Adevěrul, iunie 1892 (Anul 5, nr. 1193-1221)
1892-06-10 / nr. 1202
tru o regalitate fără prerogative, al căreia şef are un mandat expirabil după 4 ani şi se numeşte Preşedinte de Republică! Deosebirea ar fi că în programul socialist se preconisează domnia pe viaţă şi ereditatea pe când eu am făcut un pas mai departe. Pentru aceasta sunt transfug? Sancta simplicitas ! III. Dacă se compară viaţa politică în monarhie şi în republică o vedem în aceasta din urmă mai democratizată. Ne mai fiind suverani, cari singuri dispun de toate destinele naţiunei, şi deci neputendu-se forma partide dinastice şi antidinastice, luptele politice nu au, nu pot avea alt teren decât terenul ideilor şi, ca consecinţă, clasele sărace, proletare, sunt mai ascultate în cererile lor. Iată dar un suprem avantaj ce ne oferă republica, această instituţie burgheză.. Clini o numesc acei energumeni! IV. Este bine, cred, a ne scăpa de robia frazei. A spune că cutare republicandemocrat, care are programul practic de luptă identic cu al socialismului, face burghezism, fiindcă scrie articole în Adevărul, desvoltând punctele din program, este a face un esclusivism copilăresc şi de neertat. Şi unii şi alţii propagă o serie de idei democratice, aceleaşi idei chiar. Mai departe, a spune că, dacă în chestia regalităţeî nu te mărgineşti pur şi simplu la luarea prerogativelor, ci te gândeşti la desfiinţarea regalităţeî însăşi, însemnează a prelungi robia muncitorilor, este de sigur a spune o glumă de ron gust. Tot programul socialist, nu e socialist pur; el e enunţiarea unor soluţii pentru nişte faze superioare de desvoltare treptată a societăţei burgheze de azi. Să dau un exemplu. Statele unite din America de Nord şi Elveţia sunt State democratice care au şi sufragiul universal, şi referendum, şi 8 ore de lucru, şi autonomia comunală şi legi protectoare muncii etc., şi totuşi alcătuirea societăţei e tot burgheză, tot proletari, tot capitalişti. Socialiştii lucrează, prin urmare, deocamdată la faze de desvoltare care nu modifică caracterul burghez al societăţei. V. Se mai spune că prin articolele mele deturnez pe muncitori de la obiectivul lor. Lucrul e cu desăvîrşire fals. Mai inteiu, clasa ţărănească este o clasă reacţionară şi inconştientă, şi vor trece zeci de ani pănă vom putea-o trezi din letargia în care zace. Muncitorii de oraşe puţini, rezleţi neorganizaţî, netransformaţi cu totul în proletari, sunt greu de mişcat, pentru chestii imediate, privitoare la viaţa lor ; şi dacă e aşa apoi e serios a spune că cu câteva articole din Adevărul o să-i întorc de la obiectivul lor ? Trebue să amintesc cititorilor că în articolele mele eu am spus de multe ori că republicanismul e o soluţie şi că nu va schimba fundamentele societăţei; e numai o reformă cu multe consecinţe bune şi democratice pentru clasa muncitoare. Acestea sunt, unele din multele motive care mă fac pe mine, socialistul, să lupt pe calea presei, când am ocaziune, în contra instituţiei anacronice a regalităţeî şi să preconizez forma de Stat, republicană, intre celelalte soluţii democratice. Acei cari spun că eu am părăsit socialismul se înşeală. Eu ţin să fac aci o declaraţie francă: sunt socialist-democrat şi cred câ viitorul e al socialismului, am lucrat şi voiu mai lucra pentru socialism. Totuşi mi se contestă ideile socialiste. N’am de respuns nimic la aceste contestări. Un lucru însă ţin să aduc la cunoştinţa tuturor, că pentru a fi socialist nu-mi trebue brevet de la nimeni. Şi ţin să mai adaog că dacă e vorba de contestări maî cu succes le-aşi putea face eu. Aşi arăta d. e. că au existat, într’o vreme oameni cari se dădeau de cei mai