Adevěrul, august 1890 (Anul 2, nr. 582-606)

1890-08-05 / nr. 586

ANUL II.—No/ 586 ABONAMENTELE INCIT LA­­ SI 15 ALE »TE­ CIREl LUNI SI SE PLĂTESC TOT.DEAONA ’NAINTE In Bucuresci la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin man­date postale. Un an in ţară 30 lei, in streinetate 50 Şese luni „ 10 „ „ . 25 Trei luni „ 8 „ , „ 13 LA PARIS, ziarul se găseşte de vân­zare cu numârul la bioscul Wo. UT» Boulevard Sft.­Michel. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZX ADMINISTRAŢIA s Strada Nouă, IO Director i 1LE , LDIMANU REDftCTIftI Strada Nouă, tO ffCT­IrrTa ANTEIA Să te ferești, Române! de cuiu strein in casă. V. Alexandri. DUMINICA 5 AUGUST 1890. Numărul I0 Bani ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se pri­mesc direcţ la administraţie. Din PARIS la Agenţia Liberă, C. Adam şi Agenţia Havas. Din STREINETATE, direct la admi­nistraţie şi la toate Oficiile de publicitate. Anunciuri la pagina IV . .. 0,30 b. linia : : : T.r.tJSh' Inserțiunile și Reclamele 3 In rândul UN NUMER VECHIU 84LBANI SAPTAMANA ----------------------------------------------------­Discursul lui Ferdinand ---------------------------------------------------­Ocnele mari din Velcea ---------------------------------Arioace---------------------------------­Cuvintele unui Rege Constituțional ---------------------------------------------------­CALATORIA REGELUI " O INVENTIE INGENIOASA ■----------------------------■NfCKCf'IWIM--------------------------— ÎIÎUIECIMELE APRIGEI ----------------------------------------------------­Wilhelm II în Rusia -------------------- ----- --------­CURIERUL BAILOR Bucuresci 4 August SEPT AMÂNA Guvernul clerical din Belgia a scos din răbdare până şi pe oa­menii cei mai liniştiţi şi nepăsă­tori, pe burghezi. Până acuma se ştia, că ţara în care se organizează cele mai multe manifestaţii şi procesiuni de lucră­tori pe stradă este Belgia , dar la acele defilări în masă au luat până acum parte numai muncitorii. A trebuit să vie un guvern cle­rical pentru ca obiceiul manifes­taţiilor să se generalizeze. Sâptămâna expirată a avut loc în Bruxelles o mare manifestaţie, organizată de partidul progresist şi de cel muncitor, în favoarea votului universal. Manifestanţii, un număr de peste 40.000, veniţi din toate unghiu­rile Belgiei, au străbătut stradele Capitalei şi, ajunşi în parcul de la St. Gilles s’au legat printr'un ju­rământ solemn ca să nu se liniş­tească până nu vor obţine votul universal. Această manifestaţie impună­toare şi al cărei scop este atât de măreţ, a băgat groaza în ac­tualii stăpânitori al Belgiei, cari n’au avut măcar satisfacţia de a o vedea turburată prin vr’un scandal. Regele şi cu toţi miniştri au plecat din Bruxelles în ziua ma­nifestaţiei , cel d’Intein pentru a nu fi silit să primească vr’o de­­putaţiune, căreia să’î promită rea­lizarea unei idei contrare dorin­ţelor guvernului Sen, cel d’al doi­lea pentru a nu se expune unor dovezi de antipatie din partea po­pulaţiei. Să sperăm că democraţia bel­giană va isbuti să’şî realiseze i­­dealul cât de curând şi să cău­tăm a ne dezmorţi şi noi pentru a-i urma pilda.