Adevěrul, iulie 1892 (Anul 5, nr. 1222-1251)
1892-07-01 / nr. 1222
2 DIN GIURGIU Administraţia Judeţului Vlaşca In ziua de 18 curent, D. Gentilly, prefectul judeţului Vlaşca, a anchetat pe subprefectul George Coşoiu, contra căruia se denunţase D-lui ministru de interne, că de un timp de un an şi jumătate fură 700—800 fr. pe lună, bani proveniţi din lefurile vătăşeilor călătăreţi de la 54 de comune, cari compun plasa Neaj Iov şi Glavacioc. Modul întrebuinţat pentru sustragerea banilor, era emiterea mandatelor pe nume fictive, mandate, care în loc a le emite şi mandata Primarii comunelor respective, le fabrica sub-prefectul care le trimetea regulat lunar la comune cu ordin a le achita, spunându-le primarilor că sunt vătăşeii cari fac serviciu la sub-prefectură. Primarii spre a fi plăcuți sub-prefectului achita mandatele, trimetend banii sub-prefectului prin călărașul trimes cu mandatul. La ancheta făcută de D. prefect, s’a constatat că în adevăr sub-prefectul a luat banii, ba chiar D. Gentilly, indignat peste măsură de aceste ilegalităţi a strigat: Asemenea tâlhărie nu am văzut de când sunt. Ancheta fiind publică şi în presenţa primarilor, notarilor şi perceptorilor de la 54 de comune cari se aflau presenţi, chemaţi cu ordin a aduce mandatele şi toate scriptele de comptabilitate, precum şi în presenţa unui numeros public care venise ca curioşi, şi care a auzit acest strigăt de indignare al D-lui prefect. Ne întrebăm în ce ţară trăim şi pentru ce avem un parchet, pentru ce în fine avem legi dacă nu se aplică la toţi ? Care este resultatul fanchetei? Cum cutează a se mai lăsa încă în funcţiune acest subprefect abusiv şi cum D. ministru de interne îl mai îngădue un singur moment? Promitem a revenit cu nici probe despre modul cum s’au susţinut de unele persoane influente acest sub-prefect de cea mai tristă memorie. In faţa unor fapte atât de criminale, ne mirăm cum parchetul stă nepăsător. Falsificarea unor mandate este un fapt pentru care sub-prefectul Cocea trebue trimes înaintea Curţei cu juraţi, adică şeful nu-şi uită năravurile sale semitice de pe când se afla ca controlor al Statului, protejând pe nişte străini, cari nu cunosc modul desfacere a acestor articole. Cerem ca Direcţia să dispue o constatare riguroasă, precum şi închiderea acestor debite nepermise de lege. Aşteptăm îndreptarea răului, şi credem că nu vom mai fi puşi în poziţie a mai reveni. I. Hr. Pfifltro Direcţia Regiei Monop. Tutunurilor Nu cunoaştem care să fie cauza că direcţia Regiei M. T. tolerează şi astazî D-luî Gh. D. Petrovici, advocat şi fost ajutor de primar, a desface tutun, chibrituri şi cărţi de joc. Se ştie aproape de toţi Romaşcanii, că adevăratul debitant nu este altul decât Oh. Chihaia, de origină elenă, neîmpămîntenit; de asemenea se ştie că ziarul Cuvîntul în numărul său de la 10 Octombrie 1891, a făcut cunoscut opiniuneî publice funcţionarea nelegală a debitelor: Petrovici, evreului Ific Marcovici şi C. Melinte, unde la acest din urmă debitează şi astăzi un evreu. Nu de mult D. T. Balş, inspector, a făcut inspecţie debitului D-lui Petrovici, unde în adevăr a găsit debitând pe grecul Gh. Chihaia. D-sa faţă de vre-o câţîva asistenţi s’a mărginit în?a-i spune, că fiind denunţat la direcţie, nu mai are voe să vînză tutun, etc!! ? ?... A doua zi un băiat ca de vre-o 10—12 ani debita la D. Petrovici, iar grecul care numai pentru formă a fost înlăturat, astăzi conduce pe sub mână afacerile debitului... Acum, pentru