Adevěrul, iunie 1890 (Anul 2, nr. 532-557)

1890-06-01 / nr. 532

ANUL n.—No. 532 ABONAMENTELE INCKI* LA 1 SI 15 ALE FIE­ClREI LUNI SI SE PLĂTESC TOT­DEAUNA ’NAINTE In Bucuresci la casa Administrației Din Județe și Streinetate prin man­date poștale. Un an In țară 30 lei, în streinetate 50 Sese luni „ 15 „ „ » 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 LA PARIS, ziarul se găsește de vân­­zare cu numărul la biotoul Ho* 117, Boulevard St.-Michel. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZĂ ADMINISTRAŢIAb Strada Nouă, IO Director politics ALEX. V. BELDUIMIANU Să te fereşti, Române! de cuiu strein in casă. VINERI 1 IUNIE 1890. Numărul IO Bani ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se pri­mesc direct la administraţie. Din PARIS la Agenţia Havas, 8 Place de la Bourse, precum şi la sucursalele ei. Din STREINETATE, direct la admi­nistraţie şi la toate oficiile de publi­citate. Anunciuri la pagina IV ... 0,30 b. linia » » » in ... 1,— » Inserţiunile şi Reclamele 2 îeL-r4nd'nl V. Alexandri. UN NUMER TECH _______ . T­fi _ I ~ I 7 71 REDACȚIA­­ Strada N011JL f) ------------------------......................... SOARTA CELOR MICI Comisiunea releptivei fapte MANEVRELE ARMATEI ------------------------------------------------O lucrare meritorie LAUDE PESTE LAUDE --ro-Moartă din dragoste ----------—---------’Tcd&h*'--------------------­FECIOARA Bucur­esci 31 Mai- Soarta celor mici Lunea trecută, Contele Kalnoky, Ministrul de externe al Austro- Ungariei, a ţinut în sînul delega­­ţiunei austriace un discurs in care­­şi-a expus politica. Foarte rar se întâmplă ca un Ministru al şubredei Monarchii Habsburgice să vorbească atât de energic cum a vorbit de astă dată Ministrul afacerilor streine, care­­şi-a adunat în acest discurs tot veninul ce-i pricinuieşte faptul de­­zertărei Serbiei de sub aripa aus­triacă şi înclinarea ei spre poli­tica rusă. Discursul lui Kalnoky e plin de necaz, de ură şi de sete de răz­bunare. „Monarchia nu va mai răbda fără murmur purtarea nesocotită a celor din Belgrad. Guvernul aus­triac va lua faţă cu Serbia o ati­tudine, care numai bine-voitoare nu va fi. Serbia va simţi adânc urmările supărărei cu Austria. „Cuvintele aceste vor răsuna ca lovituri de ciomege pe spinarea nerozilor, cari, seduşi de ispitele­­ făţişe şi oculte ale agitatorilor ruşi, au temeritatea de a întărâta pe Austria. Contele Kalnoky nu vo­ieşte să i se resplătească umilin­ţele şi insultele aduse de sărbl po­liticei sale cu asigurarea gratuită a bunei lor voinţe. Această asigu­rare este în contra­zicere cu ten­dinţele partidului care e azi la putere şi cu starea anarchică a Ţărei, care a devenit o tabără de rezboiu politic în contra Aus­triei. „Sârbii vor avea acum prilejul de a judeca dacă graţia platonică a Rusiei va putea să-i apere de primejdiile ce vor eşi din cearta lor cu o împărăţie, care poate să strângă pe Serbia cu uşa, care, dacă­­şi-ar închide numai grani­ţele, ar face pe fie­care ţăran de pe malul Drinei să capete con­ştiinţa roadelor actualei politici. Numai patima cea mai fără cum­­păneală a putut să dea naştere în Serbia dorinţei de a provoca pe Austria. „Monarchia dualistă este tîrgul întins al celor mai însemnate pro­ducte sîrbeşti şi o trăsătură de condeiu ajunge pentru a provoca în Serbia o criză economică. Sâr­bii vor fi zmulşi atunci din ame­ţeala lor şi se vor convinge, că au supărat fără nici o necesitate şi cu trufie pe un prieten vechiu şi adesea încercat.