Adevěrul, august 1890 (Anul 2, nr. 582-606)
1890-08-01 / nr. 582
ANUL II.—No. 582 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE INCIT LA 1 SI 0 ALE flECiBF.l LUNI St SE PLĂTESC TOTDEAUNA ’NAINTE ]n Bucuresci la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin mandate poştale. Un an in ţară 80 lei, in streinietate 50 Şese luni , 15 . . . 25 Trei luni „8 13 LA PARIS, ziarul se găseşte de vânzare cu numărul la bioscul No. 117, Boulevard St.-Michel. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZĂ Numărul 10 Bani ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se primesc direct la administraţie. Din PARIS la Agenţia Liberă, C. Adam şi Agenţia Havas. Din STREINETATE, direct la administraţie şi la toate Oficiile de publicitate. Anunciijri la pagina IV . .. 0,30 1. linia , „ IU . .. V-' Tel „ „ „ II . lei Inserțiunile și Reclamele 3 1el rândul UN NUMER VECH®ţl30 RANÎASiERiMESTRAȚIA : Strada Rouă, IO Director politic: ALEX. V. BELDINIANU REO^OTS^ s Strada faowa^JO KTili rA ANTEIA Să te ferești, Române! de cuiu strein in casă. V. Alexandri. MERCURI 1 AUGUST 1890. ÎNCHIDEREA DISCUŢIEI -------------------------------------------------Votul universal în Belgia PENTRU „BUCAREST“ ------- ---Bulgaria întunecimile africii Wilhelm II în Helgolanda PENSIONARELE REGINEI De la Curtea de Argeş VIZIRUL. SIRET SOLDAŢII DESNADAJDDIREI Bucurescu 31 iulie închiderea discuţiei Unii dintre confraţii noştri au un obiceiu reu, datorit — bineînţeles — intereselor de partid. Acest obiceiu consistă în a da chestiunilor ce se prezintă discuţiune întinderea şi însemnătatea pe care le cer interesele de partid. Din cauza acestui obiceiu, izvorît din decadenţa moravurilor noastre politice, vedem adesea chestiuni de cea mai mare gravitate, interese vitale, principii mari discutate cu uşurinţă în câteva rîndurî, luate peste picior, sau neatinse de loc, pe când meschinăriile, fleacurile, interesele personale ale oamenilor de partid ocupă coloane, ba uneor pagini întregi. Să dăm exemple, ca să fim mai bine înţeleşi: Luaţi orice ziar de partid din ţară, deschideţi! şi veţi găsi în prima coloană un articol, scris cu toată vlaga de care dispune autorul şi tratând, sau talentul oratoric al Generalului Manu în comparaţie cu al lui loan C. Brătianu; sau superioritatea lui Kiriţopol asupra lui Mănciulescu; sau isprăvile unui sub-comisar, rămas moştenire de pe vremea colectiviştilor. Articolul următor se va ocupa cu un interes de gaşcă sau cu vreo polemică, în care spiritul tras de per va domni neţărmurit şi tocmai în pagina 2-a sau a 3-a, ba chiar în forţa ziarului, cu litere mici câte o traducere asupra unei chestiuni mari, ca higiena la ţară, mijloacele de a îmbunătăţi starea ţăranului, tratamentul soldatului etc. Obiceiul acesta nenorocit s’a dat de gol şi acum de curând cu câteva incidente ce s’au adus în discuţia publică. Cu incidentul de la Mizil s’a văzut ce însemnează spiritul de gaşcă sau prejudecăţile de naştere la unul din confraţi. Dar lăsând de o parte această chestiune, să căutăm un alt exemplu. In afacerea celor doui profesori ai liceului din Galaţi, D-nul Cetăţeanu şi Cerkez, daţi în judecata juriului universitar din Iaşi şi osîndiţi de acesta, ce a făcut presa de partid ? Ce face ea acuma ? Osînda juriului e suspendată, cei două vinovaţi se plimbă cu fruntea sus, iar presa tace ca peştele. Pentru ce? Pentru că împricinaţii sunt oameni cu două feţe, pentru că au ştiut să facă