Adevěrul, iunie 1892 (Anul 5, nr. 1193-1221)

1892-06-10 / nr. 1202

tru o regalitate fără prerogative, al căreia şef are un mandat expirabil după 4 ani şi se numeşte Preşedinte de Republică! Deosebirea ar fi că în programul socia­list se preconisează domnia pe viaţă şi ere­ditatea pe când eu am făcut un pas mai departe. Pentru aceasta sunt transfug? San­cta simplicitas ! III. Dacă se compară viaţa politică în monarhie şi în republică o vedem în a­­ceasta din urmă mai democratizată. Ne mai fiind suverani, cari singuri dispun de toate destinele naţiunei, şi deci neputen­­du-se forma partide dinastice şi antidinas­­tice, luptele politice nu au, nu pot avea alt teren de­cât terenul ideilor şi, ca con­secinţă, clasele sărace, proletare, sunt­ mai ascultate în cererile lor. Iată dar un suprem avantaj ce ne oferă republica, această instituţie burgheză.. Clini o numesc acei energumeni! IV. Este bine, cred, a ne scăpa de ro­bia frazei. A spune că cutare republican­­democrat, care are programul practic de luptă identic cu al socialismului, face bur­­ghezism, fiind­că scrie articole în Adevărul, desvoltând punctele din program, este a face un esclusivism copilăresc şi de neer­­tat. Şi unii şi alţii propagă o serie de idei democratice, aceleaşi idei chiar. Mai departe, a spune că, dacă în ches­tia regalităţeî nu te mărgineşti pur şi sim­plu la luarea prerogativelor, ci te gândeşti la desfiinţarea regalităţeî însăşi, însemnează a prelungi robia muncitorilor, este de si­gur a spune o glumă de ron gust. Tot programul socialist, nu e socialist pur; el e enunţiarea unor soluţii pentru nişte faze superioare de desvoltare trep­tată a societăţei burgheze de azi. Să dau un exemplu. Statele­ unite din America de Nord şi Elveţia sunt State democratice care au şi sufragiul universal, şi referendum, şi 8 ore de lucru, şi autonomia comunală şi legi protectoare muncii etc., şi totuşi alcătuirea societăţei e tot burgheză,­­ tot proletari, tot capitalişti. Socialiştii lucrează, prin urmare, de­o­cam­dată la faze de desvoltare care nu modifică caracterul burghez al societăţei. V. Se mai spune că prin articolele mele deturnez pe muncitori de la obiectivul lor. Lucrul e cu­ desăvîrşire fals. Mai inteiu, clasa ţărănească este o clasă reacţionară şi inconştientă, şi vor trece zeci de ani pănă vom putea-o trezi din letargia în care zace. Muncitorii de oraşe puţini, rezleţi neorganizaţî, netransformaţi cu totul în proletari, sunt greu de mişcat, pentru ches­tii imediate, privitoare la viaţa lor ; şi dacă e aşa apoi e serios a spune că cu câte­va articole din Adevărul o să-i întorc de la obiectivul lor ? Trebue să amintesc cititorilor că în ar­ticolele mele eu am spus de multe ori că republicanismul e o soluţie şi că nu va schimba fundamentele societăţei; e numai o reformă cu multe consecinţe bune şi de­mocratice pentru clasa muncitoare. Acestea sunt, unele din multele motive care mă fac pe mine, socialistul, să lupt pe calea presei, când am ocaziune, în con­tra instituţiei anacronice a regalităţeî şi să preconizez forma de Stat, republicană, intre cele­l­alte soluţii democratice. Acei cari spun că eu am părăsit socialismul se înşeală. Eu ţin să fac aci o declaraţie francă: sunt socialist-democrat şi cred câ viitorul e al socialismului, am lucrat şi voiu mai lucra pentru socialism. Totuşi mi se contestă ideile socialiste. N’am de respuns nimic la aceste contes­tări. Un lucru însă ţin să aduc la cunoş­tinţa tuturor, că pentru a fi socialist nu-mi trebue brevet de la nimeni. Şi ţin să mai adaog că dacă e vorba de contestări maî cu succes le-aşi putea face eu. Aşi arăta d. e. că au existat, într’­o vreme oameni cari se dădeau de cei mai fanatici