a renunţat la procesul său în contra ziarului Times în schimbul unei indemnităţi de cinci mii lire, el ceruse la început o sută de mii. VIENA, 22 Ianuarie.—Veniturile impozitelor au dat în 1889 un spor de 17,600,000 florini în comparație cu 1888 drepturile de vamă au sporit cu687,000 fi CRONICA PARLAMENTARA Cuvîntul D-luî Carp Şedinţa de erl a fost cu totul consacrată chestiunea dărei în judecată. D. Gr. Buicliu a vorbit până la orele 4 şi tot contra raportului cormisiunea de informaţiuni. Tînărul junimist ieşan n’a fost în stare să mulţumească nici pe D. Carp, nici mai cu seamă pe colectivişti. Singur D. Maiorescu îl aproba dând din cap. Discursul s’ar fi terminat în mijlocul linişte! celei mai pronunţate, dacă generoasele palme ale D-lui C. C. Arion nu s’ar fi înduioşat de accentul jalnic al D-lui Buicliu. D. Arion a aplaudat pe orator. Pentru a’şî putea cineva face o idee de succesul (?) D lui Buicliu, voi reproduce aprecierea unui ziarist naţionalliberal. — Mai bine ne combătea Buicliu, decât să ne apere. „Am fi avut un adversar slab, pe când acuma avem un apărător care ne compromite cauza.“ — Si tacuisses ! B %Buicliu... * . * * După o pauză mai lungă, în care timp trei miniștri se succed la tribună depunând fiecare câte două-trei mesagii de credite, se dă cuvîntul D-lui Panu. D. Panu constată de la început că situaţia grupurilor din Cameră faţă cu darea în judecată s’a schimbat cu desăvârşire de la votarea propunerei şi până astăzî. Acum un an, toate d’cele l’alte grupuri, afară de junimişti, erau pe faţă pentru darea în judecată. Situaţia lor era limpede şi firească. Nişte oameni cari făcuseră atâta gălăgie pe tema abuzurilor ce comitea guvernul D-lui Ion Brătianu, nişte oameni cari avuseseră succes cu hoţiile ce descopereau, trebuiau fireşte să urmărească acele fapte până la capăt, să dea în judecahyHg^||tta|if Junimiştii erau cu if^^Hw.tă poziţiune şi venirea lor ano^Bi fe putere avusese o anume ţintă. * S Misiunea lor era (le a acoperi toate abuzurile colectiviştilor, de a acoperi retragerea acestora, de a’i scoate curaţi. Junimiştii luaseră angajamente, poate, mai sus. Aci D. Carp întrerupe pe I). Panu: — Mă vei crede, când tl-oid spune că n’am luat nici un angajament, D-le Panu ? — De, D-le Carp, te void crede că n’ai luat nici un ani;*jstmentuÎM scris. D. Carp tace; dar I). Nucșoreanu zice : — Nici angajamentele scrise n’ad trecere in politică ! Camera rîde. D. Panu, după ce analizează situația psichologică a fiecărui grup, își întrerupe discursul pentru a urma astăzi. Camera, franceză PARIS, 21 Ianuarie.—Cu ocazia verificărei titlurilor D-lui Calvinhac, ales în Tulusa, D. Provost Delamiray, conservator, a tratat comisiunea de recensământ a voturilor de adunare de falsificatori; el a acusat pe prefectul și pe primarul Tulusei. D. Constans a apărat pe acei douî funcţionari; el a zis că într’adevăr, o plângere se depusese în contra alegerii, dar în termeni atât de vagi în cât nu era cu putinţă a i se da urmare. După cererea D-lui Granet, urmarea discuţiunei s’a amânat pe Sâmbătă şi Camera s’a ocupat de marele comisiuni parlamentare; discuţiunea în această privinţă, va continua mâine. Ministrul de finanţe a comunicat Camerei rezultatul exerciţiului bugetar din 1889; veniturile s’au urcat la 3 miliarde 71 milioane ; deci un deficit de 36 milioane. In timpul anului 1889 impozitele indirecte au dat un spor de 220 milioane.,’iftia KBMfck^ypilor a primit depunerea declarat porumbianaP^^^^^PPs. Camera de petiţiuni la I. S Reple Intre bugetele presintate Camerei, este şi acela al Consiliului de Miniştri şi Camera de petiţiuni la M. S. Regele. Mărturisesc că dacă acest buget ar fi avut mai multe foi, de cât are, adică două, şi mai mulţi funcţionari trecuţii in tabloul ce’l însoţeşte, aşi fi crezut că şi la Camera de petiţiuni la M. S. Regele trebue să fie vreunul. Dar când toţi slujbaşii prevăzuţi nu sunt decât şoapte şi anume : Un secretar al Consiliului de miniştri, Un şef de biurou, Un archivar, Un caligraf, Douî scriitori şi Un odaiaş. Mă întreb cine este funcţionarul care primeşte jelbile la M. S. Regele ? Nainte vreme, jelbile se dădeau, de acel nevoi fi de soartă să reclame Capului Statului, în mâna proprie a Domnitorului; iar când nu ajungeau până la El, o punea într’un proţap şi tot ’l o dedea. Nu cumva şi acuma o fi funcţionând vr’un proţap ? % Irtatii tartei pmtaitar BERLIN, 22 Ianuarie.