* * # Wilhelm II, abia întors din An­glia şi Helgolanda, a şi plecat spre capitala Rusiei. In calătoria sa, el este însoţit şi de cancelarul actual, generalul de Caprivi şi această împrejurare face pe mulţi să atribue scopuri politice acestei călătorii. Adevărul pare a nu fi aşa şi mai probabil este că D. de Ca­privi se duce la Petersburg numai pentru a se familiariza cu conducă­torii politicei ruseşti. De alt­fel, s-a văzut şi anul tre­cut, că, de­şi fostul cancelar a în­soţit pe Suveranul său la Peters­burg ■ deşi Alexandru al IlI-lea când a fost la Berlin a vorbit două ore cu D. de Bismarck, totuşi situaţia respectivă a Rusiei către Germa­nia nu s’a schimbat. Dacă nu urmăreşte scopuri po­litice, călătoria lui Wilhelm II cel puţin îi va oferi prilegiul de a ve­dea progresele realizate de armata însă, la ale cărei manevre va a­­sista. Se vorbeşte mult despre aceste manevre şi se spun minuni pe so­coteala organizăreî actuale a ar­matei ruse. * * * Dar mai mult de cât de aceasta s’a făcut mult zgomot în presa europeană şi mai ales în cea en­gleză cu persecuţiile la care ar fi supuşi evreii în Rusia. Ziarele englezeşti povesteau gro­zăvii şi ajunseră aproape să scoată din toropeală până şi nervii en­­glejilor, când veni Standard şi le turnă o duşă rece peste cap. Ziarul acesta a deschis o an­chetă şi a aflat, de la înşi­şi unii evrei din Rusia, că tot zgomotul făcut era pornit din acelaş izvor din care pornesc din toate statele Orientului plângerile evreilor că­tre Anglia şi Franţa. Nu se poate contesta că situaţiunea evreilor în Rusia e precară, că se întâmplă adesea scene de barbarie revoltă­toare ; dar acestea sunt cazuri in­dividuale şi nu se poate trage din ele o regulă generală. Par’că în România afiliaţii A­­lianţei izraelite nu fac acelaş lucru şi chiar mai dăunâ­zî avurăm pri­lejul de a vedea în Neue freie Presse istoria unui asasinat, ce s’ar fi săvîrşit de poliţaiul din Boto­şani asupra unui evreu şi care a­­vea menirea de a ne arăta Euro­pei ca o ţară excesiv de barbară1. Cei ce calomniază ast­fel po­poarele cari le dau ospitalitate, nu vor oare să se convingă că’şi fac mai mult rău de cât bine ? * " * * Toate acestea n’au împiedecat însă pe Perdinand de Coburg să se întoarcă în Bulgaria şi, pentru moment, lucrurile par a fi intrat într’o fază de linişte. * * * ^ Regele Carol a plecat în peţit pentru Nepotul Său şi se zice, că ar avea de gând să însoare pe Prinţul Ferdinand cu o princesă din casa Habsburgilor. . . Treaba Lui, dar pe noi aceasta ne încredinţează că Regele Sin­gur nu crede că Nepotul Său va avea norocul de a ocupa Tronul României. Intr’adevăr, un Prinţişor prusac, însurat cu o principesă austriacă pe Tronul României ar dovedi până şi celor mai orbi români, că sun­tem o provincie cucerită de Ger­mani şi Carol I e prea deştept pentru a voi să deschidă ochii Ro­mânilor.* * * Rezultatul alegerei senatoriale din Roman dovedeşte că lumea e sătulă peste cap de frământările la care au supus ţara adepţii Pa­latului. Balotagiul dovedeşte lipsa de in­teres ce au pus alegătorii votând la întâmplare. Pentru ei, amândoi candidaţii aveau aceiaşi valoare şi dacă s’au dus la vot, de sigur au fâcut’o pentru a îndatora pe vr’un prieten de al candidaţilor. Noi do­rim cât de multe alegeri de acestea. * * * D. Teodor Rosetti s’a întors din congediu şi lumea aşteaptă cu ne­răbdare mişcarea în magistratură cu ocazia promulgăreî aşa zisei reforme a organizărei judecăto­reşti. Aşteptăm şi noi pentru a re­veni. Neagu. TELEGRAME ATENA, 3 August.