Adevěrul, iulie 1892 (Anul 5, nr. 1222-1251)

1892-07-01 / nr. 1222

2 DIN GIURGIU Administraţia Judeţului Vlaşca In ziua de 18 curent, D. Gentilly, pre­fectul judeţului Vlaşca, a anchetat pe sub­prefectul George Coşoiu, contra căruia se denunţase D-lui ministru de interne, că de un timp de un an şi jumătate fură 700—800 fr. pe lună, bani proveniţi din lefurile vătăşeilor călătăreţi de la 54 de comune, cari compun plasa Neaj Iov şi Gla­­vacioc. Modul întrebuinţat pentru sustra­gerea banilor, era emiterea mandatelor pe nume fictive, mandate, care în loc a le emite şi mandata Primarii comunelor res­pective, le fabrica sub-prefectul care le trimetea regulat lunar la comune cu or­din a le achita, spunându-le primarilor că sunt vătăşeii cari fac serviciu la sub-pre­­fectură. Primarii spre a fi plăcuți sub-pre­­fectului achita mandatele, trimetend banii sub-prefectului prin călărașul trimes cu mandatul. La ancheta făcută de D. prefect, s’a constatat că în adevăr sub-prefectul a luat banii, ba chiar D. Gentilly, indignat peste măsură de aceste ilegalităţi a strigat: Asemenea tâlhărie nu am văzut de când sunt. Ancheta fiind publică şi în presenţa pri­marilor, notarilor şi perceptorilor de la 54 de comune cari se aflau presenţi, che­maţi cu ordin a aduce mandatele şi toate scriptele de comptabilitate, precum şi în presenţa unui numeros public care venise ca curioşi, şi care a auzit acest strigăt de indignare al D-lui prefect. Ne întrebăm în ce ţară trăim şi pentru ce avem un parchet, pentru ce în fine a­­vem legi dacă nu se aplică la toţi ? Care este resultatul fanchetei? Cum cutează a se mai lăsa încă în funcţiune acest sub­prefect abusiv şi cum D. ministru de in­terne îl mai îngădue un singur moment? Promitem a revenit cu nici probe des­pre modul cum s’au susţinut de unele per­soane influente acest sub-prefect de cea mai tristă memorie. In faţa unor fapte atât de crimi­nale, ne mirăm cum parchetul stă nepăsător. Falsificarea unor mandate este un fapt pentru care sub-prefec­tul Cocea trebue trimes înaintea Cur­­ţei cu juraţi, adică şeful nu-şi uită năravurile sale se­mitice de pe când se afla ca controlor al Statului, protejând pe nişte străini, cari nu cunosc modul desfacere a acestor ar­ticole. Cerem ca Direcţia să dispue o consta­tare riguroasă, precum şi închiderea aces­tor debite nepermise de lege. Aşteptăm îndreptarea răului, şi credem că nu vom mai fi puşi în poziţie a mai reveni. I. Hr. Pfifltro Direcţia Regiei Monop. Tutunurilor Nu cunoaştem care să fie cauza că di­recţia Regiei M. T. tolerează şi astazî D-luî Gh. D. Petro­vici, advocat şi fost ajutor de primar, a desface tutun, chibrituri şi cărţi de joc. Se ştie aproape de toţi Romaşcanii, că adevăratul debitant nu este altul de­cât Oh. Chihaia, de origină elenă, neîmpă­­mîntenit; de asemenea se ştie că ziarul Cuvîntul în numărul său de la 10 Octom­brie 1891, a făcut cunoscut opiniuneî pu­blice funcţionarea nelegală a debitelor: Petrovici, evreului Ific Marcovici şi C. Me­­linte, unde la acest din urmă debitează şi astăzi un evreu. Nu de mult D. T. Balş, inspector, a fă­cut inspecţie debitului D-lui Petrovici, unde în adevăr a găsit debitând pe grecul Gh. Chihaia. D-sa faţă de vre-o câţî­va asis­tenţi s’a mărginit în?a-i spune, că fiind de­nunţat la direcţie, nu mai are voe să vînză tutun, etc!! ? ?... A doua zi un băiat ca de vre-o 10—12 ani debita la D. Petrovici, iar grecul care numai pentru formă a fost înlăturat, as­tăzi conduce pe sub mână afacerile de­bitului... Acum, pentru