anarhişti, propagând teoriile anarhiste şi scriind sub propriul lor nume că primesc să fie pălmuiţi în ziua când îşi vor pune candidatura, dar cari oameni, după maî puţin de trei anî au primit să li se pue candidaturile, fără însă să se fi arătat, dis­puşi a primi şi palmele de care era vorba. , Aşi putea arăta cum socialişti demo­craţi s’au transformat în jalbare, încura­jând instinctele reacţionare la ţărani şi fă­când propagandă pentru mica propietate individuală; cum au votat proprietatea mică în Cameră ca ori­ce burghez care se respectă; cum au votat fortificaţiile ; cum fac anti­semitism de o nuanţă care prinde a se confunda cu a D-luî Polihro­­niade; cum sunt pentru monarhie şi îşi permit luxul de a o apăra prin scris şi viu graiu ; cum pe consideraţiuni meschine sunt în contra democratizărei liberalilor; în contra republicei; cum sunt aşa de or­dine în­cât ar putea fi invidiaţi de cei maî reacţionari­ conservatori de ordine, cum au spaimă ca cei din urmă burt­ă­­verde de anarhişti şi de revoluţie, deşi ei singuri au fost anarhişti etc. etc. Iată socialiştii care mă contestă. Noroc că eu, de firea mea rebel, nu-mi fac­ sânge rău de contestările lor şi am at­­ibiţ­iunea de a rămânea tot fără brevet. Primiţi, vă rog, stimate Domnule Beldi­­mann, asigurarea osebitei mele consideraţii. Eduard Diocghenide. Pentru Lascar Galargiu Reproducem după Constituţionalul — ziar guvernamental—următoa­rele ronduri care zugrăvesc, de­şi intr’un stil hazliu — Max nu poate scrie altmintrelea — dar cu colorile cele mai adevărate modul cum se rezolvă plângerile bieţilor săteni. Rugăm pe D. ministru de interne să piarză câte­va minute şi să ci­tească descripţia lui Max. Spue D. Lascar Catargiu, pe pa­rola sa de om bătrân, dacă rezolu­ţiile ce D-sa pune pe suplicele săte­nilor nu au soarta descrisă de Max. Trist şi ruşinos !! Şi în redacţia Constituţionalului se face mare haz de această stare de lucruri.­­ D’ALE LUMEI VALURI O jalbă Am avut o ceartă cu un vecin al meu de la ţară. Ce ceartă, puţin vă pasă. In sfîrşit, s’au încurcat, lucrurile astfel în cât D. Primar, chemat să ne dea drep­tate, s’a făcut tovarăş cu vecinul meu şi ’mi a dat, tot mie în cap. Ce să fac ? Simţind că dreptatea e cu mine, m’am plâns D-luî sub-prefect con­tra D-luî Primar. D. sub-prefect a lăsat treaba baltă. Atunci m’am gândit şi eu că ar fi bine să dau jalbă D-luî Prefect contra D-luî sub-prefect şi d-luî primar. D. Prefect a făcut lucrurile muşama. Trei zile am stat pe gânduri şi m’am întrebat dacă nu cum­va trebue să’mî iau inima în dinţi şi să merg maî sus. Ascultând şi de povaţa unui avocat de la judecătoria de plasă, care ’mi-a făcut o petiţie scrisă toată cu vorbe radicale, am dat jalbă D-luî Ministru contra D-luî Pre­fect care se unise cu D. sub-prefect şi cu D. primar contra mea. Şi am venit singur la Bucureşti ca să dau jalba D-luî ministru în mână. L’am căutat acasă, l’am căutat la Ca­meră, l’am­ căutat la Senat, l’am căutat la minister, şi a dat D-zeu de l’am întâlnit pe strada Academiei tocmai când era să intre la minister. Mi l’a arătat un sergent de oraş, zi­­cându-mi: — Uite, me! Asta e D. minister! S’a oprit pe loc D. ministru, mi-a citit petiţia D. Ministru, şi apoi mi-a zis: — Bine, băete! N’aî grije, are sa­ţi să facă dreptate. Mi s’a umplut inima de bucurie, şi după trei zfle a dat Sfîntu Elefterie de am gă­sit la registratură petiţia mea cu urmă­toarea rezoluţie scrisă chiar de mâna D-luî Ministru: „Se recomandă D-luî Prefect spre a cerceta cazul şi a raporta de urgenţă­­“ D. registrator, un om foarte cum se cade, ’mî-a oferit, să iau petiţia cu mine, ca să meargă lucrurile repede. M’am cam strâmbat, eu când am văzut că