ochi dulci celor de la Constituţionalul în acelaş timp în care trimet adrese de supunere Voinţei Naţionale, întocmai ca în afacerea de la Mizil, in care sunt implicaţi şi doi colectivişti, tot aşa în afacerea de la Galaţi presa de partid uită chestiunea socială, care este strâns legată de persoanele implicate în cele două afaceri şi caută să-şi spele numai partizanii. Ziarele de partid, ori de câte ori se întâmplă vreun fapt de asemenea natură, caută numai să grăbească uitarea lui şi să închidă discuţia asupră’. Precum am întrebat ieri pe Ministrul de războiu ce are de gând să facă cu locot.-colonel Capşa, tot aşa întrebăm pe D. Ministru al instrucţiunei publice, ce are de gând să facă cu D-nul Cetăţeanu şi Cerkez ? Oare nu vede D-sa că’şi compromite prestigiul (căci de al Suveranului său puţin ne pasă) lăsându’l şi cu pecetea vinovăţiei pe frunte şi cu libertatea de a înfrunta morala publică prin faptul că nu li se aplică pedeapsa ? Ori s’a închis discuţia şi asupra acestei chestiuni? Veritas. «AIPG & TELEGRAME ROMA, 30 Iulie.—Rezultatul balotajului pentru alegerea unui deputat la Roma : D. Antonelli a fost ales cu 5362 voturi contra 4519 obţinute de D. Barzilai. Numărul alegătorilor înscrişi este de 29,397. LONDRA, 30 Iulie. — Ofiţerii escadrei Austro-Ungare au fost invitaţi azi la dejunul dat de Regina la Osborne. VIENA, 30 Iulie.—Princesa Clementina a plecat azi la moşia fiului său Filip din Ungaria.— După ce Principele Ferdinand va pleca mâine la Sofia, Princesa se va reîntoarce la Viena. LONDRA, 30 Iulie.Sir Fergusson a declarat în Camera comunelor că guvernul n’are de gând pentru moment să facă nici un demers privitor la memoriul adresat Patriarchului Achilician de către adunarea eclesiastică armeană. ATENA, 30 Iulie.—Cabinetul a fost complectat prin numirea D-lui Tzankado la rezbel şi a D-lui Canacaris la instrucţie.—Dezbinarea creşte în sinul opoziţiei; ministerul se întăreşte pe fiecare zi. CREFELD, (Prusia) 30 Iulie.—O casă locuită de vr’o 50 de persoane, s’a surpat aseară în urma unei mari ploi. S’a găsit 26 de morţi, 10 persoane au fost scăpate dar 12 lipsesc. LONDRA, 30 Iulie.—Ziarele declară că remiterea Helgolander este ultimul act al convenţiune! apele germane prin care s’a întărit relaţiunele de prietenie între două naţiuni unite prin legături de rudenie. Votul universal în Belgia BRUXELLES,30 Iulie.O adunare compusă din delegaţii partidelor liberale şi armere a decis să adreseze Regetul o telegramă prin care să ceară sufragiul universal dorit de ţara întreagă. Adunarea a mai decis să convoace pentru 10 şi 15 Septembre un Congres la care să se prezinte o propunere de grevă generală. Mai mulţi oratori au stăruit asupra faptului că poporul fiind suveran trebue să fie și el consultat. ----------------------HRM--------------------- Bulgaria SOFIA, 30 iulie.—Miniștrii Stambuloff, Jivkoff şi Tontchiff s-au reîntors la Sofia cu un tren special venind de la Burgas, după ce au inspectat mai toată provincia. Din cauza holerei care bântue la Mecca şi Djeddak, guvernul a prescris o carantină de 5 zile la Burgas, Varna şi Baltchik contra tuturor provenienţelor din localităţile infectate, în cazul când aceste provenienţe n’ar fi fost supuse unei carantine în Turcia. Pentru „Bucarest“ Stimabilul meu confrate de la ziarul „Bucarest."mi-a găsit un defect. El declară că sunt violent. Îmi mărturisesc păcatul. Omul fără cusur binevoiască a lua piatra şi a o arunca în mine. Dar