Adevěrul, ianuarie 1891 (Anul 3, nr. 708-730)

1891-01-24 / nr. 724

ANUL III—No. 724 10 Bana ABONAMENTELE ÎNCET LA 1 SI 15 ALE FIE­CI3F.I HIN1 SI SE PLĂTESC TOT­DEAUNA 'NAINTE ANUNCHIRILE Din BUCURCSCI şi JUDEŢE se pri­mesc direct la administraţie. Dip Liberă, C. Adam Din”­STREIREVATE, direct la admi­nistrare şi le toate Oficiile de publicitate. AnuncíurI la pagina IV . .. 0,30 b. Ilnfo ‘ • • Si • •" ?­"" • , » j 0 ... 3, — lot ,, Inserpurrdle t) Reclamele 3 lol rândul H LNBSCRÎSEliE TIU SE »ÎTAPOEAZX V. Alexandri. Olf Btrifen VEGh­iC ap darT aOTIfiSlSTRATIA, Strada Nouă, 10 |l Director politic: ALEX. V. BELDIMANU I REDACTIA : Strada Nouă, 10 In Scicuresoi la casa Adm­inistatici DlnisâsSeţ® si Streinactate prin man­date poştale Un an in ţară 110 lei, in streinitate 50 Şese luni , 15 „ „ , 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 L.A PARIS, ziarul se găseşte de vân­zare cu numărul la foiescul No. 117) Boulevard SL-Nicotiel. EDIŢIA ANTEIA JOI 24 IANUARIE 1891 Bucureşti 23 Ianuarie 1891 Amintiri din tinereţe Mâine 24 Ianuarie. Zi măreaţă cu care se împlinesc 32 ani de când deputaţii munteni, chemaţi a alege un Domnitor Mun­teniei, sacrificând sentimentele lor de afecţiune, călcând în picioare pro­misiunile date, au ales Domnitor al Munteniei pe Alexandru Ioan Cuza Vodă ales deja de două săptămâni în Iaşi Domnitor al Moldovei. Onoare lor ! — căci, cu acest vot, ei au îndeplinit prima dorinţă ex­primată de Divanurile­ ad-hoc din 1857, şi au pus temelia noului Stat Român. Acei deputaţi, munteni şi moldo­veni, făceaţi parte dintr’o generaţi­­une care tinde a dispare. Curagioa­­să, plină de abnegaţiune, ea era în­sufleţită de cele mai patriotice avân­turi. Câte lupte eroice au avut de sus­ţinut aceşti viteji până când au vă­zut realizat unul din­ idealurile scum­pe tuturor Românilor! — Câte dificul­tăţi de învins, atât din năuntru cât şi din afară ! — Prin câte alternative de speranţe şi de decepţiune, de bu­curie şi de durere au trecut el! Speranţele şi bucuriile îi încura­­jau; decepţiunile şi durerile I­ o­­ţelea ei. Şi când văz astă­zî pe unii aruncând cele mai triviale insulte asupra pu­ţinilor bărbaţi din acea generaţiune cari mai trăesc încă între noi, un sentiment de adâncă jale mă cuprin­de pentru tineretul de astăzi compus din pigmei îmbătrîniţi fără vreme. Da! mulţi, foarte mulţi din acei bătrîni ne-au părăsit, şi nici unul nu s’a gândit a aşterne pe o coală de hârtie seria evenimentelor petre­cute în anul 1857, epocă foarte in­teresantă cel puţin pentru Moldova. Voiu lăsa altuia sarcina de a face istoricul celor petrecute în Bucureşti in 1857, şi mă voiu mărgini— în li­mitele permise unui articol de ziar — a povesti cele ce am văzut şi au­zit în Iaşi. In 1856, pe când Barbu Dimitrie Ştirbey Vodă pleca din Bucureşti, tot pe acea vreme Alexandru Gri­­gorie Ghica Vodă părăsea Iaşul, lă­sând în Capitală şi în întreaga Mol­dovă unanime regrete. Bărbat de ini­mă, patriot luminat, el a aruncat cel vitei în inimile Moldovenilor măreaţa idee a unirei ambelor prin­cipate dunărene. Domnitorului Alex. Gr. Ghica suc­cedase Vornicul Toderiţă Balş cu tit­lul de Caimacam. El era chemat a prezida alegerile Divanului ad-hoc care nu avea de­cât a formula do­rinţele Moldovei. Toderiţă Balş era un bărbat deş­tept, dar deşteptăciunea sa era cam bizantină. El era şiret, dar viclenia sa se ascundea in dosul unei blân­deţe prefăcute. Sprijinul său cel mai puternic era cabinetul din Viena. Austria dicta la Constantinopol voinţa sa în locul Rusiei învinse la Sevastopol. Consi­lierul intim al lui Toderiţă Balş era Baronul Goedel, consul general aus­triac. Lesne se înţelege că Caimacamul impus