Adevěrul, octombrie 1890 (Anul 3, nr. 633-657)

1890-10-24 / nr. 652

ANDLffi-No: 652 Numérul SO Bani ABONAMENTELE ÎNCET L* 1 SI li ALE FIE­CIRH LUNI SI SE PLĂTESC TOT­DEAUNA 'NAINT* hi B?AC8ji*esci Ir casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin man i.iato postai«. Un an in țară HO lei, in streinietate 50 Șese luni , 15 „ „ „ 25 Trei luni 8 „ „ „ 13 LA PARIS, zi­arui se găsește de vân­­zare cu numărul la bioscul No. 117, Boulevard St.-Rîichel. »ISUSCHISElE SU SE ’NAPQEAZX Numeral ill Saşii AN­U­NCI­URI­LE Din BUCURE5CI şi JUDEŢE se pri­mesc direct la administrație. Din PARIS la Agenția Liberă, C. Adam şi Agenția Havas. , Din STRESÎSfcTATE, direct lîv admi­­nistraţie şi la toate Dociile de putilicitate. Anunciuri la pagina-'j ia 1 I) B n n , n inserţiunile si Ri UN NUMKIl admihistraţia s strada nouă, m HiB«e©t@8r» polities ULEX. M, BELEmmU REDACŢIA : Strada iou EDIŢIA ALTEIA Să te fereşti, RomâneE­sie cuiu strein in casă. V. Alexandri. MERCURI 24 OCTOMBRE 1890 ELECTORALE ------------------------AjcQ-0! dS------­---------------­Francia -----------------------^»@©0^---------------------­MANEVRELE ----------------------------------------------------­Din Iași -------------------------i^a@*6i'c)o------------------------­DIN PLOEȘTI ----------------------------------------------------C­hestiune personala ■---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­MUTUL DIM AMOR ■---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­Momente de întristare Bucurescî 23 Octombre ELECTORALE Cine a urmărit cu luare aminte aşa numitele culise ale Boulangis­­mului, date la lumină de fostul adept al generalului, deputatul Mer­­meix, a putut să’şî facă o ideie de modul cum se duce lupta electo­rală în Franţa, unde există votul universal. Cine voieşte să se aleagă acolo, într’o localitate streină lui, trebuie să ne prevăzut cu un stat-major de camelots, oameni a căror mi­siune este să provoace fentusiasmul public, care în Franţa e lesne de aprins. Aceşti camelots sunt tot­d’a­una în jurul candidatului pe care îl a­­clamă, ei sunt aceia cari împart afişe, portrete, în sfârşit ei fac toată reclama, fără de care cine­va este expus a nu fi ales. Dacă se întâmplă bătăi, acestea au loc doar între afişerii (camelots) diferiţilor candidaţi, când unii a­­clamă şi alţii flueră. Nici o dată însă, alegătorii nu sunt expuşi la atacuri, când se duc să facă uz de cel mai frumos drept cetăţe­nesc, de dreptul de a vota. La noi, sistemul reclamei nici nu există şi nici nu ar avea vreo raţiune de a fi. Francezii ar putea să vie la noi pentru a învăţa mânuirea ba­nilor electorali. Sistemul nostru — deşi mai primitiv — e mai sigur. Cu mai puţini bani de­cât tre­­bue pentru afişe, portrete, biogra­fii,­­întreţinere de camelots, fluere, etc., candidatul român — mai cu seamă când este agreat de stăpâ­nire — îşi recrutează o căprărie de ciomagaşî, cărora le plăteşte o sumă fixă pe zi, şi succesul e a­­sigurat. Activitatea ciomăgaşilor se în­dreaptă mai cu seamă asupra ce­tăţenilor recalcitranţi, asupra frun­taşilor, cari — în zilele de vot —­ plătesc adesea foarte scump luxul unei candidaturi. „ Sistemul ciomăgaşilor este atât de adânc intrat în moravurile