Adevěrul, februarie 1890 (Anul 2, nr. 434-456)

1890-02-01 / nr. 434

ANUL II.—No. 434 Num­ării 10 Bani abonamentele IJiC­ KP LA 1 SI 16 ALE FIE­CrURI LINII SI SE PLĂTESC TOT­DEAUNA ÎNAINTE In Bucurosel la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin man­date poştale. Un an în ţară, 30 lei. In streinetate 50 Sase luni „ 15 „ „ „ 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 LA PARIS ziarul se găsește de vânzare cu rmmerul la kioșeul No. 141, Bou­levard deCapuennes;la kioșeul No 117, Boulevard St-Michel; la kioș­eul No. 19, Boulevard St-Germain MAlnSCMSSiM MB SB ÎHAJPRIAZA EDIȚIA AN'l^F^A Să te feresc!, Române! de cuiu strein în casă. V. Alexandri,r­­­adjon­ist Kati­a , strada Nouă, a. 1 Director politie: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA : Strada Mamere! 10 Bani ANUNCIURILE «IN BUCIUIESCI SE FRIHESC LA ADMINI». TRAŢIE ŞI LA „AGENTIA HAVAS“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV...........0,30 b. linia „II..........11­ , Inserţiunile şi Reclamele 2 leî rândul Din Paris, la Agenţia Havas, 8 Place de la Bourse, precum şi sucursalele ei. Din Streinetate, anunciurile se pri­mesc direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitatw~-’»~ UK NBMER VE 301&ANI *\ FRICA IIPARATEASCA --------------------------------------------------­Subscriitorii --------------------------------------------------­EVENIMENTELE DIN BULGARIa ---------------------66^+«lKc)o---------------------­Serbia ne da lecții ----------------------JUe.2a06­›-.............. ........— PORTUGALIA SI ANGLIA -------------------------p^3\t›yv›-----------------------­DescMirapilaMtsienita ----------------------------------------------------------------------— DIN RAMNICU-SARAT -----------------------------------«'cdQojr-----------------------------------­Reforma impozitelor în Austria ................................................•r&CVIC'S'v*-----■---------------------------­ZULEIKA ----------------------------н rC³ CVC›13'------------------­INTRE FRATI Bucureşti 31 Ianuarie. Frica împerateasca De câte­va zile s’a produs în Germania un eveniment de mare gravitate atât din puntul de ve­dere al politicei interioare cât şi din acela al relaţiunilor exterioare, împăratul Wilhelm II a publicat două rescripte cari vor rămâne înscrise în istoria popoarelor şi cari arată câ se pregăteşte o ade­vărată revoluţiune în apreciarea cestiunilor sociale. In primul rescript adresat Prin­cipelui de Bismarck, Imperatul zice că este hotărât de a da toată a­­tenţiunea sa îmbunătâţirei soarteî lucrătorilor germani. Dar tot­o­­dată El zice că, greutăţile ce în­tâmpină soluţiunea acestei cestiunî constând în concurenţa internaţio­nală, ele nu vor putea fi înlătu­rate de­cât prin o înţelegere in­tre Ţările cari joacă rolul cel mai mare în comerţ şi în industrie. Plecând de aci, Imperatul invită pe Marele Soi Cancelar de a se pune în raport oficial cu Francia, Engli­tera, Austria, Belgia şi Elveţia şi de a începe negocieri pentru stabili­rea unei înţelegeri în scop de a discuta mijloacele de a realiza do­rinţele manifestate de lucrători cu ocaziunea ultimelor greve. îndată că aceste Ţâri vor fi a­­derat în principiu la această ideee, guvernul german va lua iniţiativa convocării unui congres interna­ţional menit a discuta şi a resolva cestiunea lucrătorilor. Al doilea rescript este adresat noului ministru de comercia, D. de Berlepsch. Imperatul stabileşte un adevărat program în privinţa protecţiunei ce ar trebui acordată lucrătorilor pentru a nu fi specu­laţi de capital. Toate amănuntele acestei ces­­tiuni sunt tratate în rescript. Imperatul vorbeşte de ceasurile de lucru, de sindicate de lucrători, de salarii. O asemenea iniţiativă luată de un Imperat este până astă­zi u­­nică în istorie. Este vorba de ni­mic mai puţin de­cât de a com­bate socialismul de jos prin cel de sus, de a opune internaţionalei lu­crătorilor o internaţională a State­lor şi a guvernelor, de a înlocui congresele de lucrători prin con­grese ale Statelor