Adevěrul, februarie 1890 (Anul 2, nr. 434-456)
1890-02-01 / nr. 434
ANUL II.—No. 434 Numării 10 Bani abonamentele IJiC KP LA 1 SI 16 ALE FIECrURI LINII SI SE PLĂTESC TOTDEAUNA ÎNAINTE In Bucurosel la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin mandate poştale. Un an în ţară, 30 lei. In streinetate 50 Sase luni „ 15 „ „ „ 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 LA PARIS ziarul se găsește de vânzare cu rmmerul la kioșeul No. 141, Boulevard deCapuennes;la kioșeul No 117, Boulevard St-Michel; la kioșeul No. 19, Boulevard St-Germain MAlnSCMSSiM MB SB ÎHAJPRIAZA EDIȚIA AN'l^F^A Să te feresc!, Române! de cuiu strein în casă. V. Alexandri,radjonist Katia , strada Nouă, a. 1 Director politie: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA : Strada Mamere! 10 Bani ANUNCIURILE «IN BUCIUIESCI SE FRIHESC LA ADMINI». TRAŢIE ŞI LA „AGENTIA HAVAS“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV...........0,30 b. linia „II..........11 , Inserţiunile şi Reclamele 2 leî rândul Din Paris, la Agenţia Havas, 8 Place de la Bourse, precum şi sucursalele ei. Din Streinetate, anunciurile se primesc direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitatw~-’»~ UK NBMER VE 301&ANI *\ FRICA IIPARATEASCA --------------------------------------------------Subscriitorii --------------------------------------------------EVENIMENTELE DIN BULGARIa ---------------------66^+«lKc)o---------------------Serbia ne da lecții ----------------------JUe.2a06›-.............. ........— PORTUGALIA SI ANGLIA -------------------------p^3\t›yv›-----------------------DescMirapilaMtsienita ----------------------------------------------------------------------— DIN RAMNICU-SARAT -----------------------------------«'cdQojr-----------------------------------Reforma impozitelor în Austria ................................................•r&CVIC'S'v*-----■---------------------------ZULEIKA ----------------------------н rC³ CVC›13'------------------INTRE FRATI Bucureşti 31 Ianuarie. Frica împerateasca De câteva zile s’a produs în Germania un eveniment de mare gravitate atât din puntul de vedere al politicei interioare cât şi din acela al relaţiunilor exterioare, împăratul Wilhelm II a publicat două rescripte cari vor rămâne înscrise în istoria popoarelor şi cari arată câ se pregăteşte o adevărată revoluţiune în apreciarea cestiunilor sociale. In primul rescript adresat Principelui de Bismarck, Imperatul zice că este hotărât de a da toată atenţiunea sa îmbunătâţirei soarteî lucrătorilor germani. Dar totodată El zice că, greutăţile ce întâmpină soluţiunea acestei cestiunî constând în concurenţa internaţională, ele nu vor putea fi înlăturate decât prin o înţelegere intre Ţările cari joacă rolul cel mai mare în comerţ şi în industrie. Plecând de aci, Imperatul invită pe Marele Soi Cancelar de a se pune în raport oficial cu Francia, Englitera, Austria, Belgia şi Elveţia şi de a începe negocieri pentru stabilirea unei înţelegeri în scop de a discuta mijloacele de a realiza dorinţele manifestate de lucrători cu ocaziunea ultimelor greve. îndată că aceste Ţâri vor fi aderat în principiu la această ideee, guvernul german va lua iniţiativa convocării unui congres internaţional menit a discuta şi a resolva cestiunea lucrătorilor. Al doilea rescript este adresat noului ministru de comercia, D. de Berlepsch. Imperatul stabileşte un adevărat program în privinţa protecţiunei ce ar trebui acordată lucrătorilor pentru a nu fi speculaţi de capital. Toate amănuntele acestei cestiuni sunt tratate în rescript. Imperatul vorbeşte de ceasurile de lucru, de sindicate de lucrători, de salarii. O asemenea iniţiativă luată de un Imperat este până astăzi unică în istorie. Este vorba de nimic mai puţin decât de a combate socialismul de jos prin cel de sus, de a opune internaţionalei lucrătorilor o internaţională a Statelor şi a guvernelor, de a înlocui congresele de lucrători prin congrese ale Statelor