Adevěrul, decembrie 1891 (Anul 4, nr. 1021-1047)
1891-12-04 / nr. 1024
ANUL IV.—Nr. 1024EDIŢIA J* DOUA KHMERUL 10 BAKÎ . _ ABONAMENTELE ÎNCEP LA I ŞI 15 ALE FIECÂREÎ LUNI şi se plătesc tot-d’u-uua ’nulate in Bucureşti la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale.' Un an tat ţară 30 lei, in străinătate 50 Şease luni , 15 , . . . 25 rind Urni .. 8 , » ' . 13 IjQ Pngnafa In StrfllnStatc U bani Manuscrisele nu se •napoează Sa te ferești, Române! de cină strein Inlsns. V. AlexandrL^. ADMINISTRAȚIA 111, — BULEVARDUL ELISABETA,— llîDirector politic s ALEX. V. BELDIMANU , MERCURI 4 DECEMBRIE 1891 RUMERUL10 BAKI ANUNCIURILE nin BUCURESTI si JUDETE sa primesc. NUMAÎ la ADMINISTRATIE. Din STItllSEIATE, direct la administraţie şi la toale QiSclile de publicitate. Anunciuri la pagina IV ... . . 0.30 b. hala ■ . i. ÎD...... 2.— lei t » 9 0. II..... . 3.— lel v |Inserţiunele şi Reclamele 3 iei rândul. LA PARIS, ziarul se găsește de vânzare cuntcrul la kieseni Sp. 117, Boulevard SL-Mielel. UN NUMĂR VECHI: 30 BANI REDACȚIA BULEVARDUL ELISABETA,111 Carol falsificatorul Arbitrul partidelor GORJAN- LIESGU C RO NICA încă o limbă românească Secretul profesional Bucureşti, 3 Decembrie. MR 11 Directorul politic al Adevărului a arătat el cu acte nediscutabile că dreptul de a amâna Parlamentul nu aparţine Suveranului şi că această prerogativă de care Regele a uzat de două ori până cum, a fost introdusă în pactu fundamental prin o falsificare sfruntată. Faptul nu se poate nega în faţa textului autentic al deosebitelor proecte prezentate Constituantei din 1866 şi a dezbaterilor urmate. Din aceste documente reese într’un mod neîndoelnic faptul că prorogarea Parlamentului prin decret a fost o călcare a Constituţiunei. Preocupat fiind de a dovedi falsul comis la 1866 în textul Constituţiuneî, D. A. V. Beldimann n’a atins însă de cât în treacăt marea deosebire ce există între prorogarea de la 1879 şi acea de astăzi. Directorul nostru s’a mărginit a seri următoarele: „Este o mare deosebire între prorogarea de la 1879 şi cea de acum. La 1879 Parlamentul s’a prorogat prin decret, dar prorogarea s’a făcut în cursul unei sesiuni extraordinare şi în condiţiuni cu totul anormale. Dreptul Suveranului putea prin urmare să dea loc la o controversă în 1891 Lascar Catargiu, căruia Suveranul i-a refuzat decretul de disolvare, a obţinut un decret de prorogare în sesiunea ordinară.“ Eu unul cred că toată însemnătatea cestiunei constă mai ales în faptul că prorogarea s'a făcut în plină sesiune ordinară. Voiu dovedi-o într’un mod peremtoriu. Art. 95 al Constituţiunei glăsueşte în cele două prime aliniate La 15 Noembrie al fiecărui an Adunarea deputaţilor şi Senatul se întrunesc fără convocafăMire, dacă Regele nu le-a convocat mai înainte. Durata fiecărei sesiuni e de trei luni. Prin urmare, Camerile nu se întrunesc în sesiune ordinară, în virtutea unui decret, ci în virtutea unui drept constituţional. Chiar dacă Regele n’ar voi să le convoace, ele au dreptul de a se întruni şi de a proceda la lucrările lor. Fiind astfel, cum este cu putință ca legiuitorul constituant să fi anulat un drept atât de lămurit al Parlamentului, dând Suveranului prerogativa de a amâna după plac sesiunea Camerelor pe o lună? Ce ar însemna facultatea Parlamentului de a se întruni de drept la 15 Noembrie al fiecărui an, dacă Regele ar avea dreptul de a amâna sesiunea, din ziua deschidere! Corpurilor legiuitoare ? Dispoziţiunea prin care s’ar corda Regelui dreptul de prorogare ar fi atunci în contrazicere flagrantă cu intenţiunea legiuitorului, dar esprimată prin dreptul neprescriptibil dat Parlamentului de a se întruni proprio motu, adică fără convocare, la fiecare 15 Noembrie De aceea, redactarea ultimului aliniat al art. 49 din proectul de Constituţiune prezentat de guvern la 1866 şi votat de Constituantă ca art. 95, era logică şi