Adevěrul, iunie 1890 (Anul 2, nr. 532-557)

1890-06-25 / nr. 553

ANULE.—No. 553 Numărul 80 Bani ABONAMENTELE ÎNCEP Iii 1 SI li ELE FIE­ClREI LUNI II SE PLĂTESC TOT­DEAUNA ’RAINTE In BucurascI la casa Administrației Din Județe si Streineta*» prin man­date poștale. Un an la țară 30 lei, in streinetate 50 Șase lunî . iB I I I 25 Trei luni „ 8 , „ , 13 LA PARIS« ziarul se găseşte de Tfli­­zare cu num&rul la kiosoul II?« Boulevard St-Michol, MAHUSCBISIELE Nti SS ’îîAPOEAZl ADMINISTRAŢIA» Strada Nouă, IO Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACTIA I Strada CSDXrf'IA APTTEIA Sa to fcM*esit8, ESeflsăn« 1 si@ odn «tn&8n ftn om®&. V. Alexandri. LUNI şi MARŢI 25-26 IUNIE 1890. Numărul 80 Bani ANUNCI­URILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se pri­mesc direct la administraţie. Din PARIS la Agenţia Hayat, 8 Place de la Bourse, precum şi la sucursalele ei. Din 8TREINETATE, direct la admi­nistraţie şi la toate oficiile de publi­citate. AnunoiurI la pagina IV ... . . . © 8 8 Ineerţiunile şi UN NUXÉB APA IN PIUA ------------------:— — --------------------------------------------------------­ Ştiri din Bulgaria ----------------------------------------------------­ÎNTUNECIMELI AFRICEI --------------------,------«WSify/**------------------------­Noul cabinet spaniol ---------------------—----------------îPo-------------------------------------­PROCESUL NIHILISTILOR ■-------------—----------MAHl&ay*’—------------------------­Wilhelm II în Danemarca ------------------------*%■---------------------------­FRANȚA în AFRICA •--------—---------------- &SVA***----------------------­Prada FECIOARA Bucurescî 25 Iunie APA ÎN PIUĂ Este adânc înrădăcinat în noi obiceiul de a ne mira, când cine­­va îşi face datoria, când nu e hoţ ordinar, când nu se leagă de oa­meni. Cu atât mai mult ne mirăm, când găsim aceste calităţi (?) la slujbaşii Statului de toate trep­tele. Ce putem noi zice despre nive­lul moral al unei societăţi, când în acea societate datoriile se iau drept merite, virtuţi, calităţi rare ? Neapărat că nimeni nu ne va în­vinovăţi de asprime, cănd vom zice că nivelul moral al unei atari societăţi e sub zero. Din nenorocire, tocmai noi sun­tem pe această treaptă a, morali­­tăţeî. Pentru a ne convinge de acest fapt întristător, n’avem de­cât să aruncăm o privire asupra activi­­tăţeî păturei inteligente din ţară de când au căzut colectiviştii de la putere şi mai cu­­seamă de la venirea actualului guvern. ■ După hoţiile Maicanilor, Anghe­­leştilor şi ale celor­l­alte odoare colectiviste, era firesc lucru ca lu­mea să se bucure de venirea u­­nor oameni, cari cel puţin nu fu­rat­. Şi când zicem că lumea se bucură când are a face cu oameni ce nu fură, înţelegem pătura aceia din societatea română al cărei i­­deal e numai banul şi care for­mează majoritatea alegătorilor în sistemul electoral de acum. Profitând de această dispoziţie a spiritelor iritate de hoţiile des­coperite sub guvernul D-lui Ioan Brătianu, junimiştii, în prima lor ediţie, au început să bată toba mare a cinstei miniştrilor din ca­binetul Teodor Rosetti, ca şi când cinstea în afaceri de bani private, ar fi condiţia unică pentru a face din cine­va un bun ministru şi un ministru cinstit. De atunci încoace, guvernamen­talii tuturor guvernelor ce s’au succedat in aceşti din urmă doui ani au cântat mereu cinstea mi­niştrilor lor , pe când opozanţii de toate neamurile nu au combătut guvernele de cât pe abaterile de la cinstea pură, comise de cutare funcţionar mai mare sau mai mic. Pe lângă cinste, când aceasta s’a cam istovit, s’a început cân­tecul datoriilor. De pildă, cutare prefect face ins­pecţii regulate în judeţul său , ime­diat un car de laude pentru că ’şi îndeplineşte datoria pentru care e plătit. Se întâmplă vr’un accident, ime­diat gazetele oficioase îi trag una: „cel dintâiu care a sosit, ca în tot-d’a­ una, este agerul şi vigilen­tul poliţaii!, etc.