europene. Această încercare a împăratu­lui german a fost provocată prin situaţiunea precară a industriei germane, ce este rezultatul dese­lor greve care s’au succedat in Germania şi cari urmează şi a­­cuma. In­ adevăr, primejdia”acesteî miş­cări este mare pentru Germania. Numai,­in loc de a întrebuinţa mijloace represive şi de a cere Parlamentului puteri discreţionare contra socialiştilor, Imperatul pre­feră de a apuca calea concesiuni­lor, punăndu-se în capul unei miş­cări protecţioniste a lucrătorilor contra capitalului. Această proce­dare, de a se pune în capul cu­rentelor când nu le mai poţi rezista, nu e nouă. Ea a fost în­trebuinţată de multe ori de gu­vernanţi ; în cazul de faţă atitu­dinea împăratului dovedeşte tăria mişcărei socialiste în Germania şi slăbiciunea guvernului faţă cu a­­ceastă mişcare. Rescriptele lui Wilhelm II sunt clar o victorie netăgăduită a de­mocraţiei. Naşte acum întrebarea dacă Im­peratul german va izbuti. Admiţând chiar că, pretutindeni ar exista dorinţa de a îmbunătăţi soarta lucrătorilor, este oare pro­babil ca să se stabilească o înţe­legere în această privinţă intre nişte State în cari trebuinţele şi împrejurările locale sunt cu totul deosebite ? Aci nu e vorba de mari prin­cipii sociale sau politice cari pri­vesc omenirea întreagă, ci de o cestiune care în fie­care ţară are o altă formă. Cererile şi nevoile lucrătorilor francezi sunt cu totul altele de­cât acele ale camarazilor lor ger­mani . Minerii englezi gândesc alt­fel in privinţa cestiunei de­cât mine­rii belgiani şi­ aşa mai la vale. Va fi anevoie, dacă nu cu ne­putinţă, a se codifica sub o sin­gură modalitate, nişte interese atât de diverse. Afară de aceasta Statele cari vor avea să discute au fie­care o altă Constituţiune. In Prusia, mă­surile ce s’ar decide de congres ar putea fi impuse prin decret re­gal; dar in Anglia, în Francia, in Elveţia este imposibil ca Parla­mentele să fie nişte biurouri de înregistrare a unor deciziuni ce se ating de o cestiune de ordine in­terioară şi socială. Nu se poate crede că împăra­tul şi Principele de Bismarck să nu fi avut în vedere greutăţile campaniei ce au deschis’o. Ei ştiai chiar că nu vor izbuti; de aceia noi credem că scopul a fost cu totul altul. In curînd vor fi alegeri generale în Germania. De acum se prevede o cădere a partidelor Cartelului, adică a form­a­­ţiunei politice patronată de Bis­marck şi o izbândă strălucită a opoziţiunei. Elementul ce poate­­ înclina cumpăna într’o parte sau in alta este cel socialist. Lui se­ adresează dar Imperatul într’un mod direct voind prin aceasta să’l atragă in apele guvernamentale. Și să se observe că Suveranul lucrează în aparenţă contra idei­lor Cancelarului Seu, căci acest din urmă este pentru mijloacele violente, pe când împăratul adoptă sistemul concesiunilor. Dar toată această osebire de vederi nu este de­cât prefăcută. Wilhelm II şi Bismarck sunt în perfect acord; fie­care îşi joacă rolul fixat mai înainte, până când vor trece gârla alegerilor. Tot ast­fel apreciază şi lucrătorii iniţiativa luată de Imperat. Şi bine fac. Reforme sociale,­­mia­ ales re­forme cari au de scop protecţiunea muncei contra capitalului nu pot fi spornice venind de sus. Socia­lismul de Stat e un non sens, o armă nouă a despotismului. Ade­văratul progres, reformele fecunde trebue să vie de jos, căci acolo sunt ele înţelese şi simţite, prin urmare fireşti. Democraţia n’are nievoe de po­mana împăraţilor; ea va şti prin sine însâ’şi sâ’şi câri ge locul ce i se cuvine în fru^jjL. omenire!. 1 Rescriptele lui 'Wilhelm'NI''sunt urmările fricei şi frica e tot frică, chiar când este împărătească. Dunăreanul. imm&in PARIS, 30 Ianuarie.