fanatici anarhişti, propagând teoriile anarhiste şi scriind sub propriul lor nume că primesc să fie pălmuiţi în ziua când îşi vor pune candidatura, dar cari oameni, după maî puţin de trei anî au primit să li se pue candidaturile, fără însă să se fi arătat, dispuşi a primi şi palmele de care era vorba. , Aşi putea arăta cum socialişti democraţi s’au transformat în jalbare, încurajând instinctele reacţionare la ţărani şi făcând propagandă pentru mica propietate individuală; cum au votat proprietatea mică în Cameră ca orice burghez care se respectă; cum au votat fortificaţiile ; cum fac antisemitism de o nuanţă care prinde a se confunda cu a D-luî Polihroniade; cum sunt pentru monarhie şi îşi permit luxul de a o apăra prin scris şi viu graiu ; cum pe consideraţiuni meschine sunt în contra democratizărei liberalilor; în contra republicei; cum sunt aşa de ordine încât ar putea fi invidiaţi de cei maî reacţionari conservatori de ordine, cum au spaimă ca cei din urmă burtăverde de anarhişti şi de revoluţie, deşi ei singuri au fost anarhişti etc. etc. Iată socialiştii care mă contestă. Noroc că eu, de firea mea rebel, nu-mi fac sânge rău de contestările lor şi am atibiţiunea de a rămânea tot fără brevet. Primiţi, vă rog, stimate Domnule Beldimann, asigurarea osebitei mele consideraţii. Eduard Diocghenide. Pentru Lascar Galargiu Reproducem după Constituţionalul — ziar guvernamental—următoarele ronduri care zugrăvesc, deşi intr’un stil hazliu — Max nu poate scrie altmintrelea — dar cu colorile cele mai adevărate modul cum se rezolvă plângerile bieţilor săteni. Rugăm pe D. ministru de interne să piarză câteva minute şi să citească descripţia lui Max. Spue D. Lascar Catargiu, pe parola sa de om bătrân, dacă rezoluţiile ce D-sa pune pe suplicele sătenilor nu au soarta descrisă de Max. Trist şi ruşinos !! Şi în redacţia Constituţionalului se face mare haz de această stare de lucruri. D’ALE LUMEI VALURI O jalbă Am avut o ceartă cu un vecin al meu de la ţară. Ce ceartă, puţin vă pasă. In sfîrşit, s’au încurcat, lucrurile astfel în cât D. Primar, chemat să ne dea dreptate, s’a făcut tovarăş cu vecinul meu şi ’mi a dat, tot mie în cap. Ce să fac ? Simţind că dreptatea e cu mine, m’am plâns D-luî sub-prefect contra D-luî Primar. D. sub-prefect a lăsat treaba baltă. Atunci m’am gândit şi eu că ar fi bine să dau jalbă D-luî Prefect contra D-luî sub-prefect şi d-luî primar. D. Prefect a făcut lucrurile muşama. Trei zile am stat pe gânduri şi m’am întrebat dacă nu cumva trebue să’mî iau inima în dinţi şi să merg maî sus. Ascultând şi de povaţa unui avocat de la judecătoria de plasă, care ’mi-a făcut o petiţie scrisă toată cu vorbe radicale, am dat jalbă D-luî Ministru contra D-luî Prefect care se unise cu D. sub-prefect şi cu D. primar contra mea. Şi am venit singur la Bucureşti ca să dau jalba D-luî ministru în mână. L’am căutat acasă, l’am căutat la Cameră, l’am căutat la Senat, l’am căutat la minister, şi a dat D-zeu de l’am întâlnit pe strada Academiei tocmai când era să intre la minister. Mi l’a arătat un sergent de oraş, zicându-mi: — Uite, me! Asta e D. minister! S’a oprit pe loc D. ministru, mi-a citit petiţia D. Ministru, şi apoi mi-a zis: — Bine, băete! N’aî grije, are saţi să facă dreptate. Mi s’a umplut inima de bucurie, şi după trei zfle a dat Sfîntu Elefterie de am găsit la registratură petiţia mea cu următoarea rezoluţie scrisă chiar de mâna D-luî Ministru: „Se recomandă D-luî Prefect spre a cerceta cazul şi a raporta de urgenţă“ D. registrator, un om foarte cum se cade, ’mî-a oferit, să iau petiţia cu mine, ca să meargă lucrurile repede. M’am cam strâmbat, eu când am