europene. Această încercare a împăratului german a fost provocată prin situaţiunea precară a industriei germane, ce este rezultatul deselor greve care s’au succedat in Germania şi cari urmează şi acuma. In adevăr, primejdia”acesteî mişcări este mare pentru Germania. Numai,in loc de a întrebuinţa mijloace represive şi de a cere Parlamentului puteri discreţionare contra socialiştilor, Imperatul preferă de a apuca calea concesiunilor, punăndu-se în capul unei mişcări protecţioniste a lucrătorilor contra capitalului. Această procedare, de a se pune în capul curentelor când nu le mai poţi rezista, nu e nouă. Ea a fost întrebuinţată de multe ori de guvernanţi ; în cazul de faţă atitudinea împăratului dovedeşte tăria mişcărei socialiste în Germania şi slăbiciunea guvernului faţă cu această mişcare. Rescriptele lui Wilhelm II sunt clar o victorie netăgăduită a democraţiei. Naşte acum întrebarea dacă Imperatul german va izbuti. Admiţând chiar că, pretutindeni ar exista dorinţa de a îmbunătăţi soarta lucrătorilor, este oare probabil ca să se stabilească o înţelegere în această privinţă intre nişte State în cari trebuinţele şi împrejurările locale sunt cu totul deosebite ? Aci nu e vorba de mari principii sociale sau politice cari privesc omenirea întreagă, ci de o cestiune care în fiecare ţară are o altă formă. Cererile şi nevoile lucrătorilor francezi sunt cu totul altele decât acele ale camarazilor lor germani . Minerii englezi gândesc altfel in privinţa cestiunei decât minerii belgiani şi aşa mai la vale. Va fi anevoie, dacă nu cu neputinţă, a se codifica sub o singură modalitate, nişte interese atât de diverse. Afară de aceasta Statele cari vor avea să discute au fiecare o altă Constituţiune. In Prusia, măsurile ce s’ar decide de congres ar putea fi impuse prin decret regal; dar in Anglia, în Francia, in Elveţia este imposibil ca Parlamentele să fie nişte biurouri de înregistrare a unor deciziuni ce se ating de o cestiune de ordine interioară şi socială. Nu se poate crede că împăratul şi Principele de Bismarck să nu fi avut în vedere greutăţile campaniei ce au deschis’o. Ei ştiai chiar că nu vor izbuti; de aceia noi credem că scopul a fost cu totul altul. In curînd vor fi alegeri generale în Germania. De acum se prevede o cădere a partidelor Cartelului, adică a formaţiunei politice patronată de Bismarck şi o izbândă strălucită a opoziţiunei. Elementul ce poate înclina cumpăna într’o parte sau in alta este cel socialist. Lui se adresează dar Imperatul într’un mod direct voind prin aceasta să’l atragă in apele guvernamentale. Și să se observe că Suveranul lucrează în aparenţă contra ideilor Cancelarului Seu, căci acest din urmă este pentru mijloacele violente, pe când împăratul adoptă sistemul concesiunilor. Dar toată această osebire de vederi nu este decât prefăcută. Wilhelm II şi Bismarck sunt în perfect acord; fiecare îşi joacă rolul fixat mai înainte, până când vor trece gârla alegerilor. Tot astfel apreciază şi lucrătorii iniţiativa luată de Imperat. Şi bine fac. Reforme sociale,mia ales reforme cari au de scop protecţiunea muncei contra capitalului nu pot fi spornice venind de sus. Socialismul de Stat e un non sens, o armă nouă a despotismului. Adevăratul progres, reformele fecunde trebue să vie de jos, căci acolo sunt ele înţelese şi simţite, prin urmare fireşti. Democraţia n’are nievoe de pomana împăraţilor; ea va şti prin sine însâ’şi sâ’şi câri ge locul ce i se cuvine în fru^jjL. omenire!. 1 Rescriptele lui 'Wilhelm'NI''sunt urmările fricei şi frica e tot frică, chiar când este împărătească. Dunăreanul. imm&in PARIS, 30 Ianuarie.