—Doctorul Marc a scris ducelui de Orléans pentru a’l sfătui să renunţe la titlul de preten­dent şi’n urmă ar putea intra în ar­mată ; în cazul contrariu­lnimeni nu va crede în sinceritatea declarațiunilor sale. Camera a adoptat un proiect de lege asupra libretelor lucrătorilor. Senatul a luat în discuţiune proiec­tele de lege cari aprobă creditele extra­ordinare deschise prin decrete preşiden­­ţiale în intervalul sesiunilor. Cu această ocaziune, D-nil Holgan şi Buffet au a­­cuzat pe guvern că prezintă escedente fictive destinate a înşela ţara. După replicele D-luî Boulanger, ra­portor al finanţelor, D-lui Tirard şi mi­nistrului de finanţe, creditele au­ fost a­­­probate. PARIS, 30 Ianuarie. — Consiliul de miniştri s’a ocupat de afacerea ducelui de Orléans. El a decis câ dacă ducele va fi condamnat va fi trimes într’o în­chisoare de provincie și tratat ca prizo­nier politic. Serbia ne dă lecţii BELGRAD, 30 Ianuarie. — Ziarele anunţă că «omisiunea instituită sub preşidenţia ministrului de comerţ pentru a studia cestiunea navigaţiei pe Dunăre, a aprobat propunerea guvernului de a fonda o societate serbească de navigaţiune pe fluviu. Crearea unei societăţi asemenea pe acţiuni şi cu garanţia Statului este asigurată. CRONICA PARLAMENTARA Subscriitorii Şedinţa de ieri a Camerei a fost una din cele mai interesante, de­şi mai toată a fost ţinută de D. N. Blaramberg. Onorabilul raportor, urcându-se la tri­bună, spune că mai are de cercetat nu­mai două fapte şi anume: chestiunea milionului, pe care D. Ion Brătianu l-a cerut ca recompensă de la cetăţeni şi rescumperarea căilor ferate. Mulți au crezut că chestiunea milio­nului a fost pusă în raportul D-lui Bla­ramberg ca o glumă; ei bine, D. Bla­ramberg a arătat că lucrul e foarte se­rios și foarte important. Mai inteiu, din listele de subscrip­­­ţiune, se constată că cei ce se bucurau de favoarea D-lui Ion Brătianu, pentru a’şi putea face treburile, au subscris su­mele cele mai mari. Pe de altă parte, D. Blaramberg s’a făcut forte să dovedească cu martori că cei mai mulţi comercianţi au subscris de nevoie şi de frică. : * * * D. Blaramberg aduce o listă tipărită, în care sunt cuprinse mai multe liste mici de subscripţie. Acea listă cuprinde subscripţiuni în valoare de vreo 250.000 lei. Mai mulţi deputaţi cer onor. raportor să dea citire listei. D. Blaramberg le răspunde cu un zâm­bet ironic: — N’am îndrăznit să v’o citesc, ca să nu vă obosesc, și apoi... — Citește ! citește ! — Bine, iată citesc. Și D. Blaramberg începe a înșira po­melnicul unui mare număr de colecti­viști celebri: — Grigore Monteoru... cu 10.000 lei (acesta e cel cu exploatarea minelor, a­­dăoga D. Blaramberg). „Colonel Eugeniu Alcaz cu... 15.000 lei (acesta e cel cu fabrica de postav). „Mehedinţeanu cu... 8.000 lei (cel cu cositorul)“. După ce defilează pe dinaintea Ca­merei un lanţ întreg de nume mai mult sau mai puţin cunoscute, după ce se aud numele D-lor Fleva, Cozadini şi ale altora, pe cari deputaţii îi taxau cu vorbele: — Prea puţin, pentru gheşefturile ce a făcut. — Prea mult pentru puterile sale, etc. de o dată D. Blaramberg citeşte: —D. loan Marghiloman, cu... 5...000 lei. • '•Ihak-­ș*S. -nesfcrik,*»­­t,' Tau­mele actualului junimist. — S’a înfruptat mult și cuconu Iancu sub Brătianu, zice unul. — N’a dat el de geaba 5000 de lei. Vezând că scandalul e mare, cuconu Iancu Trece-gârlă, zice: — Vă rog să fiți în conivență cu mine și să mă credeți: mi s’a cerut pen­tru un sărac și eu pentru săraci sunt foarte darnic. — Mofturi! Știm noi ce milă ai de săraci și mai cu seamă de robii după moșiile D-tale, îi strigă un deputat. — De astă-dată n’a putut trece gârla. S’a înecat. După ce termină cu listele, ședința se suspendă. La redeschidere, D. Bla­ramberg spune câ D. Cozadini l’a mus­trat pentru ce i-a citit prea încet nu­mele, pentru ca să nu poată fi auzit de deputaţi. — Ba s’a citit destul de tare, zic de­putaţii. — D-lor, sunt dator să vă dau o es­­plicaţie, zice D. Cozadini. Când am sub­scris, eram de bună credinţă. Am mai subscris şi pentru un alt om politic, dar azi mă căesc amar pentru amândoi. Peccavi... I­. Blaramberg îşi încheie apoi dis­cursul printr’o frumoasă peroraţiune şi şedinţa se ridică. Manevrele Principelui de Bismarck O comunicare primită la Paris din Berlin, emanând dintr’un is­­vor foarte autorizat, de amănunte interesante