ca orî-cine să-și poată face o idee de acest debit, vom spune că el e așezat într’un colţ din interiorul ca­­sinului Buna Speranţă, despărţit cu un grilaj de scânduri, dând un aspect desgus­­tător privelişte­ cât şi casinului. Acest rău ar mai proveni şi de acolo că la depozitul din localitate se face ghişeft. DIN BRAILA Cetind ziarul oficios Timpul No. 135 din 19 Iunie curent, am rămas surprins ca să nu zic uimit de o relaţiune dată de un corespondent special al Timpului unde în­tr’un mod foarte incorect şi care nu face destulă onoare unui corespondent a seri neadevăruri care nu mai pot servi nici pentru copii. Să stăm la vorbă ca oameni cinstiţi. Se zice că partidul conservator are conducere şi răspunderea situaţiunei, aşa este, dar adevăraţii conservatori sunt înăbuşiţi şi neluaţi în consideraţie. Aceasta vine de la prefectul Emil Theodoru, sau de la­ acei cari se pretind conservatori şi în realitate se ţin de pulpana colectiviştilor, şi tot ei se vaită că partidul este perdut. Mai întâiu să esaminăm şi să vedem cam­ dintre toţi deputaţii şi senatorii noş­tri sunt conservatori. Dacă vom esamina pe fie­care în parte, poate vom găsi unu,­ sau cel mult doi conservatori, iar pentru ceî-l’alţî desfid să mi se spună că sunt conservatori, toţi sunt de diferite nuanţe şi în majoritate sudiţii fostului Prefect de tristă memorie Ioan Suditu. Eî bine, D-lor, cari vă place să daţi şi să ţipaţi, dacă aţi creat o asemenea situaţi­­une Brăilei pentru ca să vă faceţi intere­sele pure personale, cine este vinovat ? Guvernul a trimes ca prefect pe Ioan Movilă. Acest D. ca om şi ca prefect în­truneşte toate condiţiunile . Ţara ar fi fe­ricită dacă ar avea prefecţi ca I. Movilă, espresiunea este a D-luî prim-ministru. După ce aţi văzut că pe terenul politic o să înceapă să curăţe multă neghină din grâu, va’ţi zis : nu merge, trebue se scăpăm de asemenea prefect, şi apoi aţi întrebuinţat mijloace din acele care l’au făcut de s’a retras din acest mozaic nevroind a fi pre­­fect-păpuşă cum le place oamenilor zilei. După retragerea lui Movilă s’a discutat la centru cui să se dea prefectura şi cât se poate de urgent. Insă păcatul i-a orbit pe toţi. Intuia în Brăila s’a zis că nu este nimeni care să merite această dem­nitate, şi al doilea fie­care se presenta cu câte un prefect-păpuşă. Guvernul văzând că n’are cu cine să stea la vorbă, a insistat şi a rugat pe D. Emil Theodoru se primească prefectura de Brăila şi se facă administraţie ori cum va crede fără să dea compt nimăruî. D. Emil Theodoru a găsit o adminis­­traţie destrăbălată a D-luî I. Suditu, ne­clintită şi susţinută cu tărie de deputaţii şi senatorii noştri, administraţie care sub prefectura D-luî I. Suditu, Licinschiî îşi fă­ceau viaţă în Brăila. D. Emil Theodoru găsind o asemenea stare de lucruri, neapărat, ca bun prefect şi administrator a procedat după cum îi dictează conştiinţa şi datoria, dar abia est­e la început, mai are mult de lucru pănă va curăţi comuna, judeţul şi admi­­straţia de infecţia adusă de regimul Sudan. Când pentru îndreptarea intereselor ge­nerale, avem un prefect bun în adminis­traţie şi în conducerea intereselor ju­deţului , pretinşii conservatori condu­şî de Suditu, s’au supărat pretextând că E­­mil Theodoru face pact cu colectiviştii şi prin urmare atrage atenţiunea guvernului că partidul conservator din Brăila este per­dut. Regretabil lucru tocmai pentru jurnalul Timpul care se pretinde jurnal serios şi oficios, ca să dea crezământ unor asemenea