Moldovei de Austria şi Tur­cia era anti-unionist; mai mult încă, el asigurase cabinetul din Viena că Divanul ad-hoc se va declara con­tra unirei Moldovei cu sora sa Mun­tenia. Toderiţă Balş venea adese­ori la mama mea, care îi era vară bună şi mai în vîrstă de­cât el. Caima­camul promitea să-mi dea ori­ce funcţiune voia dori, numai să mă le­păd de idea revoluţionară, (cu acest cuvănt califica el frumoasa idee a unirei). M­i se pare că văz încă pe unchiul meu plimbându-se în salonul mumei mele şi dojenindu-mă. Iată cuvintele ce 'mi adresa, cuvinte cari zugră­­vesc îndestul planul infernal al Cai­macamului, instrument al Austriei: Roti drum ai apucat, nepoate Alecu ! te jălesc şi te doare inima fiind­că iu­besc şi respect ez pe muma ta. Unirea nu se va face. Moldoveni nu o vor. Ştiu foarte bine că capii cari di­­rijează această mişcare au să intre in Divanul ad-hoc; eu cu plăcere îi voi vedea luând parte la lucră­rile Divanului, dar majoritatea, ma­rea majoritate—şi apăsa cu tărie asupra acestor din urmă două cuvinte — a Divanului se va declara contra unirea Moldovei cu Valahia. Mărturisesc că, cu toate iluziu­­nile naturale la un tânăr de 25 de ani, eu consideram unirea ambelor principate ca pierdută. Mustrările mamei mele nu mai aveau sfârşit, şi, pentru a zdruncina fanatismul cu care îmbrăţişasem a­­ceastă idee, ea îmi mărturisi în taină că soţia Caimacamului (defuncta Ca­­tinca Balş născută Dimaki) o asigurase că Tronul Moldovei era promis băr­batului său de guvernele austriac şi turcesc, în schimbul respingerei u­­nirei de către Divanul ad-hoc. Dar steaua cea bună a României veghia, şi în luna Februarie 1857 Vornicul Toderiţă Balş, după o scurtă boală, îşi dădu ultimul suspin, fără a fi prezidat la alegerea Divanului ad-hoc. După câte­va zile, Turcia, în în­ţelegere cu Austria, numi pe Prin­ţul Nicolae Konaki Vogoridi în lo­cul decedatului Toderiţă Balş. Noul Caimacam avea o inimă bună; generos până la exces, el iubea noua sa patrie, căci, cu prilejul căsătoriei sale cu Ecaterina născută Konaki, Mi­hail Grigorie Sturza Vodă îi acordase împământenirea. Dar Prinţul Konaki Vogoridi nu avea nici una din însuşi­rile necesare unui bărbat de stat, mai ales în momente atât de critice. Cu toate acestea partidul unionist recăpătase curagiu ; orizontul ce era întunecat sub Caimacamia Balş se în­seninase.— Dar bucuria fu de scurtă durată, amarele decepţiuni înlocuiră curănd dulcele speranţe. Agentul austriac, Baronul Goedel, acest duşman neîmpăcat al unirei, că­pătase o funestă influenţă asupra Prin­ţului Konaki Vogoridi. Unirea era din nou compromisă. Alegerile Divanului ad-hoc se fă- Gură într’un mod scandalos. Alegăto­rii, îngenunchiaţî sub ameninţările is­pravnicilor, numiţi de ministru după recomandaţia Baronului Goedel, nu îndrăsniră a trimete în acea Adunare un membru măcar al partidului unio­nist.Vestitul Divan, opera agentului a­­ustriac, era intr’o desgustătoare una­nimitate contra unirei. Protestările capilor partidului uni­onist se perdeau în pustiu. Unii din şefi plecară la Paris şi la Londra pen­tru a cere casarea acestor alegeri fără precedent. Stăruinţele, rugămintele lor fură zadarnice. Francia şi Anglia, obosite de vic­toria lor din Crimea, se temeau de noul complicaţiuni în Orient. Rusia învinsă sta nepăsătoare faţă cu strigătele noastre de disperare. Prusia, pe atunci putere de al doi­lea ordin, urma exemplul Rusiei. Cabinetele din Paris şi din Lon­dra nu voiau să crează modul cum se făcuse alegerile, nici neruşinata purtare a Baronului Goedel. Alegerile erau cât p’aci se rămâe bune : Moldova era să devie prada po­liticei austriace. Cauza sfântă a unirei era perdută. Dar steaua cea