asupra noilor tendinţe ale politicei germane. Mai inteiu, Principele de Bis­marck este unicul şi singurul au­tor al rescriptelor imperiale pu­blicate în Oficialul german. Această publicaţie are pregăti­rea unei noi îndrumări a politicei germane, Cancelarul constatând re­lele rezultate obţinute­­prin poli­tica urmată până acum. Invitând puterile a se întruni în conferinţă, dânsul forţează pu­terea spirituală a Papei ca să de­vină aliată, şi pregăteşte calea pen­tru propunerile de dezarmare. Cancelariile, înştiinţate de in­tenţiile Principelui de Bismarck, desfăşură acum o mare activitate pentru a-şi complecta armările şi pregătirile lor, aşa ca să fie gata pentru ori­ce întâmplare. JOI 1 FEBRUARIE 1890. Evenimentele din Bulgaria SOFIA, 30 Ianuarie. — Maiorul Paniţa şi cei trei ofiţeri complici au fost degradaţi fiind­că e vorba de o cestiune de trădare. Cu toate că au fost daţi în mâi­­nele autorităţilor civile, care -i pă­zeşte, ei vor fi trimişi în faţa curţei marţiale ce se va întruni peste vr’o 15 zile. Judele de instrucţie n’a dat încă raportul său ; prin urmare nu se ştie încă, cu toate asigurările con­trarii, dacă s’au descoperit nici a­­mănunte. Cercetările continuă cu sîr-Se asigură că acuzaţii vor fi ju­decaţi cu o asprime extremă. BELGRAD, 30 Ianuarie. — „A­­genţia din Belgrad“ constată după nişte informaţiuni autentice, con­­trariu ştirilor de sorginte privată cari spun că refugiaţii bulgari ar fi fost respinşi la graniţa sărbească, că nici un personagiu politic compro­mis in evenimentele din Sofia nu se află pe teritoriul Serbiei şi de altă parte autorităţile sârbeşti de la graniţă n’au avut de respins pe nimeni de oare­ce n’au primit nici un ordin in astă privinţă. Portugalia şi Anglia LISABONA, 30 Ianuarie.—De o lună de când Englitepa a trimes ultimatul său­ Poru­galiei,­­­populaţia n’a încetat de a dovedi impresia dureroasă ce a simţit cu această ocasiune. Mulţi negustori ţin obloanele prăvăliilor lor închise, pavili­oanele s’au dat jos de pe clădirile pe cari erau înălţate. Jurnalul oficial publică decrete regale cari autorizează pe guvern a emite o­­bligaţiuni de Stat al căror produs va trebui să acopere cheltuelile de apărare a ţarei, să servească la complectarea for­tificaţiilor Lisabonei, cumpărare de tor­pilori şi a altor corăbii de resbel, la reorganisarea armatei şi a gardei naţio­nale. Din Râmnicu-Sărat Corespondenţă particilară îndată ce s’a întors din Bucureşti cu decretul de disolvare a consiliului comu­nal, D. Ciurea a ţinut să’şi sărbăto­rească triumful printr’un banchet Cu acest prilej s’a făcut un chef de s’a dus pomina. Companionii prefectului la banchet au fost nişte israeliţi şi vr’o doi arendaşi, dintre care cel mai entuziast era D. Al­ter Francu, om cu multe meserii. Acesta a ridicat o mulţime de toas­turi în sănătatea prefectului Ciurea. * * De când a venit în capul prefectu­re!, D. Ciurea s’a pus să primenească personalul administrativ şi mai cu seamă pe cel poliţienesc cu tipuri dragi inimei­­ sale încă de pe timpul când făcea parte din vechea colectivitate. Ast­fel, a numit poliţaii, pe un domn Teodosescu, omul de încredere al D-lui Dimitrie Moruzi şi care a fost silit să plece din Dorohoia pentru nişte fapte nu prea corecte. A mai adus în slujba poliţiei pe ve­stitul Torcărescu, ai cărui fraţi sunt boţi de cal, cari îşi vor putea exercita în taină meseria sub aripele poliţieneşti ale fratelui poliţist. Acest Torcărescu este unul din foştii intimi ai lui Stoica Alexandrascu. D. Ciurea a mai adus în poliţie şi pe un oare­care Panţiru, fost gardist şi condamnat la 5 ani de închisoare pen­tru spargere. Vă puteţi închipui ce siguranţă se pregăteşte cetăţenilor, când vor avea ca păzitori ai averei şi vieţei lor pe dom­nii de mai sus. Se mai vorbeşte şi de alte schimbări de personal de acelaşi calibru. * * * In Constituţionalul de mai de­ună­zi am văzut înserat un car de laude la a­­dresa preşedintelui comisiunei interimare, pentru că ar fi renunţat la salariul ce i se cuvine.

Next