firească. Acest aliniat glăsuește astfel: Adunarea, în cele trei lurste de sesioane ordînară, aste singură dreptul ele a se amâna. Din acest text care singur este legal și obligator, fiind votat de Constituantă, se vede într’un mod lămurit că Regele nu poate proroga Parlamentul în timpul une sesiuni ordinare. Singurul punct asupra căruia s’ar putea ivi o controversă este de se şti dacă Regele are sau nu prerogativa de a proroga în timpu sesiunilor extraordinare. In această privinţă, admit că se poate argumenta pro şi contra prerogativei de prorogare; în ce priveşte însă prorogarea Parlamentului în cele trei luni de sesiune ordinară, nu mai încape nici o discuţiune. Atât textul cât şi spiritul Constituţiuneî arată într’un mod absolut,şi precis, că numai Parlementul însuşi are dreptul de si se pptsrcffss lu timpul sesiunel ordinare. In faţa acestora, mă întreb Cum opoziţiunea a putut să tolereze o călcare atât de vădită pactului fundamental? Mi se obiectează că „nu era nici un mijloc legal de a se opune la decretul de prorogare.“ Dacă ar fi aşa, atunci ar trebui să admitem că nu este nici un mijloc de a se opune chiar unei avituri de Stat. Opoziţiunea era datoare să constate ilegalitatea decretului şi să facă pe guvern răspunzător de această călcare a Constituţiunei. Şi mijlocul ar fi fost foarte uşor. Opoziţiunea din Cameră şi din Senat n’avea decât să considere decretul ca nul şi neavenit ca fiind contrariu dispoziţiunilor Constituiunei şi să urmeze lucrările parlamentare. Ce ar fi putut face guvernul în faţa unei asemenea atitudini energice ? întrebuinţarea puterei brutale din partea puterei executive ar fi provocat scene de o violenţă extremă şi ar fi fost echivalentă cu o lovitură de Stat. Singurul mijloc care ar fi remas guvernului, ar fi fost disolvarea. Era însă evident că ministerul nu obţinuse disolvarea, căci altfel n’ar fi recurs la tertipul prorogărei. Cu un avînt de bărbăţie, opoziiunea ar fi putut dar să restoarne guvernul, punendu-l în alternativa de a disolva sau de a se retrage Ea n’a făcut’o : 1) Fiindcă a fost surprinsă și prin urmare nepregătită. 2. Fiindcă se temea de a indispune Palatul. Opozanţii dinastici au preferat de a face o întrunire publică în sala Băilor Eforiei, unde, în loc de apăra drepturile constituţionale ale ţărei, au crezut că fac treabă mare repetând clişeuri vechi şi resuflate şi esecutând pe D. Tache Ioitescu. Pe astfel de cale opoziţia liberală poate să aştepte mult până când să -i bată ceasul de a veni la putere. Mai am un cuvent şi termin. Directorul nostru cere D-lui Lascar Catargiu să facă o anchetă prin care să se dovedească cine este falsificatorul art. 95 din Constituţiune. Ce nevoe este de anchetă? In orice cauză criminală, când se caută agentul principal al faptului comis, ori cine se întreabă faptul cui poate folosi ? Cui prodeşt ? Să întrebăm şi noi: Cui foloseşte această sfruntată falsificare a unei dispoziţiuni esenţiale a Constituţiunei ? De sigur numai Regelui; căci printr’însa El şi-a însuşit o nouă şi însemnată prerogativă. Prin urmare orice cercetare este de prisos. Acela care a esecutat falsul nu a fost decât o mizerabilă uneltă. Autorul unopali marele culpabil al falsificărei Oobî®titufiunei sini este altul decât I3ar©l I. Düfäääß*saäiiEjI PAKLAIUERSYUL FRANCEZ PARIS, 2 Decembrie.