noas­tre, în­cât nimănui nu-i mai este ruşine de a spune că are bătăuşi la dispoziţia sa şi aceştia nu mai stau ascunşi pentru a sări la ne­voie, ci ziua, nămeaza mare, ci­vil!, sau în uniformă de agenţi ai siguranţei publice, ei lucrează fă­ţiş chiar la uşa localului alegerei, dacă nu şi sub ochii biuroului e­­lectoral. Acum şi opoziţia are bătăuşii săi, lucru care a făcut ca preţul zilei de muncă să se urce şi, în loc ca—o dată cu căderea regi­mului colectivist—să scăpăm şi de ruşinea aceasta, ea a rămas ere­ditară şi a ajuns azi la un grad de desvoltare aşa de mare, în­cât Duminică, la alegerea delegaţilor, s’a întâmplat următorul incident caracteristic. La una din secţiunile de vot din Capitală, bătăuşii goniseră pe can­didaţii muncitorilor, singurii cari făceau concurenţă candidaţilor ad­ministraţiei. Iată că soseşte D. C. Miile. Unul dintre bătăuşi, în uniformă, luând pe D. Miile —din cauza jo­benului său —drept unul d’ai stă­pânire!, îi zice triumfător: —I-am pus pe fugă pe nespă­laţii ăia. Ai noştri merg strună! Ce o fi zis D. Miile ? * In alte ţări, când se ţin întru­niri publice electorale, discursurile cari se rostesc au de scop lumi­narea cetăţenilor asupra superio­­rităţeî ideilor, aptitudinilor şi prac­ticelor cutărui partid în compara­ţie cu cel-l’alt. La noi, s’au ţinut mai multe întruniri publice , dar singura la care s’a vorbit şi de interese co­munale, a fost aceea în care ac­tualul primar a dat seamă alegă­torilor de modul cum a adminis­trat D-sa comuna. Şi, ori cât am avea de cerut, noi în special, de la D. Pake Pro­­topopescu, ori câte cusururi îl re­cunoaştem, nu putem — comparân­­du’l cu cei ce vor să’i ia locul — să nu mărturisim că le dă mult înainte. Duminecă a fost o întrunire pur colectivistă. Au vorbit : un fost locţiitor de primar şi fostul vizir. Cel d’intâiu a spus banalităţi, iar cel din urmă a fost atât de ridicol, în­cât a stors lacrămi de ruşine tuturor acelora, cari au conştiinţa demnităţei naţionale. Ion Brătianu a ţinut un discurs pe care, dacă­­l-ar fi auzit vre­unul dintre streinii cari ştiai că acest om a cârmuit ţara 12 ani, de­sigur că­­i-ar fi stenografiat şi trimis în statele civilisate ca un do­cument atestând nemernicia noas­tră. Şi Ion Brătianu este steagul pe care cei ce susţin Monarhia pen­tru foloasele ce trag din ea, vor să-l mai împlânte o dată în vîrful edificiului nostru guvernamental. * De când cu frămîntările electo­rale, guvernul Generalului Manu a trecut prin o mulţime de primej­dii , dar de toate a scăpat tocmai în momentul suprem. Ba, ce este mai mult, a ieşit învingător din nişte situaţiunî în cari înfrângerea sa era sigură. Aşa, la Iaşi, junimiştii nici nu voiau să audă la început de o a­­lianţă electorală, de o listă comu­nă cu concentraţii pentru consi­liul comunal. D. Carp venea mereu de la Ţi­­băneşti acolo şi îşi îndârjea porum­beii. Toată lumea se aştepta la o capitulare ruşinoasă din partea gu­vernului. Când colo, Sandu Răş­­canu, luând preşidenţia­ comitetu­lui electoral concentrat, isbuteşte să moaie furiile junimiste şi D. Carp capitulează. In capitală, o situaţie şi mai nea­gră se vedea la orizont. Junimiştii nu voiau să recunoas­că D-lui Manu dreptul de