Adevěrul, august 1890 (Anul 2, nr. 582-606)

1890-08-01 / nr. 582

ANUL II.—No. 582 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE INCIT LA 1 SI 0 ALE flE­CiBF.l LUNI St SE PLĂTESC TOT­DEAUNA ’NAINTE ]n Bucuresci la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin man­date poştale. Un an in ţară 80 lei, in streinietate 50 Şese luni , 15 . . . 25 Trei luni „8 13 LA PARIS, ziarul se găseşte de vân­­zare cu numărul la bioscul No. 117, Boulevard St.-Michel. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZĂ Numărul 10 Bani ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se pri­mesc direct la administraţie. Din PARIS la Agenţia Liberă, C. Adam şi Agenţia Havas. Din STREINETATE, direct la admi­nistraţie şi la toate Oficiile de publicitate. Anunciijri la pagina IV . .. 0,30 1­. linia , „ IU . .. V-' Tel „ „ „ II . lei Inserțiunile și Reclamele 3 1el rândul­­ UN NUMER VECH®ţl30 RANέ­­ASiERiMESTRAȚIA : Strada Rouă, IO Director politic: ALEX. V. BELDINIANU REO^OTS^ s Strada faowa^JO KTili rA ANTEIA Să te ferești, Române! de cuiu strein in casă. V. Alexandri. MERCURI 1 AUGUST 1890. ÎNCHIDEREA DISCUŢIEI -------------------------------------------------­Votul universal în Belgia PENTRU „BUCAREST“ ------- ---­Bulgaria întunecimile africii Wilhelm II în Helgolanda PENSIONARELE REGINEI De la Curtea de Argeş VIZIRUL. SIRET SOLDAŢII DESNADAJDDIREI Bucurescu 31 iulie închiderea discuţiei Unii dintre confraţii noştri au un obiceiu reu, datorit — bine­în­ţeles — intereselor de partid. A­­cest obiceiu consistă în a da ches­tiunilor ce se prezintă discuţiune­ întinderea şi însemnătatea pe care le cer interesele de partid. Din cauza acestui obiceiu, izvo­­rît din decadenţa moravurilor noa­stre politice, vedem adesea ches­tiuni de cea mai mare gravitate, interese vitale, principii mari dis­cutate cu uşurinţă în câte­va rîn­­durî, luate peste picior, sau nea­tinse de loc, pe când meschină­riile, fleacurile, interesele personale ale oamenilor de partid ocupă co­loane, ba une­or­ pagini întregi. Să dăm exemple, ca să fim mai bine înţeleşi: Luaţi ori­ce ziar de partid din ţară, deschideţi! şi veţi găsi­ în prima coloană un articol, scris cu toată vlaga de care dispune auto­rul şi tratând, sau talentul ora­toric al Generalului Manu în com­paraţie cu al lui loan C. Bră­­tianu; sau superioritatea lui Ki­­riţopol asupra lui Mănciulescu; sau isprăvile unui sub-comisar, ră­­mas moştenire de pe vremea co­lectiviştilor. Articolul următor se va ocupa cu un interes de gaşcă sau cu vreo polemică, în care spiritul tras de per va domni neţărmurit şi tocmai în pagina 2-a sau a 3-a, ba chiar în forţa ziarului, cu li­tere mici câte o traducere asu­pra unei chestiuni mari, ca hi­giena la ţară, mijloacele de a îm­bunătăţi starea ţăranului, trata­mentul soldatului etc. Obiceiul acesta nenorocit s’a dat de gol şi acum de curând cu câ­te­va incidente ce s’au adus în dis­cuţia publică. Cu incidentul de la Mizil s’a vă­zut ce însemnează spiritul de gaşcă sau prejudecăţile de naştere la u­­nul din confraţi. Dar lăsând de o parte această chestiune, să căutăm un alt e­­xemplu. In afacerea celor doui profesori ai liceului din Galaţi, D-nul Cetă­­ţeanu şi Cerkez, daţi în judecata juriului universitar din Iaşi şi o­­sîndiţi de acesta, ce a făcut presa de partid ? Ce face ea acuma ? Osînda juriului e suspendată, cei două vinovaţi se plimbă cu frun­tea sus, iar presa tace ca peştele. Pentru ce? Pentru că împrici­naţii sunt oameni cu două feţe, pentru că au