* Cu ast­fel de vorbe a tratat Contele Kalnoky pe sârbi, pentru că aceştia au avut îndrăzneala de a se emancipa de sub tutela, de sub apăsătoarea prietenie a Aus­­tro-Ungariei şi a apuca o altă cale-Este vrednic de o cercetare mai adîncă acest mod de a trata sta­tele mici, pe cari o întâmplare ne­norocită a naşterei lor le-a pus între doi vecini puternici şi duş­mani. Cancelarul Austro-Ungariei, care n’ar îndrăzni să omoare o muscă, dacă ar şti că aceasta ar supăra pe vre-unul din marii săi vecini, vorbeşte cu Serbia pe un ton re­voltător de îndrăzneţ. Serbia, după părerea Contelui Kalnoky, n’are voie să facă o miş­care, un gest din propria ei ini­ţiativă. Ea trebuie tot­d’a­una să fie în­jugată la politica Austro-Ungară, dacă nu voeşte să fie trăsnită de fulgerile Sf. Ştefan sau sfărâmată de măselele tocite ale îmbătrâni­­tei monarhii dualiste. Exemplul cu Serbia este foarte instructiv pentru noi, căci situaţia noastră geografică are asemănare cu a Serbiei. Tot necazul, toată furia pe care puternicii noştri vecini le înghit unul contra altuia neîndrăznind să şi le dea pe faţă, se varsă îndată ca un potop asupra micului Stat vecin, care ar îndrăzni să ridice capul şi să încerce a privi soarele fără ochelarii vre­unui Cancelar. Norocul Serbiei este, că furia cea mare a Austro-Ungariei este un semn vădit de slăbiciunea aces­teia şi că faptul, că monarchia Habsburgilor se teme de un răz­­boi­ imediat cu Rusia, este bine stabilit. Nu e vorbă, şicanele vamale şi micele intrigi vor plana acum a­­­supra celor din Belgrad, căci aşa e obiceiul vecinilor puternici. Ei strigă Statelor mici ce le stat­ a­­lături: iubeşte-mă sau te omor! Şi dacă nu î şi îndeplinesc ultima parte a alternativei, când dragostea li se refuză, atunci recurg la răzbu­nări mici. Ceea­ ce păţeşte acum Serbia este o notă caracteristică pentru a a­­răta, în genere, soarta celor mici şi neuniţi, când au vecini puter­nici. Ori de câte­ ori unul din Statele mari ce ne înconjoară îşi arată colţii de tiran faţă cu un Stat mic vecin, de atâtea ori el deşteaptă popoarele mici asupra nevoie­ nea­părate ce ele au de a se uni, de a constitui Confederaţia Balca­nică. Numai când această unire a tu­turor popoarelor mici din penin­sula Balcanilor ar deveni o reali­tate, numai atunci Statele mici vor putea scăpa de tirania celor mari. d. r. EDITIA ANTEIA TELEGRAME BELGRAD, 31 Maiț. — Guvernul şerb a adresat o notă D-lir­ei mici, mi­nistrul său la Viena, cu ordin de a co­munica Contelui Kalnoky. Guvernul din Belgrad exprimă o mare supărare de declaraţiunile ministrului şi declară că ultimele măsuri economice luate de Ser­bia, au avut de ţintă ameliorarea finan­ţelor regatului şi că nu trebuesc luate ca o manifestaţie de ostilitate faţă cu Austro-Ungaria. Nota blamează foarte aspru atitudinea presei sârbe şi declară că guvernul din Belgrad va păstra cu credinţă o amiciţie francă pentru Mo­narchia Austro-Ungara, cu toate decla­­raţiunile Comtelui Kalnoky şi măsurile de răzbunare ce a luat, precum acea re­lativă la porci. Nota adaogă: „Nu pu­tem recunoaşte că am fi făcut ce­va, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, care să fie de natură a compromite reciprocitatea de amiciţie. Laude peste laude „Politische Correspondenz“ constată că în România guvernul câştigă din zi în zi şi în forţă şi în partizani. Conservatorii-disidenţi mai toţi s-au apropiat de el, atraşi de respectul pe care cabinetul îl are pentru tradiţiunile conservatoare şi de forţa cu care se pro­nunţă în favoarea regimului actual, do­vadă întrunirile politice ţinute la Craiova unde declaraţiunile conservatoare ale D-lui Carp, au fost viu aplaudate. In ceia ce priveşte pe liberali ziarul spune că unirea lor le-a fost vătămătoare, iar pe de altă parte se slăbesc pe fie­care zi, ei au suferit înfrângeri foarte sim­țitoare între altele în alegerile pentru Camerele de Comerț. . Comisiunea telepiniei Dupre Contele Kalnoky, vorbind despre Bul­garia, a combătut ideia că un mare res­­bel este inevitabil, dar a spus că în o chestiune la care toate puterile sunt streine, cu cât pericolul este mai mare cu atât mai mult trebue să se ia pre­­cauţiuni. Comisiunea a dat un vot de încre­dere în favoarea