a face listă de alegeri şi D-sa, îngrozit, călcase peste veleităţile sale de viitor şef al partidului conservator şi se adresase după ajutor la cine? La D. Lascar Catargiu şi mai ales la D. G. Vernescu, omul repudiat, pe care ’l înjurase atât presa gu­vernamentală. Şi bătrînii s’au lăsat a fi îndu­plecaţi. D. Pake va figura în ca­pul listei uniţilor, iar junimiştii vor bate în buze. D. Pencescu a rămas ministru, D. General Manu prim-ministru, D. Pake va rămâne de­sigur pri­mar , iar D. Carp va pierde încă o iluzie. Iată cum trăesc guvernele într’o ţară în care voinţa cetăţenilor nu joacă nici un rol. Iată cum se fac alegerile sub Monarhie şi cu votul restrâns. Elector. telegrame VIENA, 22 Octombre.—Ziarele află din Sofia că îndată după ce se va re­mite Principelui adresa Camerei, se vor începe negocierile pentru complectarea Cabinetului. D. Stambuloff ar voi să a­­tragă pe D-nii Natchevici şi Stoiloff. Cel d’întâi ar şi fi consimţit să pri­mească finanţele, cel de al douilea aş­teaptă, înainte de a se decide, să vadă atitudinea Camerei în unele chestiuni. PETERSBURG, 22 Octombre. - Qraj­­danin anunţă că e vorba de a se în­fiinţa la St. Petersburg o „Bancă Asia­tică“ cu un capital de 25 milioane de ruble. COLONIA, 22 Octombre.—Se scrie din Constantinopol Gazetei de Colonia că după chipul de a vedea a unuia din cei mai înalţi funcţionari otomani, Poarta nu ar mai fi dispusă să facă noul con­cesiuni Patriarch­atului grecesc, dacă nu cum­va poate pentru minori. Dacă nu se va face vreo înţelegere, Poarta va retrage toate concesiunile sUe. VIENA 22, Octombrie.— Se asigură într’un mod positiv că Ţarevici va sosi la 6 Noembrie orele ‘i după amiazi la­­Viena und va sta 24 de ore; el va fi primit de către împărat şi arhiduci. „Neue Freie Presse“ vobind de a­­ceasă visită zice că ea arată caracterul amical al relaţiunilor între Curţile de Viena şi S.­Petersburg; această vizită este mai cu seamă un act de curtenire şi prin aceasta chiar ea are o importanţă politică. CONSTANTINOPOL 22, Octombrie. — Noua gară a fost inaugurată în pre­zenţa aghiotantului general al Sultanu­lui, a miniștrilor de interne și lucrări publice. Societatea concesionară fiind a­­ustriacă, d-nul de Calice, ambasadorul Austro-Ungariei și personalul ambasadei au asistat la inaugurare. Anglia LONDRA, 21 Octombre.—După ul­timele resultate ale alegerilor municipale cunoscute până azi, aceste alegeri par a fi favorabile liberalilor. Times află din Zanzibar că succesul expediţiunei engleze contra oraşului Witu a produs o adâncă impresiune asupra indigenilor. Englezii au avut 11 oameni răniţi, indigenii au perdut 80—90 oa­meni morţi şi răniţi, printre cari nu sunt de­cât sclavi şi indigeni şi nici un arab. ----------—-----------*«S»M­---------------------­ MANEVRELE ! Am lăsat înadins câte­va zile să treacă pentru a putea culege toate detaliurile necesare în ches­tiunea de faţă — pe de o parte — iar pe de alta, am voit să văd până la ce punt au să meargă laudele asupra manevrelor, laude ce de­sigur revin celor ce le au con­dus, fie şi din cabinet. Am fost siguri aproape că ma­nevrele din acest an vor aduce căderea d-nuî Vlădescu de la mi­nister. Lucrul însă s’a produs in­vers, chiar