ştiut să facă ochi dulci celor de la Constituţionalul în acelaş timp în care trimet a­­drese de supunere Voinţei Naţio­nale, întocmai ca în afacerea de la Mizil, in care sunt implicaţi şi doi colectivişti, tot aşa în afacerea de la Galaţi presa de partid uită ches­tiunea socială, care este strâns le­gată de persoanele implicate în cele două afaceri şi caută să-şi spele numai partizanii. Ziarele de partid, ori de câte ori se întâmplă vre­un fapt de a­­semenea natură, caută numai să grăbească uitarea lui şi să închidă discuţia asupră’. Precum am întrebat ieri pe Mi­nistrul de războiu ce are de gând să facă cu locot.-colonel Capşa, tot aşa întrebăm pe D. Ministru al instrucţiunei publice, ce are de gând să facă cu D-nul Cetăţeanu şi Cerkez ? Oare nu vede D-sa că’şi com­promite prestigiul (căci de al Su­veranului său puţin ne pasă) lă­­sându’l şi cu pecetea vinovăţiei pe frunte şi cu libertatea de a în­frunta morala publică prin faptul că nu li se aplică pedeapsa ? Ori s’a închis discuţia şi asupra acestei chestiuni? Veritas. «AIPG & TELEGRAME ROMA, 30 Iulie.—Rezultatul balota­jului pentru alegerea unui deputat la Roma : D. Antonelli a fost ales cu 5362 voturi contra 4519 obţinute de D. Bar­­zilai. Numărul alegătorilor înscrişi este de 29,397. LONDRA, 30 Iulie. — Ofiţerii esca­drei Austro-Ungare au fost invitaţi azi la dejunul dat de Regina la Osborne. VIENA, 30 Iulie.—Princesa Clemen­­tina a plecat azi la moşia fiului său Fi­lip din Ungaria.— După ce Principele Ferdinand va pleca mâine la Sofia, Princesa se va reîntoarce la Viena. LONDRA, 30 Iulie.­Sir Fergusson a declarat în Camera comunelor că gu­vernul n’are de gând pentru moment să facă nici un demers privitor la me­moriul adresat Patriarchului Achilician de către adunarea eclesiastică armeană. ATENA, 30 Iulie.—Cabinetul a fost complectat prin numirea D-lui Tzankado la rezbel şi a D-lui Canacaris la in­strucţie.—Dezbinarea creşte în sinul o­­poziţiei; ministerul se întăreşte pe fie­care zi. CREFELD, (Prusia) 30 Iulie.—O casă locuită de vr’o 50 de persoane, s’a surpat aseară în urma unei mari ploi. S’a găsit 26 de morţi, 10 persoane au fost scăpate dar 12 lipsesc. LONDRA, 30 Iulie.—Ziarele declară că remiterea Helgolander este ultimul act al convenţiune! apele germane prin care s’a întărit relaţiunele de prietenie între două naţiuni unite prin legături de rudenie. Votul universal în Belgia BRUXELLES,30 Iulie.­O adu­nare compusă din delegaţii partide­lor liberale şi arm­ere a decis să a­­dreseze Regetul o telegramă prin care să ceară sufragiul universal dorit de ţara întreagă. Adunarea a mai decis să convoace pentru 10 şi 15 Septembre un Congres la care să se prezinte o propunere de grevă gene­rală. Mai mulţi oratori au stăruit asupra faptului că poporul fiind su­veran trebue să fie și el consultat. ----------------------HRM---------------------­ Bulgaria SOFIA, 30 iulie.—Miniștrii Stambu­­loff, Jivkoff şi Tontchi­ff s-au reîntors la Sofia cu un tren special venind de la Burgas, după ce au inspectat mai toată provincia. Din cauza holerei care bântue la Mec­ca şi Djeddak, guvernul a prescris o ca­rantină de 5 zile la Burgas, Varna şi Baltchik contra tuturor provenienţelor din localităţile infectate, în cazul când aceste provenienţe n’ar fi fost supuse unei carantine în Turcia. Pentru „Bucarest“ Stimabilul meu confrate de la zia­rul „Bucarest."