mă întorc iar la D. Prefect, dar am luat jalba. D. Prefect fi citit,-o, s’a uitat lung la mine, ’mî-a pomenit, ceva despre crucea mamei şi leturghia tatei şi a pus şi D-luî reso­­luţie : „Se recomandă D-luî sub-prefect spre a cerceta cazid şi a raporta de urgenţă­­“ şi ’mî-a dat petiţia tot mie. Nu prea vream să ev­eau văzând că mă întorc de unde am plecat, dar D. Prefect dinpreună cu petiţia ’mi-a dat şi un sictir, ce m’a hotărît să nu fac nazuri. Gândindu-me că porunca vine de sus, m’am întors şi la D. sub-prefect, care pe lângă crucea­­,mamei, leturghia tatei ’mî-a maî pomenit şi câte ceva despre răscru­cile mele şi parastasul bunicheî. Apoi pe ramă a scris şi D. sub-prefect maî jos : „ tie recomandă D-lui Primer spre a cerceta ca,zid în persoană şi a raporta de urgenţă.“ La D. Primar nu m’am dus; ştiam eu ce m'aşteaptă la D. Primar. Ne având cui să maî recomande petiţia mea, era să-mi pue rezoluţia pe spinare. Dar nici jalbă la Minister n’am maî dat. Mas­. Institutia „Lumina“ Cl. 1,1. r. şi sc. nat. Cl. IV, 1. latină „ II „ „ „ V, 1. fr. şi mat. „ III, 1. latină „ VI „ „ Liceul nou­ de domnişoare din Iaşi Cl. I, istoria Cl. IV, 1. greacă „ II „ „ V, 1. franceză „ III, matematica „ VI, istoria Institutul „Em­a Bălteanu“ Cursul primar: istoria patriei şi religia; clasele gimnaziale: 1. latină și greacă. ----------------— •»»--------------------­* * * M-me Olympe Are onoarea de a anunţa bogatei sale clientele că, întorcându-se de la Paris, a organizat o exposiţie, unde se pot găsi cele mai elegante, frumoase şi nici Modeluri de pălării pentru dame. Singura depozitară a adevăratei ape şi ade­văratului parfum de MINON. 8 Strada Regală 8 MERCURI 10 IUNIE 1892 Semănăturile in Oltenia Starea semănăturilor în Oltenia este în general din cele mai bune. Astfel, semă­naturile de toamnă ca orzul, grâul, secara şi rapiţa au fost foarte bune. De aseme­nea şi cele de primăvară : grâul, orzul şi ovăzul, principalele plante preferate de cul­tivatori. Arăturele pentru porumb se fac în con­­diţiuni bune dar încă nu sunt terminate. In judeţul Romanaţî grâul, orzul şi o­­rezul sunt în creştere frumoasă şi se pre­vede o recoltă superioară. In judeţul Mehedinţi starea semănături­lor e excelentă, mai ales grâul. In judeţul Vâlcea semănăturile din toam­na anului expirat sunt frumoase, afară de cele din plaiul Horezu care sunt medio­cre ; cele de primăvară sunt aproape ter­minate; porumbul a răsărit pe alocurea. Ploile au venit la timp ; grindina a că­zut în unele părţi dar n’a cauzat strică­ciuni. In judeţul Gorj, semănăturele de toamnă , grâul, orzul, rapiţa şi secara sunt în ge­­neral bune. Arăturile pentru porumb în cea mai mare parte sunt terminate. Livezile sunt bune, islazurile satisfăcă­toare. Timpul în această lună foarte variabil, numai în ziua de 26 şi 27 a fost ploae torenţiala cu piatră. EX­MISILE INSTITUTELOR PRIVATE Pe zilele de II şi 12 Iunie Institutele unite din Iaşi. CI. î. L­it. şi religia Cl. IV, 1. lat. şi alg. » II, „ „ » V, „ fizica „ III, sc. n. şi 1.elenă „ VI, „ trig. Institutul Negri La 11 Iunie : comptabbitatea, 1. franceză şi corespondenţa; iar la 12: 1. latină, geo­grafia şi 1. română. Institutul „Lumina“ din Piatra-N. Matematicele şi 1. germană. Institutul „ Cultura“ din Giurgiu CL I, matematica CL II, matematica Liceul nou de d-şoare „Maria Doamna“ din Iaşi Sala I, religia Sala III, 1. greaca „ II, 1. gr. şi sc. „ IV, 1. franceză Institutid nou, de domnişoare din Bucureşti Cursul superior 1. germană, iar cel infe­rior 1. română. Institutul „Bolintineanu“ Cl. I, 1. lat. şi sc. n. Cl. IV, 1. elenă „ II, „ „ „ VI, matematica „ III, sc. naturale „ VII, „ Institutul „ Violaire H. Choisy “ Cl. I, 