—împăratul a adresat o alocuţiune cadeţilor şcoalei din Grosslichterfeld cari trebuie să intre anul acesta în armată. M. S. a zis: Trăim în nişte timpuri în care se pretinde mult; se cere militarilor cumpătare, lipsa de lux. Din mai multe ţinuturi ale Imperiului se semnalează excese din partea ofiţerilor faţă de subordonaţii săi. Ofiţerul nu trebuie să fie faţă de soldaţi nici mândru, nici neîngăduitor, ci răbdător, indulgent şi a nu cere mai mult decât cea ce poate să facă. Intr’un timp când monarhia e astfel atacată, datoria ofiţerilor e de a o susţine din toate puterile lor nu numai în timpul serviciului ci şi în viaţa privată. Intrigi Nemţeşti VIENA, 22 Ianuarie. — „Politische Correspondinz11 primeşte din Belgrad o scrisoare care zice că în cercurile guvernamentale sârbeşti se regretă că se dă crezământ în străinătate ştirilor de alianţă ofensivă şi defensivă între Serbia şi Montenegro. D. Vukovici, venind la Belgrad, n’a făcut de cât sâ’şi îndeplinească o datorie de politeţă din partea Prinţului Nicolae. De altmintrelea raporturile amicale ce există între cele două ţări ar trebui să fie privite cu atât mai bine cu cât ele contribue într’un mod puternic la menţinerea păcei. PREGĂTIRILE pentru Maiera tractatelor de In 1891 şi 1892 expiră tractatele de comerciu dintre diferitele State europene. S’ar părea că de oarece mai sunt înainte aproape cinoi ani, nu este nevoe de nici o grăbire pentru începerea lucrărilor pregătitoare. Una ca aceasta se poate în ţările orientale unde lucrările cele mai importante se amână de astăzi pe mâine, unde miniştri n’au priceput încă importanţa cestiunilor economice în materie de relaţiuni internaţionale. In ţările occidentale este cu totul altceva ; acolo politica economică a devenit una din preocupaţiunile de căpetenie ale diplomaţiei şi una dintre mijloacele cele mai eficace de înrâurirea politică şi comercială. După cum am zis în repetite rînduri, diplomaţilor occidentali li se cere pe lângă Însuşirile de odinioară, cunoştinţe serioase în materiile economice. Astăzi ambasadorii, miniştri, consulii generali sunt preocupaţi înainte de toate cum să favorizeze interesele agricole, industriale şi comerciale ale ţărilor ce reprezintă. Şi pentru ca să li se înlesnească această misiune ce agită de câtva timp cestiunea de a se crea pe lângă ambasade sau legaţiuni, nişte ataşaţi comerciali după cum există ataşaţi militari. însărcinarea acestor ataşaţi comerciali ar fi de a se ocupa în mod exclusiv cu dări de seamă despre situaţiunea economică şi despre toate faptele comerciale, industriale şi agricole care s’ar produce în ţările în care vom rezida. Astfel se crede că competinţa ambasadorilor, miniştrilor plenipotenţiari şi a consulilor, n’ar fi de ajuns, că pentru a’i ajuta şi complecta, să li se dea nişte agenţi speciali în cestiunile economice care să urmărească toate faptele industriale, agricole şi comerciale, întâia putere care a luat iniţiativa pentru înfiinţarea ataşaţilor economici este Rusia. Guvernul din Petersburg a decis să numească la Viena, Berlin, Londra, Paris, ataşaţi de ambasadă care se vor îndeletnici numai cu cestiunile curat economice. Desigur că exemplu va fi imitat. Importanţa acordată cestiunilor economice în general şi celor vamale In special, explică clar faptul că cu două ani înainte în ţările occidentale se lucrează pe capete pentru a pregăti tot materialul necesar pentru discutarea cestiunilor privitoare la tractatele de comercia. Şi este de notat că aceste ţări au lucrări statistice, anchete economice care le-ar permite în