ca orî-cine să-și poată face o idee de acest debit, vom spune că el e așezat într’un colţ din interiorul casinului Buna Speranţă, despărţit cu un grilaj de scânduri, dând un aspect desgustător privelişte cât şi casinului. Acest rău ar mai proveni şi de acolo că la depozitul din localitate se face ghişeft. DIN BRAILA Cetind ziarul oficios Timpul No. 135 din 19 Iunie curent, am rămas surprins ca să nu zic uimit de o relaţiune dată de un corespondent special al Timpului unde într’un mod foarte incorect şi care nu face destulă onoare unui corespondent a seri neadevăruri care nu mai pot servi nici pentru copii. Să stăm la vorbă ca oameni cinstiţi. Se zice că partidul conservator are conducere şi răspunderea situaţiunei, aşa este, dar adevăraţii conservatori sunt înăbuşiţi şi neluaţi în consideraţie. Aceasta vine de la prefectul Emil Theodoru, sau de la acei cari se pretind conservatori şi în realitate se ţin de pulpana colectiviştilor, şi tot ei se vaită că partidul este perdut. Mai întâiu să esaminăm şi să vedem cam dintre toţi deputaţii şi senatorii noştri sunt conservatori. Dacă vom esamina pe fiecare în parte, poate vom găsi unu, sau cel mult doi conservatori, iar pentru ceî-l’alţî desfid să mi se spună că sunt conservatori, toţi sunt de diferite nuanţe şi în majoritate sudiţii fostului Prefect de tristă memorie Ioan Suditu. Eî bine, D-lor, cari vă place să daţi şi să ţipaţi, dacă aţi creat o asemenea situaţiune Brăilei pentru ca să vă faceţi interesele pure personale, cine este vinovat ? Guvernul a trimes ca prefect pe Ioan Movilă. Acest D. ca om şi ca prefect întruneşte toate condiţiunile . Ţara ar fi fericită dacă ar avea prefecţi ca I. Movilă, espresiunea este a D-luî prim-ministru. După ce aţi văzut că pe terenul politic o să înceapă să curăţe multă neghină din grâu, va’ţi zis : nu merge, trebue se scăpăm de asemenea prefect, şi apoi aţi întrebuinţat mijloace din acele care l’au făcut de s’a retras din acest mozaic nevroind a fi prefect-păpuşă cum le place oamenilor zilei. După retragerea lui Movilă s’a discutat la centru cui să se dea prefectura şi cât se poate de urgent. Insă păcatul i-a orbit pe toţi. Intuia în Brăila s’a zis că nu este nimeni care să merite această demnitate, şi al doilea fiecare se presenta cu câte un prefect-păpuşă. Guvernul văzând că n’are cu cine să stea la vorbă, a insistat şi a rugat pe D. Emil Theodoru se primească prefectura de Brăila şi se facă administraţie ori cum va crede fără să dea compt nimăruî. D. Emil Theodoru a găsit o administraţie destrăbălată a D-luî I. Suditu, neclintită şi susţinută cu tărie de deputaţii şi senatorii noştri, administraţie care sub prefectura D-luî I. Suditu, Licinschiî îşi făceau viaţă în Brăila. D. Emil Theodoru găsind o asemenea stare de lucruri, neapărat, ca bun prefect şi administrator a procedat după cum îi dictează conştiinţa şi datoria, dar abia este la început, mai are mult de lucru pănă va curăţi comuna, judeţul şi admistraţia de infecţia adusă de regimul Sudan. Când pentru îndreptarea intereselor generale, avem un prefect bun în administraţie şi în conducerea intereselor judeţului , pretinşii conservatori conduşî de Suditu, s’au supărat pretextând că Emil Theodoru face pact cu colectiviştii şi prin urmare atrage atenţiunea guvernului că partidul conservator din Brăila este perdut. Regretabil lucru tocmai pentru jurnalul Timpul care se pretinde jurnal serios şi oficios, ca să dea crezământ unor