Adevěrul, decembrie 1891 (Anul 4, nr. 1021-1047)

1891-12-04 / nr. 1024

ANUL IV.—Nr. 1024EDIŢIA J* DOUA KHMERUL 10 BAKÎ . _ ABONAMENTELE ÎNCEP LA I ŞI 15 ALE FIE­CÂREÎ LUNI şi se plătesc tot-d’u-uua ’nulate in Bucureşti la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale.' Un an tat ţară 30 lei, in străinătate 50 Şease luni , 15 , . . . 25 rind Urni .. 8 , » ' . 13 IjQ Pngnafa­ In StrfllnStatc U bani Manuscrisele nu se •napoează Sa te ferești, Române! de cină strein Inlsns. V. AlexandrL^. ADMINISTRAȚIA 111, — BULEVARDUL ELISABETA,— llîD­irector politic s ALEX. V. BELDIMANU , MERCURI 4 DECEMBRIE 1891 RUMERUL10 BAKI ANUNCIURILE nin BUCURESTI si JUDETE sa primesc. NUMAÎ la ADMINISTRATIE.­­ Din STItllSEIATE, direct la administraţie şi la toale QiSclile de publicitate. Anunciuri la pagina IV ... . . 0.30 b. h­ala ■ . i. ÎD...... 2.— lei t » 9 0. II..... . 3.— lel v |Inserţiunele şi Reclamele 3 iei rândul. LA PARIS, ziarul se găsește de vânzare cu­nt­­crul la kieseni Sp. 117, Boulevard SL-Miel­el. UN NUMĂR VECHI: 30 BANI REDACȚIA BULEVARDUL ELISABETA,­111 Carol falsificatorul Arbitrul partidelor GORJA­N-­ LIESGU C R­O N­ICA încă o limbă românească Secretul profesional Bucureşti, 3 Decembrie. MR 11 Directorul politic al Adevărului a arătat e­l cu acte nediscutabile că dreptul de a amâna Parlamen­tul nu aparţine Suveranului şi că această prerogativă de care Re­gele a uzat de două ori până cum, a fost introdusă în pactu fundamental prin o falsificare sfrun­tată. Faptul nu se poate nega în faţa textului autentic al deosebitelor proecte prezentate Constituantei din 1866 şi a dezbaterilor urmate. Din aceste documente reese într’un mod neîndoelnic faptul că prorogarea Parlamentului prin decret a fost o călcare a Constituţiunei. Preocupat fiind de a dovedi fal­sul comis la 1866 în textul Con­stituţiuneî, D. A. V. Beldimann n’a atins însă de cât în treacăt marea deosebire ce există între proroga­rea de la 1879 şi acea de astă­zi. Directorul nostru s’a mărginit a seri următoarele: „Este o mare deosebire între prorogarea de la 1879 şi cea de acum. La 1879 Parlamentul s’a pro­rogat prin decret, dar prorogarea s’a făcut în cursul unei sesiuni extra­ordinare şi în condiţiuni cu totul anormale. Dreptul Suveranului putea prin urmare să dea loc la o controversă în 1891 Lascar Catargiu, căruia Suveranul i-a refuzat decretul de disolvare, a obţinut un decret de prorogare în sesiunea ordinară.“ Eu unul cred că toată însemnă­tatea cestiunei constă mai ales în faptul că prorogarea s'a făcut în plină sesiune ordinară. Voiu dovedi-o într’un mod pe­­remtoriu. Art. 95 al Constituţiunei glăsu­­eşte în cele două prime aliniate La 15 Noembrie al fie­cărui an Adunarea deputaţilor şi Senatul se întrunesc fără convocafăMire, dacă Regele nu le-a convocat mai înainte. Durata fie­cărei sesiuni e de trei luni. Prin urmare, Camerile nu se în­trunesc în sesiune ordinară, în virtutea unui decret, ci în virtutea unui drept constituţional. Chiar dacă Regele n’ar voi să le con­voace, ele au dreptul de a se în­truni şi de a proceda la lucrările lor. Fiind ast­fel, cum este cu pu­tință ca legiuitorul constituant să fi anulat un drept atât de lămurit al Parlamentului, dând Suveranului prerogativa de a amâna după plac sesiunea Camerelor pe o lună? Ce ar însemna facultatea Parla­mentului de a se întruni de drept la 15 Noembrie al fie­cărui an, dacă Regele ar avea dreptul de a amâna sesiunea,­ din ziua deschidere! Cor­purilor legiuitoare ? Dispoziţiunea prin care s’ar corda Regelui dreptul de prorogare ar fi atunci în contrazicere flagrantă cu intenţiunea legiuitorului, dar es­primată prin dreptul neprescripti­bil dat Parlamentului de a se în­truni proprio motu, adică fără con­vocare, la fie­care 15 Noembrie De aceea, redactarea ultimului aliniat al art. 49 din proectul de Constituţiune prezentat de guvern la 1866 şi votat de Constituantă ca art. 95, era logică şi firească. Acest