susţin că în chestiunea închirierea vitelor —ertare — a soldaţilor din regimentul 32 de dorobanţi, am fost blând ca un miel. In adevăr, caremi-a fost cererea ? Am rugat să mi se dovedească că soldaţii din acel regiment, au cerut el singuri să muncească la D-nul Borănescu şi Mareş, pe preţul de 75 bani pe zi. Până nu mi se va da această dovadă, am dreptul a striga, cu violenţă chiar, că şeful regimentului 32 de dorobanţi a comis un abuz de putere, şi că Ministrul de rezbela tolerat, mai mult încă, la aprobat. Mai am încă un drept, acela de a mă mira cum simpaticul şi independentul meu confrate de la ziarul Bucarest poate, fără dovada de care am vorbit mai sus, să se facă aprigul apărător atât al Loc.-colonel Capșa cât și al Generalului Vlădescu. A. V. B. Wilhelm Iî în Helgolanda HELGOLANDA, 30 Iulie. — După sosirea împăratului, D. Boetticher a citit persoanelor cari asistau la ceremonia luărei în posesiune, o proclamaţiune imperială prin care aminteşte faptul că Helgolanda se înapoiază patriei germane pe calea pacifică ; împăratul o ia în stăpânire pentru dînsul şi urmaşii lui; el are încredere în sentimentele încercate ale locuitorilor cari vor rămânea credincioşi patriei germane. împăratul promite locuitorilor ocrotire, respectând drepturile lor, legile şi obiceiurile locale şi de a menţine încă pentru câţiva ani tarifele vamale în vigoare; generaţiunea actuală va fi scutită de serviciul militar obligator. împăratul adresându-se apoi către soldaţii de marină le-a spus că încorporează Helgolanda patriei ca cea din urmă parte din teritoriul german. — Insula este chemată să devie un loc întărit care să servească la apărarea patriei în marea germană. BERLIN, 30 Iulie. — Monitorul Imperiului reproduce toastul ridicat de împărat pentru îRegina Victoria la prânzul de la Helgolanda. — împăratul a zis că este mândru că a putut câștiga Helgolanda pe cale pacifică. — Prin această dobândire s’a realizat o dorinţă hrănita de mult timp. — Redarea insulei către patria germană se datoreşte Reginei care pune mult preţ pe amiciţia sa şi a Germaniei — Dl. Boetticher a luat apoi cuvîntul exprimându’şi încrederea ce are că populaţiunea insulei va fi supusă și credincioasă împăratului. — Amândouă discursurile au fost primite cu entuziasm. Congediurile ofiţerilor Sentinela publică în Nr. 574 din 21 — 22 Iulie al Adevărului, sub titlul de mai sus un articol în care descrie greutatea obţinerei congediurilor de către ofiţeri. Se înşală amar onorabila Sentinelă, şi din cele susţinute reiese că D-sa vede cele ce se întâmplă pe la corpuri sau de pe sofa sau, după cum atribue şefilor supremi, de pe la vreo baie. Nu că se îngreunează prin regulamente obţinerea de concediuri, ci din contră. Ele se obţin cu o uşurinţă nemaipomenită, ba chiar am putea zice condamnabilă. Regimentele sunt lipsite de ofiţeri, mai cu seamă superiori. Ele suferă, dar sufer mai mult ofiţerii inferiori. Nu voiu intra în polemică lungă cu onor. Sentinelă, ’I voiu da numai un exemplu, care ’l va ajunge. După articolul D-sale am cercetat şi, Vineri 27 curent, am asistat la exerciţiile regimentului 4 de linie. Ştiţi cine comanda? Ştiţi câţi ofiţeri număra regimentul"? Patru subo-locotenenţi, dintre cari unii nici de un an nu poartă trese!! Un sub-locotenent comanda chiar 2 companii! ! Unde sunt cel l’alţi ofiţeri superiori ? In congediu! ! Acesta este un fapt şi desfid pe onor. Sentinelă să’mi dovedească contrariul. Până atunci