“ Obţine un ministru vr’o lege de mult cerută, proiectată şi depusă de alţii, imediat pantahuze de mul­ţumire din partea celor ce vor profita din această lege. Iată dar, că un guvern slab, mâncat de molii în însuşi orga­nismul său, compus din elemen­tele cele mai reacţionare, facând mai ales treburile Regelui, un a­­semenea guvern se menţine şi se întăreşte la putere mulţămită nu­mai faptului că colectiviştii sunt pătaţi, lipsiţi de idei şi nu-l pot combate de­cât pe tărâmul exce­selor comise de cutare slujbaş din provincie şi împrejurărei că opinia noastră publică, aşa în faşe cum este, a ajuns să nu pretindă de la un guvern de­cât să nu fure şi să-şi îndeplinească datoriile pre­văzute în regulamente şi legi. Această stare de lucruri se da­­toreşte faptului, că partidele noas­tre in­formaţiune, acele cari sunt însufleţite de idei mai înaintate şi mai greu de realizat şi-au­ circum­scris acţiunea într’un câmp foarte restrîns. In loc de a întreţine o agitaţie neîntreruptă, de a face poporul ca să stea tot-d’a­una cu ochii des­chişi, în loc de a’l îndemna me­reu la cuceriri pe tărîmul politic, economic şi social, înaintaţii noş­tri se mulţumesc cu paliative. Ei zic: „Suntem încă­­prea slabi pentru a face singuri ceva; de aceia, profitând de faptul că guvernul ac­tual nu e compus din hoţi, că e slab şi dispus la concesiuni, să-î smul­gem tot ce vom putea obţine pentru binele poporului. “ Această politică de oportunizm este după noi cea mai detesta­bilă. Ea sileşte pe nişte oameni cu idei generoase să sprijine un guvern reacţionar, care nu le dă nici a suta parte din ceia ce el jertfesc pentru dînsul. Ea î i face să părăsească părţile cele mai esenţiale din programul revendicărilor populare, să-şi pe­treacă vremea în Cameră rîzănd de cei-l’alţî, dar fără a face înşi­şî nimic; iar în vacanţe, sau să se retragă în fundul provinciei, sau, dacă sunt gazetari, să ţie cursuri academice despre nevoile poporu­lui din punctul de vedere econo­­mico-social şi să se declare par­tizani ai cutăror mijloace de îm­bunătăţire. Acest mod de a lupta pentru interesele poporului şi mai cu seamă pentru idei se numeşte cu­rat a bate apa în piuă. In vreme ce democraţii noştri de toate nuanţele îşi petrec ast­fel vremea, adversarii poporului se în­tăresc şi depărtează mereu timpul în care poporul va putea să fie emancipat. Vom reveni pentru a arăta care este chipul nostru de a vedea în ce privește lupta pentru emanci­parea poporului mai cu seamă din punctul de vedere politic. Dan. TELEGRAME BELGRAD, 24 iunie. — Astă­zi s’a făcut înmormîntarea consulului Marin­­kovici în prezenţa persoanelor oficiale şi a unei mulţimi numeroase. Un func­ţionar de la ministerul afacerilor streine a ţinut un discurs prin care ’şi exprimă dorinţa de a vedea menţinându-se bune relaţiuni cu Turcia. Ziarul oficial publică un comunicat prin care se explică şederea Regelui Milan la Belgrad pe motivul exerciţiu] .:I