versiuni. Cetâţeanu MERCURIII IULIE 1892 Manifestaţia din Alexandria Din Alexandria s’a primit la so­cietatea studenţilor universitari Uni­rea următoarea adresă in care se descrie manifestaţiunea naţionalistă care a avut loc acolo. Eram siguri că Alexandrenii care au dat nenu­mărate probe de patriotism nu vor lăsa să treacă această ocasiune pen­tru a nu se asocia şi ei la o miş­care naţională. Ca în toate oraşele ţerii şi la noi s’a ţinut o întrunire de protestare Duminică 14 Iunie. Pe la orele 8 seara, o mulţime de cetă­ţeni în număr de vre­o 5.600, grupuri, grupuri se îndreptau cătră şcoala de bă­­eţi No. 2, unde urma să se ţină întru­nirea. La 9 ore lum, se deschide întrunirea sub preşedenţia D-lui D. Bădescu-Roşiorî, deputatul colegiului II-lea de Teleorman. D. Bădescu-Roşiorî, prin o cuvântare patriotică explică pentru ce s’au afişat pla­carded de erl pe zidurile oraşului, descrie pe scurt dar cu multă dibăcie suferinţele Ardelenilor, laudă mişcarea generoasă a studenţilor şi în urmă face apel la toate partidele politice din localitate, la toţi ce­tăţenii Alexandreni, ca să se asocieze cu mişcarea studenţilor şi să se declare soli­dări cu Românii de peste Carpaţî. D. Bădescu-Roşiori termină în aplausele frenetice ale asistenţilor. Urmează apoi la tribună D. Nicolae Safiu, profesor la gimnasiu. D. Saftu face isto­ricul Românilor de la descălecarea lor în Dacia-Traiană şi pănă în ziua de astă­zî. Arată mai departe vicisitudinile şi greută­ţile ce au avut de întîmpinat din partea tutulor vandalilor, zice că ori câte rele ne ar fi făcut Goţii,­­Gepizii şi toate so­iurile de selbatici veniţi în Europa, nici unii n’au fost mai cruzi de­cât Hunii şi descendenţii lor de astă­zî Ungurii. D-na Saftu încheie frumosul seu discurs cu o citaţiune din poesia bardului naţional : Ro­mâni din 4 unghiuri, uniti­ve în cuget, u­­niti­ve în simţiri.— Aplause sgomotoase şi desrepetate însoţesc cuvintele tânărului pro­fesor. D. Vasile Stoian într’o improvizaţie pa­triotică şi cu focul tinereţei sale, descrie cu colori vii suferinţele Românilor Arde­leni , face istoricul legilor draconice ale lui Verböczi, ne spune pe larg ce erau tripartitele, aprobată şi compilată, cum era iobăgia dincolo de Carpaţi, trece apoi la revoluţiunea lui Horia, Cloşca şi Crişan şi face o paralelă între revoluţiunile de din­coace de la 1821 şi 1848, zicând că ori cât s’ar trudi Ungurii şi orî­ ce legi vor făuri nu ne vor maghiarisa, precum nici Fanarioţii nu ne-au precisat. Românul nu piere. Mai departe D. Vasile Stoian descrie resboaele Austriei din 1859 şi 1866, ex­plică ce e dualismul şi în trăsături gene­rale ne arată cum drăguţul de împărat a trebuit să sacrifice pe Români şi să-i dea pradă lupilor flămânzi, stăpânilor Ungariei de astă­zî. D-sa ca Român transilvăneanu ne na­rează mai multe fapte de o săbăticie re­voltătoare petrecute sub ochii săi. Insistă mult asupra mişeliei săvârşite de Unguri cu maghiarizarea liceului din Beiuş, ne spune cum Românii sunt batjocoriţi şi insultaţi, când au de a face cu vre­o au­toritate, cum dreptate nu găsesc nicăieri pe pământul Ungariei şi foarte înduioşat trece la mergerea celor 273 de Români la Viena şi apoi ne vorbeşte pe larg de van­dalismul de la Turda şi termină rugând şi conjurând pe tot Românul cu dor şi dragoste de neamul său, să lupte din toate puterile contra Hunilor, cari vor să ma­ghiarizeze din faşă copiii Românilor de peste Carpaţi; îndeamnă pe tot Românul să intre în rîndurile luptătorilor şi să a­­pere cauza sfântă şi