—Botezul fiului Principelui Regal se va face lunea vii­toare. împărăteasa Frederic nu pără­seşte pe fiica sa şi duce o viaţă foarte retrasă; sănătatea Princesei este bună. Meetingul macedonian care a fost a­­nunţat s’a amânat pe Duminică din cauza marelor călduri; o mare seceră e în toată Grecia. După botezul tînărului Principe, Re­gele va pleca la Viena, Berlin, Paris și Copenhaga ; se va întoarce înaintea ale­gerilor din Octombrie. CHOLERA MADRID, 3 August.—Holera a în­cetat în provincia Badajoz; în provin­ciile Alicante şi Valencia holera există încă. La arestul din Valencia unde sunt 1500 de deţinuţi s-a constatat 2 cazuri din care unul a murit. Discursul lui Ferdinand SOFIA, 3 August.—Principele a pronunţat e­l la banchetul din Vi­­din următorul discurs : Am ales pentru întoarcerea mea în ţară, după o mică călătorie, ziua când poporul meu iubit şi cu alesul său suntem fericiţi a serbători pen­tru a treia oară aniversarea suitei mele pe tronul glorios al Bulga­riei. Sunt 3 ani de când venind în Bulgaria, am adresat a­tot-Puter­­nicului rugăciunea să bine-cuvinteze întreprinderea mea. „ Dumnezeu a ascultat dorinţele mele şi într’adever a bine-cuvântat Bulgaria, căci sunt deja 3 ani de când o protejează înlăturând relele ce vor să-i facă invidioşii. In ultima mea călătorie am con­statat cu plăcere că consideraţiunea ce spiritele înţelepte dau Suveranu­lui şi cauzei sfinte ale Bulgariei creşte continuu având fie­care încre­dere în maturitatea politică a popo­rului bulgar. Proba o găsim chiar în ultimele noastre succese naţionale care ne-au convins că din politica noastră şi din rapoartele noastre cu Majestatea Sa Augustul nos­tru Suzeran nu poate să rezulte de­cât bine pentru Bulgaria. Să con­tinuăm deci a servi şi pe viitor scumpa noastră patrie, cu acelaşi devotament, cu aceiaşi neinteresare, cu aceiaşi iubire pentru ca să avem tot-d’a-una asupra Bulgariei mâna puternică a lui Dumnezeu, care să ne conducă la glorie şi mărire. Azi ca tot-d’a-una simt o plăcută dato­rie să exprim primului meu ministru înalta şi sincera mea recunoştinţă pentru modul înţelept cu care a ad­ministrat ţara în absenţa mea. In calitatea mea de cel mai înalt reprezentant şi conducător al vostru, beau pentru gloria, mărirea şi pro­gresul scumpei mele patrie, pentru credincioşii săi servitori şi pentru brava noastră armată. Ifra­­ Călătoria Regelui ISCHL, 3 August. — Regele Româ­niei şi Principele Moştenitor au sosit la Ischl cu un tren special la 2 ore 35 minute; la gară au fost primiţi de îm­părat care­­i-a însoţit la hotel Elisabeth. Aghiotantul Sachs, căpitan de corvetă, a fost ataşat pe lângă persoana Regelui. La 4 ore s’a dat un prânz la vila imperială ; au luat parte Regele şi Prin­cipele moştenitor al României, împăra­tul şi împărăteasa, Princesele Gisele, Elisabeth şi­­Augusta de Bavaria, pre­cum şi suitele lor. împărăteasa a luat loc între Regele şi Principele moştenitor al României. După prînz Regele, împă­ratul și Principele au făcut o plimbare în trăsură; la ora 7 au mers la teatru. Caratele­anul Rege Constitu­ţional Citim în Bucarest. Un ziar liberal din Craiova, Lucea­fărul, povesteşte o anecdotă care, dacă este autentică, nu e lipsită de interes. E vorba de faimoasa convenţie con­sulară cu Germania, convenţie căreia, afirmă ziarul craiovean, D. Ioan Bră­­tianu îi era duşman şi pentru a dovedi aceasta, iată ce povesteşte: Eram la Huşi, pe vremea aceia, şi din în­tâmplare, la masă cu d. Kogălniceanu şi două bărbaţi politici puternici pe atunci. Ţara era iritată, presa arunca acuzaţiile cele mai