Contelui Kalnoky. Amiralul Sterneck a declarat că, în urma invitaţiunei făcute de Imperatul Wilhelm, escadra austriacă va merge în apele germane. Praful de puşcă fără fum va fi introdus în marină pentru puştile cu repetiţie, dar că nu se poate încă întrebuinţa pentru artilerie. Amiralul Sterneck a arătat în fine în ce măsură şi la ce epocă se va mări flotila pe Dunăre. Contele Kalnoky a declarat că recu­noaşterea Principelui Ferdinand al Bul­gariei este pentru Austro Ungaria o ces­­tiune secundară; el a expus consecinţele ce ar putea rezulta dintr’o acţiune prea grăbită şi a spus că rezultatul nu va despăgubi pericolul. ^ Guvernul austro-ungar nu caută de cât întărirea independenţii Statelor bal­canice şi aceasta chiar şi pentru Serbia. Ministrul nu poate aproba ideia, care s’a emis, de a lua măsuri mai energice faţă cu Serbia; el crede că declaraţiu­­nile ce le-a făcut în sînul delegaţiunei austriace vor produce în Serbia o bună impresiune. Contele Kalnoky constată că Austro- Ungaria se găseşte în perfectă înţele­gere cu Anglia relativ mai la toate chestiunile naţionale şi mai cu seamă în ceea ce privește pe cele din Orient. MANEVRELE ARMATEIaş­ ii. Ating prima chestiune, aceia a marşurilor, cea mai importantă, nu va ajunge ţinta dorită. Mar­şurile făcute fără judecată, sfir­­şesc forţele soldatului, îl nemul­ţumesc, sdruncină moralul său, provoacă murmure chiar între o­­fiţeri, pe cari le aud soldaţii apoi, şi peste tot, naşte germenele ne­încredere­ în ordinele şefilor ; a­­tunci de­sigur disciplina marşuri­ (1) Vezi „Adevĕrul“ No. 523. lor (nu cea brută, barbară) este anevoe de ţinut. Iată după un General mare al timpului „Leva!“ principiile mar­şurilor : Marşul este o operaţie foarte com­plexă, în care nimic nu trebue lăsat fan­teziei. Trebueşte ca totul să fie calcu­lat, prevăzut, ordonat sub pedeapsă de dezordine. Ori, dezordinea or care ar fi ea, în mişcare, este neevitabil o perdere de forţe. Numai marşul permite să soseşti la timp şi în bune condiţiuni pe câmpul de bătae. Numai marşul permite de a culege fructele triumfului şi de a împu­ţina efectele rele ale perderilor. Nesiguranţa de ce este a se face, aş­teptarea unui ordin putând sau nu să sosească, contrarietatea unei plecări re­pezi atunci când ne aşteptam a ne o­­dihni, sunt cauze de enervări morale, pe care este necesar şi avantagios a le evita trupelor. împuţinarea ostenelilor conservă efec­tivele şi contribue la victorie, nu se va avea în vedere un scop mai înalt, etc. De alt­fel, consecinţa unor mar­şuri rele se vede numai­de­cât. Vom enumera câte­va exemple din ultimele trei manevre ale anilor 1887, 88 şi 89 pentru a se ve­dea ce preţ punem noi pe cele de mai sus. In manevrele corpului I-iu de armată, în 1887, se văd regimente intrând, cu aproape jumătate oră mai târziu, în coloană de cât li se prescrisese; aşa în loc de 20 mi­nute faceau 50; şi aceasta din cauza unor marşuri neregulate fă­cute cu o zi mai înainte şi care osteniseră într’un mod grozav pe soldaţi. De asemenea în manevrele din anul 1888 ale corpului 2 de ar­mată, la Băicoiu, trupele alergau pentru a-şi lua locul în coloană sau pentru a ajunge la locul in­dicat ca rendez-vous. Şi aceasta tot din cauza unor întârzieri prove­nite din osteneala soldaţilor în urrr­a unor marşuri neraţionale din ajun. — In aceiaşi manevră, între trupele ce au sosit din Bucureşti, au fost regimente ce presurau dru­murile cu soldaţi din cauza gra­bei ce puneau pentru a sosi mai nainte la destinaţie. In 1889, aproape aceleaşi lu­cruri se petrec în manevrele cor­pului 2 de armată ca şi în cele ale corpului 4. Mai mult încă, se vedeau trupe sosite la atac cu mult mai îna­inte de timpul ordonat, ca şi trupe ce soseau târziu­ de tot pentru luptă, ceia­ ce făcea ca multe a­­tacuri să nu reuşească şi să reîn­­ceapă. Greşelile acestea s’au repetat