măreaţă a românis­mului. Trăiască Românii de peste Carpaţî, trăiască România liberă strigă, D. Vasile Stoian în aplauzele zgomotoase a­le asis­tenţilor. Tot după propunerea D-luî V. Stoian, s’a votat în aplauzele unanime ale adună­­rei, următoarea moţiune de protestare : Cetăţenii Alexandreni se ridică din toate puterile lor contra tiranilor şi călăilor fra­ţilor noştri de peste Carpaţi, condamnă şi înfierează cu pecetea ruşinei şi a infamiei sălbăticiile ungureşti şi se declară soli­dari cu Românii de peste Carpați. Această moțiune este subscrisă de 70 fruntași ai Teleormanului. INFORMAŢIUNI Mişcarea naţională Egyetértés anunţă, că prefectul ju­­deţului Hun­edora, baronul Szentkereszthy a dat ordin tuturor agenţilor adminis­trativi să urmărească cu cea mai mare atenţiune mişcările fruntaşilor români şi să procedeze cu cea mai mare seve­ritate faţă de aceia cari ar îndrăzni a trece prin comunele rurale. Preoţii şi învăţătorii săteşti trebue să fie de a­­semeni priveghiaţi mai de aproape. Ori­ce consfătuiri suspecte ale Româ­nilor să fie imediat raportate prefectu­lui, care va lua măsuri în consecinţă. * BUDAPESTA, 29 Iunie. — Ma­gyar Ujság anunţă că partidul inde­pendent va interpela Miercuri pe gu­vern la Cameră, asupra măsurilor ce ministerul va lua, în faţa agitaţiunei Românilor din Ungaria, spre a proba că acusaţiunile în contra Ungariei sunt fără de temeiu. * * * Ziarele ungureşti din Budapesta pu­blică o depeşă din Bucureşti, prin care se anunţă că senatorul Şoimescu, a scos o broşură volantă şi dovedeşte că Liga pentru unitatea culturală a Ro­mânilor, precum şi mişcarea naţională ce s’a pornit în timpii din urmă, sunt resultatul instigaţiunilor şi rublelor mus­­căleşti. Pretinsul senator Şoimescu cere guvernului român măsuri severe în con­tra acestor agitaţiuni. Noi ştim că nu există un senator Şoimescu în ţară. In sesiunile trecute în adevăr JD. Şoimescu a fost senator şi şi-a creat o reputaţ­­e oare­care pe la unguri printr’o broşură foarte pre­tenţioasă asupra politicei noastre exte­rioare. Sperăm însă, că ştirea ziarelor un­gureşti nu se va adeveri, căci nu ne putem închipui, ca un român să-şi per­mită o atare infamie de a presinta su­blima mişcare naţională a studenţilor ca resultat al unei intrigi moscovite. * * de D. Dr. Vasile Lucaci, unul din şe­fii mişcării naţionale de peste munţi şi cel mai entusiast agitator al subjugaţi­lor, a sosit eri în Capitală. Bine-au venit! O ştire gravă s’a răspândit eri prin Capitală. In Bulgaria s’ar fi declarat din nou revoluţia. Principele Ferdinand a fost detronat, primul-ministru Stam­­buloff asasinat şi comunicaţia în­treruptă între Bulgaria şi România. Acest sgomot a produs o vie emo­­ţiune în Capitală. Toate spiritele erau agitate şi foarte îngrijate de cele ce se petrec în Bulgaria. Din fericire aceste sgomote nu a’au adeverit și n’aveau nici o bază, de cât numai faptul că trenul Ful­ger, ce trebuia să sosească Dumi­necă la 4 p. m., a suferit o intâr­­ziere de mai multe ore. D. Carp la Viena VIENA, 29 iunie. — Se citeşte în Corespondenţa Politică : Gazette de Cologne anunţă că ministrul român Carp a avut în timpul ultimei tre­ceri prin Viena o întrevedere cu contele Kalnoky căruia i-ar fi zis că România este decisă de a nu în­cheia tratat de comerţ cu Austro- Ungaria. Aflăm, zice „Corespondenţa Poli­tică“ că D. Carp a văzut de aseme­nea pe prinţul de Reus şi i-ar fi zis că România vrea mai intâiu să ex­perimenteze în timp de 4 sau 5 ani regimul său vamal actual, dar că îndată