fiecare moment să lucreze în cunoscinţă de lucru. Se pare însă că toate informaţiunile de care dispun nu sunt de ajuns deoarece după acum se lucrează atât în parlamente cât şi în ministerelespeciale, la facerea de anchete în toate ramurile de activitate, la pregătirea materialului pentru reformarea tarifelor generale. In Franţa Camera a decis mai zilele trecute constituirea unei comisiuni generale a vămilor, care va fi compusă de cincizeci şi cinci de membri. Această resoluţiune a fost luată aproape în unanimitate, fără deosebire de liberi-schimbişti, protecţionişti, prohibiţionişti, fără deosebire de partid politic. Această unanimitate a tuturor nuanţelor, a tuturor grupurilor fie politice, fie economice este un exemplu admirabil despre importanţa ce se acordă cestiune tractatul de comercia şi politicei vamale ce Francia trebue să inaugureze în 1892. Cum se face, cum se esplică ca noi imităm fără discercement pe streini, şi în particular pe francezi, noi care ne uităm în cât imităm şi în răd şi poate mai mult în răd decât în bine, cum se face zic, că nu imităm pe occidentali în modul lor de a procede în deslegarea marilor cestiuni economice care interesează ţara. Cerem de două ani, la intervale apropiate, ca guvernul să organiseze o anchetă generală în toată ţara asupra situaţiunei agricole, industriale şi comerciale a României; cerem înfiinţarea unei mari comisiuni pentru revizuirea tarifului autonom ; cerem ca camerile de comercii şi industrie să fie puse în situaţiuni de a se rosti asupra tuturor cestiunilor vamale, şi după atâtea cereri nu ne-am ales absolut cu nimic. Am citit prin ziare că s’ar fi numit o comisiune de patru membri, care să se ocupe cu modificarea tarifului general. Numai atât pentru o lucrare care cere cunoscinţe variate şi concursul a o sumă de specialităţi. Admitem că membrii sunt oamenii cei mai competenţi, cei mai citiţi în materiile economice. întreb însă, este oare de ajuns pentru o lucrare ca acea a modificării tarifului general ? Dar francezii ad un tarif general care a trecut prin o sumă de comisiuni; ad comisiuni permanente care se ocupă de cestiunile vamale; sunt la zi cu toate datele statistice economice, şi cu toate acestea Camera află de cuviinţă să aleagă din sânul său o comisiune de cincizeci şi cinci membri pentru cestiile vamale; şi noi aşteptăm ca să vie 1891 şi să ne găsească cu desăvârşire nepregătiţi. Credem a ne îndeplini o datorie cerând din nou începerea unei anchete generale asupra situaţiunei economice a României, precum şi întocmirea unei comisiuni compusă din representanţii tuturor intereselor pentru revizuirea tarifului general. Rămâne ca mai târziu Camera şi Senatul să-şi numească comisiuni speciale pentru cestiile vamale. In materiile de care ne ocupăm nu încape partide politice şi partide economice , toţi, fără osebire, care ne ingrijăm de desvoltarea economică a ţărei trebuie să dăm concursul nostru. Să nu ne scape din vedere că nu este vorba numai de a încheia un aranjament provisoriu , ci de a înzestra ţara cu un regim economic corespunzător cu interesele producţiunei noastre, cu cerinţele desvoltării agriculturei, industriei şi comercialui nostru. Nu este şi nu poate fi vorba numai de taxe vamale, ci despre un întreg regim economic care trebuie stabilit în România. Ştim cu toţii că tractatele noastre de comercii expiră în anul viitor. Nici că poate fi vorba ca să facem doctrină cu ocaziunea reîncheierea lor; în asemene materie nu ne putem povăţui d decât de ocrotirea muncii naţionale, interesele agriculturei, industriei şi comercialui nostru. Aşa fiind, suntemdatori a asculta toate interesele, pe toţi specialiştii şi aceste nu se poate face de cât printr’o mare anchetă economică şi printr’o comisiune vamală ca să represinte toate interesele. (Economia Naţională) P. S. Aurelian- Bugetele 1890-1891 Ministerul de justiţie Iată adausele cele mai însemnate efectuate în proiectul de budget pe exerciţiul viitor, alcătuit de D. Gherassi şi