asemenea versiuni. Cetâţeanu MERCURIII IULIE 1892 Manifestaţia din Alexandria Din Alexandria s’a primit la societatea studenţilor universitari Unirea următoarea adresă in care se descrie manifestaţiunea naţionalistă care a avut loc acolo. Eram siguri că Alexandrenii care au dat nenumărate probe de patriotism nu vor lăsa să treacă această ocasiune pentru a nu se asocia şi ei la o mişcare naţională. Ca în toate oraşele ţerii şi la noi s’a ţinut o întrunire de protestare Duminică 14 Iunie. Pe la orele 8 seara, o mulţime de cetăţeni în număr de vreo 5.600, grupuri, grupuri se îndreptau cătră şcoala de băeţi No. 2, unde urma să se ţină întrunirea. La 9 ore lum, se deschide întrunirea sub preşedenţia D-lui D. Bădescu-Roşiorî, deputatul colegiului II-lea de Teleorman. D. Bădescu-Roşiorî, prin o cuvântare patriotică explică pentru ce s’au afişat placarded de erl pe zidurile oraşului, descrie pe scurt dar cu multă dibăcie suferinţele Ardelenilor, laudă mişcarea generoasă a studenţilor şi în urmă face apel la toate partidele politice din localitate, la toţi cetăţenii Alexandreni, ca să se asocieze cu mişcarea studenţilor şi să se declare solidări cu Românii de peste Carpaţî. D. Bădescu-Roşiori termină în aplausele frenetice ale asistenţilor. Urmează apoi la tribună D. Nicolae Safiu, profesor la gimnasiu. D. Saftu face istoricul Românilor de la descălecarea lor în Dacia-Traiană şi pănă în ziua de astăzî. Arată mai departe vicisitudinile şi greutăţile ce au avut de întîmpinat din partea tutulor vandalilor, zice că ori câte rele ne ar fi făcut Goţii,Gepizii şi toate soiurile de selbatici veniţi în Europa, nici unii n’au fost mai cruzi decât Hunii şi descendenţii lor de astăzî Ungurii. D-na Saftu încheie frumosul seu discurs cu o citaţiune din poesia bardului naţional : Români din 4 unghiuri, unitive în cuget, unitive în simţiri.— Aplause sgomotoase şi desrepetate însoţesc cuvintele tânărului profesor. D. Vasile Stoian într’o improvizaţie patriotică şi cu focul tinereţei sale, descrie cu colori vii suferinţele Românilor Ardeleni , face istoricul legilor draconice ale lui Verböczi, ne spune pe larg ce erau tripartitele, aprobată şi compilată, cum era iobăgia dincolo de Carpaţi, trece apoi la revoluţiunea lui Horia, Cloşca şi Crişan şi face o paralelă între revoluţiunile de dincoace de la 1821 şi 1848, zicând că ori cât s’ar trudi Ungurii şi orî ce legi vor făuri nu ne vor maghiarisa, precum nici Fanarioţii nu ne-au precisat. Românul nu piere. Mai departe D. Vasile Stoian descrie resboaele Austriei din 1859 şi 1866, explică ce e dualismul şi în trăsături generale ne arată cum drăguţul de împărat a trebuit să sacrifice pe Români şi să-i dea pradă lupilor flămânzi, stăpânilor Ungariei de astăzî. D-sa ca Român transilvăneanu ne narează mai multe fapte de o săbăticie revoltătoare petrecute sub ochii săi. Insistă mult asupra mişeliei săvârşite de Unguri cu maghiarizarea liceului din Beiuş, ne spune cum Românii sunt batjocoriţi şi insultaţi, când au de a face cu vreo autoritate, cum dreptate nu găsesc nicăieri pe pământul Ungariei şi foarte înduioşat trece la mergerea celor 273 de Români la Viena şi apoi ne vorbeşte pe larg de vandalismul de la Turda şi termină rugând şi conjurând pe tot Românul cu dor şi dragoste de neamul său, să lupte din toate puterile contra Hunilor, cari vor să maghiarizeze din faşă copiii Românilor de peste Carpaţi; îndeamnă pe tot Românul să intre în rîndurile luptătorilor şi să apere