Adevěrul, iunie 1890 (Anul 2, nr. 532-557)
1890-06-01 / nr. 532
ANUL n.—No. 532 ABONAMENTELE INCKI* LA 1 SI 15 ALE FIEClREI LUNI SI SE PLĂTESC TOTDEAUNA ’NAINTE In Bucuresci la casa Administrației Din Județe și Streinetate prin mandate poștale. Un an In țară 30 lei, în streinetate 50 Sese luni „ 15 „ „ » 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 LA PARIS, ziarul se găsește de vânzare cu numărul la biotoul Ho* 117, Boulevard St.-Michel. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZĂ ADMINISTRAŢIAb Strada Nouă, IO Director politics ALEX. V. BELDUIMIANU Să te fereşti, Române! de cuiu strein in casă. VINERI 1 IUNIE 1890. Numărul IO Bani ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se primesc direct la administraţie. Din PARIS la Agenţia Havas, 8 Place de la Bourse, precum şi la sucursalele ei. Din STREINETATE, direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate. Anunciuri la pagina IV ... 0,30 b. linia » » » in ... 1,— » Inserţiunile şi Reclamele 2 îeL-r4nd'nl V. Alexandri. UN NUMER TECH _______ . Tfi _ I ~ I 7 71 REDACȚIA Strada N011JL f) ------------------------......................... SOARTA CELOR MICI Comisiunea releptivei fapte MANEVRELE ARMATEI ------------------------------------------------O lucrare meritorie LAUDE PESTE LAUDE --ro-Moartă din dragoste ----------—---------’Tcd&h*'--------------------FECIOARA Bucuresci 31 Mai- Soarta celor mici Lunea trecută, Contele Kalnoky, Ministrul de externe al Austro- Ungariei, a ţinut în sînul delegaţiunei austriace un discurs in careşi-a expus politica. Foarte rar se întâmplă ca un Ministru al şubredei Monarchii Habsburgice să vorbească atât de energic cum a vorbit de astă dată Ministrul afacerilor streine, careşi-a adunat în acest discurs tot veninul ce-i pricinuieşte faptul dezertărei Serbiei de sub aripa austriacă şi înclinarea ei spre politica rusă. Discursul lui Kalnoky e plin de necaz, de ură şi de sete de răzbunare. „Monarchia nu va mai răbda fără murmur purtarea nesocotită a celor din Belgrad. Guvernul austriac va lua faţă cu Serbia o atitudine, care numai bine-voitoare nu va fi. Serbia va simţi adânc urmările supărărei cu Austria. „Cuvintele aceste vor răsuna ca lovituri de ciomege pe spinarea nerozilor, cari, seduşi de ispitele făţişe şi oculte ale agitatorilor ruşi, au temeritatea de a întărâta pe Austria. Contele Kalnoky nu voieşte să i se resplătească umilinţele şi insultele aduse de sărbl politicei sale cu asigurarea gratuită a bunei lor voinţe. Această asigurare este în contrazicere cu tendinţele partidului care e azi la putere şi cu starea anarchică a Ţărei, care a devenit o tabără de rezboiu politic în contra Austriei. „Sârbii vor avea acum prilejul de a judeca dacă graţia platonică a Rusiei va putea să-i apere de primejdiile ce vor eşi din cearta lor cu o împărăţie, care poate să strângă pe Serbia cu uşa, care, dacăşi-ar închide numai graniţele, ar face pe fiecare ţăran de pe malul Drinei să capete conştiinţa roadelor actualei politici. Numai patima cea mai fără cumpăneală a putut să dea naştere în Serbia dorinţei de a provoca pe Austria. „Monarchia dualistă este tîrgul întins al celor mai însemnate producte sîrbeşti şi o trăsătură de condeiu ajunge pentru a provoca în Serbia o criză economică. Sârbii vor fi zmulşi atunci din ameţeala lor şi se vor convinge, că au supărat fără nici o necesitate şi cu trufie pe un prieten vechiu şi adesea încercat.