Adevěrul, ianuarie 1890 (Anul 2, nr. 410-433)

1890-01-24 / nr. 427

ANUL II.—No. 427 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE INCEP LA 1 81 15 ALE FIE­ClUEl LUNI SI 8* PLĂTESC TOT.DEAUNA ÎNAINTE in Bucuresel la «asia Administrației Din Judeţe gi Streinetate prin man­date poştale. Un an în țarâ 30 lei. In streinetate 50 8ese luni , 15 . . . 25 Trei luni „ 8 „ „ , 13 LA PARIS ziarul ae găsește de vânzare cu muierul la kioșeul No 141, Bou­levard de Capucin­es; la kioșeul No. IT, Boulevard St-Michel; la kioș­­eul No. 19, Boulevard St.-Germain M AsnSfiMSlH^ NU SE ÎMAPOIAZA EDIȚIA ANTEIA Sâ te Teresei, Române! de cinn strein în casă. V. Alexandri. MERCURI 24 IANUARIE 1890. Numărul 10 Bani ANUNCIURILE DIN BUCURESCI SE PRIMESC LA ADMINIS­­TRAŢIE ŞI LA „AGENŢIA HAVAS“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV.............0.30 b. linia „ „IU.............1­­­1. , Inserţiunile şi Reclamele 2 leî rândul Din Paris, la Agenţia Havas, 8 Place da la Bourse, precum şi sucursalele ei. Din Streinetate, anunciurile se pri­mesc direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate. UMî NUHER VECHTU 30 BANI. nfoirf£jguj Ifeec­tor politic: ALEK V. BELDKc&NU | REDACŢIA : Stradi Molift, G. IDEALUL REGALISTILOR Camera re­petifirat la fil. S. Benele BUGETELE 1890-1891 -----------------------------------------------------­Imparatu! Germaniei povatuitor --------------------------------m›oG\90u›«------------—------------------­CAMERA FRANCEZA A h|(i,iUI INTRIGI NEMŢEŞTI ——-------------------.—— '-ajKZ£)C.—----------------------------------------­Cuvântul d-lui Carp TRECĂTORUL RIUTACIOS Bucureşti 23 Ianuarie. Idealul regaliştilor In şedinţa de Sâmbătă a Ca­merei, contra aşteptărei generale, s’a început discuţia asupra dărei în judecată a Cabinetului Ion Bră­­tianu. Cel d’intern orator, D. Gr. Bui­­cliu, dacă nu s’a ilustrat printr’o măestrie deosebită în combaterea dăreî în judecată, a avut insă da­rul de a ne lumina cu desăvâr­şire asupra idealului urmărit de D. Carp şi de toţi adepţii sei ul­­tra-regaliştî. Şeful junimiştilor ’şi-a demas­cat prin organul D-lui Buicliu toată rugina concepţiuneî sale despre re­gimul monarchic constituţional. D. Buicliu, a căutat să dove­dească deputaţilor că respunderea ministerială, înscrisă în Constitu­ţia noastră, este un semn de îna­poiere şi că ea trebue scoasă din legislaţia română —ca şi respun­derea regală — dacă voim să ne zică unii scriitori streini: Ţară ci­vilizată. In sprijinul teoriei sale, D. Bui­cliu a citat pe vreo douî autori mai mult sau mai puţin însem­naţi şi, cu mijlocul acesta, a cre­zut că convinge pe toţi despre i­­nutilitatea respunderei ministeriale, într’o Ţară ca a noastră. Din toată Camera, un singur deputat s’a revoltat de monstruo­zitatea acestei teorii şi va lua cu­vântul pentru a o combate. în­colo, nimeni n’a găsit că ar în­semna a ne porni pe făgaşul per­­iei, dacă am adopta modul de a vedea al junimiştilor. Să arătăm noi pericolul ce este pentru Ţară, dacă junimiştii vor mai continua a rămâne la putere şi să­­rupem vălul care acoperă hidoasa faţă a reacţionarismului, a absolutismului monarhist. Regele nu se mulţumeşte numai cu privilegiul ce­­ acordă Consti­tuţia, cu libertatea ce are de a comite ori­ce act, fie cât de pă­gubitor Ţârei, fără a putea fi tras la răspundere direct. El se teme ca, pe baza legei de respundere ministerială, să nu se găsească o Cameră care să -şi întindă investigaţiile mai sus de­cât banca ministerială şi să pro­voace ast­fel urgia Ţarei peste ca­pul adevăratului Vinovat. Regelui nu’i ajunge că Parla­mentul actual s’a ferit de a face un proces politic D-lui Ion Bră­­tianu şi a pus la nivelul