bună României veghia :— O femee — al căreia nume nu o pot pronunţa, căci ea trăeşte— Intr’un nobil avânt de abnegaţiune, uitând gravitatea faptei ce era hotă­­rîtă a sevărşi, fură — furt sublim — cheia biuroului Prinţului Konaki Vo­goridi, îl deschise şi luă din el toată corespondenţa între Caimacamul şi Baronul Goedel. Aceste hârtii, între cari era lista pe districte a membrilor Divanului aleşi pe sprinceană, scrisă cu slova con­sulului general austriac­, nobila fe­mee le-a predat unuia din şefii parti­dului unionist. In faţa acestor zdrobitoare dovezi, cari constituiau cea mai vedită ru­şine pentru politica austriacă în Mol­dova, Francia şi Anglia au obţinut la Viena şi la Constantinopol casa­rea acestor alegeri goedeliane şi con­vocarea din nou a colegiilor. Am văzut pe Caimacamul a doua zi după sosirea în Iaşi a acestei bu­­curătoare veşti. L’am găsit convor­bind cu Colonelul Alexandru Cuza şi l’am auzit zicăndu- : Dacă Austria şi Turcia au­ consimţit la casarea alegerilor, apoi îţi promit că cele viitoare vor fi libere. Şi in adevăr, Prinţul Konaki Vo­goridi s’a ţinut de cuvînt şi ar fi de dorit ca astăzi, în anul 1891, să putem obţine sub Carol I alegeri aşa de libere ca acele săvîrşite în 1858. Partidul unionist a intrat în mare majoritate în Divan şi a proclamat, în mijlocul strigătelor de bucurie ale întregului popor moldovean, U­­nirea Principatelor Moldova şi Muntenia. „ Inima îmi bate când îmi aduc a­­minte bucuria ce se oglindea atunci pe feţele tuturor. Iaşii erau în ser­­bătoare; oameni ce nu se cunoş­­teau, se îmbrăţişauă între ei strigând: Să trăiască Unirea! Astă­zî străbaţi stradele Iaşilor şi te crezi într’o necropolă. Unde arunci ochii nu vezi de cât decadenţă, de cât suferinţă. Cu toate aceste, nimeni nu se gân­deşte măcar a se atinge de Unire, de acest scump odor al neamului nostru. Şi astă­zî, din mijlocul suferinţelor şi a uitărei, Moldova tot strigă prin­tre lacrimi : Să trăiască Unirea! Alex. V. Beldimann telegrame” Politische Gorrespondenz zice că Austro- Ungaria, denunţând tractatul de comerţ cu Elveţia, a exprimat dorinţa de a ve­dea începându­-se cât mai curînd o nouă regulare a relaţiunilor comerciale a cărei menţinere şi desvoltare sunt foarte de dorit. MADRID, 22 ianuarie.— Din 427 de­putaţi aleşi, sunt 120 al opoziţiei. Miniştrii şi toţi şefii partidelor au fost realeşi. PETERSBURG, 22 Ianuarie.—După Mo­nitorul Guvernului Marele Duce renunţă la călătoria sa din Orient pentru motive de sănătate; la întoarcerea sa el se va opri mai întâi la Atena. BERLIN, 22 Ianuarie. — Monitorul Im­periului anunță că împăratul a primit de­misia generalului Lesczynski și l-a numit șeful onorific al regimentului al 6-a. O nouă întrebare Astă­zi avem un ministru titular la Culte şi instrucţiune publică, întrebăm clar : Ce se face cu cei 12.000 gal­beni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea Sa din 2 (14) Iunie 1866 adresată Ministrului de culte C. A. Rosetti şi publicată în „Monitorul“ cu Nr. 118 ? Care este aşezământul de bine­facere fondat cu această sumă ? Dacă banii s’au capitalizat, cât reprezintă astă­zi suma dă­ruită? Revoluţia în Portugalia OPORTO, 22 ianuarie. — Legea marţială va fi menţinută în timp de o lună. Insurgenţii civili şi militari vor fi ju­decaţi de consiliul de resbel. In timpul luptelor erau aproape 600 de insurgenţi, trupele guvernului 1000, dintre cari 700 de gendarmi; trupele au avut 9 morţi şi 28 răniţi. OPORTO, 22 Ianuarie. — Doi ser­genţi ai vaporului Tagres au încercat la 19 Ianuarie de dimineaţă să rescoale e­­chipagiul, dar au fost arestaţi îndată. Documente însemnate s-au găsit la con­­ spiratorul Santos Bar doi. Bar doi a decla­ rat că este partizan al republicei fede­rale cu un guvernământ la Oporto in­­ dependent de acela din Lisabona. 