cu aparenţa de a fi în­tărit mai mult pe d-nul general pe banca ministerială. Mulţi au mers până acolo încât au zis că manevrele din ăst an au fost un triumf pentru ministrul de răz­­boiu ! Nu ne miră aceasta; atât însă, resfoind istoria, obiceiul acesta există şi la străbunii noştri. Mulţi împăraţi romani erau învinşi pe câmpul de luptă, cu toate acestea se mtorceau la Roma şi puneau să li se serbeze triumf! Nu că am fi geloşi de laurii că­pătaţi de d-nul general Vlădescu, Doamne păzeşte! dar am voi să nu ne creadă lumea ca înhămaţi la carul triumfal, de aceia nu tă­cem. Ce au fost manevrele din acest an ? o şcoală, un exerciţiu, sau o clapă trasă streinilor ? Nici una nici alta, şi iată de ce: Streinii nu pot fi înşelaţi, căci ei nu sunt Români, şi cunosc mai bine ca noi ce putem. Dacă vin să asiste la manevrele noastre, o fac de curtenie, fapt devenit ,as­­tă­zi universal. Care strein nu ştie că la noi nu poate fi pus sub arme —complect—un regiment de 2 ba­talioane, nu încă de 3 cum s’a făcut acum ? Dacă v’aţi pus să fa­ceţi glume pe socoteala străinătă­­ţei, apoi nu aţi nemerit’o. Fost’au manevrele o şcoală? Nu! Şi pentru a ve proba aceasta vom lua lucrurile de la început. S’a concentrat o divizie din cor­pul I de armată şi alta din al II-lea. Trecem deocamdată peste cons­tituirea diviziilor, cum şi peste ceea­ ce au făcut trupele 20 zile în tabere şi cantonament. Divisia de vest pleacă de la Sla­tina după ce se întrunesc aci am­bele brigade. Avem ceva de zis şi asupra modului cum s’au în­trunit brigadele. Se ştie că o bri­gadă se afla la Piatra (Olt) şi alta la Slatina. Se dă ordin de plecare brigadei celei 1-ia pentru ora 10 a. m., pe o căldură tropicală, şi pe cănd ar fi putut ca distanţa de 6 kilometri să o parcurgă în 2 ore şi pe un timp normal — dimineaţa— după cum resonamentul şi cartea prevede, brigada a percurs-o în vre­o 5 ore, oamenii fiind storşi de puteri! A doua­ zi, pentru a se executa trei mişcări din şcoala de brigadă, regimentele au fost purtate 12 ore, pe aceiaşi căldură, şi oamenii având toată muniţiunea asupra lor! Au căzut soldaţi mulţi în aceste două zile şi ar mai fi căzut dacă un ordin al comandantului diviziei nu chema la sentimente mai umane pe cei în drept. După 4 zile Divizia întreagă se pune în marş plecând iarăşi la ora 10. Aci trebuiau aduşi ofițerii străini pentru a vedea lucruri pe care nu­mai prin Africa le-ar fi putut ve­dea. Nu mai era o Divisie care pleca, era o amestecătură de oameni, cai, tunuri, trăsuri, care de baga­je, care cu pae, etc., care toate se mişcau fără însă a pleca. Două ore cel puţin a trebuit să treacă până să se decidă în fine cine va pleca întâu­l, şi până să se descur­ce drumul! O brigadă apucă pe şosea alta pe un alt drum, de­si­gur pentru a merge paralele. Se mergea 5 minute şi apoi se oprea alte 15. Când capul coloanei se punea în marş şi până să se co­munice la coadă mişcarea, se oprea deja Capul.—Cu drept cuvânt în ziua dintâi a fost un adevărat de­zastru.—Seara fie­care brigadă can­­tonă în câte un sat dând câte un pluton de fie­care casă în cuartir!