—Doctorul Marc a scris ducelui de Orléans pentru a’l sfătui să renunţe la titlul de pretendent şi’n urmă ar putea intra în armată ; în cazul contrariulnimeni nu va crede în sinceritatea declarațiunilor sale. Camera a adoptat un proiect de lege asupra libretelor lucrătorilor. Senatul a luat în discuţiune proiectele de lege cari aprobă creditele extraordinare deschise prin decrete preşidenţiale în intervalul sesiunilor. Cu această ocaziune, D-nil Holgan şi Buffet au acuzat pe guvern că prezintă escedente fictive destinate a înşela ţara. După replicele D-luî Boulanger, raportor al finanţelor, D-lui Tirard şi ministrului de finanţe, creditele au fost aprobate. PARIS, 30 Ianuarie. — Consiliul de miniştri s’a ocupat de afacerea ducelui de Orléans. El a decis câ dacă ducele va fi condamnat va fi trimes într’o închisoare de provincie și tratat ca prizonier politic. Serbia ne dă lecţii BELGRAD, 30 Ianuarie. — Ziarele anunţă că «omisiunea instituită sub preşidenţia ministrului de comerţ pentru a studia cestiunea navigaţiei pe Dunăre, a aprobat propunerea guvernului de a fonda o societate serbească de navigaţiune pe fluviu. Crearea unei societăţi asemenea pe acţiuni şi cu garanţia Statului este asigurată. CRONICA PARLAMENTARA Subscriitorii Şedinţa de ieri a Camerei a fost una din cele mai interesante, deşi mai toată a fost ţinută de D. N. Blaramberg. Onorabilul raportor, urcându-se la tribună, spune că mai are de cercetat numai două fapte şi anume: chestiunea milionului, pe care D. Ion Brătianu l-a cerut ca recompensă de la cetăţeni şi rescumperarea căilor ferate. Mulți au crezut că chestiunea milionului a fost pusă în raportul D-lui Blaramberg ca o glumă; ei bine, D. Blaramberg a arătat că lucrul e foarte serios și foarte important. Mai inteiu, din listele de subscripţiune, se constată că cei ce se bucurau de favoarea D-lui Ion Brătianu, pentru a’şi putea face treburile, au subscris sumele cele mai mari. Pe de altă parte, D. Blaramberg s’a făcut forte să dovedească cu martori că cei mai mulţi comercianţi au subscris de nevoie şi de frică. : * * * D. Blaramberg aduce o listă tipărită, în care sunt cuprinse mai multe liste mici de subscripţie. Acea listă cuprinde subscripţiuni în valoare de vreo 250.000 lei. Mai mulţi deputaţi cer onor. raportor să dea citire listei. D. Blaramberg le răspunde cu un zâmbet ironic: — N’am îndrăznit să v’o citesc, ca să nu vă obosesc, și apoi... — Citește ! citește ! — Bine, iată citesc. Și D. Blaramberg începe a înșira pomelnicul unui mare număr de colectiviști celebri: — Grigore Monteoru... cu 10.000 lei (acesta e cel cu exploatarea minelor, adăoga D. Blaramberg). „Colonel Eugeniu Alcaz cu... 15.000 lei (acesta e cel cu fabrica de postav). „Mehedinţeanu cu... 8.000 lei (cel cu cositorul)“. După ce defilează pe dinaintea Camerei un lanţ întreg de nume mai mult sau mai puţin cunoscute, după ce se aud numele D-lor Fleva, Cozadini şi ale altora, pe cari deputaţii îi taxau cu vorbele: — Prea puţin, pentru gheşefturile ce a făcut. — Prea mult pentru puterile sale, etc. de o dată D. Blaramberg citeşte: —D. loan Marghiloman, cu... 5...000 lei. • '•Ihak-ș*S. -nesfcrik,*»t,' Taumele actualului junimist. — S’a înfruptat mult și cuconu Iancu sub Brătianu, zice unul. — N’a dat el de geaba 5000 de lei. Vezând că scandalul e mare, cuconu Iancu Trece-gârlă, zice: — Vă rog să fiți în conivență cu mine și să mă credeți: mi s’a cerut pentru un sărac și eu pentru săraci sunt foarte darnic. — Mofturi! Știm noi ce milă ai de săraci și mai cu seamă de robii după moșiile D-tale, îi strigă un deputat. — De astă-dată n’a putut trece gârla. S’a înecat. După ce termină cu listele, ședința se suspendă. La redeschidere, D. Blaramberg spune câ D. Cozadini l’a mustrat pentru ce i-a citit prea încet numele, pentru ca să nu poată fi auzit de deputaţi. — Ba s’a citit destul de tare, zic deputaţii. — D-lor, sunt dator să vă dau o esplicaţie, zice D. Cozadini. Când am subscris, eram de bună credinţă. Am mai subscris şi pentru un alt om politic, dar azi mă căesc amar pentru amândoi. Peccavi... I. Blaramberg îşi încheie apoi discursul printr’o frumoasă peroraţiune şi şedinţa se ridică. Manevrele Principelui de Bismarck O comunicare primită la Paris din Berlin, emanând dintr’un isvor foarte autorizat, de amănunte