Adevěrul, noiembrie 1890 (Anul 3, nr. 658-682)

1890-11-25 / nr. 678

ANUL HI—No. 678 Mamerel IQ ABONAMENTELE INCET LA I SI 1­ ALE FIE­CIREI LUKI SI SE PLĂTESC TOT'DEACKA ’VUIKT1 ]n BucurescI la casa Administrației Dm Judeţ® și Streinetate prin man­date postale. Un an ia ţară H0 lei, in streinietate 50 Sese luni , 15 „ , , 25 Trei luni „ 8 „ , , ’ 13 LA PARIS, ziarul se giisește de vân­zare cu numferul la foloscul No. 117, Boulevard St-Michel. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZĂ Să te fereşti^ Române! de cuiu strein in casă. V. Alexandri. DUMINICA 25 NOEMBRE 1890 Numerul IO Bani ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se pri­mesc direcţ­ia administraţiei. Din PARIS la Agenţia Liberă, C. Adam şi Agenda Havas. STREINITATE, direct la admi­­- jitie şi la toate Oficiile de­­citate, la pagina IV . .. 0,30 b. linia „ p III.. . 2, lei * I a r II ... 3, — lei , ile și Reclamele 3 Iei rândul NUMER VECHIE 30 RANT administraţia. strada Nouă, ro­­ Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACTIA I Strada Nouă, IO * W SAPTAMANA ---------------------»Ha&e&'dJ---------------------­Musama concentrata —-------------------CAjstlVV*-------------*--------------------­REPUBLICA si CLERICALIZM ----- •-*"!>CMfVa-----------------------------------— Şcolile din Macedonia —— ----------«*A*H**»A .----------------------­GRECI și TURCIA ---- ---------------------------------------------­Domnişoarele Stelele — ------------------«IV Ac»--------------------­CHIPUL CM VORBEȘTE Butur­esci 24 Noemire i ediţia anteia SEPTAMANA Cearta dintre Gladstone şi Par­nell nu s’a sfârşit încă şi, cu toate silinţele liberalilor englezi, cu toate voturile majorităţei deputaţilor ir­landezi, Parnell nu s’a retras. El a făcut acum în urmă apel la părerea alegătorilor săi din o­­raşul Cork şi este probabil ca succesul să remâe în partea sa. Manifestul său, foarte duşmă­nos pentru liberali, a fost urmat de răspunsul lui Gladstone şi apoi de acel al lui Morley. Din toată această polemică re­iese un lucru : şi în Anglia — ca şi ori­unde — politicianii pun in­teresele de gaşcă mai presus de interesul general. Parnell a acuzat pe Gladstone că l-ar fi oferit guvernământul Ir­landei, pentru ca ast­fel să re­nunţe la multe revendicări naţio­nale . Gladstone n’a putut des­­minţi aceasta şi Morley chiar a confirmat-o. Pe de altă parte, nu trebue să uităm, că D-nui englezi, cari au fost şi sunt capabili de murdării ca acele desvăluite acum 5 ani de Pall Mall Gazette, n’au dreptul de a face pe moraliştii la exces faţă cu imoralitatea comisă de Par­nell. Bine­înţeles, amintind aceasta, noi nu voim să declarăm că Par­nell a făcut bine şi că exemplul său trebue urmat. * Doctorul Koch, a cărui desco­perire dă mult de lucru lume! me­dicale, şi în bine şi în reu, a lă­sat acum pentru moment pe tu­­berculoşi In căutarea acelora pe cari l-a iniţiat în misterele trata­mentului său şi s’a dedat cercetă­rilor pentru descoperirea leacului difteritei. Până acum el nu se poate lău­da cu vreun alt succes de­cât cu acela că a reuşit să asigure imu­nitatea în contra difteritei anima­lelor cărora le-a făcut injecţiuni cu o limfă antidifterică şi numai în cazul când de la injecţiunea pre­ventivă până la cea de infectare au trecut cel puţin 14 zile. De vindecare nu se poate încă vorbi. # Cancelarii Germaniei şi Aus­triei au găsit de cuviinţă să adre­seze călduroasele lor felicitări lui Crispi pentru succesul nemăsurat ce a avut în alegerile legislative din zilele trecute. Aceste felicitări, cari au fost unica ţintă a actualului dictator italian, sunt foarte scump plătite de Italia şi ele dovedesc că aşa zişii aliaţi ai acestei nenorocite ţări ar dori să mai exploateze multă vreme slugărnicia lui Crispi. Nimeni nu poate crede într’o prietenie serioasă a nemţilor pen­tru Italieni, dar felicitările primite de Crispi arată că stăpânii din Ber­lin şi Viena ai fostului Mazzinist sunt mulţumiţi, că el ţine Italia îngenunchiată.