— Parte din trupe nu au mai mân­cat seara şi când zic trupe înţe­leg, cu ofiţerii cu tot, din cauză că au ajuns târziu­ şi carele cu bu­cătării şi bagaje ajungeau după miezul nopţii. In fine, până la ajungerea la satul Geamăna lângă Piteşti, timp de 4 zile, adică până la 27, tru­pele avură a suferi de foame şi sete! (erau sate unde nu se gă­sea un puţ). —Am văzut ofiţeri mâncând mămăligă cu varză mu­rată, ne­avănd alt ce mânca!!! Onoare acelor şefi de corp ai că­ror ofiţeri au ajuns în aşa hal. Ar trebui ca străinii să ştie că, în timp de pace şi în ţara lor sol­daţii şi ofiţerii Români nu pot să mănânce de­cât odată pe zi şi a­­ceasta dimineaţa la ora 7 !!! Au­ziţi monstruozitate!!! Ar trebui să roşim când auzim că asemene lu­cruri se petrec în o armată ce are pretenţia a fi numită ast­fel! Ajunsă la Geamăna, divisia este dată în cuartir întreagă în acest sat, aproape câte o companie ocupă o casă, oamenii dorm sub cer li­ber, noaptea începe o ploae, un vent şi un frig de tremurat şi a­­cei din case de sub plapome. De­şi în presenţa adversarului divizia de Vest nu ia nici o mă­sură de siguranţă în staţie, pe tim­pul nopţii. De­sigur aceasta era şi natural, dar toţi eram d’ai noş­tri şi nu aveam nici o frică. A doua zi la 27 Septembre, se dă atacul. O brigadă întreagă a di­viziei de Vest se angajează cu un batalion! Regele, supărat, dă or­din ca manevra să înceteze. Tru­pele se întorc la locul lor în cvartir. Peste noapte însă, o brigadă a diviziei ce apăra Piteştii trimite unul din regimentele sale în satul Geamăna de jos care era ocupat de trupe din divizia de Vest. Aceasta s’a făcut nu în scopul de a ataca pe aceste din urmă, ci aşa prieteneşte pentru a avea cuartir , aşa că în această noapte inamicii dormiră frăţeşte sub a­­celaş acoperământ. La 28 divizia de Bucureşti (nu ştim cum s’o mai numim) are or­din a ataca divizia de Vest, a o scoate din poziţia sa şi a o arunca spre Curtea de Argeş. In loc însă de a se întîmpîa aceasta, divizia cea intern esecată un fel de miş­care învăluitoare, mişcare ce­ după regulele ştiinţei nu putea să se esecute, —vom spune pentru ce­dar care putea să reuşească aşa în felul cum se făcuse din cauză că divizia de Vest era atât de con­­fusă,— diferiţii şefi de Unităţi tac­tice nu ştiau nici unde vor face faţă adversarului nici unde se vor retrage— în cât de şi în realitate ar fi eşit victorioasă, totuşi nu a putut a se folosi de greşala adver­sarului. Aci, în această luptă au fost scoase batalioane afară din luptă, regimente de cavalerie ase­menea, pentru motivele destul de cunoscute, că nu s’au găsit în a­­cord cu realitatea.­ Mişcarea învăluitoare a diviziei adverse nu se putea face în rea­litate, din cauză că întinderea fron­tului şi a cercului era prea mare pentru o divizie ce ataca pe o alta mai tare ca posiţie şi ca tot; mai mult că nu cunoştea nici reparti­­zarea trupelor diviziei de Vest nici chiar poziţia ei; apoi erau acci­dente naturale ce faceau imposi­bilă ori­ce idee de isbândă. Se striga trupelor din divisia de vest: Nu vă retrageţi că vă vin ajutoare! ba chiar adversarii avură politeţa a aştepta aceasta, când semnalul de încetare al mane­vrei, semnal dat din ordinul Re­gelui— de­oare­ce aspectul luptei nu mai avea nici o asemănare cu realitatea—puse capăt și manevrei din această zi.

Next