ce se va decide a încheia din nou tratate de comerţ, ea va căuta, în interesul comerţului său, a în­cheia un tratat cu Austro-Ungaria. * * * Ieri a sosit D. Carp la Sinaia. Azi D-sa va veni în Capitală şi va relua afacerile ministerului domeniilor gi­rând în acelaşi timp afacerile minis­terului de finanţe în locul D-lui Gher­­mani care pleacă în concediu la Carlsbad. D. Ghermani este foarte mult do­rit de principele Ferdinand al Bul­gariei, care în acest moment se află în Carlsbad şi cu care întreţine de patru ani raporturi intime de prie­tenie.­­MBM­ D. I. A. Ciurea, fostul preşedinte al societăţii funcţionarilor comerciali, văzându-se mazilit din funcţiunea de Preşedinte şi înlocuit cu valorosul deputat V. G. Morţun, s’a apucat de scandaluri. Aşa D. Ciurea veni în seara de 28 curent cu un protest a câtor­va membri din societate şi se­condat de poliţie şi gendarmi, pro­voacă o nouă alegere şi se dădu la acte brutale faţă cu membrii sus­pectaţi de socialism. Vom reveni pentru a înfiera pur­tarea acestui Domn. Ediţia de lux a numărului de la IO Maiu a apărut. Numărul de exemplare tipă­rit din această ediţie In culori e foarte restrîns. Cei ce doresc să-l aibă ca un document de moravutri re­gale, sunt rugaţi a ne înainta suma de UN LEU in mărci poş­tale, In schimbul căreia i­ se va expedia un număr.­ Trimeterea exemplarelor se va face in ordinea primirei ce­rerilor făcute, asa in­cât cei cari vor prea intârzia, nu vor putea fi serviţi. Pe timpul verei ziarul Adevĕ­­rul primeşte abonamente cu nu­­mărul pentru ori­ce localitate, atât în ţară cât şi în streinătate. In ţară un număr costă 10 bani, în streinătate 15 bani. Cererile şi banii trebue să se adreseze STRADA ACADEMIEI No. 16 (casa Carapati). ------——• --»86—«----------­ FOIȚA ZIARULUI ,ADEVERUL“ FORTUNÉ DU B0IS60BEY VII (54) Loja slngerată A trebuit să prefac mandatul de adu­cere în mandat de arestare. Mă servesc de termeni tehnici spre a te face să ju­­deci mai bine situația. Am făcut să fie adusă înainte’mi dom­nișoara Lesterel, am cercetat-o, am găsit că erau destule dovezi împotrivă-î, și că n’o puteam pune încă în libertate. Iată tot.­­— Asta însemnează că ai trimis-o la închisoare. Și încă în care închisoare­ la Saint-Lazare! Domnișoara Lesterel, pe care doamna Cambry o numește prietena sa, este în­chisă la un loc cu femeile perdute. Cel puţin ai fi putut s-o scuteşti de u­­milința asta. —• Dragă, ar fi trebuit să te gândeşti Imam înainte de a vorbi. Asemenea ar fi trebuit să ştii că nu există în Paris altă închisoare pentru femei, de­cât Saint- Lazare. De mai bine de trei ani de când pre­fecţii de poliţie cer să se construiacă o alta ca să se închidă prevenitele şi de trei ani, acei cari ţin băerile pungei nu vor să mai adaoge fonduri pentru acest scop. Le place mai bine să clădească căzărmi şi săli de operă. E absurd dar e aşa. De altmintrelea, poţi să te linişteşti. Domnişoara Lesterel nu va fi silită de loc să sufere prezenţa unor femei neplăcute. La Saint-Lazare este loc destul. Dînsa e în secţia prevenitelor. Şi am dat ordin să fie pusă într’o celulă în care nu va vedea de­cât pe maicele care servesc în acea casă. Cred că nu mai am nevoe să adaog că va fi tratată cât se poate de bine, cu toată îngrijirea ce se cuvine poziţiei sale sociale şi nenorocire­ ce a lovit-o. Se va bucura de toate favorurile care nu sunt nici de­cum oprite prin regula­ment. Am dat în seamă să fie tratată cu toată îngrijirea cuvenită, ţi-o repet, şi voi­ avea eu însumi grija de a face