grave în contra partidului liberal şi nimeni nu se gândea la Regele german. La masă, discuţia era despre D. Ioan Bră­­tianu Atunci—şi mi se pare că’l văd încă,— bătrînul Kogălniceanu ne povesti—făcându­­ne să pătrundem în misterele anticamerei Palatului — că Regele Carol, într’o Marţi, când chestiunea convenţiei se discuta la Ca­meră, chemă de trei ori pe D. Bratianu la Palat, bătu cu pumnul în masă şi-i zise cu ton poruncitor: Trebue cu ori­ce preţ să se voteze convenţia consulară; dacă nu, ştiu că ce am de făcut, pr­ Primul-mi­nistru promise, se duse la Ca­meră şi, intrând în sala de alături, chemă pe D-nul D. Sturza şi M. Kogălniceanu, se povesti ce se întâmplase şi’i rugă să facă propagandă printre deputaţi, pentru a face să se respingă convenţiunea consulară, ceea ce se întîmplă. Noi crezuserăm până acum, că retra­gerea convenţiunei se datoreşte atitudi­ne! opoziţiei, indignaţiunei din ţară, mâ­niei pe care D. Ioan­­Brătianu şi majo­ritatea sa o simţiră fierbând peste tot împrejurul lor. Car­atitudinea opoziţiunei, in­­dignaţiunea ţarei au contribuit la retragerea din discuţiunea Came­rei a convenţiunei consulare. Dar eu unul nu pun la îndoială scena petrecută între Regele şi I. C. Brătianu, şi mai puţin încă cu­vintele ce ar fi rostit Maje­statea Sa. Iată pe ce întemeiez credinţa mea: In anul 1868, când Senatul a respins concesiunea Strasberg, vice­preşedinţii bătrânului Corp D. A­­lexandru Plagno şi defunctul Gh. Costa-Foru s’au prezentat înaintea Prinţului Carol pentru a’i expune motivele pentru care Senatul s’a crezut dator a respinge acea con­cesiune. Carol I, după ce a ascultat pe ambii vice-preşedinţi, bătând din picior, le-a zis în fanţuzeşte: Je veux avoir des Chambres sou­­mises ă mes mini stres, et des minis­­tres soumis ă ma volonté. Voesc a avea Camere supuse miniştrilor mei, şi miniştrii supuşi voinţei mele’. Abia de doi ani era pe tron când a avut "Domnitorul obrăzni­cia de a rosti aceste cuvinte. In 1886, după opt­spre­zece ani, sunt convins că a zis lui I. C. Brătianu : Trebuie cu ori­ce preț să se voteze convenția consulară; dacă nu, ştiu eu ce am de făcut. A. V. B. Wilhelm 11 în Rusia VIENA, 3 August. — Fremdenblatt zice, cu ocaziunea călătoriei împăratu­lui Wilhelm în Rusia, că această călă­torie este o mare satisfacţiune pentru toţi amicii păcii, căci ea este o garanţie pentru rezolvarea chestiunilor europene. Împăratul Wilhelm, după întrevederea sa cu Ţarul, va mai avea o întrevedere şi cu împăratul Austriei în Silesia; a­­ceasta va fi o nouă garanţie despre menţinerea pacei, de­şi stabilitatea a­­lianţei austro-germană nu mai are ne­­voe să fie pusă la încercare. KIEL, 3 August. — împăratul Wil­helm a plecat aseară la 10 ore în Ru­sia pe bordul vasului „Hohenzollern.“ PARIS, 3 August.—Ziarul Le Temps în articolul său de fond zice că vizita ce împăratul Wilhelm face Ţarului nu e de­cât un act de politeţă; împăratul Germaniei se însoţeşte de general de Caprivi numai pentru a-i prezenta îm­ păratului Alexandru.—Le Temps laudă dispoziţiunele pacinice ale Ţarului şi a­­duce ca probă scrisoarea adresată Ge­neralului Wanofsky şi concediarea anti­cipată a unora din trupe.