—Senatul a adoptat taxele asupra ţesăturilor, hârtiilor, lucrurilor de metal şi lemn. Camera a adoptat proiectul de reformă a cheltuelilor de justiţie anexat bugetului BOR JAMILIESCU ©«ansOheiaSssegrsj Ştie oare D. Lascar Catargiu că Colonelul Gorgan, cu complicele seu inspectorul general Iliescu, a înfiinţat la biuroul central postal din Bucureşti cabinetul Eraegsi,da î Am primit mai multe scrisori pe care le deschisese ca esânefţil negru şi pe care, lipite într’un mod prostesc mi le trimite la redacţia acestui ziar. Cu toată neruşinarea acestui procedeu totuşi parveneam a le ceti. Acum Colonelul Gorjan şi cu complicele său Iliescu nici nu’mî mai trimet scrisorile după ce le deschid şi le citesc. Le rup şi le aruncă la coş. Şi dacă este ceva de valoare în vr’o scrisoare, Iliescu pune la buzunar. In prima chenzenă a lunei expirate Noemvrie, o persoană din Galaţi îmi adresează o scrisoare la care a alăturat opt lua — în mărci poştale — plata abonamentului la „Adevărul“ pe trei luni Iliescu a recunoscut după adresă slova persoanei care îmi scria, a deschis scrisoarea şi a păstrat-o dinpreună cu acei opt lei. Pentru ce a păstrat scrisoarea ? O ştim amândoi. Se vorbea în acea scrisoare de un neruşinat inspector general telegrafo poştal, şi Iliescu, recunoscându-se în acel tablou, a păstrat fidelul portret. Până în momentul ce scriu aceste rîndurî, D. Lascar Catargiu are o scuză : — 13aş ştie. De mâine această scuză dispare, şi aştept să destitue pe toţi impiegaţii poştali care funcţionează la oabi Israet&rO magiai, începând de la Gorgan şi Iliescu. De altmintrea voiu avea tot dreptul să cred şi să strig că casinetul rasuri!« s’a înfiinţat la biuroul central postal din Bucureşti cu ştirea şi învoirea D-lui Ministru de interne. A. V. B. Arbitrul partidelor Numai în imaginaţiunea linguritorilor tronurilor, popoarele şiai au nevoe, la finele veacului al nouă- Singurul argument pe care parsprezecilea, de alt arbitru decât tizanii Monarchie! ’1 mai invoacat de acela care constă în conştiinţa în sprijinul acestei învechite insti- proprietar lor interese. Azi popoalaţiuni sociale, este că monarhuil rele sunt destul de mature pentru este arbitru între partidele politice.]a. ’şî conduce singure destinele lor Evidenţa faptelor îl face să con- şi a se guverna numai prin ele învină că monarchia încurcă, falsi- şile, fără să mai aibă nevoe ca altă fică şi anulează suveranitatea naţio- dată de vechil trimes de provenală, prin prerogativele ei de veto la dinţă. legi, de disolvare a representaţiunei Pentru a arăta şi mai lămurit că poporului şi de prorogare a acestei I partizanii monarhiei, invocând în represmtaţiuni, mijloc pe care pen favoarea instituţiunei ce apără rotru prima oară monarhia l’a pus I lui de arbitru între partide al sui practică la noi, în ziua de 27 Jyeranului, nu se agaţă de cât de Noembrie, spre a veni în ajutorul lun pai de scăpare, le atrage atenguvernuluî D-lui Lascar Catargiu, ţiunea asupra modului cum suvemijloc ingenios pentru a zădărnici I ranui popoarelor din Austro-Ungadispoziţiunile primului aliniat al ua se achită de rolul său de arbitru articolului 95 din Constituţiune, şi I între partidele ce reprezintă diferite care D. Beldimann cu multă jude ac de popoare, precum şi asudreptate calificat de despotic în pra aceluia cum autocratul rusesc articolul sau Ministerul corupţiunel i se achită de acelaş rol. Dar despre din Adevărul de la 30 Noembrie, chipul în care ’şi-a înţeles datoria sa De asemenea ei recunosc că mo de arbitru regele Danemarcei, acum narhia, prin natura şi cerinţele ei, I câţî va ani, când s’a purtat într’un are nevoie de fast şi prin urmare I chip atât de scandalos faţă cu parcă îngreunează bugetul cheltuelilor hamentul ţărei? Dar la noi, cine publice, precum şi că tot acestei nu ştie de guvernele personale şi anachronice forme de guvernâmînt palatiste ? popoarele datoreză militarismul es- C. fi». Filif as. cesiv, şi cele mai multe din res-Ei mai recunosc că sub monar-| I CRON1 cA hie, educaţiunea şi demnitatea civică sunt cu mult mai înăbuşite de I informaţii varjiabile şî autencat sub un regim republican. I Dar toate neajunsurile ce monar-| Reporterul Drapelului înbolnăvinduhia cauzează popoarelor, toate a-|se de influenţă (influenţă în înţelesul ceste medicî ce ea le aduce unn medical al cuvintuluî) Redacţia ziarului ceste piedici ce ea ie aduce promi a însârcinat pe mine să umblu după