sunt în drept a cere D-lui Ministru de războiu, care n’a intrat în minister ca om politic ci ca militar, să bine-voiască a fi mai scrupulos cu congediurile, mai cu seamă vara, când sunt căldurile tropicale şi câţiva sub-locotenenţi tineri sunt siliţi a comanda, a subscrie toate rapoartele, pe cari din lipsă de timp nici nu le pot citi necum examina, luându’şi astfel o responsabilitate enormă asupra-le, iar pe de altă parte sunt siliţi din 7 zile a face trei la cazarmă şi trei zile la garda pieţei serviciu. „Ce’i prea mult nu’I sănătos“ şi ar trebui cruţaţi mai cu seamă ofiţerii tineri, căci obosindu’i prea mult nu vom avea nici o dată ofiţeri apţi. --------------------------------------------------Scrutătorul. DE PESTE MUNŢI In ultimul său număr, ziarul l’Europe din Paris publică o foarte interesantă corespondenţă din Braşov, relativă la purtarea neomenoasă a guvernului maghiar faţă cu românii de dincolo. Iată această corespondenţă: BRAŞOV, 1 August. — In ultimele mele corespondenţe v’am făcut să vedeţi cum sunt persecutate şcoalele noastre de către administraţia maghiară, în dispreţul acelor câtorva garanţii date prin Constituţia de la 1867. Acuma, am să vă atrag atenţiunea asupra violenţelor exercitate de aceiaşi administraţiune, împotriva presei româneşti. In toate ţările înzestrate cu regim constituţional, presa e fireşte, liberă. La noi, regimul se întitulează constituţional, dar presa nu e liberă. Un fapt de curînd petrecut şi pe care am să vi-l istorisesc va face deplină lumină asupra situaţiunei demnă de plâns creată presei româneşti prin procedeurile guvernului maghiar. La Braşov apare de 53 de ani foaia politică, Gazeta Transilvaniei. Acest ziar a fost trimis de către procurorul de Stat în ziua de 14 curent înaintea curţei Juriului dinCluşm spre a fi osândit pentru publicarea a două articole în lunile Februarie şi Aprilie, ce au trecut. Iată, ca document, pentru ca cititorul să-şî facă o ideie lămurită de toleranţa ce domneşte în Ungaria, capitolele însemnate din acele două articole : 1. (Articolul din Februarie): „Pământul Ungariei nu e maghiar, precum nu există un pământ exclusiv maghiar. Usurpatorii cari se găsesc acum la putere să nu uite un lucru : această patrie e patria tutulor naţionalităţilor într’o egală măsură !“ 2 (Articolul din Aprilie) „Naţionalităţile care locuesc Ungaria sunt împărţite, mulţumită abuzului neruşinat a cuvîntului libertate şi tiraniei guvernului maghiar, într’o minoritate privilegiată care’şi permite tot soiulde nedreptăţi şi între o majoritate aservită, despuiată de toate drepturile. Cu alte cuvinte unii stăpânesc şi poruncesc, iar masa poporului se îndobitoceşte în servitute. Aşadar, de o parte avem seniori şi politiciani încântaţi de ei, şi de ceal’altă parte, sclavi politici. Privilegiaţii puterei, ca să nu’şi piardă poziţiunile cele bune pe care le uzurpă şi le monopolizează de mai bine de douăzeci ani, lucrând în numele unui fals liberalism, au făcut şi mai netolerabilă existenţa naţionalităţilor. Le e frică de adevărata libertate, şi de asta o paralizează cu ordonanţe ministeriale şi umple închisorile cu adevăraţii prieteni ai libertaţei. Zilnic nu fac altceva decât să bănuiască, să denunţe şi să calomnieze pe adevăraţii luptători ai naţionalităţilor. Despotismul maghiar merge aşa de departe încât opreşte pe cetăţeni să-şi crească copiii după interesele şi nevoile naţionalităţii. Aşa, cu procedările lor, deţine ca prizonieri