1. română Cl. III, geogr. şi ist. „ II, geografia „ IV „ vel. Chiar azi corpul ilustrului român va fi îmbălsămat de D. dr. Petrini Paul şi apoi transportat în­­biserica Sf. Gheorghe Nou,­­unde va­ fi aşe­zat pe un catafalc şi expus pănă joi după amiazi, când va fi înmormân­tarea. *­­' * * La întrunirea de aseară a studen­ţilor universitari, cum s'a aflat de moartea lui Dumitru Brătianu, ime­diat a luat cuvîntul studentul D. Ci­­hoschi, care anunţând trista veste, roagă întrunirea ca să delege trei membrii cari să exprime condolean­­ţele studenţilor familiei ilustrului de­cedat. Toţi studenţii s’au sculat de pe bănci şi au primit cu unanimitatea propunerea D-lui Cihoschi. Preşedintele secţiunei Iaşi a Ligei, D. N. Culianu, încunoştiinţează preşe­­dinta Comitetului central al Ligei, că a convocat pe cetăţenii ieşeni pentru Duminecă, 14 iunie, în mare meeting de protestare contra vandalismului un­guresc.­­ HNH— — — IK­FORMAŢIUnil Moartea lui D. Brătianu De vr’o câte­va zile svonurile cele maî disperate circulau prin capitală asupra stării sănătăţii ilustrului pa­triot D. Brătianu. De­şi în mare parte adevărate, am refuzat de a le înregistra, dintr’un sentiment lesne de înţeles faţă de ilustrul decedat, care pănă cu câte­va ore înainte de a muri, citia cu multă asiduitate toate ziarele. Şi pe câtă vreme doctorii cautau sâ-l încuragieze şi să-i dea speranţe mari pentru viaţă, nu puteam noi să venim şi să descrim starea dis­perată a marelui bolnav. * * * De vreo câte­va zile era de pre­văzut desnodămentul fatal al boalei. In cele două zile din urmă bătrânul liberal şi-a pierdut conştiinţa şi n’a mai recunoscut nici chiar pe cei mai intimi ai familiei. Ori­cât de slab, însă, el nu şi-a pierdut pănă în ultimele moment, acea strălucire extra­ordinară a o­­chilor prin care odinioară fermeca pe cei din jurul său. Aseară pe la orele 6 şi jumătate, tocmai când familia se punea la masă, D. Brătianu a intrat in ago­nie. Familia a fost chemată imediat Ilustrul bolnav îşi rotea privirile prin odaie, nu recunoştea însă nici chiar pe soţia sa, care şedea la căpă­tâiul patului. Marele bătrân a adormit; se credea că adormise pentru vecie , dar pe la ora 8 şi un sfert el şi-a mai redes­chis ochii. Un ultim oftat lung şi la ora 8 şi jumătate Dumitru Brătianu nu mai era. * * * Imediat au fost avizaţi intimii fa­miliei, cluburile liberale din Capitală, din Craiova, Iaşi, Ploieşti şi Brăila. Vestea­­despre moartea lui Dumi­tru Brătianu s-a răspândit cu iuţeala fulgerului prin Capitală. In curând casa din colţul stradei Doamnei şi calea Victoriei a fost înconjurată de multă lume curioasă. Mulţi intimi ai familiei şi amici politici ai decedatu­lui s’au grăbit a se duce să vază încă o dată figura simpatică a lui Du­mitru Brătianu. Printre aceştia am remarcat pe D-nii G­. Pallade, N. Fleva, P. Grădişteanu, D. Sturdza Ionel I. C. Brătianu, şi alţii. * * * Ilustrul mort este îmbrăcat în ne­gru şi se află aşezat pe un pat sim­plu în anticameră. Nimic n’a pierdut din figura sa simpatică. Slab şi scăzut, el şi-a păs­trat încă acele trăsături pronunţate ale figurei sale, care odinioară frapau pe toţi. Iot pe Duminecă se va convoca în Bucureşti un asemenea meeting şi în mai multe oraşe din provincie. Ediţia de lux a numărului de la IO I Maiu a apărut. Numărul de exemplare tipă­rit din această ediţie în culori e foarte restrîns. Cei ce doresc să-l aibă ca un document de moravuri re­gale, sunt rugaţi a ne înainta suma de UN LEU în mărci poş­tale, în schimbul căreia i­ se va expedia un număr. Trimeterea exemplarelor se va face în ordinea primirei ce­rerilor făcute, aşa în­cât cei cari vor prea întârzia, nu vor putea fi serviţi. în contra vandalismelor