* Cu astfel de vorbe a tratat Contele Kalnoky pe sârbi, pentru că aceştia au avut îndrăzneala de a se emancipa de sub tutela, de sub apăsătoarea prietenie a Austro-Ungariei şi a apuca o altă cale-Este vrednic de o cercetare mai adîncă acest mod de a trata statele mici, pe cari o întâmplare nenorocită a naşterei lor le-a pus între doi vecini puternici şi duşmani. Cancelarul Austro-Ungariei, care n’ar îndrăzni să omoare o muscă, dacă ar şti că aceasta ar supăra pe vre-unul din marii săi vecini, vorbeşte cu Serbia pe un ton revoltător de îndrăzneţ. Serbia, după părerea Contelui Kalnoky, n’are voie să facă o mişcare, un gest din propria ei iniţiativă. Ea trebuie totd’auna să fie înjugată la politica Austro-Ungară, dacă nu voeşte să fie trăsnită de fulgerile Sf. Ştefan sau sfărâmată de măselele tocite ale îmbătrânitei monarhii dualiste. Exemplul cu Serbia este foarte instructiv pentru noi, căci situaţia noastră geografică are asemănare cu a Serbiei. Tot necazul, toată furia pe care puternicii noştri vecini le înghit unul contra altuia neîndrăznind să şi le dea pe faţă, se varsă îndată ca un potop asupra micului Stat vecin, care ar îndrăzni să ridice capul şi să încerce a privi soarele fără ochelarii vreunui Cancelar. Norocul Serbiei este, că furia cea mare a Austro-Ungariei este un semn vădit de slăbiciunea acesteia şi că faptul, că monarchia Habsburgilor se teme de un război imediat cu Rusia, este bine stabilit. Nu e vorbă, şicanele vamale şi micele intrigi vor plana acum asupra celor din Belgrad, căci aşa e obiceiul vecinilor puternici. Ei strigă Statelor mici ce le stat alături: iubeşte-mă sau te omor! Şi dacă nu î şi îndeplinesc ultima parte a alternativei, când dragostea li se refuză, atunci recurg la răzbunări mici. Ceea ce păţeşte acum Serbia este o notă caracteristică pentru a arăta, în genere, soarta celor mici şi neuniţi, când au vecini puternici. Ori de câte ori unul din Statele mari ce ne înconjoară îşi arată colţii de tiran faţă cu un Stat mic vecin, de atâtea ori el deşteaptă popoarele mici asupra nevoie neapărate ce ele au de a se uni, de a constitui Confederaţia Balcanică. Numai când această unire a tuturor popoarelor mici din peninsula Balcanilor ar deveni o realitate, numai atunci Statele mici vor putea scăpa de tirania celor mari. d. r. EDITIA ANTEIA TELEGRAME BELGRAD, 31 Maiț. — Guvernul şerb a adresat o notă D-lirei mici, ministrul său la Viena, cu ordin de a comunica Contelui Kalnoky. Guvernul din Belgrad exprimă o mare supărare de declaraţiunile ministrului şi declară că ultimele măsuri economice luate de Serbia, au avut de ţintă ameliorarea finanţelor regatului şi că nu trebuesc luate ca o manifestaţie de ostilitate faţă cu Austro-Ungaria. Nota blamează foarte aspru atitudinea presei sârbe şi declară că guvernul din Belgrad va păstra cu credinţă o amiciţie francă pentru Monarchia Austro-Ungara, cu toate declaraţiunile Comtelui Kalnoky şi măsurile de răzbunare ce a luat, precum acea relativă la porci. Nota adaogă: „Nu putem recunoaşte că am fi făcut ceva, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, care să fie de natură a compromite reciprocitatea de amiciţie. Laude peste laude „Politische Correspondenz“ constată că în România guvernul câştigă din zi în zi şi în forţă şi în partizani. Conservatorii-disidenţi mai toţi s-au apropiat de el, atraşi de respectul pe care cabinetul îl are pentru tradiţiunile conservatoare şi de forţa cu care se pronunţă în favoarea regimului actual, dovadă întrunirile politice ţinute la Craiova unde declaraţiunile conservatoare ale D-lui Carp, au fost viu aplaudate. In ceia ce priveşte pe liberali ziarul spune că unirea lor le-a fost vătămătoare, iar pe de altă parte se slăbesc pe fiecare zi, ei au suferit înfrângeri foarte simțitoare între altele în alegerile pentru Camerele de Comerț. . Comisiunea telepiniei Dupre Contele Kalnoky, vorbind despre Bulgaria, a combătut ideia că un mare resbel este inevitabil, dar a spus că în o chestiune la care toate puterile sunt streine, cu cât pericolul este mai mare cu atât mai mult trebue să se ia precauţiuni. Comisiunea a dat un vot de încredere