unei farse o cestiune de atâta interes pentru ţară. Lui îi trebuie garanţii pen­tru viitor. El vrea să aibă cu de­­săvîrşire mână liberă. Pentru aceasta, acoliţii Sei sus­ţin că legea răspunderei ministe­riale trebuie desfiinţată , că e semn de înapoiere din partea ţarei, dacă ea voieşte să ceară socoteală ce­lor însărcinaţi a îngriji de onoarea, averea şi interesele ei. Această tendinţă absolutistă a Regelui, dacă— spre nenorocirea ţarei —ar deveni un fapt real, ar da loc inevitabil la un întreg şir de despoieri. Ne mai fiind nici un drept de control asupra miniştrilor, fireşte că s’ar putea desfiinţa fără frică şi simulacrul de parlamentarism, pe care î l mai îngădue azi sis­temul monarchic, înţelege ori­cine unde putem ajunge pe această cale şi nu mai avem noi nevoe să înşirăm toate mizeriile ce decurg din regimul autoritar, absolut şi reacţionar. Credem însă că, dacă Regele cu miniştrii Sef vor să înşele astă­zi pe deputaţi, — poporul nu se va lăsa să fie surprins şi nu va suferi ca silinţele unui veac de progres să fie nimicite într’o singură zi, de nişte oameni cari n’au făcut nici un bine acestei ţâri. Suntem încredinţaţi că încerca­rea îndrăsneaţă a regaliştilor, le va fi fatală şi va lumina pe toţi asupra deosebirei enorme care este între idealul democraţiei române şi între acel al Regelui şi al lin­guşitorilor Sef. Un democrat. - MfDooSfcf»-­­..­ TELEGRAME VIENA, 21 Ianuarie. — Se anunţă din Petersburg că mai mulţi membrii din familia imperială vor fi în curând o­­biectul de înaintări în hierarh­ia militară. LONDRA, 21 Ianuarie.— Times află că D. de Straal, ambasador al Rusiei, a fost chemat la Petersburg spre a da verbalminte împăratului amănunte asu­pra diferendului anglo-portugez, amănunte cari vor determina linia de purtare a Rusiei în această cestiune. PARIS, 21 Ianuarie.—După Autorité un mandat de arestare s’ar fi dat în contra a trei directori al comptuarului de Scont. — Generalul Mi­nabrea a vizitat pe D. Spuller pentru a -l mulţumi pentru discursul rostit la înmormântarea D-lui Mariani şi în care era vorbă de bunele relaţiuni între Francia şi Italia. Ducele de Leuchtenberg a făcut D-lui Carnot o vizită din partea marelui duce Nicolae al Rusiei, care fiind bolnav, n’a putut să meargă în persoană la preșe­dintele Republicei. D. Carnot va vizita mâine pe marele duce. ROMA, 22 Ianuarie.—Mai multe in­terpelări anunțate la Cameră asupra e­­venimentelor din Africa se vor discuta săptămâna viitoare. BUDAPESTA, 22 Ianuarie. — Starea comitelui Iuliu Andrassy s’a înrăutăţit. LONDRA, 22 Ianuarie.—D. Parnell a renunţat la procesul său în contra ziarului Times în schimbul unei indem­nităţi de cinci mii lire, el ceruse la în­ceput o sută de mii. VIENA, 22 Ianuarie.—Veniturile im­­pozitelor au dat în 1889 un spor de 17,600,000 florini în comparație cu 1888 drepturile de vamă au sporit cu687,000 fi CRONICA PARLAMENTARA Cuvîntul D-luî Carp Şedinţa de erl a fost cu totul consa­crată chestiunea dărei în judecată. D. Gr. Buicliu a vorbit până la o­­rele 4 şi tot contra raportului cormisiu­­nea de informaţiuni. Tînărul junimist ieşan n’a fost în stare să mulţumească nici pe D. Carp, nici mai cu seamă pe colectivişti. Singur D. Maiorescu îl aproba dând din cap. Dis­cursul s’ar fi terminat în mijlocul liniş­te! celei mai pronunţate, dacă generoa­sele palme ale D-lui C. C. Arion nu s’ar fi înduioşat de accentul jalnic al D-lui Buicliu. D. Arion a aplaudat pe orator. Pentru a’şî putea cine­va face o idee de succesul (?) D lui Buicliu, voi­ repro­duce aprecierea unui ziarist naţional­­liberal. — Mai bine ne combătea Buicliu, de­cât să ne apere.­­ „Am fi avut un adversar slab, pe când acuma avem un apărător care ne compromite cauza.