ea reco­­mandațile mele să-și aibă efectul dorit. —In adevăr, îți sunt foarte recunoscător, zise Gaston cu amărăciune. Judecătorul făcu o mișcare de nerăb­dare, dar se stăpîni. Avea o inimă foarte bună, și ghicea cât trebuia să sufere ne­­potu-sea. — De unde știi că e la Saint-Lazare ? întrebă el după o scurtă tăcere. — Am așteptat la poarta Palatului. Am văzut când a ieșit trăsura care o ducea, și am urmărit-o. — Sper că n’aî vorbit cu prevenția. — Nu; ba cred chiar că ea nici nu m’a văzut măcar. — Foarte bine. Imî pare bine că ai fost cu minte. Ascultă, Gaston, tu mă cunoști. Cred că ţi-am dovedit că ţin la tine ca la co­pilul meu. Nu am altă rudă mai aproape de­cât pe tine. Te-am văzut născându-te Te-am crescut, şi ţi-am scuzat tot­deauna greşelile, pentru că sunt încredinţată că eşti băiat bun şi cinstit. Dar tocmai pentru că te am ca cel mai bun prieten al meu, vreau să’țî spun tot­­d’auna adevărul. Eî bine, te încredințez că am făcut tot ce am putut ca să ajut pe domnișoara Lesterel să se desvinovățească, și că n’am fost în stare s’o aduc aci. Când a intrat în cabinetul meu, eram încredințat că era nevinovată. După un interogatoriu tot atât de bine-voitor ca și când ar fi fost făcută de tine, am căpă­­tat convingerea că e vinovată. — Vinovată !... ea­­. e peste putință. — E limpede ca ziua, din potrivă. Iți spun pe cinste că dacă mi-ar fi remas măcar umbra unei îndoelî, n’aș fi iscălit mandatul de depunere. — Oh! te cred, unchiule. Ştii că eşti cel mal luminat şi ai sentimentele cele mal omeneşti dintre toţi judecătorii. Dar ştiă asemenea că orî­ ce om e supus gre­­şeleî... că nişte aparenţe înşelătoare po­­face să dea de sminteală judecata cea mal dreaptă. Uite! dacă eu n’aşl fi avut nenorocita idee de a’țî spune că, pumnalul acela era al domnișoarei Lesterel, nu te-aî fi gândit nici­odată să acuzi pe domnișoara Leste­­rel că ar fi ucis pe Julia. — Nu, de sigur. Dar dă’mi voe să’țî spun, dragă, că mai în­tot­ d’auna întî­m­­plarea pune justiția pe urmele omorîto­­rilor. La teatru, în drame, întîmplările astea se numesc degetul lui Dumnezeu. Cunosc destule exemple de astea, dar nu voiu fi atât de reu în­cât să ţi le­­citez. înţeleg foarte bine cât trebue să fii su­ferind, şi te iert dacă vei fi blestemând minutul în care zăpăceala rea a arătat pe vinovată, pentru că pe vinovata asta o iubeai... o iubeşti încă. Şi eu am iubit, şi te plân­g din toată i­­nima. Nu meritai să înduri chinul ăsta. De altmintrelea, mângîe-te «. Faptul că a avut pumnalul acela, nu dov­­edeşte cu de­­săvîrşire că domnişoara Lest­erei ar fi să­­vîrşit crima. Dacă n’aşi fi c­ules alte do­vezi, grozeve, strivitoare, domnișoara Les­terel ar fi liberă. — Dar ce s’a petrecut atunci, în cabi­netul tău ? strigă Gaston. Ce dovezi sunt acele. i). Darcy se gândi un minut și zise în­cetișor : — N’ar trebui să’țî spun. Dar cazul tău și al nenorocitei ăsteia de fete, sunt așa de extraordinare, voi îmi inspiraţi a­­tâta interes amîndoî, în­cât îți voiu ex­plica bucuros motivele dureroasei hotărîrî pe care am luat-o. La început, purtarea domnișoarei Leste­rel a fost cât se poate de bună. N’a stat la gânduri ca să declare că pumnalul evantaliu era al ei. A adăogat că’l perduse ieșind de la doamna Cambry. — Tocmai așa credeam și eu. — Lasă-mă să sfîrșesc. Domnișoara Lesterel a părut surprinsă când i-am spus că Julia d’Orcival a fost asasinată astă noapte. Mirarea și durerea eî mi s’a părut sincere și m’au dispus așa ca să’î fiu bine-voitor. (Va urma) 4 ­ ­ A TT

Next