* Din Statele­ Unite ale Americei de Nord sosesc ştiri neliniştitoare. Indienii, locuitorii aborigeni ai continentului nou, reduşi acum la câte­va triburi puţin numeroase, s’ar fi răsculat în contra acelora cari le-au răpit pămîntul strămo­şesc. Tribul Sioux, care locueşte în Statul Dakota, este cel mai răz­boinic din toate şi gazetele de peste ocean aduc ştirea, că el a luat armele pentru că un Mesia s’ar fi ridicat spunând că are me­nirea de a nimici pe albi. Adevărul este că albii, descen­denţi vrednici ai purtătorilor ci­vilizaţiei din Anglia, nu se ţin de angajamentele luate faţă cu Indienii rămaşi în viaţă şi nu le dau hrana promisă. Li se pare mai practic a căuta un pretext pentru exterminarea totală a In­dienilor, de cât a da o parte cât de mică din imensele bogăţii ce au adunat pe pămîntul care a aparţinut odată acestor din urmă. Aşa Se civilizează popoarele săl­batice şi în veacul nostru. * Parlamentul nostru e abia de vre­o zece zile deschis şi cu toate aceste a trecut deja prin destule emoţiuni. Primeneala ministerială, care s’a operat in modul tainic şi introdus ca sistemă de un şir de ani la noi, a dat loc la multe nemul­ţumiri. Apoi, alegerea biuroului în am­bele Camere a dat loc anul acesta la o luptă crâncenă, al cărei re­zultat era să fie fatal pentru ca­binetul Manu, dacă medicul cu­rant al acestuia n’ar fi fost Omeo­­patul de la Palat. Alegerea D-lui G. Gr. Cantacu­­zino la preşidenţia Camerei, dato­rită propriului său vot, şi mai cu seamă alegerea Generalului Flo­­rescu la Senat, în contra dorinţei exprese a guvernului, au făcut pe primul-ministru să se convingă că situaţia sa nu e de ţinut şi criza a fost declarată azi o săptămână. Dar când Generalul Manu s’a dus să ’şi arate boala incurabilă către Vraciul încoronat, Acesta i-a prescris un medicament drastic şi omeopatic. — Boala născută din vot, prin vot se distruge, a zis M. Sa. Ai că­pătat un vot de blam ? Du-te şi cere un vot de încredere. Generalul Manu, care preferă să fie şeful unui guvern bolnăvicios, de­cât un simplu deputat sănătos, a ascultat sfatul Vraciului şi ba­bele de la Senat i-au administrat antidotul cu aceiaşi mână cu care-i dăduseră otrava. Dar această stare de lucruri nu putea şi nu poate fi tolerată de opoziţiune. De aceea, în Cameră s-au întâm­plat până acum deja câte­va lupte înfocate şi altele mai grozave se pregătesc pentru discuţia respun­­sului la Mesagiu. Guvernul a scăpat până azi cum a scăpat, dar viitorul nu-i surîde nici de cum şi nu ne am mira dacă tocmai Camera, pe care Ge­neralul Manu işi d­ădea cele mai frumoase speranţe, l-ar face viaţa imposibilă. * In prevederea luptelor ce va avea de susţinut în Cameră, Ge­neralul Manu caută să-şi menajeze cu ori­ce preţ majoritatea şi de aceea, se vede, a călcat în mod flagrant şi legea şi morala publi­că, confirmând scârboasa alegere a colegiului I comunal din Piatra. Dacă prin asemenea mijloace Generalul Manu crede că se va putea menţine, el se înşală amar. Neagu. TELEGRAME LONDRA, 23 Noembre. — Camera Comunelor a consimţit a intra în dis­­cuţiunea pe articole a birului asupra dij­melor, dar discuţiunea s’a amânat până la 22 Ianuarie. PARIS, 23 Noembre.—Ziarele repu­blicane moderate exprimă satisfacţia lor pentru isbânda obţinută ieri de către guvern. Ceremonia funebră a generalului Seli­­verstoff s’a făcut într’un mod solemn ; serviciul i s’a făcut dimineaţa în bise­rica rusească. O mare desfăşurare de poliţie s’a fă­cut ; ambasada Rusiei primise o scri­soare care prevestea că biserica rusească va fi aruncată în aer în momentul cere­moniei. Supravegherea activă făcută de ieri înăuntrul bisericei şi în împrejuri­mile ei, n’a descoperit nimic anormal. Nici un incident nu s’a întîmplat. Sindicatul comercianţilor de faină a adoptat o rezoluţiune după care apro­vizionarea locurilor întărite nu trebue să se facă prea