cauza sfântă şi măreaţă a românismului. Trăiască Românii de peste Carpaţî, trăiască România liberă strigă, D. Vasile Stoian în aplauzele zgomotoase ale asistenţilor. Tot după propunerea D-luî V. Stoian, s’a votat în aplauzele unanime ale adunărei, următoarea moţiune de protestare : Cetăţenii Alexandreni se ridică din toate puterile lor contra tiranilor şi călăilor fraţilor noştri de peste Carpaţi, condamnă şi înfierează cu pecetea ruşinei şi a infamiei sălbăticiile ungureşti şi se declară solidari cu Românii de peste Carpați. Această moțiune este subscrisă de 70 fruntași ai Teleormanului. INFORMAŢIUNI Mişcarea naţională Egyetértés anunţă, că prefectul judeţului Hunedora, baronul Szentkereszthy a dat ordin tuturor agenţilor administrativi să urmărească cu cea mai mare atenţiune mişcările fruntaşilor români şi să procedeze cu cea mai mare severitate faţă de aceia cari ar îndrăzni a trece prin comunele rurale. Preoţii şi învăţătorii săteşti trebue să fie de asemeni priveghiaţi mai de aproape. Orice consfătuiri suspecte ale Românilor să fie imediat raportate prefectului, care va lua măsuri în consecinţă. * BUDAPESTA, 29 Iunie. — Magyar Ujság anunţă că partidul independent va interpela Miercuri pe guvern la Cameră, asupra măsurilor ce ministerul va lua, în faţa agitaţiunei Românilor din Ungaria, spre a proba că acusaţiunile în contra Ungariei sunt fără de temeiu. * * * Ziarele ungureşti din Budapesta publică o depeşă din Bucureşti, prin care se anunţă că senatorul Şoimescu, a scos o broşură volantă şi dovedeşte că Liga pentru unitatea culturală a Românilor, precum şi mişcarea naţională ce s’a pornit în timpii din urmă, sunt resultatul instigaţiunilor şi rublelor muscăleşti. Pretinsul senator Şoimescu cere guvernului român măsuri severe în contra acestor agitaţiuni. Noi ştim că nu există un senator Şoimescu în ţară. In sesiunile trecute în adevăr JD. Şoimescu a fost senator şi şi-a creat o reputaţe oarecare pe la unguri printr’o broşură foarte pretenţioasă asupra politicei noastre exterioare. Sperăm însă, că ştirea ziarelor ungureşti nu se va adeveri, căci nu ne putem închipui, ca un român să-şi permită o atare infamie de a presinta sublima mişcare naţională a studenţilor ca resultat al unei intrigi moscovite. * * de D. Dr. Vasile Lucaci, unul din şefii mişcării naţionale de peste munţi şi cel mai entusiast agitator al subjugaţilor, a sosit eri în Capitală. Bine-au venit! O ştire gravă s’a răspândit eri prin Capitală. In Bulgaria s’ar fi declarat din nou revoluţia. Principele Ferdinand a fost detronat, primul-ministru Stambuloff asasinat şi comunicaţia întreruptă între Bulgaria şi România. Acest sgomot a produs o vie emoţiune în Capitală. Toate spiritele erau agitate şi foarte îngrijate de cele ce se petrec în Bulgaria. Din fericire aceste sgomote nu a’au adeverit și n’aveau nici o bază, de cât numai faptul că trenul Fulger, ce trebuia să sosească Duminecă la 4 p. m., a suferit o intârziere de mai multe ore. D. Carp la Viena VIENA, 29 iunie. — Se citeşte în Corespondenţa Politică : Gazette de Cologne anunţă că ministrul român Carp a avut în timpul ultimei treceri prin Viena o întrevedere cu contele Kalnoky căruia i-ar fi zis că România este decisă de a nu încheia tratat de comerţ cu Austro- Ungaria. Aflăm, zice „Corespondenţa Politică“ că D. Carp a văzut de asemenea pe prinţul de Reus şi i-ar fi zis că România vrea mai intâiu să experimenteze în timp de 4 sau 5 ani regimul său vamal