Adevěrul, noiembrie 1890 (Anul 3, nr. 658-682)
1890-11-25 / nr. 678
ANUL HI—No. 678 Mamerel IQ ABONAMENTELE INCET LA I SI 1 ALE FIECIREI LUKI SI SE PLĂTESC TOT'DEACKA ’VUIKT1 ]n BucurescI la casa Administrației Dm Judeţ® și Streinetate prin mandate postale. Un an ia ţară H0 lei, in streinietate 50 Sese luni , 15 „ , , 25 Trei luni „ 8 „ , , ’ 13 LA PARIS, ziarul se giisește de vânzare cu numferul la foloscul No. 117, Boulevard St-Michel. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZĂ Să te fereşti^ Române! de cuiu strein in casă. V. Alexandri. DUMINICA 25 NOEMBRE 1890 Numerul IO Bani ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se primesc direcţia administraţiei. Din PARIS la Agenţia Liberă, C. Adam şi Agenda Havas. STREINITATE, direct la admi- jitie şi la toate Oficiile decitate, la pagina IV . .. 0,30 b. linia „ p III.. . 2, lei * I a r II ... 3, — lei , ile și Reclamele 3 Iei rândul NUMER VECHIE 30 RANT administraţia. strada Nouă, ro Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACTIA I Strada Nouă, IO * W SAPTAMANA ---------------------»Ha&e&'dJ---------------------Musama concentrata —-------------------CAjstlVV*-------------*--------------------REPUBLICA si CLERICALIZM ----- •-*"!>CMfVa-----------------------------------— Şcolile din Macedonia —— ----------«*A*H**»A .----------------------GRECI și TURCIA ---- ---------------------------------------------Domnişoarele Stelele — ------------------«IV Ac»--------------------CHIPUL CM VORBEȘTE Buturesci 24 Noemire i ediţia anteia SEPTAMANA Cearta dintre Gladstone şi Parnell nu s’a sfârşit încă şi, cu toate silinţele liberalilor englezi, cu toate voturile majorităţei deputaţilor irlandezi, Parnell nu s’a retras. El a făcut acum în urmă apel la părerea alegătorilor săi din oraşul Cork şi este probabil ca succesul să remâe în partea sa. Manifestul său, foarte duşmănos pentru liberali, a fost urmat de răspunsul lui Gladstone şi apoi de acel al lui Morley. Din toată această polemică reiese un lucru : şi în Anglia — ca şi oriunde — politicianii pun interesele de gaşcă mai presus de interesul general. Parnell a acuzat pe Gladstone că l-ar fi oferit guvernământul Irlandei, pentru ca astfel să renunţe la multe revendicări naţionale . Gladstone n’a putut desminţi aceasta şi Morley chiar a confirmat-o. Pe de altă parte, nu trebue să uităm, că D-nui englezi, cari au fost şi sunt capabili de murdării ca acele desvăluite acum 5 ani de Pall Mall Gazette, n’au dreptul de a face pe moraliştii la exces faţă cu imoralitatea comisă de Parnell. Bineînţeles, amintind aceasta, noi nu voim să declarăm că Parnell a făcut bine şi că exemplul său trebue urmat. * Doctorul Koch, a cărui descoperire dă mult de lucru lume! medicale, şi în bine şi în reu, a lăsat acum pentru moment pe tuberculoşi In căutarea acelora pe cari l-a iniţiat în misterele tratamentului său şi s’a dedat cercetărilor pentru descoperirea leacului difteritei. Până acum el nu se poate lăuda cu vreun alt succes decât cu acela că a reuşit să asigure imunitatea în contra difteritei animalelor cărora le-a făcut injecţiuni cu o limfă antidifterică şi numai în cazul când de la injecţiunea preventivă până la cea de infectare au trecut cel puţin 14 zile. De vindecare nu se poate încă vorbi. # Cancelarii Germaniei şi Austriei au găsit de cuviinţă să adreseze călduroasele lor felicitări lui Crispi pentru succesul nemăsurat ce a avut în alegerile legislative din zilele trecute. Aceste felicitări, cari au fost unica ţintă a actualului dictator italian, sunt foarte scump plătite de Italia şi ele dovedesc că aşa zişii aliaţi ai acestei nenorocite ţări ar dori să mai exploateze multă vreme slugărnicia lui Crispi. Nimeni nu poate crede într’o prietenie serioasă a nemţilor pentru Italieni, dar felicitările primite de Crispi arată că stăpânii din Berlin şi Viena ai fostului Mazzinist sunt mulţumiţi, că el ţine Italia îngenunchiată.