în favoarea Contelui Kalnoky. Amiralul Sterneck a declarat că, în urma invitaţiunei făcute de Imperatul Wilhelm, escadra austriacă va merge în apele germane. Praful de puşcă fără fum va fi introdus în marină pentru puştile cu repetiţie, dar că nu se poate încă întrebuinţa pentru artilerie. Amiralul Sterneck a arătat în fine în ce măsură şi la ce epocă se va mări flotila pe Dunăre. Contele Kalnoky a declarat că recunoaşterea Principelui Ferdinand al Bulgariei este pentru Austro Ungaria o cestiune secundară; el a expus consecinţele ce ar putea rezulta dintr’o acţiune prea grăbită şi a spus că rezultatul nu va despăgubi pericolul. ^ Guvernul austro-ungar nu caută de cât întărirea independenţii Statelor balcanice şi aceasta chiar şi pentru Serbia. Ministrul nu poate aproba ideia, care s’a emis, de a lua măsuri mai energice faţă cu Serbia; el crede că declaraţiunile ce le-a făcut în sînul delegaţiunei austriace vor produce în Serbia o bună impresiune. Contele Kalnoky constată că Austro- Ungaria se găseşte în perfectă înţelegere cu Anglia relativ mai la toate chestiunile naţionale şi mai cu seamă în ceea ce privește pe cele din Orient. MANEVRELE ARMATEIaş ii. Ating prima chestiune, aceia a marşurilor, cea mai importantă, nu va ajunge ţinta dorită. Marşurile făcute fără judecată, sfirşesc forţele soldatului, îl nemulţumesc, sdruncină moralul său, provoacă murmure chiar între ofiţeri, pe cari le aud soldaţii apoi, şi peste tot, naşte germenele neîncredere în ordinele şefilor ; atunci desigur disciplina marşuri (1) Vezi „Adevĕrul“ No. 523. lor (nu cea brută, barbară) este anevoe de ţinut. Iată după un General mare al timpului „Leva!“ principiile marşurilor : Marşul este o operaţie foarte complexă, în care nimic nu trebue lăsat fanteziei. Trebueşte ca totul să fie calculat, prevăzut, ordonat sub pedeapsă de dezordine. Ori, dezordinea or care ar fi ea, în mişcare, este neevitabil o perdere de forţe. Numai marşul permite să soseşti la timp şi în bune condiţiuni pe câmpul de bătae. Numai marşul permite de a culege fructele triumfului şi de a împuţina efectele rele ale perderilor. Nesiguranţa de ce este a se face, aşteptarea unui ordin putând sau nu să sosească, contrarietatea unei plecări repezi atunci când ne aşteptam a ne odihni, sunt cauze de enervări morale, pe care este necesar şi avantagios a le evita trupelor. împuţinarea ostenelilor conservă efectivele şi contribue la victorie, nu se va avea în vedere un scop mai înalt, etc. De altfel, consecinţa unor marşuri rele se vede numaidecât. Vom enumera câteva exemple din ultimele trei manevre ale anilor 1887, 88 şi 89 pentru a se vedea ce preţ punem noi pe cele de mai sus. In manevrele corpului I-iu de armată, în 1887, se văd regimente intrând, cu aproape jumătate oră mai târziu, în coloană de cât li se prescrisese; aşa în loc de 20 minute faceau 50; şi aceasta din cauza unor marşuri neregulate făcute cu o zi mai înainte şi care osteniseră într’un mod grozav pe soldaţi. De asemenea în manevrele din anul 1888 ale corpului 2 de armată, la Băicoiu, trupele alergau pentru a-şi lua locul în coloană sau pentru a ajunge la locul indicat ca rendez-vous. Şi aceasta tot din cauza unor întârzieri provenite din osteneala soldaţilor în urrra unor marşuri neraţionale din ajun. — In aceiaşi manevră, între trupele ce au sosit din Bucureşti, au fost regimente ce presurau drumurile cu soldaţi din cauza grabei ce puneau pentru a sosi mai nainte la destinaţie. In 1889, aproape aceleaşi lucruri se petrec în manevrele corpului 2 de armată ca şi în cele ale corpului 4. Mai mult încă, se vedeau trupe sosite la atac cu mult mai înainte de timpul ordonat, ca şi trupe ce soseau târziu de tot pentru luptă, ceia ce făcea ca multe atacuri să nu reuşească şi să reînceapă. Greşelile