şi regulat se repetă în fie­care an, la toate corpurile de armată şi chiar la aceleaşi regimente; o probă mai mult, că greşala nu se în­dreaptă. Prin urmare concluzia ese de la sine că suntem departe de a şti să mărşăluim după regul­ele şi principiile adoptate de ştiinţă. Ce -ţi mai foloseşte oare o trupă a­­dusă, stoarsă de forţe din cauza oboselei, pentru a o băga în luptă ? Care ’ţi-e avantagiul când tru­pele vor sosi rînd pe rînd, unele mai înainte, pentru a intra în luptă ? Trecem la altă chestiune, dife­ritele principii ale artei rezboiuluî aplicate de şefii de unităţi şi ese­­cutate de trupe. In manevra corpului I-iu de ar­mată, în 1887 in ziua de 2 Oc­tombrie, o coloană însărcinată să ia din mâinile inamicului gara Piatra, intră în luptă mai înainte de timp; apărarea, ştiind că mai are timp până la venirea inami­cului, este gata, aşa că la sosi­rea coloanei de atac compusă din 2 regimente cavalerie şi o baterie, gara nu era apărată de­cât de aproape 2 companii de dorobanţi, pe când cavaleria ei se găsea în urmă mult şi la stâng­a neavănd timpul a in­tra în luptă. Asemenea, dacă fap­tul era o realitate, rezboiu, se pu­tea ca bateria de artilerie a ata­cului să se aşeze acolo unde se găsea ? In momentul al 2-lea al luptei, artileria de la aripa dreaptă a a­­părăreî, la rezboiu, s’ar fi aşezat în poziţia aceia şi ar fi deschis fo­cul aşa de târziu­ ? Apoi în ceia­ ce priveşte pe ca­valerie, dacă şi la rezbel va da acelaşi ajutor trupelor ca cavale­ria diviziei de Est şi acea a apă­­rărei de la gara Piatra, de­sigur că a pierde o bătălie e un ce prea lesne. In momentul al 3-lea, lupta de artilerie a fost adevărat o glumă ; socotim fantastic, ca atât de in­ferioară în număr şi poziţiune, ar­tileria diviziei de Est să se men­­ţie în poziţie şi sub focul artile­riei mult mai numeroase a divi­ziei de Vest. Retragerea în eşeloane ce s’a făcut la Salcea şi Slătioara a lă­sat să se înţeleagă că trupele nu ar mai fi fost în stare să lupte cel puţin o oră încă, iar dacă ur­mărirea ar fi continuat şi nu s’ar fi sunat încetarea manevrei, pre­cum şi dacă cartuşele ar fi fost cu gloanţe, de sigur că ar fi fost cel mai sinistru spectacol ce s’ar fi putut prezenta. La Manevra corpului 2 de ar­mată din 1888, în ziua întâia şi la podul ce era apărat de un ba­talion de vînători, lângă Breaza, stânga coloanei de atac dete peste acest batalion surprinzându’l; ne amintim cum un ofiţer de bata­lion vorbind cu arbitrii şi văzănd pe atăcătorî lângă el, strigă altuia: Spune la ai noştri că a venit ina­micul ! Şi când s’a dat atacul, la acel pod, flancurile coloanelor a­­tăcătoare ajunseseră prin dreptul susţinerilor apărăreî fără ca cen­trul care mergea la atac să fi des­chis focul, şi fără ca şi apărarea să fi ştiut. Greşală enormă de am­bele părţi. După luarea podului şi in ur­mărirea inamicului, regimente ce se aflau­ în rezervă, trageau salve în trupele de susţinere ale lor chiar ; trageau unii în alţii; au­zeai strigând : Nu trageţi D-lor ! Nu vedeţi că suntem noi ? Aşi! Era în toiul focului şi elanul en­tuziasmului nu putea fi oprit! Apoi, oare în resbel se poate ca pe locuri deschise, neacoperite, un batalion să se retragă aproape două ore şi să se menţie mereu­ în faţa a forţe întreite ? Iar când trupele atăcătoare a­­junse pe platoul unde se retrăgea batalionul, găsiră vre­o 4 regimente de dorobanţi grămădite şi ne­şti­ind în­cotro să apuce, pe când altele veneau spre acelaşi loc din­spre stânga. In ziua a treia se vedeau trupe pe linie desfăşurate in tiraliori, fără a avea nici susţinere nici re­zervă înapoia lor! Auziţi! Iar când se dete ordin de retragere, nu am fi putut găsi nicăiri cuvîn­­tul cu care să numim acea re­tragere, căci arta militară nu cu­noaşte aşa ceva. Auzeai coman­­dându se : cutare grupe sau gru­pele soţ în retragere, şi se retră­

Next