aliniat glăsuește ast­fel: Adunarea, în cele trei lurste de sesioane ordînară, aste singură dreptul ele a se a­mâna. Din acest text care singur este legal și obligator, fiind votat de Constituantă, se vede într’un mod lămurit că Regele nu poate pro­roga Parlamentul în timpul une sesiuni ordinare. Singurul punct asupra căruia s’ar putea ivi o controversă este de se şti dacă Regele are sau nu pre­rogativa de a proroga în timpu sesiunilor extraordinare. In această privinţă, admit că se poate argumenta pro şi contra pre­rogativei de prorogare; în ce pri­veşte însă prorogarea Parlamentu­lui în cele trei luni de sesiune or­dinară, nu mai încape nici o dis­­cuţiune. Atât textul cât şi spiritul Con­stituţiuneî arată într’un mod abso­lut,şi precis, că numai Parle­­men­tul însuşi are dreptul de si se pptsrcffss lu timpul sesiunel ordinare. In faţa acestora, mă întreb Cum opoziţiunea a putut să to­lereze o călcare atât de vădită pactului fundamental? Mi se obiectează că „nu era nici un mijloc legal de a se opune la decretul de prorogare.“ Dacă ar fi aşa, atunci ar trebui să admitem că nu este nici un mijloc de a se opune chiar unei avituri de Stat. Opoziţiunea era datoare să con­state ilegalitatea decretului şi să facă pe guvern răspunzător de a­ceastă călcare a Constituţiunei. Şi mijlocul ar fi fost foarte uşor. Opoziţiunea din Cameră şi din Senat n’avea de­cât să considere decretul ca nul şi neavenit ca fiind contrariu dispoziţiunilor Constitu­­iunei şi să urmeze lucrările par­lamentare. Ce ar fi putut face guvernul în faţa unei asemenea atitudini ener­gice ? întrebuinţarea puterei brutale din partea puterei executive ar fi pro­vocat scene de o violenţă extremă şi ar fi fost echivalentă cu o lo­vitură de Stat. Singurul mijloc care ar fi remas guvernului, ar fi fost disolvarea. Era însă evident că ministerul nu obţinuse disolvarea, căci alt­fel n’ar fi recurs la tertipul prorogă­rei. Cu un avînt de bărbăţie, opozi­­iunea ar fi putut dar să restoarne guvernul, punendu-l în alternativa de a disolva sau de a se retrage Ea n’a făcut’o : 1) Fiind­că a fost surprinsă și prin urmare nepregătită. 2. Fiind­că se temea de a indis­­pune Palatul. Opozanţii dinastici au preferat de a face o întrunire publică în sala Băilor Eforiei, unde, în loc de apăra drepturile constituţionale ale ţărei, au crezut că fac treabă mare repetând clişeuri vechi şi re­­suflate şi esecutând pe D. Tache Ioitescu. Pe ast­fel de cale opoziţia libe­rală poate să aştepte mult până când să -i bată ceasul de a veni la putere. Mai am un cuvent şi termin. Directorul nostru cere D-lui Las­car Catargiu să facă o anchetă prin care să se dovedească cine este fal­­sificatorul art. 95 din Constitu­ţiune. Ce nevoe este de anchetă? In ori­ce cauză criminală, când se caută agentul principal al fap­tului comis, ori cine se întreabă faptul cui poate folosi ? Cui pro­­deşt ? Să întrebăm şi noi: Cui folo­seşte această sfruntată falsificare a unei dispoziţiuni esenţiale a Cons­tituţiunei ? De sigur numai Regelui; căci printr’însa El şi-a însuşit o nouă şi însemnată prerogativă. Prin urmare ori­ce cercetare este de prisos. Acela care a esecutat falsul nu a fost de­cât o mizerabilă uneltă. Autorul unopali marele culpabil al falsificărei Oobî®­­titufiunei sini este altul de­cât I3ar©l I. Düfäääß*saäiiEjI PAKLAIUERSYUL FRANCEZ PARIS, 2 Decembrie.