greşului, sunt compensate, sunt noutăţî, pentru că de! nu ştiu cine spură spîâtite, zic cei ce se închină la Inea că „un ziar care se respectă nu poate capetele încoronate, prin bine făcă-l să apară fără rubrica informaţiunilor“. totul şi importantul rol ce mo-1 Dau mai jos Ştirile ce am putut afla narhui este destinat a îndeplini în M1 care sunt de o gravitate excepţională, narhui este destinat a îndepini m îmă de la început pe cetitori să lupta dintre partidele politice care creadă că ele sunt de o riguroasă esac’şi dispută puterea în statutitate. Informaţii veritabile şi autentice! Fără chiar să mai fie nevoie de eu ca să mă laud, am avut totd’auna a dovedi prin fapte concrete şi ne-i minciuna în onoare... pardon! în oroare. tflfridnnte luate din viaţa nolirică şi nu acum către sfirŞitul carierei meie traumte luate d n viaţa politica să mfi degziCi N ferească D-zeu! zilnică a popoarelor supuse la regimul monarhic, că monarhul nul ştirea cea mai de sensaţie este de p este şi nu poate să fie un factor cam dată că M. S. împăratul Germainevitavil pentru bunul mers al iniei va vizita laşul pe la începutul afacerilor publice, numai argumen\Prima~verfxA)^t'oar.e: . _ tul aşa cum îl anunţă monarhiştii ^eL^ameIul Iașul- • Tme-te vine în defavoarea instituţiunei ce f nz ce rup * ^ # apără. I Să nu credeţi, iubiţi cititori, că această Suveranul este arbitru în lupta I noutate ria dat de gândit oamenilor nosdintre partidele politice! Aceasta |tri politici. lașul tot-d’auna. s’a găsit în întomnează nici mal mult nicî mai fruntea ideilor marî^ etc - Cum Cea mai mnsemneaza nici mai mult nici mai înaltă expresiune a Iaşului e Ligapuțin de cat că lupta intre diferi- Lunga, pe care D. Aslan mua numit’omici tele partide nu este isvorîtă din 0 dată „o cohortă de șarlatani polidone sau mai multe curente deltici“ (vezi desminţirea D-sale), era naidei ce frământă clasele ce com-tural ca preşedintele ei să convoace o amm un nunnr ci că acette narfido dunare de consfătuire, fiind vorba de un pun un popor, u ca aceste partide l.tal intereg cultural si economic al Molsunt ceva in afară de nevoile dove. Si nu vS pare de mirare cu d. reale ale poporului şi fără nici o Corjescu nia făcut de astă-dstă convolegătură CU el. După monarhiştî, carea prin afipte publice. E o chestie partidele politice sunt nişte ceteidelicată de înaltă diplomaţie!... femeioase şi sălbatice, care în ac- „ . x . c...ri . .. ! „ I , , D-voastră, iubiţi citori, ştiţi cât deţiunea lor iau numai ca pretext mult viaţa mea de cronicare legată de binele comun sau interesele uneia viaţa reposateî Liga-Langa şi cât de sau alteia din clasele societăţei, iar mult am înlesnit-o cu luminile mele geomonarhul, el o singură persoană, grafice, când ea, în interesul Moldovei, în contra naturei lucrurilor şi în Sija propus să caute Mamureşul cel contra mărtunsirei Istoriei popca- l rprind deci că am’ fost primit ]a arelor, numai el, din mijlocul fastuceastă importantă întrunire cu un adelui, simte nevoile reale ale supulverat entuziasm. Mai ales p. Langs, naşilor săi, numai el, din înălţimea lui Ligel, şi D. Gheuca din Iaşi, priegîoriei, este în stare să pregătea- i^n.ul seu nedespărțit,— cele două slă° „ ’ , j j P Ibicium ale mele pentru cari am cheltuit scă egalitatea de drepturi mntre ce-i cele mai pure sentimente patriotice,—nu tătenî, și numai el, prin puterea de I știaîi ce să mai facă de bucurie. Giugiuguvernămînt, aproape fără de mar-1 relele și desmierdările lor m’au făcut să gini, CU care este învestit. Să ocro- pricep că tot există o recunoştinţă pe tească libertatea guvernaţilor săi. lumea a5ita de mgra£A susţine aceasta este tot una cu , A * * . .1m a pretinde Că lupul va păzi mall ^ Langa, D-sa însuşi! prezidează. D. bine pe Oi de cât cum sar păzi!Gheuca e secretar. De jur împrejur made însăle. Itadorii lighiști, unul mai îngrijit decât