interesante asupra noilor tendinţe ale politicei germane. Mai inteiu, Principele de Bismarck este unicul şi singurul autor al rescriptelor imperiale publicate în Oficialul german. Această publicaţie are pregătirea unei noi îndrumări a politicei germane, Cancelarul constatând relele rezultate obţinuteprin politica urmată până acum. Invitând puterile a se întruni în conferinţă, dânsul forţează puterea spirituală a Papei ca să devină aliată, şi pregăteşte calea pentru propunerile de dezarmare. Cancelariile, înştiinţate de intenţiile Principelui de Bismarck, desfăşură acum o mare activitate pentru a-şi complecta armările şi pregătirile lor, aşa ca să fie gata pentru orice întâmplare. JOI 1 FEBRUARIE 1890. Evenimentele din Bulgaria SOFIA, 30 Ianuarie. — Maiorul Paniţa şi cei trei ofiţeri complici au fost degradaţi fiindcă e vorba de o cestiune de trădare. Cu toate că au fost daţi în mâinele autorităţilor civile, care -i păzeşte, ei vor fi trimişi în faţa curţei marţiale ce se va întruni peste vr’o 15 zile. Judele de instrucţie n’a dat încă raportul său ; prin urmare nu se ştie încă, cu toate asigurările contrarii, dacă s’au descoperit nici amănunte. Cercetările continuă cu sîr-Se asigură că acuzaţii vor fi judecaţi cu o asprime extremă. BELGRAD, 30 Ianuarie. — „Agenţia din Belgrad“ constată după nişte informaţiuni autentice, contrariu ştirilor de sorginte privată cari spun că refugiaţii bulgari ar fi fost respinşi la graniţa sărbească, că nici un personagiu politic compromis in evenimentele din Sofia nu se află pe teritoriul Serbiei şi de altă parte autorităţile sârbeşti de la graniţă n’au avut de respins pe nimeni de oarece n’au primit nici un ordin in astă privinţă. Portugalia şi Anglia LISABONA, 30 Ianuarie.—De o lună de când Englitepa a trimes ultimatul său Porugaliei,populaţia n’a încetat de a dovedi impresia dureroasă ce a simţit cu această ocasiune. Mulţi negustori ţin obloanele prăvăliilor lor închise, pavilioanele s’au dat jos de pe clădirile pe cari erau înălţate. Jurnalul oficial publică decrete regale cari autorizează pe guvern a emite obligaţiuni de Stat al căror produs va trebui să acopere cheltuelile de apărare a ţarei, să servească la complectarea fortificaţiilor Lisabonei, cumpărare de torpilori şi a altor corăbii de resbel, la reorganisarea armatei şi a gardei naţionale. Din Râmnicu-Sărat Corespondenţă particilară îndată ce s’a întors din Bucureşti cu decretul de disolvare a consiliului comunal, D. Ciurea a ţinut să’şi sărbătorească triumful printr’un banchet Cu acest prilej s’a făcut un chef de s’a dus pomina. Companionii prefectului la banchet au fost nişte israeliţi şi vr’o doi arendaşi, dintre care cel mai entuziast era D. Alter Francu, om cu multe meserii. Acesta a ridicat o mulţime de toasturi în sănătatea prefectului Ciurea. * * De când a venit în capul prefecture!, D. Ciurea s’a pus să primenească personalul administrativ şi mai cu seamă pe cel poliţienesc cu tipuri dragi inimei sale încă de pe timpul când făcea parte din vechea colectivitate. Astfel, a numit poliţaii, pe un domn Teodosescu, omul de încredere al D-lui Dimitrie Moruzi şi care a fost silit să plece din Dorohoia pentru nişte fapte nu prea corecte. A mai adus în slujba poliţiei pe vestitul Torcărescu, ai cărui fraţi sunt boţi de cal, cari îşi vor putea exercita în taină meseria sub aripele poliţieneşti ale fratelui poliţist. Acest Torcărescu este unul din foştii intimi ai lui Stoica Alexandrascu. D. Ciurea a mai adus în poliţie şi pe un oarecare Panţiru, fost gardist şi condamnat la 5 ani de închisoare pentru spargere. Vă puteţi închipui ce siguranţă se pregăteşte cetăţenilor, când vor avea ca păzitori ai averei şi vieţei lor pe domnii de mai sus. Se mai vorbeşte şi de alte schimbări de personal de acelaşi calibru. * * * In Constituţionalul de mai deunăzi am văzut înserat un car de laude la adresa preşedintelui comisiunei interimare, pentru că ar fi renunţat la salariul ce i se cuvine.