ungureşti. (A­plause entusiaste şi lung repetate­). * * * Mai vorbesc Domnii G. Rădulescu, Sc. Orescu şi Cihoschi, în acelaşi sens. Pe urmă D. Antonescu citeşte următoa­rea propunere, care este primită cu una­nimitate : Studenţii universitari români, chemaţi de importanţa deosibită ce presintă pen­tru întreaga Europă cultă şi în special pentru neamul nostru, faptele regretabile şi cu desăvîrşire în contradicţie cu ideile ce călăuzesc omenirea în acest al 19 veac, fapte ce se săvîrşesc în însuşi leagănul neamului românesc, în contra fraţilor no­ştri, protestând în contra acestor fapte, în mijlocul unui comun entusiasm hotărăsc a ţine în ziua de Duminică 14 lunii 0 întrunire în Capitală, la care să participe Românii din toate unghiurile ţării pentru a da o dovadă ori­cui se va interesa să o constate, că protestul studenţilor univer­sitari români, este expresiunea unanimă a întregu­lui neam românesc , că protestările lor legitime nu pot a se stinge aşa uşor, fiind împărtăşite de un popor de 12 mili­oane şi, fiind maî presus de toate cu de­­sevîrşiire drepte. Din Paris se anunţă că Pasteur, celebrul descoperitor al leacului în con­tra turborei, ar fi fost lovit de paralizie. D. Alexandru Roman, membru al Academiei Române și profesor Uni­versitar la Budapesta, se află de câte­va zile în Capitală. întrunirea studenţilor Aseară la ora 9 a avut loc întrunirea studenţilor noştri universitari, pentru sta­bilirea programului de protestare în con­tra vandalismelor ungureşti. Au luat parte la întrunire 200—300 de studenţi universitari. S’a ales o delegaţie de 5, care să roage pe D. Al. Orescu, rec­torul Universităţii, să bine­voiască a pre­­sida întrunirea. D. Al. Orescu a răspuns delegaţilor, că de­oare­ce presenţa sa la întrunire ar pu­tea fi rea interpretată de către vrăjmaşii noştri, cari ar zice că protestarea studen­ţilor a fost înscenată de rectorul Univer­sităţii, renunţă la onoarea ce i se face. Roagă însă delegaţia, ca să stărue pe lângă întrunire, pentru invitarea tuturor şefilor de partide şi a oamenilor marcanţi din ţară, ca să asiste la întrunirea cea mare pe care o vor convoca studenţii în înţelegere cu cetăţenii Capitalei. * * * Se alege preşedinte al întrunire! D. G. Paulian, student în medicină, care în­deamnă pe studenţi să fie la înălţimea che­mării lor. D. Aurel Iliescu constată solidaritatea ce există printre studenţi şi viul interes al cetăţenilor din toate unghiurile ţării pentru soarta disperată a Românilor transilvăneni. Propune să se dea un caracter naţional general demonstraţiei anti-ungureşti şi prin urmare studenţii să meargă alături de ce­tăţenii capitalei, ca astfel să se afirme so­lidaritatea noastră căci numai solidaritatea impune trufaşilor şi sălbaticilor noştri vecini. In consecinţă roagă pe studenţi să înceapă o agitaţiune vie pentru a se organiza întru­niri de protestare prin toate oraşele ţării. Mişcarea aceasta de altfel trebue să aibă un caracter mai mult umanitar, căci vorba e de trei milioane de suflete desmoştenite de toate drepturile şi exploatate fără nici o milă.* * * • D. Antonescu zice că Românii din Tran­silvania nu s’au ridicat să sfărîme lanţu­rile care ’î strâng, ci numai să se plângă că prea mari le sunt durerile pricinuite de acele lanţuri. Dar ce va fi în ziua aceea când toţi Românii se vor ridica să sfărâme acele lanţuri ruginite. Mişcarea aceasta trebue să fie generală pentru ca astfel să vază toată lumea că nu copiii, ci un popor întreg se ridică să protesteze în potriva­­sălbătăciilor ungu­reşti. Se asociază la propunerea D-lui Iliescu şi protestează în contra acelora cari voesc manifestaţii violente din stradă. D-nii Mircea Petres­cu, Dim. Policrat şi