văzut că mă întorc iar la D. Prefect, dar am luat jalba. D. Prefect fi citit,-o, s’a uitat lung la mine, ’mî-a pomenit, ceva despre crucea mamei şi leturghia tatei şi a pus şi D-luî resoluţie : „Se recomandă D-luî sub-prefect spre a cerceta cazid şi a raporta de urgenţă“ şi ’mî-a dat petiţia tot mie. Nu prea vream să eveau văzând că mă întorc de unde am plecat, dar D. Prefect dinpreună cu petiţia ’mi-a dat şi un sictir, ce m’a hotărît să nu fac nazuri. Gândindu-me că porunca vine de sus, m’am întors şi la D. sub-prefect, care pe lângă crucea,mamei, leturghia tatei ’mî-a maî pomenit şi câte ceva despre răscrucile mele şi parastasul bunicheî. Apoi pe ramă a scris şi D. sub-prefect maî jos : „ tie recomandă D-lui Primer spre a cerceta ca,zid în persoană şi a raporta de urgenţă.“ La D. Primar nu m’am dus; ştiam eu ce m'aşteaptă la D. Primar. Ne având cui să maî recomande petiţia mea, era să-mi pue rezoluţia pe spinare. Dar nici jalbă la Minister n’am maî dat. Mas. Institutia „Lumina“ Cl. 1,1. r. şi sc. nat. Cl. IV, 1. latină „ II „ „ „ V, 1. fr. şi mat. „ III, 1. latină „ VI „ „ Liceul nou de domnişoare din Iaşi Cl. I, istoria Cl. IV, 1. greacă „ II „ „ V, 1. franceză „ III, matematica „ VI, istoria Institutul „Ema Bălteanu“ Cursul primar: istoria patriei şi religia; clasele gimnaziale: 1. latină și greacă. ----------------— •»»--------------------* * * M-me Olympe Are onoarea de a anunţa bogatei sale clientele că, întorcându-se de la Paris, a organizat o exposiţie, unde se pot găsi cele mai elegante, frumoase şi nici Modeluri de pălării pentru dame. Singura depozitară a adevăratei ape şi adevăratului parfum de MINON. 8 Strada Regală 8 MERCURI 10 IUNIE 1892 Semănăturile in Oltenia Starea semănăturilor în Oltenia este în general din cele mai bune. Astfel, semănaturile de toamnă ca orzul, grâul, secara şi rapiţa au fost foarte bune. De asemenea şi cele de primăvară : grâul, orzul şi ovăzul, principalele plante preferate de cultivatori. Arăturele pentru porumb se fac în condiţiuni bune dar încă nu sunt terminate. In judeţul Romanaţî grâul, orzul şi orezul sunt în creştere frumoasă şi se prevede o recoltă superioară. In judeţul Mehedinţi starea semănăturilor e excelentă, mai ales grâul. In judeţul Vâlcea semănăturile din toamna anului expirat sunt frumoase, afară de cele din plaiul Horezu care sunt mediocre ; cele de primăvară sunt aproape terminate; porumbul a răsărit pe alocurea. Ploile au venit la timp ; grindina a căzut în unele părţi dar n’a cauzat stricăciuni. In judeţul Gorj, semănăturele de toamnă , grâul, orzul, rapiţa şi secara sunt în general bune. Arăturile pentru porumb în cea mai mare parte sunt terminate. Livezile sunt bune, islazurile satisfăcătoare. Timpul în această lună foarte variabil, numai în ziua de 26 şi 27 a fost ploae torenţiala cu piatră. EXMISILE INSTITUTELOR PRIVATE Pe zilele de II şi 12 Iunie Institutele unite din Iaşi. CI. î. Lit. şi religia Cl. IV, 1. lat. şi alg. » II, „ „ » V, „ fizica „ III, sc. n. şi 1.elenă „ VI, „ trig. Institutul Negri La 11 Iunie : comptabbitatea, 1. franceză şi corespondenţa; iar la 12: 1. latină, geografia şi 1. română. Institutul „Lumina“ din Piatra-N. Matematicele şi 1. germană. Institutul „ Cultura“ din Giurgiu CL I, matematica CL II, matematica Liceul nou de d-şoare „Maria Doamna“ din Iaşi Sala I, religia Sala III, 1. greaca „ II, 1. gr. şi sc. „ IV, 1. franceză Institutid nou, de domnişoare din Bucureşti Cursul superior 1. germană, iar cel inferior 1. română. Institutul „Bolintineanu“ Cl. I, 1. lat. şi sc. n. Cl. IV, 1. elenă „ II, „ „ „ VI, matematica „ III, sc. naturale „ VII, „ Institutul „ Violaire H. Choisy “ Cl. I, 1. română Cl. III, geogr. şi ist. „ II, geografia „ IV „ vel. Chiar azi corpul ilustrului român va fi îmbălsămat de D. dr. Petrini Paul şi apoi transportat înbiserica Sf. Gheorghe Nou,unde va fi aşezat pe un catafalc şi expus pănă joi după amiazi, când va fi înmormântarea. *' * * La întrunirea de aseară a studenţilor universitari, cum s'a aflat de moartea lui Dumitru Brătianu, imediat a luat cuvîntul studentul D. Cihoschi, care anunţând trista veste, roagă întrunirea ca să delege trei membrii cari să exprime condoleanţele studenţilor familiei ilustrului decedat. Toţi studenţii s’au sculat de pe bănci şi au primit cu unanimitatea propunerea D-lui Cihoschi. Preşedintele secţiunei Iaşi a Ligei, D. N. Culianu, încunoştiinţează preşedinta Comitetului central al Ligei, că a convocat pe cetăţenii ieşeni pentru Duminecă, 14 iunie, în mare meeting de protestare contra vandalismului unguresc. HNH— — — IKFORMAŢIUnil Moartea lui D. Brătianu De vr’o câteva zile svonurile cele maî disperate circulau prin capitală asupra stării sănătăţii ilustrului patriot D. Brătianu. Deşi în mare parte adevărate, am refuzat de a le înregistra, dintr’un sentiment lesne de înţeles faţă de ilustrul decedat, care pănă cu câteva ore înainte de a muri, citia cu multă asiduitate toate ziarele. Şi pe câtă vreme doctorii cautau sâ-l încuragieze şi să-i dea speranţe mari pentru viaţă, nu puteam noi să venim şi să descrim starea disperată a marelui bolnav. * * * De vreo câteva zile era de prevăzut desnodămentul fatal al boalei. In cele două zile din urmă bătrânul liberal şi-a pierdut conştiinţa şi n’a mai recunoscut nici chiar pe cei mai intimi ai familiei. Oricât de slab, însă, el nu şi-a pierdut pănă în ultimele moment, acea strălucire extraordinară a ochilor prin care odinioară fermeca pe cei din jurul său. Aseară pe la orele 6 şi jumătate, tocmai când familia se punea la masă, D. Brătianu a intrat in agonie. Familia a fost chemată imediat Ilustrul bolnav îşi rotea privirile prin odaie, nu recunoştea însă nici chiar pe soţia sa, care şedea la căpătâiul patului. Marele bătrân a adormit; se credea că adormise pentru vecie , dar pe la ora 8 şi un sfert el şi-a mai redeschis ochii. Un ultim oftat lung şi la ora 8 şi jumătate Dumitru Brătianu nu mai era. * * * Imediat au fost avizaţi intimii familiei, cluburile liberale din Capitală, din Craiova, Iaşi, Ploieşti şi Brăila. Vesteadespre moartea lui Dumitru Brătianu s-a răspândit cu iuţeala fulgerului prin Capitală. In curând casa din colţul stradei Doamnei şi calea Victoriei a fost înconjurată de multă lume curioasă. Mulţi intimi ai familiei şi amici politici ai decedatului s’au grăbit a se duce să vază încă o dată figura simpatică a lui Dumitru Brătianu. Printre aceştia am remarcat pe D-nii G. Pallade, N. Fleva, P. Grădişteanu, D. Sturdza Ionel I. C. Brătianu, şi alţii. * * * Ilustrul mort este îmbrăcat în negru şi se află aşezat pe un pat simplu în anticameră. Nimic n’a pierdut din figura sa simpatică. Slab şi scăzut, el şi-a păstrat încă acele trăsături pronunţate ale figurei sale, care odinioară frapau pe toţi. Iot pe Duminecă se va convoca în Bucureşti un asemenea meeting şi în mai multe oraşe din provincie. Ediţia de lux a numărului de la IO I Maiu a apărut. Numărul de exemplare tipărit din această ediţie în culori e foarte restrîns. Cei ce doresc să-l aibă ca un document de moravuri regale, sunt rugaţi a ne înainta suma de UN LEU în mărci poştale, în schimbul căreia i se va expedia un număr. Trimeterea exemplarelor se va face în ordinea primirei cererilor făcute, aşa încât cei cari vor prea întârzia, nu vor putea fi serviţi. în contra