drepturilor prevăzute de Constituţie re­lativ la educaţiunea Regelui Alexandru, care ’şi trece examenele de finde anului. VIENA, 24 iunie. — „Fremdenblatt“ declară că măsurile relative la importul porcilor şerbi n’au nici un caracter po­litic ; afară de aceasta nu este vorba de o oprire totală ci numai de nişte măsuri veterinare luate contra importului por­cilor atinşi de boli. Aceste măsuri erau necesare, pentru că în mai multe locuri ale Serbiei apăruse epizotia , se întin­sese chiar în multe districte din Unga­ria, prin porcii importaţi din Serbia. MADRID, 24 iunie. —■ O telegramă din Barcelona adresată ziarului Liberal anunţă că populaţiunea a făcut manifes­taţii zgomotoase înaintea clubului con­servator , s’a auzit şi fluerături.— Poli­ţia a împrăştiat mulţimea cu forţa; sunt mai mulţi răniţi; ordinea resta­bilită. CHRISTIANSUND, 21 Iunie. — Es­cadra germană cu împăratul Wilhelm a sosit la 18/ai după amiază la Christian­sund ; timpul a fost ploi­t în tot tim­pul călătoriei; împăratul este sănătos. VALENŢIA, 34 Iunie. — Ieri s’a constatat 20 cazuri de holeră în pro­vincia Valenţia; în oraş nu s’a consta­tat nici un caz. Soni cabinet spaniol MADRID, 21 Iunie.—Noul ca­binet a fost fomat şi compus din : D. Ganovas,­ preşedinte de consi­liu ; Ducele­­ Tetuan, Ministrul afacerilor strein ; Cosgayon, finanţe; Silvela, interne; Villaverde, justiţie ; Isasa, lucrări publice ; Ascarraga, rezbel; Iobre,colonii. Ministerul a depus şi jurământ. PARIS, 24 Iunie. — O telegramă din Madrid spne că noul cabinet va urma, in da­ ce priveşte politica externă, politic tradiţională a Spa­niei . D. Gancas nu se va ames­teca în afacerii Europei, va între­ţine relaţiuni micuțe cu toate pu­terile fără însia ar­ăta preferință pentru vr’una din ele. MADRID, 2 Iunie. — Se vor­bește că următorele numiri se vor face în streinette : Ducele de Nar­­das va merge 1 Paris, D-nii Bar­­ces la Londra, lemnar la Viena, Coello la Roma. Procesul cihitiştilor PARIS, 23 Ide. — Procurorul în rechizitoriul său a facut să reiasă per­sistenţa acuzaţilor e a nu vorbi de­cât de experienţe ştiinţei, dar din puntul de vedere moral, cic el, deosebirea în­tre aceste ex­perien­ţi un atentat nu este tocmai mare. Tribunalul a commnat pe toţi pre­veniţii la 3­­ani înăsoare şi 200 fr. amendă. Femeia Reinsteini D-şoara Brom­berg au fost achitaţi Kekelmann şi Lad­sen au fost con­damnaţi în lipsă la 1 ani de închisoare. Nici un incident nu a produs în cur­sul desbaterilor. Serbia-Bulgaria-Turcia BELGRAD, 23 Iunie.—Poarta a ex­primat guvernului sârb regretele sale despre asasinatul consulului Marinko­viei, dar Serbia pretinde ca trupele turcești de la Pristina să defileze pe dinaintea drapelului sârb. CONSTANTINOPOL, 23 Iunie.— Sultanul va primi în curând pe D. de Radovitz însărcinat de împăratul Wil­helm să-i remită din partea sa portretul împărătesei Augusta. Acest cadou este însoţit de o scrisoare autografă a Îm­păratului. VIENA, 23 Iunie.— Politische Cor­­responding desminte ştirea dată de câ­­te­va ziare că starea de asediu a fost pro­lamată în Sofia, Rusciuk şi în alte oraşe, în urma unei pretinse nemulţumiri despre executarea lui Panitza. BELGRAD, 23 iunie. —D. Simici va pleca luni la Viena spre a începe ne­­gocieri în afacerea porcilor. Wilhelm II în Danemarca CHRISTIANIA, 23 iunie.