* Din Statele Unite ale Americei de Nord sosesc ştiri neliniştitoare. Indienii, locuitorii aborigeni ai continentului nou, reduşi acum la câteva triburi puţin numeroase, s’ar fi răsculat în contra acelora cari le-au răpit pămîntul strămoşesc. Tribul Sioux, care locueşte în Statul Dakota, este cel mai războinic din toate şi gazetele de peste ocean aduc ştirea, că el a luat armele pentru că un Mesia s’ar fi ridicat spunând că are menirea de a nimici pe albi. Adevărul este că albii, descendenţi vrednici ai purtătorilor civilizaţiei din Anglia, nu se ţin de angajamentele luate faţă cu Indienii rămaşi în viaţă şi nu le dau hrana promisă. Li se pare mai practic a căuta un pretext pentru exterminarea totală a Indienilor, de cât a da o parte cât de mică din imensele bogăţii ce au adunat pe pămîntul care a aparţinut odată acestor din urmă. Aşa Se civilizează popoarele sălbatice şi în veacul nostru. * Parlamentul nostru e abia de vreo zece zile deschis şi cu toate aceste a trecut deja prin destule emoţiuni. Primeneala ministerială, care s’a operat in modul tainic şi introdus ca sistemă de un şir de ani la noi, a dat loc la multe nemulţumiri. Apoi, alegerea biuroului în ambele Camere a dat loc anul acesta la o luptă crâncenă, al cărei rezultat era să fie fatal pentru cabinetul Manu, dacă medicul curant al acestuia n’ar fi fost Omeopatul de la Palat. Alegerea D-lui G. Gr. Cantacuzino la preşidenţia Camerei, datorită propriului său vot, şi mai cu seamă alegerea Generalului Florescu la Senat, în contra dorinţei exprese a guvernului, au făcut pe primul-ministru să se convingă că situaţia sa nu e de ţinut şi criza a fost declarată azi o săptămână. Dar când Generalul Manu s’a dus să ’şi arate boala incurabilă către Vraciul încoronat, Acesta i-a prescris un medicament drastic şi omeopatic. — Boala născută din vot, prin vot se distruge, a zis M. Sa. Ai căpătat un vot de blam ? Du-te şi cere un vot de încredere. Generalul Manu, care preferă să fie şeful unui guvern bolnăvicios, decât un simplu deputat sănătos, a ascultat sfatul Vraciului şi babele de la Senat i-au administrat antidotul cu aceiaşi mână cu care-i dăduseră otrava. Dar această stare de lucruri nu putea şi nu poate fi tolerată de opoziţiune. De aceea, în Cameră s-au întâmplat până acum deja câteva lupte înfocate şi altele mai grozave se pregătesc pentru discuţia respunsului la Mesagiu. Guvernul a scăpat până azi cum a scăpat, dar viitorul nu-i surîde nici de cum şi nu ne am mira dacă tocmai Camera, pe care Generalul Manu işi dădea cele mai frumoase speranţe, l-ar face viaţa imposibilă. * In prevederea luptelor ce va avea de susţinut în Cameră, Generalul Manu caută să-şi menajeze cu orice preţ majoritatea şi de aceea, se vede, a călcat în mod flagrant şi legea şi morala publică, confirmând scârboasa alegere a colegiului I comunal din Piatra. Dacă prin asemenea mijloace Generalul Manu crede că se va putea menţine, el se înşală amar. Neagu. TELEGRAME LONDRA, 23 Noembre. — Camera Comunelor a consimţit a intra în discuţiunea pe articole a birului asupra dijmelor, dar discuţiunea s’a amânat până la 22 Ianuarie. PARIS, 23 Noembre.—Ziarele republicane moderate exprimă satisfacţia lor pentru isbânda obţinută ieri de către guvern. Ceremonia funebră a generalului Seliverstoff s’a făcut într’un mod solemn ; serviciul i s’a făcut dimineaţa în biserica rusească. O mare desfăşurare de poliţie s’a făcut ; ambasada Rusiei primise o scrisoare care prevestea că biserica rusească va fi aruncată în aer în momentul ceremoniei. Supravegherea activă făcută de ieri înăuntrul bisericei şi în împrejurimile ei, n’a descoperit nimic anormal. Nici un incident nu s’a întîmplat. Sindicatul comercianţilor de faină a adoptat o rezoluţiune după care aprovizionarea locurilor întărite nu trebue să se facă prea