—Ziarul a­­daogă că aceste măsuri au o mare în­semnătate faţă cu înărmările peste mă­sură ale Germaniei. Ocnele mari din Velcea In această urbe există nişte lacuri sărate numite băile roşii. Aci au fost odinioară vechile ocne, cari surpându-se, au lăsat nişte mari cavităţi deschise şi aceasta umplându-se cu apele ce şer­­puesc prin sol, au dat naşterea actua­lelor lacuri. Apa lor, fiind sărată de saturaţiune, ţine plutind pe deasupra corpul omului, fără a se putea afunda mai în sus de umeri. Adâncimea lacurilor merge­­până la 70 m. Se crede însă că trece chiar şi peste 100 m., mai cu seamă partea lor din mijloc. Temperatura acestor ape atinge un maximum de căldură la finele lui Maia, când termometrul arată 27° Celsius. De la mijlocul lui Iunie această temperatură scade până la 20o; în ori ce timp însă al anului, apele din lacuri au o temperatură mult mai înaltă ca ori­ ce altă apă naturală de la noi din ţară. De peste două-zeci de ani s’a văzut că băile făcute în aceste lacuri erau foarte folositoare contra reumatismului celui mai acut. Odată ce s’a respândit svonul bunătăţei acestor ape, şi numă­rul vizitatorilor a început să crească, iar anul acesta sunt peste cinci sute patru­zeci (540) de persoane cari fac băi în aceste lacuri. Astăzi am putea zice cu drept cuvînt că aceste lacuri au devenit o staţiune balneară din cele mai frecventate din ţară. Lumea care vine aci găseşte toate avantagiele; apele au dat rezultatele cele mai miraculoase; multe persoane, cari au fost purtate de braţ, după câte­va băi au fost în stare d’a merge ne­susţinute ; locuinţe se găsesc în deajuns căci băile aflându-se aproape de mijlo­cul oraşului, sunt peste 300 de case d’ale orăşenilor bine mobilate şi bine întreţinute, iar hrana este cu mult mai eftină ca la oraşele mari. Singurul neajuns ce prezintă aceste băi, este lipsa complectă de barace pe marginea lacurilor. Atât bărbaţii cât şi femeile simt un mare desgust d’a se desbrăca pe câmp în aer liber. Iar unii curioşi îşi fac o plăcere d’a privi nudi­tatea omului. Este de cea mai neapă­rată trebuinţă a se lua măsuri pentru regularea lacurilor şi pentru înfiinţarea unor cabine de scânduri pe margi­nea lor. Dar aceasta nu se poate face, până ce nu se va tranşa odată cu cestiunea dreptului de proprietate asupra acestor lacuri. Primăria locală şi Eforia spitale­lor civile din Bucureşti îşi dispută fie­care acest drept de proprietate, şi pe când lucrul stă în această încurcătură, mai intervine şi o a treia persoană, Re­gia monopolului sărel, care zice că are dreptul de monopol asupra sărel şi a a­­pelor sărate din ţară. Ori­care din aceste trei instituţii ar fi adevăratul proprietar, nouă ne este indiferent; ne interesează însă că cei în drept sunt datori să­­facă ceva pentru aceste băi. Ştia că cel de la Bucureşti fiind de­parte d’ăst loc, nici n’aud, nici văd ni­mic din câte ar trebui. Singurul însă care ar trebui să facă ceva şi care este dator să facă, este prefectul de Vâlcea. Trebuie să stăruiască pe lângă cel în drept, a se tranşa cu discuţia dreptului de proprietate şi a se face îmbunătăţiri şi pentru aceste lacuri. Un prefect este dator să se intereseze de tot ce atinge judeţul său, să lucreze la înflorirea şi desvoltarea avuţiei naturale şi numai atunci va bine merita titlul de părinte al judeţului. Oprindu-mă aci, voiu căuta în viitoa­rea corespondenţă a vă trimite toate desideratele atât ale localilor de aici, cât şi ale vizitatorilor de la aceste băi. Voiu mai căuta să vă dau detalii asupra sa­linelor mari, a tratamentului arestanţi­­lor şi altele, cari cred că trebuie să in­tereseze publicul nostru. Din Braviţă.

Next