­­ împă­ratul Wilhelm a făcut ieri o excur­­siune la Hoenefos și Drammen ; la reîn­toarcere a luat parte la prânzul de fa­milie dat în palatul regal. — Regele a făcut cadou tuturor persoanelor din suita împăratului portretul său însoţit cu câte un autograf. Suveranii şi Principii au vizitat azi vasele care compun escadra germană. La amiazi, împăratul s’a luat conge­­diu de la Rege şi de la­­Principele Re­gal şi s’a Îmbarcat pentru a’şi continua călătoria. PI. M. STANLEY ÎNTUNECIMILE AFRICEI De la căderea de la Pauga până la tabăra lui Ungaruue. La bivuac avurăm de judecat un cas de omor. In ajun la Enguede, unul din zanzi­­barienii noștri căzuse lovit de un glonte, pornit poate din carabina vre­unui ca­marad. Consiliul meu de judecată își începuse procesul și asculta tocmai pe un martor, când o împuşcătură foarte energică ne surprinse. Locotenentul Stalin şi 50 oameni plecară în pas gimnastic ; mi-am reluat rolul meu de preşedinte, dar în­dată se succedară împuşcături după îm­puşcături şi se auzi zgomotul neîntre­rupt al armelor eclerorilor noştri. Eu şi cu doctorul Nelson alergăm iute spre ţărm. Cel dintâiu om pe care’l ve­dem e locotenentul Stairs, cu cămaşa ruptă, curgându’i sîngele în abondenţă dintr’o rană de la ţîţa stingă, în partea inimei. Lângă mine cad săgeţile una după alta. îmi încredinţez prietenul îngrijirilor doctorului Parke şi alerg la oamenii mei. Culcaţi în tot felul de poziţiuni ei tră­­geau în nişte bălării suspecte. Pe când barca traversa, indigenii, cei mai în­­drăsneţi din câţi întâlniserăm până acum, o asaltaseră cu săgeţile lor. Pentru a le evita, oamenii noştri se ascunseră cât putură în barcă, silindu-se în acelaş timp să ajungă la punctul de plecare. Apoi îşi luară carabinele şi traseră asupra vrăşmaşului. Locotenentul Stairs, comandă un foc mai regulat când fu a­­tins de o săgeată. Alţi cinci oameni ai noştri fură de asemenea răniţi. Peste două minute, ploaia de săgeţi încetă. O trupă compusă din sentinelele mele cele mai bune fu însărcinată să supravegheze pe malul cel’alt şi de a aduce restul oamenilor. Seara, câţi­va eclerori ne aduc şeapte capre găsite în pădure. A doua­ zi dimineaţă la 14, două com­panii plecară din nou ca să se răzbune pe aceia cari ne făcuse atâta răa. O altă trupă, comandată de căpitanul Nel­son, intră în pădure. După câte­va mi­nute auzirăm o descărcătură, apoi a doua, apoi o împușcătură continuă, dovedind că adversarii noștri era­u trăgători de prima forță, dar cum să pricinueşti per­­deri serioase când te găseşti într’o po­ziţie aşa de încurcată şi când ai a face cu un vrăşmaş, atât de şiret, şi­ posesor al unor arme atât de primejdioase. Din trei sute de cartuşe descărcate în ziua aceia, numai patru au mers în plin. Din partea noastră patru oameni fură răniţi. Mi Se aduse cadavrul unui f sălbatic. Părul lui lung şi stufos era prins cu un cerc de fier, şi pe ici pe colo presăraţi dinţi de maimuţă. Avea dinţi ascuţiţi, şi pe piept şi pe pântece două rânduri de cicatrici. Nu era circum­cis. Un alt sălbatic omorît, depus pe de­barcader, avea un colan compus din dinţi omeneşti, împrejurul capului o străluci­toare placă de fier, pe frunte şi pe braţe tot asemenea podoabe. Când oamenii noştri scoaseră pe săl­batici din toate poziţiile lor, se apucară să caute nutrimente şi seara aduseră la Auyubia destule banane pentru ca fie­care sâ’sî poată lua câte opt­zeci, por­ţia pentru patru zile. Săgeata atinsese pe locotenentul Stairs la 23 milimetri de­asupra inimei, rana avea un diametru de 