—Senatul a adop­tat taxele­ asupra ţesăturilor, hârtiilor, lu­crurilor de metal şi lemn. Camera a adoptat proiectul de reformă a cheltuelilor de justiţie anexat bugetului BOR JAM­­ILIESCU ©«ansOheiaS­ssegrsj Ştie oare D. Lascar Catargiu că Colonelul Gorgan, cu complicele seu inspectorul general Iliescu, a înfiin­ţat la biuroul central postal din Bu­cureşti cabinetul Eraegsi,da î Am primit mai multe scrisori pe care le deschisese ca esân­efţil negru şi pe care, lipite într’un mod pros­tesc mi le trimite la redacţia acestui ziar. Cu toată neruşinarea acestui pro­cedeu totuşi parveneam a le ceti. Acum Colonelul Gorjan şi cu com­plicele său Iliescu nici nu’mî mai trimet scrisorile după ce le deschid şi le citesc. Le rup şi le aruncă la coş. Şi dacă este ceva de valoare în vr’o scrisoare, Iliescu pune la bu­zunar. In prima chenzenă a lunei expi­rate Noemvrie, o persoană din Ga­laţi îmi adresează o scrisoare la care a alăturat opt lua — în mărci poş­tale — plata abonamentului la „Ade­vărul“ pe trei luni Iliescu a recunoscut după adresă slova persoanei care îmi scria, a des­chis scrisoarea şi a păstrat-o din­­preună cu acei opt lei. Pentru ce a păstrat scrisoarea ? O ştim amândoi. Se vorbea în acea scrisoare de un neruşinat inspector general telegraf­o poştal, şi Iliescu, recunoscându-se în acel tablou, a păstrat fidelul portret. Până în momentul ce scriu aceste rîndurî, D. Lascar Catargiu are o scuză : — 13aş ştie. De mâine această scuză dispare, şi aştept să destitue pe toţi impiegaţii poştali care funcţionează la oabi I­sraet&rO magiai, începând de la Gor­gan şi Iliescu. De alt­mintr­ea voiu avea tot dreptul să cred şi să strig că ca­si­­netul rasuri!« s’a înfiinţat la biu­roul central postal din Bucureşti cu ştirea şi învoirea D-lui Ministru de in­terne. A. V. B. Arbitrul partidelor Numai în imaginaţiunea linguri­torilor tronurilor, popoarele şiai au nevoe, la finele veacului al n­ouă- Singurul argument pe care par­­spre­zecilea, de alt arbitru de­cât tizanii Monarchie! ’1 mai invoacat de acela care constă în conştiinţa în sprijinul acestei învechite insti- proprietar lor interese. Azi popoa­­laţiuni sociale, este că monarhuil rele sunt destul de matur­e pentru este arbitru între partidele politice.]a. ’şî conduce singure destinele lor Evidenţa faptelor îl face să con- şi a se guverna numai prin ele în­­vină că monarchia încurcă, falsi- şile, fără să mai aibă nevoe ca altă fică şi anulează suveranitatea naţio-­ dată de vechil trimes de prove­­nală, prin prerogativele ei de veto la dinţă. legi, de disolvare a representaţiunei Pentru a arăta şi mai lămurit că poporului şi de prorogare a acestei I partizanii monarhiei, invocând în represmtaţiuni, mijloc pe care pen­ favoarea instituţiunei ce apără ro­­tru prima oară monarhia l’a pus I lui de arbitru între partide al su­i­ practică la noi, în ziua de 27 Jyeranului, nu se agaţă de cât de Noembrie, spre a veni în ajutorul lun pai de scăpare, le atrage aten­­guvernuluî D-lui Lascar Catargiu, ţiunea asupra modului cum suve­­mijloc ingenios pentru a zădărnici I ranui popoarelor din Austro-Unga­­dispoziţiunile primului aliniat al u­a se achită de rolul său de arbitru articolului 95 din Constituţiune, şi I între partidele ce reprezintă diferi­­te care D. Beldimann cu multă jude ac de popoare, precum şi asu­­dreptate­­ calificat de despotic în pra aceluia cum autocratul rusesc articolul sau Ministerul corupţiunel i se achită de acelaş rol. Dar despre din Adevărul de la 30 Noembrie, chipul în care ’şi-a înţeles datoria sa De asemenea ei recunosc că mo­ de arbitru regele Danemarcei, acum narhia, prin natura şi cerinţele ei, I câţî­ va ani, când s’a purtat într’un are nevoie de fast şi prin urmare I chip atât de scandalos faţă cu par­că îngreunează bugetul cheltuelilor hamentul ţărei? Dar la noi, cine publice, precum şi că tot acestei nu ştie de guvernele personale şi anachronice forme de guvernâmînt palatiste ? popoarele datoreză militarismul es- C. fi». Filif as. cesiv, şi cele mai multe din res-Ei mai recunosc că sub monar-| I CRON1 cA hie, educaţiunea şi demnitatea ci­vică sunt cu mult mai înăbuşite de I informaţii varjiabile şî auten­cat sub un regim republican. I Dar toate neajunsurile ce monar-| Reporterul Drapelului înbolnăvindu­hia cauzează popoarelor, toate a-|se de influenţă (influenţă în înţelesul ceste m­edicî ce ea le aduce unn­ medical al cuvintuluî) Redacţia ziarului ceste piedici ce ea ie aduce pro­­mi a însârcinat pe mine să umblu după greşului, sunt