repede, dacă e cu putință în două campanii și jumătate grîu, jumătate făină. O nouă întrebare Astăzi avem un ministru titular la Culte şi instrucţiunepublică. întrebăm clar: ce se face cu cei 12000 galbeni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea Sa din 2 (14) Iunie 1866 adresată Ministrului de culte (J. A. Rosetti şi publicată în „Monitorul“ cu Nr. 118 ? Care este aşezementul de foine-facere fondat cu această sumă ? Dacă banii s’au capitalizat, cât reprezintă asta-zi suma dăruită ? Muşama concentrată Drept să spunem, ni s’a acrit de când tot tocăm la urechea surdă a ministrului de Interne. Afacerea scârboasă Felix-Alexianu-Roşu a luat acum o altă faţă, care aruncă o lumină dintre cele mai triste asupra moralităţei regimului Manu. Nu ne vom întinde mult asupra acestei chestiuni, ne vom mărgini a reproduce următorul act oficial: Adresa direcţiei generale a serviciului sanitar către spiţerul Roşu. ROMANIA MINIST. DE INTERNE Direcţia generală a SERV. SANITAR 1890 Noembrie 17. No. 17804. Domnule Farmacist, Petiţiunea D-voastră înregistrată la No. 22.786 din a. c., prin care cereţi să vi se permită funcţionarea farmaciei în oţel de Londra până la Sf. George 1891, când o veţi muta negreşit în alt local, supunându-se D-lui ministru. D-sa a pus asupra ei următoarea rezoluţiune : „ Se va tolera în condițiunile aci arătate şi cu eventuala despăgubire a farmacistului reclamant în contra D lui Roşu“. Subsemnatul, am onoare a vă face cunoscut despre aceasta spre răspuns la sus-menţionata petiţiune. Primiţi, etc. Director general: G. Alexianu, p. Capul serv. Popescu. Dsale D-lui farmacist D. I. Roșu, proprietar al farmaciei de la otel de Londra. Suntem curioşi să ştim cărei minuni se datoreşte schimbarea atitudinei Ministrului de Interne faţă cu gheşeftarul Roşu, ginerele călcătorului de legi Felix. Ce a făcut pe d-nul General Manu ca, uitând toate ordinele severe pe care le dăduse pentru închiderea farmaciei, să devie de o dată tolerant ? Noi primim în această privinţă următoarea scrisoare anonimă, pe care o punem în vederea parchetului : Domnule Redactor, Afacerea Roşu s’a făcut muşama pentru zece mii lei. Ştie oare aceasta personagiul pus să intervie pe lângă D.nul Manu . De veţi da alarma, vă voi comunica numele. Noi, cari suntem convinşi de cinstea personală şi de buna credinţă a Primului-ministru, ştim totuşi că la Ministerul de Interne — fără ştirea sa — s’a deschis o fabrică de muşama concentrată. Avis călcătorilor de lege ! D-rul Felix ii poate spăla şi lecui. Argus. Republică şi Clericali dmn Enormul scandal „Parnell,“ care a pricinuit desăvârşita desbinare între liberalii englezi şi irlandezi, şi „împăcarea“ nereuşită dintre Germanii şi Cehii din Landtagul din Praga ocupă toată presa şi lumea politică, aşa că un eveniment tot atât dacă nu şi mai însemnat, un eveniment care va avea desigur urmările sale şi o înrîurire destul de mare asupra politicei internaţionale, a rămas pe nedrept pe planul al doilea. E vorba de toastul cardinalului Lavigerie din Algeria, ridicat la un banchet al ofiţerilor de marină franceză. Bătrânul prelat, destul de cunoscut Europei prin înfiinţarea misiunilor catolice în Africa şi prin străduinţele sale pentru desfiinţarea sclaviei de acolo, a surprins toată Europa monarhică şi mai cu seamă pe monarhiştii francezi de toate nuanţele prin declaraţiunea sacategorică, făcută în acel toast, că se supune actualei forme de stat a franciei şi că recunoaşte că chiar singura formă de stat posibilă şi prielnică pentru franţa, este Republica. Cine cunoaşte sforţările de până acum ale clerului francez, care a rămas bun şi neclintit monarhic, de o răsturnare şi de a submina regimul republican ; cine ştie câte greutăţi au întâmpinat instituţiile republicane tocmai la această popime ; cine ştie ce putere formidabilă ea formează şi ce serviciu această popime