­­mi-a găsit un de­fect. El declară că sunt violent. Îmi mărturisesc păcatul. Omul fără cusur bine­voiască a lua piatra şi a o arunca în mine. Dar susţin că în chestiunea în­­chirierea vitelor —­ertare — a soldaţi­lor din regimentul 32 de doro­banţi, am fost blând ca un miel. In adevăr, care­­mi-a fost ce­rerea ? Am rugat să mi se dovedească că soldaţii din acel regiment, au cerut el singuri să muncească la D-nul Borănescu şi Mareş, pe preţul de 75 bani pe zi. Până nu mi se va da această do­vadă, am dreptul a striga, cu vio­lenţă chiar, că şeful regimentului 32 de dorobanţi a comis un abuz de putere, şi că Ministrul de rez­bel­­a tolerat, mai mult încă, la aprobat. Mai am încă un drept, acela de a mă mira cum simpaticul şi inde­pendentul meu confrate de la zia­rul Bucarest poate, fără dovada de care am vorbit mai sus, să se facă aprigul apărător atât al Loc.-colonel Capșa cât și al Generalului Vlă­­descu. A. V. B. Wilhelm Iî în Helgolanda HELGOLANDA, 30 Iulie. — După sosirea împăratului, D. Boetticher a ci­tit persoanelor cari asistau la ceremonia luărei în posesiune, o proclamaţiune im­perială prin care aminteşte faptul că Helgolanda se înapoiază patriei germane pe calea pacifică ; împăratul o ia în stă­pânire pentru dînsul şi urmaşii lui; el are încredere în sentimentele încercate ale locuitorilor cari vor rămânea cre­dincioşi patriei germane. împăratul pro­mite locuitorilor ocrotire, respectând drep­turile lor, legile şi obiceiurile locale şi de a menţine încă pentru câţi­va ani tarifele vamale în vigoare; generaţiunea actuală va fi scutită de serviciul militar obligator. împăratul adresându-se apoi către sol­daţii de marină le-a spus că încorpo­rează Helgolanda patriei ca cea din urmă parte din teritoriul german. — Insula este chemată să devie un loc întărit care să servească la apărarea patriei în marea germană. BERLIN, 30 Iulie. — Monitorul Im­periului reproduce toastul ridicat de îm­părat pentru îRegina Victoria la prân­zul de la Helgolanda. — împăratul a zis că este mândru că a putut câștiga Hel­golanda pe cale pacifică. — Prin această dobândire s’a realizat o dorinţă hrănita de mult timp. — Redarea insulei către patria germană se datoreşte Reginei care pune mult preţ pe amiciţia sa şi a Ger­maniei — Dl. Boetticher a luat apoi cu­­vîntul exprimându’şi încrederea ce are că populaţiunea insulei va fi supusă și credincioasă împăratului. — Amândouă discursurile au fost primite cu entu­ziasm. Congediurile ofiţerilor Sentinela publică în Nr. 574 din 21 — 22 Iulie al Adevărului, sub titlul de mai sus un articol în care descrie greutatea obţinerei congediurilor de către ofiţeri. Se înşală amar onorabila Senti­nelă, şi din cele susţinute reiese că D-sa vede cele ce se întâmplă pe la corpuri sau de pe sofa sau, după cum atribue şefilor supremi, de pe la vreo baie. Nu că se îngreunează prin re­gulamente obţinerea de concediuri, ci din contră. Ele se obţin cu o uşurinţă ne­mai­pomenită, ba chiar am putea zice condamnabilă. Regi­mentele sunt lipsite de ofiţeri, mai cu seamă superiori. Ele suferă, dar sufer mai mult ofiţerii inferiori. Nu voiu intra în polemică lungă cu onor. Sentinelă, ’I voiu da nu­mai un exemplu, care ’l va ajunge. După articolul D-sale am cercetat şi, Vineri 27 curent, am asistat la exerciţiile regimentului 4 de linie. Ştiţi cine comanda? Ştiţi câţi ofiţeri număra regimentul"? Patru subo-locotenenţi, dintre cari unii nici de un an nu poartă trese!! Un sub-locotenent comanda chiar 2 companii! ! Unde sunt cel­ l’alţi ofiţeri su­periori ? In congediu! ! Acesta este un fapt şi desfid pe onor. Sentinelă să’mi dovedească contrariul. Până