Ion Rădulescu vorbesc în acelaşi sens. * * • D. Axente crede că exprimă senti­mentul tuturor studenţilor, amintind că în momentul când ţara întreagă se a­­gită, cântă un popor de trei milioane este brutalisat, Regele Carol se pregă­teşte să benchetuiască cu asupritorii neamului și cu împăratul Frantz Jlosef, pe care in curînd vrea să-l visinize. Propuune ca întrunirea să trimită o­depssa Regelui, prin care să protesteze — IMN­M — Azi s’a trimis Regelui telegrama studenţilor universitari privitoare la vandalismele ungureşti şi despre care vorbim mai sus. Din eroare am anunţat ieri că D. Alexandru Obedenaru s’ar fi sinucis. Sinucisul se numeşte Grigore Obe­­denaru şi este fratele poetului A­­lexandru Obedenaru. D-na M. Aur directoarea şcoalei de fete din Măcin a trimis D. Gr. T. Brătianu, casierul general al Ligei suma de 500 lei proveniţi din veniturile unui bal, organi­­sat de D-sa în unire cu doamnele din Mă­cin în Februarie trecut. Comitetul central executiv mulţumeşte călduros şi pe această cale D-nea Aur pentru zelul D-sale patriotic. GEORGES REGNAL Argintarul din Amsterdam Zăpada înceta de a cădea. Temperatura deja rece scădea din ce în ce. O brumă frumoasă părea că vrea să înlocuiască plictisitoarele zile întunecoase și posomo­rite, cari ţin în casă săptămâni întregi pe locuitorii­­Amsterdamului—pe care Erasm îî comparai cu ciorile cocoţate în vârful arborilor din pricina caselor lor z­idite pe piloţi. De­odată soarele isbuti să pătrundă cu razele sale norii cari se întindeau ca o pânză la nordul Olandei, şi vântul de est, marele motor al morilor din ţară, în mai puţin de un ceas mătură cerul, îl făcu limpede strălucitor ca un vel de m­ătase argintie. Oraşul fu cuprins de o bucurie nebună. Toată lumea esia, se grăbea să respire ae­rul recit dar curat ca apa din stâncă. Fie­care se îndrepta spre patinaj, plăcerea fa­vorită ai olandejilor. Socot­iţi foarte liniştiţi, de cei cari îî cunosc puţin olandezii cheltuiesc la sărbă­tori o activitate fără seamăn, o veselie să­nătoasă pe care rîsul din toată inima şi flecăriile o compun în cea mai mare parte. Veneţia de Nord, cu numeroasele sale ca­­nalurî, portul său vast se mişcă de­ obicei, într’o tăcere relativă, datorită lipsei tră­surilo­­r şi mişcăreî aproape unică a vapora­­juliîî. Dar îndată ce vine îngheţul, o reac­­iune surprinzătoare, un fel de isbucnire de viaţă se simte pretutindeni. Fie­care încă niţa patine, ceî maî slabi punde-î trag în f­­ăm­uţî şi copii aşesaţî în cărucioare pe car­e le conduc cu ajutorul bastoanelor, se str­ecor printre picioarele patinorilor prici­ni­­ind căderi... căderi de acele nostime de car­e nu te poţi opri să nu rîzî.­­Oamenii graşi, cari ar vrea să se îm­­po­trivească, sunt tîrîţi în învălmăşeală. Fie că fie se întărită prin sgomot, prin gest, prin vi­orbe şi mişcare. Insă scenele acestea de libertate, de por-1 fire, câte­odată chiar de mojicie, îşi au i ii partea lor drăgălaşă. Patiiori de o în­demânare minunată, încântă ochii prin în- lesnirea ce desfăşură, executând cele maî •capricioase figuri din exerciţiul lor favorit ; şi tineri învită fetele la patinat împreună precum într’un salon le-ar învita la un vals. In acea zi, pe la ora 1 după grânz, Fe­bruarie 1684, o copilă încântătoare de vre­o 17—18 ani, îmbrăcată foarte elegant, mergea singură atingând uşor ghiaţa cu picioarele sale gingaşe. Cu toate acestea, dacă ar fi vrut, n’ar fi fost lipsită de în­soţitori căci era fiica unică a armatorului Fan der Hassen, unul din cei mai bogaţi ai Amsterdamului. Dar, contra obiceiului, obrazul său blând părea visător. Respin­sese invitaţiile prietenilor tatălui său și se feri de societatea însoțitoarelor sale obiș-

Next