“ — Si tacuisses ! B %Buicliu... * . * * După o pauză mai lungă, în care timp trei miniștri se succed la tribună depu­­nând fie­care câte două-trei mesagii de credite, se dă cuvîntul D-lui Panu. D. Panu constată de la început că situaţia grupurilor din Cameră faţă cu darea în judecată s’a schimbat cu de­săvârşire de la votarea propunerei şi până astă­zî. Acum un an, toate d’cele­ l’alte grupuri, afară de junimişti, erau pe faţă pentru darea în judecată. Situaţia lor era lim­pede şi firească. Nişte oameni cari fă­cuseră atâta gălăgie pe tema abuzurilor ce comitea guvernul D-lui Ion Brătianu, nişte oameni cari avuseseră succes cu hoţiile ce descopereau, trebuiau fireşte să urmărească acele fapte până la ca­păt, să dea în judecahyHg^||tta|if Junimiştii erau cu if^^Hw.tă pozi­­ţiune şi venirea lor ano^Bi fe putere avusese o anume ţintă. * S Misiunea lor era (le a acoperi toate abuzurile colectiviştilor, de a acoperi retragerea acestora, de a’i scoate cu­raţi. Junimiştii luaseră angajamente, poate, mai sus. Aci D. Carp întrerupe pe I). Panu: — Mă vei crede, când tl-oid spune că n’am luat nici un angajament, D-le Panu ? — De, D-le Carp, te void crede că n’ai luat nici un ani;*jstmentuÎM scris. D. Carp tace; dar I). Nucșoreanu zice : — Nici angajamentele scrise n’ad tre­cere in politică ! Camera rîde. D. Panu, după ce analizează situa­ția psichologică a fie­cărui grup, își în­trerupe discursul pentru a urma astăzi. Camera, franceză PARIS, 21 Ianuarie.—Cu ocazia ve­­rificărei titlurilor D-lui Calvinhac, ales în Tulusa, D. Provost Delamiray, con­servator, a tratat comisiunea de recen­sământ a voturilor de adunare de falsi­­ficatori; el a acusat pe prefectul și pe primarul Tulusei. D. Constans a apărat pe acei douî funcţionari; el a zis că într’adevăr, o plângere se depusese în contra alegerii, dar în termeni atât de vagi în cât nu era cu putinţă a i se da urmare. După cererea D-lui Granet, urmarea discuţiunei s’a amânat pe Sâmbătă şi Camera s’a ocupat de marele comisiuni parlamentare; discuţiunea în această pri­vinţă, va continua mâine. Ministrul de finanţe a comunicat Ca­merei rezultatul exerciţiului bugetar din 1889; veniturile s’au urcat la 3 mi­liarde 71 milioane ; deci un deficit de 36 milioane. In timpul anului 1889 im­­pozitele indirecte au dat un spor de 22­0­ milioane.­­,’iftia KBMfck^ypilor a primit depu­nerea de­clarat po­rumbianaP^^^^^PPs. Camera de petiţiuni la I. S Reple Intre bugetele presintate Camerei, este şi acela al Consiliului de Mi­niştri şi Camera de petiţiuni la M. S. Regele. Mărturisesc că dacă acest buget ar fi avut mai multe foi, de cât are, adică două, şi mai mulţi funcţionari trecuţii in tabloul ce’l însoţeşte, aşi fi crezut că şi la Camera de petiţiuni la M. S. Regele trebue să fie vreunul. Dar când toţi slujbaşii prevăzuţi nu sunt de­cât şoapte şi anume : Un secretar al Consiliului de miniştri, Un şef de biurou, Un archivar, Un caligraf, Douî scriitori şi Un odaiaş. Mă întreb cine este funcţionarul care primeşte jelbile la M. S. Re­gele ? Nainte vreme, jelbile se dădeau, de acel nevoi fi de soartă să reclame Capului Statului, în mâna proprie a Domnitorului; iar când nu ajun­geau până la El, o punea într’un proţap şi tot ’l­ o dedea. Nu cum­va şi acuma o fi func­ţionând vr’un proţap ? % Irtatii tartei pmtaitar BERLIN, 22 Ianuarie.