acestea s’au repetat şi regulat se repetă în fiecare an, la toate corpurile de armată şi chiar la aceleaşi regimente; o probă mai mult, că greşala nu se îndreaptă. Prin urmare concluzia ese de la sine că suntem departe de a şti să mărşăluim după regulele şi principiile adoptate de ştiinţă. Ce -ţi mai foloseşte oare o trupă adusă, stoarsă de forţe din cauza oboselei, pentru a o băga în luptă ? Care ’ţi-e avantagiul când trupele vor sosi rînd pe rînd, unele mai înainte, pentru a intra în luptă ? Trecem la altă chestiune, diferitele principii ale artei rezboiuluî aplicate de şefii de unităţi şi esecutate de trupe. In manevra corpului I-iu de armată, în 1887 in ziua de 2 Octombrie, o coloană însărcinată să ia din mâinile inamicului gara Piatra, intră în luptă mai înainte de timp; apărarea, ştiind că mai are timp până la venirea inamicului, este gata, aşa că la sosirea coloanei de atac compusă din 2 regimente cavalerie şi o baterie, gara nu era apărată decât de aproape 2 companii de dorobanţi, pe când cavaleria ei se găsea în urmă mult şi la stânga neavănd timpul a intra în luptă. Asemenea, dacă faptul era o realitate, rezboiu, se putea ca bateria de artilerie a atacului să se aşeze acolo unde se găsea ? In momentul al 2-lea al luptei, artileria de la aripa dreaptă a apărăreî, la rezboiu, s’ar fi aşezat în poziţia aceia şi ar fi deschis focul aşa de târziu ? Apoi în ceia ce priveşte pe cavalerie, dacă şi la rezbel va da acelaşi ajutor trupelor ca cavaleria diviziei de Est şi acea a apărărei de la gara Piatra, desigur că a pierde o bătălie e un ce prea lesne. In momentul al 3-lea, lupta de artilerie a fost adevărat o glumă ; socotim fantastic, ca atât de inferioară în număr şi poziţiune, artileria diviziei de Est să se menţie în poziţie şi sub focul artileriei mult mai numeroase a diviziei de Vest. Retragerea în eşeloane ce s’a făcut la Salcea şi Slătioara a lăsat să se înţeleagă că trupele nu ar mai fi fost în stare să lupte cel puţin o oră încă, iar dacă urmărirea ar fi continuat şi nu s’ar fi sunat încetarea manevrei, precum şi dacă cartuşele ar fi fost cu gloanţe, de sigur că ar fi fost cel mai sinistru spectacol ce s’ar fi putut prezenta. La Manevra corpului 2 de armată din 1888, în ziua întâia şi la podul ce era apărat de un batalion de vînători, lângă Breaza, stânga coloanei de atac dete peste acest batalion surprinzându’l; ne amintim cum un ofiţer de batalion vorbind cu arbitrii şi văzănd pe atăcătorî lângă el, strigă altuia: Spune la ai noştri că a venit inamicul ! Şi când s’a dat atacul, la acel pod, flancurile coloanelor atăcătoare ajunseseră prin dreptul susţinerilor apărăreî fără ca centrul care mergea la atac să fi deschis focul, şi fără ca şi apărarea să fi ştiut. Greşală enormă de ambele părţi. După luarea podului şi in urmărirea inamicului, regimente ce se aflau în rezervă, trageau salve în trupele de susţinere ale lor chiar ; trageau unii în alţii; auzeai strigând : Nu trageţi D-lor ! Nu vedeţi că suntem noi ? Aşi! Era în toiul focului şi elanul entuziasmului nu putea fi oprit! Apoi, oare în resbel se poate ca pe locuri deschise, neacoperite, un batalion să se retragă aproape două ore şi să se menţie mereu în faţa a forţe întreite ? Iar când trupele atăcătoare ajunse pe platoul unde se retrăgea batalionul, găsiră vreo 4 regimente de dorobanţi grămădite şi neştiind încotro să apuce, pe când altele veneau spre acelaşi loc dinspre stânga. In ziua a treia se vedeau trupe pe linie desfăşurate in tiraliori, fără a avea nici susţinere nici rezervă înapoia lor! Auziţi! Iar când se dete ordin de retragere, nu am fi putut găsi nicăiri cuvîntul cu care să numim acea retragere, căci arta militară nu cunoaşte aşa ceva. Auzeai comandându se : cutare grupe sau grupele soţ în retragere, şi se retră