24 Ianuarie 1859 Ziua de astă­zi e menită de a for­ma cea mai frumoasă pagină în is­toria naţiune! Române, căci asta este ziua în care la şapte ore seara după ce toate partidele ce la începutul adu­­năreî se păreau împărţite în două tabere contrarii una alteia, pătrunse de adevăratul princip naţional, delă­­turând ori­ce egoism particular, pro­clamată în unanimitate pe Domnul Alexandru loan I Cuza şi de Domn al României. In fine după atâtea lupte, după a­­tâtea calamităţi iacă-ne în culmea dorinţelor noastre; de azi înainte Moldova şi România sunt unite pen­tru tot­d’a­una, nimic nu le va mai putea despărţi una de alta ; speranţă dar şi încredere în Dumnezeu ce protege pe România-Unită! Neno­rocirea patriei noastre a provenit tot-d’a-una din substituirea interese­lor noastre proprii interesului co­mun ; azi acest flagel ce a produs atâtea nenorociri asupra dulcei noas­tre patrii s’a nimicit cu totul şi pen­tru tot-d’a-una; azi toate clasele so­­cietâţei noastre au sacrificat intere­sele lor particulare binelui comun; să îngropăm într’un mormînt toate păca­tele, toate viciile, toate erorile noastre şi să ridicăm asupra acelui mormînt o piatră sepulcrală, şi vai de acela care va îndrăzni să o ridice vre-o dată; noi cel puţin o promitem că nu o vom face, dar însă vom ţinea o revistă serioasă şi severă despre toate fap­tele şi lucrările fie­cărui individ în viitorul României. Misiunea noastră este mare şi da­toriile noastre importante, credem însă că vom corespunde cerinţelor fericirei naţionale având în capul Principatelor noastre Unite un Domn ca Alexandru Ioan I Cuza că­ruia îl urăm din toată inima să tră­iască îndelung pentru prosperitatea şi consolidarea României­ Unite. Ziarul Românul din 1859 Depeşe telegrafică adresată de defunctul C. A. Rosetti D-lui Ion C. Brătianu (din Iaşi în luna Ianuarie 1859) Primire splendidă i eşind de la Domn In­troducere în Adunare cu cea mai Română majestate, cuvinte din ambe părţile la tri­bună. Ieri adunarea a votat în unanimitate adresă şi deputăţie către Adunarea Mun­­teană. Domnul, notificând puterilor alegerea, a zis că numirea sa este realizarea ideei mă­reţe de unire, şi că este gata a depune coroanele de vor voi să dea Prinţul străin. Domnul este întru toate sublim. El pleacă Luni, pregătiţi primirea. C. A. Rosetti. (extras din ziarul Românul din 1859) Depeşe telegrafică adresată de defunctul Ştefan Golescu fratelui său defunctul Nicolae Golescu (din Iaşi in luna Ianuarie 1859) Deputăţia a înfăţişat Domnului în seanţă solemnelă actul alegerei M. Sale. înălţi­mea Sa pleacă Luni la 2 Fevruarie. O deputăţie din Camera Moldovenească compusă de cinci persoane: Panu, Kogăl­­niceanu, Cantacuzino, Mavrocordat şi Bă­­lănescu va veni în Bucureşti ca să felici­­teze Camera noastră, pentru alegerea Dom­nului Alexandru loan I. Deputăţia pleacă la 31 ale acestei luni. Deputăţia noastră a fost primită foarte bine, faceţi tot ase­menea. St. Golescu. (Extras din ziarul Românul din 1859). Bârlad-Galaţ! Azi s’au împlinit zece zile de Gând D. Ressu, deputatul colegiului al 3-lea de Covurlul şi primar — demisio­nat — al Galaţilor, a promis conce­tăţenilor săi, că le va da linia Băr­­lad-Galaţi. Linia nu s’a votat încă de Came­ră şi, ce este mai mult, D. Ressu nici n’a fost la şedinţa în care D. Laszar Catargiu — după multă luptă — a obţinut un vot, prin care A­­dunarea se declara gata a vota pro­­ectul de lege pentru construirea a­­cestei linii. Prin urmare, gălăţenii au prile­jul de a se convinge, că tocmai a­­ceia cari au tras mai multe foloase

Next