—împăratul a adresat o alocuţiune cadeţilor şcoalei din Grosslichterfeld cari trebuie să intre a­­nul acesta în armată. M. S. a zis: Trăim în nişte timpuri în care se pretinde mult; se cere militarilor cumpătare, lipsa de lux. Din mai multe ţinuturi ale Im­periului se semnalează excese din par­tea ofiţerilor faţă de subordonaţii săi. Ofiţerul nu trebuie să fie faţă de sol­daţi nici mândru, nici neîngăduitor, ci răbdător, indulgent şi a nu cere mai mult de­cât cea ce poate să facă. In­­tr’un timp când monarhia e ast­fel ata­cat­ă, datoria ofiţerilor e de a o susţine din toate puterile lor nu numai în tim­pul serviciului ci şi în viaţa privată. Intrigi Nemţeşti VIENA, 22 Ianuarie. — „Politische Correspondinz11 primeşte din Belgrad o scrisoare care zice că în cercurile gu­vernamentale sârbeşti se regretă că se dă crezământ în străinătate ştirilor de alianţă ofensivă şi defensivă între Ser­bia şi Montenegro. D. Vukovici, ve­nind la Belgrad, n’a făcut de cât sâ’şi îndeplinească o datorie de politeţă din partea Prinţului Nicolae. De altmintre­lea raporturile amicale ce există între cele două ţări ar trebui să fie privite cu atât mai bine cu cât ele contri­­bue într’un mod puternic la menţi­nerea păcei. PREGĂTIRILE pentru Maiera tractatelor de In 1891 şi 1892 expiră tractatele de comerciu dintre diferitele State euro­pene. S’ar părea că de oare­ce mai sunt înainte aproape cinoi ani, nu este nevoe de nici o grăbire pentru începerea lu­crărilor pregătitoare. Una ca aceasta se poate în ţările orientale unde lucrările cele mai importante se amână de astăzi pe mâine, unde miniştri n’au priceput încă importanţa cestiunilor economice în materie de relaţiuni internaţionale. In ţările occidentale este cu totul alt­ceva ; acolo politica economică a devenit una din preocupaţiunile de căpetenie ale di­plomaţiei şi una dintre mijloacele cele mai eficace de înrâurirea politică şi co­mercială. După cum am zis în repetite rînduri, diplomaţilor occidentali li se cere pe lângă Însuşirile de odinioară, cu­noştinţe serioase în materiile economice. Astăzi ambasadorii, miniştri, consulii ge­nerali sunt preocupaţi înainte de toate cum să favorizeze interesele agricole, in­dustriale şi comerciale ale ţărilor ce re­prezintă. Şi pentru ca să li se înles­nească această misiune ce agită de cât­va timp cestiunea de a se crea pe lângă ambasade sau legaţiuni, nişte ataşaţi co­merciali după cum există ataşaţi mili­tari. însărcinarea acestor ataşaţi comer­ciali ar fi de a se ocupa în mod exclu­siv cu dări de seamă despre situaţiunea economică şi despre toate faptele co­merciale, industriale şi agricole care s’ar produce în ţările în care vom rezida. Ast­fel se crede că competinţa amba­sadorilor, miniştrilor plenipotenţiari şi a consulilor, n’ar fi de ajuns, că pentru a’i ajuta şi complecta, să li se dea nişte agenţi speciali în cestiunile economice care să urmărească toate faptele indus­triale, agricole şi comerciale, întâia putere care a luat iniţiativa pentru înfiinţarea ataşaţilor economici este Rusia. Guvernul din Petersburg a decis să numească la Viena, Berlin, Lon­dra, Paris, ataşaţi de ambasadă care se vor îndeletnici numai cu cestiunile curat economice. De­sigur că exemplu va fi imitat. Importanţa acordată cestiunilor eco­nomice în general şi celor vamale In special, explică clar faptul că cu două ani înainte în ţările occidentale se lu­crează pe capete pentru a pregăti tot materialul necesar pentru discutarea ces­tiunilor privitoare la tractatele de co­­mercia. Şi este de notat că aceste ţări au lucrări statistice, anchete economice care le-ar permite în fie­care moment să lucreze în cunoscinţă de lucru. Se pare însă că toate informaţiunile de care dispun nu sunt de ajuns de­oare­ce după acum se lucrează atât în parla­mente cât şi în ministerele­­speciale, la facerea de anchete în toate ramurile de activitate, la pregătirea materialului pen­tru reformarea tarifelor generale. In Franţa Camera a decis mai zilele tre­cute constituirea