actual, dar că îndată ce se va decide a încheia din nou tratate de comerţ, ea va căuta, în interesul comerţului său, a încheia un tratat cu Austro-Ungaria. * * * Ieri a sosit D. Carp la Sinaia. Azi D-sa va veni în Capitală şi va relua afacerile ministerului domeniilor girând în acelaşi timp afacerile ministerului de finanţe în locul D-lui Ghermani care pleacă în concediu la Carlsbad. D. Ghermani este foarte mult dorit de principele Ferdinand al Bulgariei, care în acest moment se află în Carlsbad şi cu care întreţine de patru ani raporturi intime de prietenie.MBM D. I. A. Ciurea, fostul preşedinte al societăţii funcţionarilor comerciali, văzându-se mazilit din funcţiunea de Preşedinte şi înlocuit cu valorosul deputat V. G. Morţun, s’a apucat de scandaluri. Aşa D. Ciurea veni în seara de 28 curent cu un protest a câtorva membri din societate şi secondat de poliţie şi gendarmi, provoacă o nouă alegere şi se dădu la acte brutale faţă cu membrii suspectaţi de socialism. Vom reveni pentru a înfiera purtarea acestui Domn. Ediţia de lux a numărului de la IO Maiu a apărut. Numărul de exemplare tipărit din această ediţie In culori e foarte restrîns. Cei ce doresc să-l aibă ca un document de moravutri regale, sunt rugaţi a ne înainta suma de UN LEU in mărci poştale, In schimbul căreia i se va expedia un număr. Trimeterea exemplarelor se va face in ordinea primirei cererilor făcute, asa incât cei cari vor prea intârzia, nu vor putea fi serviţi. Pe timpul verei ziarul Adevĕrul primeşte abonamente cu numărul pentru orice localitate, atât în ţară cât şi în streinătate. In ţară un număr costă 10 bani, în streinătate 15 bani. Cererile şi banii trebue să se adreseze STRADA ACADEMIEI No. 16 (casa Carapati). ------——• --»86—«---------- FOIȚA ZIARULUI ,ADEVERUL“ FORTUNÉ DU B0IS60BEY VII (54) Loja slngerată A trebuit să prefac mandatul de aducere în mandat de arestare. Mă servesc de termeni tehnici spre a te face să judeci mai bine situația. Am făcut să fie adusă înainte’mi domnișoara Lesterel, am cercetat-o, am găsit că erau destule dovezi împotrivă-î, și că n’o puteam pune încă în libertate. Iată tot.— Asta însemnează că ai trimis-o la închisoare. Și încă în care închisoare la Saint-Lazare! Domnișoara Lesterel, pe care doamna Cambry o numește prietena sa, este închisă la un loc cu femeile perdute. Cel puţin ai fi putut s-o scuteşti de umilința asta. —• Dragă, ar fi trebuit să te gândeşti Imam înainte de a vorbi. Asemenea ar fi trebuit să ştii că nu există în Paris altă închisoare pentru femei, decât Saint- Lazare. De mai bine de trei ani de când prefecţii de poliţie cer să se construiacă o alta ca să se închidă prevenitele şi de trei ani, acei cari ţin băerile pungei nu vor să mai adaoge fonduri pentru acest scop. Le place mai bine să clădească căzărmi şi săli de operă. E absurd dar e aşa. De altmintrelea, poţi să te linişteşti. Domnişoara Lesterel nu va fi silită de loc să sufere prezenţa unor femei neplăcute. La Saint-Lazare este loc destul. Dînsa e în secţia prevenitelor. Şi am dat ordin să fie pusă într’o celulă în care nu va vedea decât pe maicele care servesc în acea casă. Cred că nu mai am nevoe să adaog că va fi tratată cât se poate de bine, cu toată îngrijirea ce se cuvine poziţiei sale sociale şi nenorocire ce a lovit-o. Se va bucura de toate favorurile care nu sunt nici decum oprite prin regulament. Am dat în seamă să fie tratată cu toată îngrijirea cuvenită, ţi-o repet, şi voi avea eu însumi