repede, dacă e cu pu­tință în două campanii și jumătate grîu, jumătate făină. O nouă întrebare Astă­zi avem un ministru titular la Culte şi instrucţiune­­publică. întrebăm clar: ce se face cu cei 12000 galbeni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea Sa din 2 (14) Iunie 1866 adresată Ministru­­lui de culte (J. A. Rosetti şi publicată în „Monitorul“ cu Nr. 118 ? Care este aşezementul de foine-f­acere fondat cu această sumă ? Dacă banii s’au capitalizat, cât reprezintă asta-zi suma dăruită ? Muşama concentrată Drept să spunem, ni s’a acrit de când tot tocăm la urechea surdă a ministrului de Interne. Afacerea scârboasă Felix-Ale­­xianu-Roşu a luat acum o altă faţă, care aruncă o lumină dintre cele mai triste asupra moralităţei regimului Manu. Nu ne vom întinde mult asu­pra acestei chestiuni, ne vom mărgini a reproduce următorul act oficial: Adresa direcţiei generale a serviciu­lui sanit­ar către spiţerul Roşu. ROMANIA MINIST. DE INTERNE Direcţia generală a SERV. SANITAR 1890 Noembrie 17. No. 17804. Domnule Farmacist, Petiţiunea D-voastră înregistrată la No. 22.786 din a. c., prin care cereţi să vi se permită funcţionarea farmaciei în oţel de Londra până la Sf. George 1891, când o veţi muta negreşit în alt local, supunându-se D-lui ministru. D-sa a pus asupra ei următoarea rezoluţiune : „ Se va tolera în condițiunile aci ară­tate şi cu eventuala despăgubire a far­macistului reclamant în contra D lui Roşu“. Sub­semnatul, am onoare a vă face cunoscut despre aceasta spre răspuns la sus-menţionata petiţiune. Primiţi, etc. Director general: G. Alexianu, p. Capul serv. Popescu. Dsale D-lui farmacist D. I. Roșu, proprietar al far­maciei de la otel de Londra. Suntem curioşi să ştim cărei minuni se datoreşte schimbarea a­­titudinei Ministrului de Interne faţă cu gheşeftarul Roşu, ginerele călcătorului de legi Felix. Ce a făcut pe d-nul General Manu ca, uitând toate ordinele se­vere pe care le dăduse pentru închiderea farmaciei, să devie de o dată tolerant ? Noi primim în această privinţă următoarea scrisoare anonimă, pe care o punem în vederea parche­tului : Domnule Redactor, Afacerea Roşu s’a făcut muşama pentru zece mii lei. Ştie oare aceasta personagiul pus să intervie pe lângă D.nul Manu . De veţi da alarma, vă voi­ comu­nica numele. Noi, cari suntem convinşi de cins­tea personală şi de buna credinţă a Primului-ministru, ştim totuşi că la Ministerul de Interne — fără ştirea sa — s’a deschis o fabrică de mu­şama concentrată. Avis călcătorilor de lege ! D-rul Felix ii poate spăla şi lecui. Argus. Republică şi Clericali dmn Enormul scandal „Parnell,“ care a pricinuit desăvârşita desbinare în­tre liberalii englezi şi irlandezi, şi „împăcarea“ nereuşită dintre Ger­manii şi Cehii din Landtagul din Praga ocupă toată presa şi lumea politică, aşa că un eveniment tot atât dacă nu şi mai însemnat, un eveniment care va avea de­sigur urmările sale şi o înrîurire destul de mare asupra politicei interna­ţionale, a rămas pe nedrept pe planul al doilea. E vorba de toastul cardinalului Lavigerie din Algeria, ridicat la un banchet al ofiţerilor de marină franceză. Bătrânul prelat, destul de cunoscut Europei prin înfiinţa­rea misiunilor catolice în Africa şi prin străduinţele sale pentru desfiinţarea sclaviei de acolo, a sur­prins toată Europa monarhică şi mai cu seamă pe monarhiştii fran­cezi de toate nuanţele prin decla­­raţiunea sa­­categorică, făcută în acel toast, că se supune actualei for­me de stat a fr­anciei şi că recunoaşte că chiar singura formă de stat po­sibilă şi prielnică pentru franţa, este Republica. Cine cunoaşte sforţările de până acum ale clerului francez, care a rămas bun şi neclintit monarhic, de o răsturnare şi de a submina regimul republican ; cine ştie câte greutăţi au întâmpinat instituţiile republicane tocmai la această po­­pime ; cine ştie ce putere formi­dabilă ea formează şi ce serviciu această popime n’a adus