5 milimetri pe o adâncime de 38. Ceilalţi răniţi erau a­­tinşi la braţe, la umere, şi în partea cărnoasă a dosului. Noi nu cunoşteam natura acestei ciudate substanţe în care sălbaticii îşi muiau săgeţile. Tot ce putea face doctorul era să in­jecteze apă în rană şi s-o spele cât îi era cu putinţă să facă asta. Zanzibarienii din caravană ziceau că otrava asta nu e alt­ceva de­cât spuma dobândită după o fierbere puternică a cauciului Ficus elastica. Mirosul ei îţi aduce aminte de Assafoetida nici ele­fanţii nu pot rezista acestei otrăvi atât de primejdioase. Povestirile Zanzibarienilor ne îngrijau, dar le socoteam prea exagerate. Rănile fiind foarte mici, ca "nişte împunsături de bold, hrăneam mare nădejde pentru salvarea amicului nostru Stairs şi a ce­lor alţi nouă răniţi. Săgeţile lungi de­­şase­spre­zece cen­timetri, sunt de lemn făcute şi foarte fine. La 15 eşim din Avgriba, şi iată cum sta flotila noastră , trei Europeni şi trei­ tineri servitori aveau nevoe de îngriji­rile cele mai apropiate ale doctorului, dar doctorul însoţea pe Jephson; un om murise de disenterie la Avissiba, un al­tul muri după ce înebuni mai întâi, 29 oameni erau mai mult sau mai puţin bol­navi de pleuresie, de disenterie sau de anemie nevindecabilă; 8 fuseseră loviţi de săgeţi veninoase. Cea mai mare parte din oameni apoi plecase în trei direc­ţiuni deosebite pentru a da de urma unei coloane rătăcite. Şi ca dovadă mai bună­­de starea noastră copiez ceea ce am scris în me­moriu în ziua de 18 August: — Mă întreb ce-ar fi gândit de situa­­ţiunea noastră Tennyson dacă ar fi fost cu noi. Aveam 370 de oameni sub co­manda m­­a, eram bogaţi în nutrimente doctorii, ne bucuram de un confort re­lativ ; astă­zi am 18 oameni angajaţi şi în stare de a face o zi de marş, toţi cei alţi au dispărut... Oh ! dacă aşi şti unde să dau peste ei ! Dacă 389 oameni aleşi, aşa cum ne găseam la plecarea din Jambuya şi n’au putut încă să ajungă la lacul Albert cum maiorul Berthelor era să poată cu 250 oameni să’şi croiască un drum printr’a­­ceastă nesfîrşitâ­­pădure ? In timp de patru­zeci şi patru de zile am făcut a­­proape câte 8 ceasuri pe zi; numai trei kilometri pe oră dacă am fi făcut deja am fi la Nyanza,­ dar am fost nevoiţi să ne croim drumul prin încurcăturile pădure­ în modul cel mai penibil. In loc să ne odihnim acum pe ţărmurile lacului abia am făcut parte din drum. Ce să facem? Să ne dăm pradă des­­nădăjduirei? Asta ar însemna să ne a­­runcâm la pământ şi să aşteptăm moar­tea ca să ne culeagă, să renunţăm la luptă şi să părăsim ori­ce vis pentru viitor. Răniţii noştri se vindecă anevoe. Um­flătura creşte şi rănile sunt dureroase... Până acuma nimeni n’a murit din pri­cina lor, dar toţi fără deosebire nu sunt în stare să poată face ce­va. Ploaia începu la 8 ore dimineaţa. N’aveam destule pe capul nostru, ne mai trebuia şi ploaia asta care nu mai stă o­ dată ? Mă întreb dacă s’o mai lumina cerul. Oamenii sunt demoralizaţi: oboseala, frica, lipsa prietenilor lor, foamea, ploaia și furtuna, toate mizeriile astea i-au­ înt , grozit cu desăvârșire. . . 14— Tot nu știu nimic de caravană. Ecleronii s’au întors fără să’i dea de ur* * mă. Doui din răniți^merg foarte reu. 20. Tinărul Sădi, rănit de o săgeată, e prins de tetanos. Gâtul și spatele lui Kalfon sunt țepene. Stairs nu e nici mai bine nici mai rău de cum era ieri; rana e dureroasă ,dar are poftă de mâncare și poate dormi.

Next