atunci sunt în drept a cere D-lui Ministru de războiu, care n’a intrat în minis­ter ca om politic ci ca militar, să bine-voiască a fi mai scrupulos cu congediurile, mai cu seamă vara, când sunt căldurile tropicale şi câţi­va sub-locotenenţi tineri sunt siliţi a comanda, a sub­scrie toate ra­poartele, pe cari din lipsă de timp nici nu le pot citi ne­cum examina, luându’şi ast­fel o responsabilitate enormă asupra-le, iar pe de altă parte sunt siliţi din 7 zile a face trei la cazarmă şi trei zile la garda pieţei serviciu. „Ce’i prea mult nu’I sănătos“ şi ar trebui cruţaţi mai cu seamă ofiţerii tineri, căci obosindu’i prea mult nu vom avea nici o dată ofiţeri apţi. --------------------------------------------------­Scrutătorul. DE PESTE MUNŢI In ultimul său număr, ziarul l’Europe din Paris publică o foarte interesantă corespon­denţă din Braşov, relativă la purtarea neo­menoasă a guvernului maghiar faţă cu ro­mânii de dincolo. Iată această corespondenţă: BRAŞOV, 1 August. — In ultimele mele corespondenţe v’am făcut să vedeţi cum sunt persecutate şcoalele noastre de către administraţia maghiară, în dis­preţul acelor câtor­va garanţii date prin Constituţia de la 1867. Acuma, am să vă atrag atenţiunea asupra violenţelor exercitate de aceiaşi administraţiune, împotriva presei româ­neşti. In toate ţările înzestrate cu regim constituţional, presa e fireşte, liberă. La noi, regimul se întitulează constituţional, dar presa nu e liberă. Un fapt de curînd petrecut şi pe care am să vi-l istorisesc va face deplină lu­mină asupra situaţiunei demnă de plâns creată presei româneşti prin procedeu­­rile guvernului maghiar. La Braşov apare de 53 de ani foaia politică, Gazeta Transilvaniei. Acest ziar a fost trimis de către pro­curorul de Stat în ziua de 14 curent înaintea curţei Juriului dinCluşm spre a fi osândit pentru publicarea a două articole în lunile Februarie şi Aprilie, ce au trecut. Iată, ca document, pentru ca cititorul să-şî facă o ideie lămurită de toleranţa ce domneşte în Ungaria, capitolele în­semnate din acele două articole : 1. (Articolul din Februarie): „Pă­mântul Ungariei nu e maghiar, precum nu există un pământ exclusiv maghiar. Usurpatorii cari se găsesc acum la pu­tere să nu uite un lucru : această patrie e patria tutulor naţionalităţilor într’o egală măsură !“ 2 (Articolul din Aprilie) „Naţionali­tăţile care locuesc Ungaria sunt împăr­ţite, mulţumită abuzului neruşinat a cu­­vîntului libertate şi tiraniei guvernului maghiar, într’o minoritate privilegiată care’şi permite tot soiul­­de nedreptăţi şi între o majoritate aservită, despuiată de toate drepturile. Cu alte cuvinte unii stăpânesc şi po­runcesc, iar masa poporului se îndobito­ceşte în servitute. Aşa­dar, de o parte avem seniori şi politiciani încântaţi de ei, şi de cea­­l’altă parte, sclavi politici. Privilegiaţii puterei, ca să nu’şi piardă poziţiunile cele bune pe care le uzurpă şi le monopolizează de mai bine de două­zeci ani, lucrând în numele unui fals liberalism, au făcut şi­ mai netolerabilă existenţa naţionalităţilor. Le e frică de adevărata libertate, şi de asta o parali­zează cu ordonanţe ministeriale şi um­ple închisorile cu adevăraţii prieteni ai libertaţei. Zilnic nu fac alt­ceva de­cât să bănuiască, să denunţe şi să calom­nieze pe adevăraţii luptători ai naţiona­lităţilor. Despotismul maghiar merge aşa de departe în­cât opreşte pe cetăţeni să-şi crească copiii după interesele şi nevoile naţionalităţii. Aşa, cu procedările lor, deţine ca prizonieri în