compensate,­­ sunt noutăţî, pentru că de! nu ştiu cine spu­ră spîâtite, zic cei ce se închină la I­nea că „un ziar care se respectă nu poate capetele încoronate, prin bine făcă-l să apară fără rubrica informaţiunilor“. totul şi importantul rol ce mo-1 Dau mai jos Ştirile ce am putut afla narhui este destinat a îndeplini în M1 care sunt de o gravitate excepţională, narhui este destinat a îndepini m îm­ă de la început pe cetitori să lupta dintre partidele politice care­­ creadă că ele sunt de o riguroasă esac­’şi dispută puterea în statu­titate. Informaţii veritabile şi autentice! Fără chiar să mai fie nevoie de eu ca să mă laud, am avut tot­d’a­una a dovedi prin fapte concrete şi ne-i minciuna în onoare... pardon! în oroare. tflfridnnte luate din viaţa nolirică şi nu acum către sfirŞitul carierei meie traumte luate d­ n viaţa politica­­ să mfi degziCi N ferească D-zeu! zilnică a popoarelor supuse la re­gimul monarhic, că monarhul nul ştirea cea mai de sensaţie este de p este şi nu poate să fie un factor cam dată că M. S. împăratul Germ­a­­inevitavil pentru bunul mers al iniei va vizita laşul pe la începutul afacerilor publice, numai argumen\Prima~verfxA)^t'oar.e: . _ tul aşa cum îl anunţă monarhiştii ^eL^ameI­ul Iașul- • Tme-te vine în defavoarea instituţiunei ce f nz c­e rup * ^ # apără. I Să nu credeţi, iubiţi cititori, că această Suveranul este arbitru în lupta I noutate ria dat de gândit oamenilor nos­­dintre partidele politice! Aceasta |tri politici. lașul tot-d’a­una. s’a găsit în întomnează nici mal mult nicî mai fruntea ideilor marî^ etc - Cum Cea mai mnsemneaza nici mai mult nici mai înaltă expresiune a Iaşului e Liga­puțin de cat că lupta intre diferi- Lunga, pe care D. Aslan mua numit’omici tele partide nu este isvorîtă din 0 dată „o cohortă de șarlatani poli­done sau mai multe curente deltici“ (vezi desminţirea D-sale), era na­idei ce frământă clasele ce com-­­tural ca preşedintele ei să convoace o a­mm un nunnr ci că acette narfido dunare de consfătuire, fiind vorba de un pun un popor, u ca aceste partide l.tal intereg cultural si economic al Mol­sunt ceva in afară de nevoile dove. Si nu vS pare de mirar­e cu d. reale ale poporului şi fără nici o Corjescu nia făcut de astă-dstă convo­legătură CU el. După monarhiştî, carea prin afipte publice. E o chestie partidele politice sunt nişte ceteidelicată de înaltă diplomaţie!... femeioase şi sălbatice, care în ac- „ . x . c...ri . .. ! „ I , , D-voastră, iubiţi citori, ştiţi cât de­ţiunea lor iau numai ca pretext mult viaţa mea d­e cronicar­e legată de binele comun sau interesele uneia­­ viaţa reposateî Liga-Langa şi cât de sau alteia din clasele societăţei, iar mult am înlesnit-o cu luminile mele geo­­monarhul, el o singură persoană, grafice, când ea, în interesul Moldovei, în contra naturei lucrurilor şi în Sija propus să caute M­amureşul cel contra mărtunsirei Istoriei popca- l rprind­ deci că am’ fost primit ]a a­­relor, numai el, din mijlocul fastu­­ceastă importantă întrunire cu un ade­­lui, simte nevoile reale ale supu­lverat entuziasm. Mai ales p. Langs, na­şilor săi, numai el, din înălţimea lui Ligel, şi D. Gheuca din Iaşi, prie­gîoriei, este în stare să pregătea- i^n.ul seu nedespărțit,— cele două slă­­° „ ’ , j j P Ibicium ale mele pentru cari am cheltuit scă egalitatea de drepturi mntre ce-i cele mai pure sentimente patriotice,—nu tătenî, și numai el, prin puterea de I știaîi ce să mai facă de bucurie. Giugiu­­guvernămînt, aproape fără de mar-1 relele și desmierdările lor m’au făcut să gini, CU care este învestit. Să ocro- pricep că tot există o recunoştinţă pe tească libertatea guvernaţilor săi. lumea a5ita de mgra£­­A susţine aceasta este tot una cu , A * * . .1m a pretinde Că lupul va păzi m­all ^ Langa, D-sa însuşi! prezidează. D. bine pe Oi de cât cum sar păzi!Gheuca e secretar. De jur împrejur ma­de însăle. Itadorii lighiști, unul mai îngrijit de­cât

Next