grija de a face ea recomandațile mele să-și aibă efectul dorit. —In adevăr, îți sunt foarte recunoscător, zise Gaston cu amărăciune. Judecătorul făcu o mișcare de nerăbdare, dar se stăpîni. Avea o inimă foarte bună, și ghicea cât trebuia să sufere nepotu-sea. — De unde știi că e la Saint-Lazare ? întrebă el după o scurtă tăcere. — Am așteptat la poarta Palatului. Am văzut când a ieșit trăsura care o ducea, și am urmărit-o. — Sper că n’aî vorbit cu prevenția. — Nu; ba cred chiar că ea nici nu m’a văzut măcar. — Foarte bine. Imî pare bine că ai fost cu minte. Ascultă, Gaston, tu mă cunoști. Cred că ţi-am dovedit că ţin la tine ca la copilul meu. Nu am altă rudă mai aproape decât pe tine. Te-am văzut născându-te Te-am crescut, şi ţi-am scuzat totdeauna greşelile, pentru că sunt încredinţată că eşti băiat bun şi cinstit. Dar tocmai pentru că te am ca cel mai bun prieten al meu, vreau să’țî spun totd’auna adevărul. Eî bine, te încredințez că am făcut tot ce am putut ca să ajut pe domnișoara Lesterel să se desvinovățească, și că n’am fost în stare s’o aduc aci. Când a intrat în cabinetul meu, eram încredințat că era nevinovată. După un interogatoriu tot atât de bine-voitor ca și când ar fi fost făcută de tine, am căpătat convingerea că e vinovată. — Vinovată !... ea. e peste putință. — E limpede ca ziua, din potrivă. Iți spun pe cinste că dacă mi-ar fi remas măcar umbra unei îndoelî, n’aș fi iscălit mandatul de depunere. — Oh! te cred, unchiule. Ştii că eşti cel mal luminat şi ai sentimentele cele mal omeneşti dintre toţi judecătorii. Dar ştiă asemenea că orî ce om e supus greşeleî... că nişte aparenţe înşelătoare poface să dea de sminteală judecata cea mal dreaptă. Uite! dacă eu n’aşl fi avut nenorocita idee de a’țî spune că, pumnalul acela era al domnișoarei Lesterel, nu te-aî fi gândit niciodată să acuzi pe domnișoara Lesterel că ar fi ucis pe Julia. — Nu, de sigur. Dar dă’mi voe să’țî spun, dragă, că mai întot d’auna întîmplarea pune justiția pe urmele omorîtorilor. La teatru, în drame, întîmplările astea se numesc degetul lui Dumnezeu. Cunosc destule exemple de astea, dar nu voiu fi atât de reu încât să ţi lecitez. înţeleg foarte bine cât trebue să fii suferind, şi te iert dacă vei fi blestemând minutul în care zăpăceala rea a arătat pe vinovată, pentru că pe vinovata asta o iubeai... o iubeşti încă. Şi eu am iubit, şi te plâng din toată inima. Nu meritai să înduri chinul ăsta. De altmintrelea, mângîe-te «. Faptul că a avut pumnalul acela, nu dovedeşte cu desăvîrşire că domnişoara Lesterei ar fi săvîrşit crima. Dacă n’aşi fi cules alte dovezi, grozeve, strivitoare, domnișoara Lesterel ar fi liberă. — Dar ce s’a petrecut atunci, în cabinetul tău ? strigă Gaston. Ce dovezi sunt acele. i). Darcy se gândi un minut și zise încetișor : — N’ar trebui să’țî spun. Dar cazul tău și al nenorocitei ăsteia de fete, sunt așa de extraordinare, voi îmi inspiraţi atâta interes amîndoî, încât îți voiu explica bucuros motivele dureroasei hotărîrî pe care am luat-o. La început, purtarea domnișoarei Lesterel a fost cât se poate de bună. N’a stat la gânduri ca să declare că pumnalul evantaliu era al ei. A adăogat că’l perduse ieșind de la doamna Cambry. — Tocmai așa credeam și eu. — Lasă-mă să sfîrșesc. Domnișoara Lesterel a părut surprinsă când i-am spus că Julia d’Orcival a fost asasinată astă noapte. Mirarea și durerea eî mi s’a părut sincere și m’au dispus așa ca să’î fiu bine-voitor. (Va urma) 4 A TT