n’a adus trecutului, pretendenţilor la tron şi la libertatea poporului, acela va înţelege marea însemnătate ce are pentru viitorul republicei noua conduită politică a clericalizmului inaugurată de către Lavigerie. Până acum stâlpul neclintit al monarhiei, până acum neîmpăcată duşmană a democraţiei şi a republicei, biserica Catolică a dat azî prin gura cardinalului african, lovitura de moarte celei d’intein. O consternaţie greu de descris şi rea ascunsă a făcut irupţiune în rândurile monarchiştilor. Se mângâiau el la început că declaraţia în favorul republicei este o declaraţie personală a lui Lavigerie ; prea curînd însă le distruse acesta şi astă ilusie făcănd cunoscut că iniţiativa la declaraţia sa porneşte direct de la Papa. Dar Lavigerie nu se mulţumi numai cu toastul său ; mai zilele trecute a mai adresat şi o scrisoare către un catolic, o scrisoare în care nimiceşte cu totul pe monarchişti şi politica lor. „Monarchia“ zice el în acea’ scrisoare, „s’a sinucis cu contele de Chambord. Contele de Paris declarînd că toate mijloacele ÎI sunt bune, s’a sinucis d’asemene iar capul legitim al Dinastiei imperiale —principele Napoleon — s’a văzut silit de a capitula înaintea Republicei. Biserica pe de altă parte acceptă ori şi ce formă de guvernământ numai dacă nu e contra principiului moralei şi a credinţei religioase.“ Lavigerie mai aminteşte în acelaş timp şi vorbele lui Napoleon I pe insula Sf. Elena : „In timp de un veac Europa va fi sau republicană sau căzăcească.“ Acest din urmă cuvînt l’ar fi suprimat poate dacă ar fi putut vedea cu ochii, cum vedem noi azi, progresul, îndrăzneala crescândă a Nihilizmului. In cel mai scurt timp republica va fi peste tot locul indistructibilă. S’a văzut cum o încercare de a o distruge în Mexic, a costat viaţa unuia dintre cei mai nobili fii al casei de Austria; s’a văzut d’asemenea nu de mult cum această formă s’a stabilit în Brazilia, detronând pe cel mai bun şi pe cel mai modest dintre oameni. Am făcut o călătorie prin Italia şi am văzut că republica se pregăteşte acolo în parte conscient prin comploturi secrete şi inconscient prin mizeria crescândă a poporului şi prin amintirile din trecut. Aceasta o zic dintr’un punct de vedere curat omenesc. Dintr’un alt punct de vedere însă, la care să se gândească vechia casă de Savoia, care e azi prizonierul revoluţiuneî, zise D-l Thiers cu vioiciunea ce’l caracteriza: „Nu voia să vă esplic ce e Papa, dar atâta vă spun că cine a mâncat Papi, a murit de asta....“ * Acesta e pe scurt conţinutul scrisoarei cardinalului african şi acum întregul cler francez pregăteşte o declaraţie pentru recunoaşterea Republicei. Republicanii sunt entusiasmaţî de acest pas al clericalizmului şi văd într’însul o întărire a republicei, a Formei incontestabil da, a Principiului, însă noi susţinem că nu. Ne este astăzi cu neputinţă de a intra în amănunte despre ţinta unei republice democratice pe de o parte şi pe de alta despre tendinţele popime catolice. Dar pentru ori şi ce republicani care judecă lucrurile bine, cu sânge rece şi cu linişte, căruia Principiul ii e totul, va zice dinpreună cu noi, că declaraţia lui Lavigerie că Biserica acceptă ori şi ce Formă de Stat numai de n’ar fi contra credinţei şi a moralei religioase, este un pericol grav tocmai pentru Principiul republican. Oricât am avea noi de zis contra Republicei de azi, totuşi privim cu bucurie —şi vedem în aceasta un progres alomenirei setoase de lumină şi de libertate — când ea se emancipează de sub tutela de plumb a Bisericei, transformată în putere pămîntească. De acea omagiile ce se fac azi lui Leon al XlII-lea, cardinalului Lavigerie şi întregului cler francez sunt menite a ne umplea de îngrijire, pe noi cât şi pe toţi aceia care nu sunt numai aderenţii Formei ci şi a Fondului Republican. Este doar principalul motiv al Papei pentru care a renunţat la