vandalismelor ungureşti. (Aplause entusiaste şi lung repetate). * * * Mai vorbesc Domnii G. Rădulescu, Sc. Orescu şi Cihoschi, în acelaşi sens. Pe urmă D. Antonescu citeşte următoarea propunere, care este primită cu unanimitate : Studenţii universitari români, chemaţi de importanţa deosibită ce presintă pentru întreaga Europă cultă şi în special pentru neamul nostru, faptele regretabile şi cu desăvîrşire în contradicţie cu ideile ce călăuzesc omenirea în acest al 19 veac, fapte ce se săvîrşesc în însuşi leagănul neamului românesc, în contra fraţilor noştri, protestând în contra acestor fapte, în mijlocul unui comun entusiasm hotărăsc a ţine în ziua de Duminică 14 lunii 0 întrunire în Capitală, la care să participe Românii din toate unghiurile ţării pentru a da o dovadă oricui se va interesa să o constate, că protestul studenţilor universitari români, este expresiunea unanimă a întregului neam românesc , că protestările lor legitime nu pot a se stinge aşa uşor, fiind împărtăşite de un popor de 12 milioane şi, fiind maî presus de toate cu desevîrşiire drepte. Din Paris se anunţă că Pasteur, celebrul descoperitor al leacului în contra turborei, ar fi fost lovit de paralizie. D. Alexandru Roman, membru al Academiei Române și profesor Universitar la Budapesta, se află de câteva zile în Capitală. întrunirea studenţilor Aseară la ora 9 a avut loc întrunirea studenţilor noştri universitari, pentru stabilirea programului de protestare în contra vandalismelor ungureşti. Au luat parte la întrunire 200—300 de studenţi universitari. S’a ales o delegaţie de 5, care să roage pe D. Al. Orescu, rectorul Universităţii, să binevoiască a presida întrunirea. D. Al. Orescu a răspuns delegaţilor, că deoarece presenţa sa la întrunire ar putea fi rea interpretată de către vrăjmaşii noştri, cari ar zice că protestarea studenţilor a fost înscenată de rectorul Universităţii, renunţă la onoarea ce i se face. Roagă însă delegaţia, ca să stărue pe lângă întrunire, pentru invitarea tuturor şefilor de partide şi a oamenilor marcanţi din ţară, ca să asiste la întrunirea cea mare pe care o vor convoca studenţii în înţelegere cu cetăţenii Capitalei. * * * Se alege preşedinte al întrunire! D. G. Paulian, student în medicină, care îndeamnă pe studenţi să fie la înălţimea chemării lor. D. Aurel Iliescu constată solidaritatea ce există printre studenţi şi viul interes al cetăţenilor din toate unghiurile ţării pentru soarta disperată a Românilor transilvăneni. Propune să se dea un caracter naţional general demonstraţiei anti-ungureşti şi prin urmare studenţii să meargă alături de cetăţenii capitalei, ca astfel să se afirme solidaritatea noastră căci numai solidaritatea impune trufaşilor şi sălbaticilor noştri vecini. In consecinţă roagă pe studenţi să înceapă o agitaţiune vie pentru a se organiza întruniri de protestare prin toate oraşele ţării. Mişcarea aceasta de altfel trebue să aibă un caracter mai mult umanitar, căci vorba e de trei milioane de suflete desmoştenite de toate drepturile şi exploatate fără nici o milă.* * * • D. Antonescu zice că Românii din Transilvania nu s’au ridicat să sfărîme lanţurile care ’î strâng, ci numai să se plângă că prea mari le sunt durerile pricinuite de acele lanţuri. Dar ce va fi în ziua aceea când toţi Românii se vor ridica să sfărâme acele lanţuri ruginite. Mişcarea aceasta trebue să fie generală pentru ca astfel să vază toată lumea că nu copiii, ci un popor întreg se ridică să protesteze în potrivasălbătăciilor ungureşti. Se asociază la propunerea D-lui Iliescu şi protestează în contra acelora cari voesc manifestaţii violente din stradă. D-nii Mircea