ţara lor chiar, pe majoritatea cetăţenilor. Nu numai că’I exclude de-a dreptul de la cultura intelectuală oprindu’l de a înfiinţa şi întreţine şcoli cu propriele lor cheltu­ieli, (aşa cum s’a întâmplat cu românii din Caransebeş şi Arad) dar merg mai departe, închid gimnaziile şi liceele, de exemplu gimnaziul din Beiuş şi liceul Slovacilor, gonesc limba naţionalităţilor din şcolile lor, din bisericele lor, înlo­­cuind-o cu un idiom asiatic neînţeles de popor. Mai mult încă, se impun naţio­nalităţilor prin forţa baionetelor, preoţi cari le sunt vrăjmaşi. Iată ceia­ ce numesc maghiarii liber­tate şi civilizaţiune, şi se fălesc grozav cu aceste două vorbe în faţa Europei. Adevărul e că asemenea civilizaţie e ignobilă.“ Aceste rînduri cari zugrăvesc situa­­ţiunea nu se poate mai bine, au supă­rat foc pe procurorul de Stat. Şi s’a şi hotărît să urmărească ziarul român cu atât mai multă siguranţă că în Transil­vania, presa română e vecinie osândită să plătească cheltuelile de judecată, de câştigă ori de pierde, o dispoziţie mon­struoasă care nu există în nici o legis­­laţiune din lume, nici chiar la Da­homey. In viitoarea mea scrisoare vă voi­ a­­duce la cunoştinţă cum s’a sfârşit cu procesul acesta, cu toate că, din neno­rocire pentru curagioşii noştri confraţi, prevedem sfârşitul cu oare­care sigu­ranţă. Şi când te gândeşti că un popor care îşi sprijină stăpânirea cu aşa sălbăticie şi odioase atentate împotriva libertaţei, mai găseşte încă simpatii în ţara care a formulat pentru omenire drepturile o­­mului ? De la Curtea de Argeş 28 Iulie 1890. După o secetă de 12 zile cu călduri tropicale astă-noapte a dat o ploaie a­­bundentă. Porumbul este de o frumu­seţe rară şi căldurile din urmă nu ’l-au stricat, fiind-că în Iulie în intervale mai mari sau mai mici au fost ploi şi nop­ţile cu rouă. Insă s’a ivit un verme vî­­năt-galben, care roade la rădăcină pă­puşa porumbului aşa că boabele nu se pot forma iar păpuşa cade jos. De altmintrelea ploaia de ieri se a­­tribue minunelor Sf. Filotea. In biserica domnească a lui Negru Vodă din oraş se păstrează moaştele Sf. Filotea şi în bisericuţa satului Flămânzeşti de lângă monastire se află în cutie capetele a pa­tru sfinţi: a lui Nifon patriarchal, ale lui Serghiu şi Bachu şi a Sf. Tatiana (cele 3 din urmă capete de Romani din familii vestite). Când nu plouă timp mai îndelungat, unele localităţi din judeţele învecinate se roagă să li se trimită a­­cele moaşte şi le plimbă în procesiune. Oamenii cred că ele au puterea de a desfunda jghiaburile cerului. Tocmai cu câte­va zile mai înainte au plecat sfinţii în excursiune prin Vlaşca şi pe la Sla­tina şi iată că a venit şi ploaia. Este un crez de care nu trebue să ne mirăm. Biserica creştină a adoptat multe din obiceiurile păgâneşti. Romanii păgâni în timp de neplouare îşi plimbau idolii prin ţarine, şi nu o dată idolii mâncau şi bătae, când se întâmpla de nu puteau plăti plimbările cu mult dorita ploaie. Vara aceasta se află aicea câte­va familii străine. Se speră că o dată des­­chizându-se calea ferată până aicea, lo­calitatea va deveni una din cele mai plăcute staţiuni de vară. Şi nimic nu­­ ar lipsi pentru a deveni ceea ce as­­tă­zi nu este. Alt­fel vizitarea monasti­­rei lui Neagoie Vodă este foarte fre­­quentă; unii pleacă, alţii sosesc şi mo­notonia locului este întreruptă şi ziua şi noaptea prin zurgălăitul trăsurilor. Este în proiect, şi chiar acuma lu­crează comisiunea respectivă, ca să se rescumpere de stat întreg oblongul şes

Next