unei comisiuni gene­rale a vămilor, care va fi compusă de cinci­zeci şi cinci de membri. Această resoluţiune a fost luată aproape în una­nimitate, fără deosebire de liberi-schim­­bişti, protecţionişti, prohibiţionişti, fără deosebire de partid politic. Această u­­nanimitate a tuturor nuanţelor, a tu­turor grupurilor fie politice, fie econo­mice este un exemplu admirabil despre importanţa ce se acordă cestiune­ trac­tatul de comercia şi politicei vamale ce Francia trebue să inaugureze în 1892. Cum se face, cum se esplică ca noi imităm fără discercement pe streini, şi în particular pe francezi, noi care ne uităm în cât imităm şi în răd şi poate mai mult în răd de­cât în bine, cum se face zic, că nu imităm pe occi­dentali în modul lor de a procede în deslegarea marilor cestiuni economice care interesează ţara. Cerem de două ani, la intervale apropiate, ca guvernul să organiseze o anchetă generală în toată ţara asupra situaţiunei agricole, industriale şi comerciale a României; cerem înfiinţarea unei mari comisiuni pentru revizuirea tarifului autonom ; ce­rem ca camerile de comercii şi indus­trie să fie puse în situaţiuni de a se rosti asupra tuturor cestiunilor vamale, şi după atâtea cereri nu ne-am ales ab­solut cu nimic. Am citit prin ziare că s’ar fi numit o comisiune de patru mem­bri, care să se ocupe cu modificarea ta­rifului general. Numai atât pentru o lu­crare care cere cunoscinţe variate şi con­­cursul a o sumă de specialităţi. Admitem că membrii sunt oamenii cei mai com­petenţi, cei mai citiţi în materiile eco­nomice. întreb însă, este oare de ajuns pentru o lucrare ca acea a modificării tarifului general ?­ Dar francezii ad un tarif general care a trecut prin o sumă de comisiuni; ad comisiuni permanente care se ocupă de cestiunile vamale; sunt la zi cu toate datele statistice economice, şi cu toate acestea Camera află de cu­viinţă să aleagă din sânul său o comi­siune de cinci­zeci şi cinci membri pen­tru cestiile vamale; şi noi aşteptăm ca să vie 1891 şi să ne găsească cu desă­vârşire nepregătiţi. Credem a ne îndeplini o datorie ce­rând din nou începerea unei anchete ge­nerale asupra situaţiunei economice a României, precum şi întocmirea unei co­misiuni compusă din representanţii tutu­ror intereselor pentru revizuirea tarifu­lui general. Rămâne ca mai târziu Ca­mera şi Senatul să-şi numească comisiuni speciale pentru cestiile vamale. In materiile de care ne ocupăm nu încape partide politice şi partide econo­mice , toţi, fără osebire, care ne ingri­­jăm de desvoltarea economică a ţărei trebuie să dăm concursul nostru. Să nu ne scape din vedere că nu este vorba numai de a încheia un aranjament pro­­visoriu , ci de a înzestra ţara cu un re­gim economic corespunzător cu intere­­sele producţiunei noastre, cu cerinţele desvoltării agriculturei, industriei şi co­­mercialui nostru. Nu este şi nu poate fi vorba numai de taxe vamale, ci des­pre un întreg regim economic care tre­buie stabilit în România. Ştim cu toţii că tractatele noastre de comercii expiră în anul viitor. Nici că poate fi vorba ca să facem doctrină cu ocaziunea reîncheierea lor; în asemene materie nu ne putem povăţui d de­cât de ocrotirea muncii naţionale, interesele a­­griculturei, industriei şi comercialui nos­tru. Aşa fiind, suntem­­datori a asculta toate interesele, pe toţi specialiştii şi a­­ceste nu se poate face de cât printr’o mare anchetă economică şi printr’o co­misiune vamală ca să represinte toate interesele. (Economia Naţională) P. S. Aurelian- Bugetele 1890-1891 Ministerul de justiţie Iată adausele cele mai însemnate e­­fectuate în proiectul de budget pe exer­ciţiul viitor, alcătuit de D. Gherassi şi

Next