Petrescu, Dim. Policrat şi Ion Rădulescu vorbesc în acelaşi sens. * * • D. Axente crede că exprimă sentimentul tuturor studenţilor, amintind că în momentul când ţara întreagă se agită, cântă un popor de trei milioane este brutalisat, Regele Carol se pregăteşte să benchetuiască cu asupritorii neamului și cu împăratul Frantz Jlosef, pe care in curînd vrea să-l visinize. Propuune ca întrunirea să trimită odepssa Regelui, prin care să protesteze — IMNM — Azi s’a trimis Regelui telegrama studenţilor universitari privitoare la vandalismele ungureşti şi despre care vorbim mai sus. Din eroare am anunţat ieri că D. Alexandru Obedenaru s’ar fi sinucis. Sinucisul se numeşte Grigore Obedenaru şi este fratele poetului Alexandru Obedenaru. D-na M. Aur directoarea şcoalei de fete din Măcin a trimis D. Gr. T. Brătianu, casierul general al Ligei suma de 500 lei proveniţi din veniturile unui bal, organisat de D-sa în unire cu doamnele din Măcin în Februarie trecut. Comitetul central executiv mulţumeşte călduros şi pe această cale D-nea Aur pentru zelul D-sale patriotic. GEORGES REGNAL Argintarul din Amsterdam Zăpada înceta de a cădea. Temperatura deja rece scădea din ce în ce. O brumă frumoasă părea că vrea să înlocuiască plictisitoarele zile întunecoase și posomorite, cari ţin în casă săptămâni întregi pe locuitoriiAmsterdamului—pe care Erasm îî comparai cu ciorile cocoţate în vârful arborilor din pricina caselor lor zidite pe piloţi. Deodată soarele isbuti să pătrundă cu razele sale norii cari se întindeau ca o pânză la nordul Olandei, şi vântul de est, marele motor al morilor din ţară, în mai puţin de un ceas mătură cerul, îl făcu limpede strălucitor ca un vel de mătase argintie. Oraşul fu cuprins de o bucurie nebună. Toată lumea esia, se grăbea să respire aerul recit dar curat ca apa din stâncă. Fiecare se îndrepta spre patinaj, plăcerea favorită ai olandejilor. Socotiţi foarte liniştiţi, de cei cari îî cunosc puţin olandezii cheltuiesc la sărbători o activitate fără seamăn, o veselie sănătoasă pe care rîsul din toată inima şi flecăriile o compun în cea mai mare parte. Veneţia de Nord, cu numeroasele sale canalurî, portul său vast se mişcă de obicei, într’o tăcere relativă, datorită lipsei trăsurilor şi mişcăreî aproape unică a vaporajuliîî. Dar îndată ce vine îngheţul, o reaciune surprinzătoare, un fel de isbucnire de viaţă se simte pretutindeni. Fiecare încă niţa patine, ceî maî slabi punde-î trag în fămuţî şi copii aşesaţî în cărucioare pe care le conduc cu ajutorul bastoanelor, se strecor printre picioarele patinorilor priciniind căderi... căderi de acele nostime de care nu te poţi opri să nu rîzî.Oamenii graşi, cari ar vrea să se împotrivească, sunt tîrîţi în învălmăşeală. Fie că fie se întărită prin sgomot, prin gest, prin viorbe şi mişcare. Insă scenele acestea de libertate, de por-1 fire, câteodată chiar de mojicie, îşi au i ii partea lor drăgălaşă. Patiiori de o îndemânare minunată, încântă ochii prin în- lesnirea ce desfăşură, executând cele maî •capricioase figuri din exerciţiul lor favorit ; şi tineri învită fetele la patinat împreună precum într’un salon le-ar învita la un vals. In acea zi, pe la ora 1 după grânz, Februarie 1684, o copilă încântătoare de vreo 17—18 ani, îmbrăcată foarte elegant, mergea singură atingând uşor ghiaţa cu picioarele sale gingaşe. Cu toate acestea, dacă ar fi vrut, n’ar fi fost lipsită de însoţitori căci era fiica unică a armatorului Fan der Hassen, unul din cei mai bogaţi ai Amsterdamului. Dar, contra obiceiului, obrazul său blând părea visător. Respinsese invitaţiile prietenilor tatălui său și se feri de societatea însoțitoarelor sale obiș-