trecutului, pretendenţilor la tron şi la libertatea poporului, acela va înţelege ma­rea însemnătate ce are pentru vi­itorul republicei noua conduită po­litică a clericalizmului inaugurată de către Lavigerie. Până acum stâl­pul neclintit al monarhiei, până acum neîmpăcată duşmană a demo­craţiei şi a republicei, biserica Ca­tolică a dat azî prin gura cardi­nalului african, lovitura de moarte celei d’intein. O consternaţie greu de descris şi rea ascunsă a făcut irupţiune în rândurile monarchişti­­lor. Se mângâiau el la început că declaraţia în favorul republicei este o declaraţie personală a lui Lavi­gerie ; prea curînd însă le distruse acesta şi astă ilusie făcănd cunos­cut că iniţiativa la declaraţia sa porneşte direct de la Papa. Dar­­ Lavigerie nu se mulţumi numai cu toastul său ; mai zilele trecute a mai adresat şi o scrisoare către un catolic, o scrisoare în care ni­miceşte cu totul pe monarchişti şi politica lor. „Monarchia“ zice el în acea’ scrisoare, „s’a sinucis cu contele de Chambord. Contele de Paris de­­clarînd că toate mijloacele ÎI sunt bune, s’a sinucis d’asemene iar capul legitim al Dinastiei impe­riale —principele Napoleon — s’a văzut silit de a capitula înaintea Republicei. Biserica pe de altă parte acceptă ori şi ce formă de guvernământ numai dacă nu e contra principiului moralei şi a credinţei religioase.“ Lavigerie mai aminteşte în acelaş timp şi vor­bele lui Napoleon I pe insula Sf. Elena : „In timp de un veac Eu­ropa va fi sau republicană sau că­­zăcească.“ Acest din urmă cuvînt l’ar fi suprimat poate dacă ar fi putut vedea cu ochii, cum vedem noi azi, progresul, îndrăzneala cres­cândă a Nihilizmului. In cel mai scurt timp republica va fi peste tot locul indistructibilă. S’a văzut cum o încercare de a o distruge în Mexic, a costat viaţa unuia dintre cei mai nobili fii al casei de Austria; s’a văzut d’asemenea nu de mult cum această formă s’a stabilit în Brazilia, detronând pe cel mai bun şi pe cel mai modest dintre oa­meni. Am făcut o călătorie prin Italia şi am văzut că republica se pregăteşte acolo în parte conscient prin comploturi secrete şi incon­­scient prin mizeria crescândă a poporului şi prin amintirile din trecut. Aceasta o zic dintr’un punct de vedere curat omenesc. Dintr’un alt punct de vedere însă, la care să se gândească vechia casă de Savoia, care e azi prizonierul re­­voluţiuneî, zise D-l Thiers cu vioi­ciunea ce’l caracteriza: „Nu voia să vă esplic ce e Papa, dar atâta vă spun că cine a mâncat Papi, a murit de asta....“ * Acesta e pe scurt conţinutul scrisoarei cardinalului african şi acum întregul cler francez pre­găteşte o declaraţie pentru recu­noaşterea Republicei. Republicanii sunt entusiasmaţî de acest pas al clericalizmului şi văd într’însul o întărire a republicei, a Formei in­contestabil da, a Principiului, însă noi susţinem că nu. Ne este astă­zi cu neputinţă de a intra în amă­nunte despre ţinta unei republice democratice pe de o parte şi pe de alta despre tendinţele popime­ catolice. Dar pentru ori şi ce re­publicani care judecă lucrurile bine, cu sânge rece şi cu linişte, căruia Principiul ii e totul, va zice din­­preună cu noi, că declaraţia lui Lavigerie că Biserica acceptă ori şi ce Formă de Stat numai de n’ar fi contra credinţei şi a mo­ralei religioase, este un pericol grav tocmai pentru Principiul re­publican. Ori­cât am avea noi de zis con­tra Republicei de azi, totuşi pri­vim cu bucurie —şi vedem în a­­ceasta un progres al­­omenirei se­toase de lumină şi de libertate — când ea se emancipează de sub tutela de plumb a Bisericei, trans­formată în putere pămîntească. De acea omagiile ce se fac azi lui Leon al XlII-lea, cardinalului La­vigerie şi întregului cler francez sunt menite a ne umplea de în­grijire, pe noi cât şi pe toţi aceia care nu sunt numai aderenţii For­mei ci şi a Fondului Republican. Este doar­ principalul motiv al Papei pentru care a renunţat la

Next