în ţara lor chiar, pe majoritatea cetăţenilor. Nu numai că’I exclude de-a dreptul de la cultura intelectuală oprindu’l de a înfiinţa şi întreţine şcoli cu propriele lor cheltuieli, (aşa cum s’a întâmplat cu românii din Caransebeş şi Arad) dar merg mai departe, închid gimnaziile şi liceele, de exemplu gimnaziul din Beiuş şi liceul Slovacilor, gonesc limba naţionalităţilor din şcolile lor, din bisericele lor, înlocuind-o cu un idiom asiatic neînţeles de popor. Mai mult încă, se impun naţionalităţilor prin forţa baionetelor, preoţi cari le sunt vrăjmaşi. Iată ceia ce numesc maghiarii libertate şi civilizaţiune, şi se fălesc grozav cu aceste două vorbe în faţa Europei. Adevărul e că asemenea civilizaţie e ignobilă.“ Aceste rînduri cari zugrăvesc situaţiunea nu se poate mai bine, au supărat foc pe procurorul de Stat. Şi s’a şi hotărît să urmărească ziarul român cu atât mai multă siguranţă că în Transilvania, presa română e vecinie osândită să plătească cheltuelile de judecată, de câştigă ori de pierde, o dispoziţie monstruoasă care nu există în nici o legislaţiune din lume, nici chiar la Dahomey. In viitoarea mea scrisoare vă voi aduce la cunoştinţă cum s’a sfârşit cu procesul acesta, cu toate că, din nenorocire pentru curagioşii noştri confraţi, prevedem sfârşitul cu oarecare siguranţă. Şi când te gândeşti că un popor care îşi sprijină stăpânirea cu aşa sălbăticie şi odioase atentate împotriva libertaţei, mai găseşte încă simpatii în ţara care a formulat pentru omenire drepturile omului ? De la Curtea de Argeş 28 Iulie 1890. După o secetă de 12 zile cu călduri tropicale astă-noapte a dat o ploaie abundentă. Porumbul este de o frumuseţe rară şi căldurile din urmă nu ’l-au stricat, fiind-că în Iulie în intervale mai mari sau mai mici au fost ploi şi nopţile cu rouă. Insă s’a ivit un verme vînăt-galben, care roade la rădăcină păpuşa porumbului aşa că boabele nu se pot forma iar păpuşa cade jos. De altmintrelea ploaia de ieri se atribue minunelor Sf. Filotea. In biserica domnească a lui Negru Vodă din oraş se păstrează moaştele Sf. Filotea şi în bisericuţa satului Flămânzeşti de lângă monastire se află în cutie capetele a patru sfinţi: a lui Nifon patriarchal, ale lui Serghiu şi Bachu şi a Sf. Tatiana (cele 3 din urmă capete de Romani din familii vestite). Când nu plouă timp mai îndelungat, unele localităţi din judeţele învecinate se roagă să li se trimită acele moaşte şi le plimbă în procesiune. Oamenii cred că ele au puterea de a desfunda jghiaburile cerului. Tocmai cu câteva zile mai înainte au plecat sfinţii în excursiune prin Vlaşca şi pe la Slatina şi iată că a venit şi ploaia. Este un crez de care nu trebue să ne mirăm. Biserica creştină a adoptat multe din obiceiurile păgâneşti. Romanii păgâni în timp de neplouare îşi plimbau idolii prin ţarine, şi nu o dată idolii mâncau şi bătae, când se întâmpla de nu puteau plăti plimbările cu mult dorita ploaie. Vara aceasta se află aicea câteva familii străine. Se speră că o dată deschizându-se calea ferată până aicea, localitatea va deveni una din cele mai plăcute staţiuni de vară. Şi nimic nu ar lipsi pentru a deveni ceea ce astăzi nu este. Altfel vizitarea monastirei lui Neagoie Vodă este foarte frequentă; unii pleacă, alţii sosesc şi monotonia locului este întreruptă şi ziua şi noaptea prin zurgălăitul trăsurilor. Este în proiect, şi chiar acuma lucrează comisiunea respectivă, ca să se rescumpere de stat întreg oblongul şes