Adevěrul, august 1892 (Anul 5, nr. 1252-1280)

1892-08-05 / nr. 1256

ANUL V.­No. 1250 NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE [ÎNCEP LA l'ŞI 15 ALE FIE­CĂREI LUNI {i.«t piotes« tot-d’a­ una înainte In Bn«arețtî la casa Administraţiei. Din Jude(e şi Străinătate prin mandate postai» Un an în țara 30 lei , în strainetate 50 Şease luni, 15 , , , 25 Trei luni , 8 , , . 13 Un* ««Blip Ir ntrAinAIat* 15 bani MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA Sâ te ferești, Române! tie ciiți strein în casă Y* Alexandri. ADMINISTRATIA] ie,­­ STRADA ACAnEMIEI,' ie Director politic: ALEX. V. BELDIMANU ie Jit-DUlUUJtU O AUUUOT iey2 NUMBRUL 10 BANI ANUNCIURILE Din BUCURESTI si JUDETE se primesc : NUMAI la ADMINISTRAŢIE, din Străinătate, direct la administraţie şi la toate Orice«.?® «S® publicitate» Anunciurî la pagina IV ... . . . .,30 b. linia » , HI................... 2,- lei , . » II ...... 3,— Iei, Insertiunele şi Reclamele 3 lei rândul. La Paris, ziarul se grăseşta de vânzare cu nu mânii la kiosnul No. d­zi UN NUMER VECI­N : REDACţl STRADA ACADE Moralitate şi degenerare Agenţii sanitari Internaţionaliştii? ■■■ Decoraviratul şi mişcarea naţională Viitorul cabinet englez O casa cinstita, Bucureşti, 4 August 1892 Mortalitate şi degenerare Am văzut starea în care se găsesc locuinţele sătenilor noştri; am văzut cu ce se hrănesc dânşii; am văzut în sfirşit, ca o urmare, care e starea sanitară de la sate. Să vedem astăzi care sunt consecinţele acestei mize­rii, asupra vieţei sătenilor. D. doctor Istrati, bazat pe lucră­rile statistice ale D-lor I. G. Bibi­­cescu, doctor Felix şi doctor Agappi, arată că în timp de 20 de ani, de la 1859 — 1879 mortalitatea a crescut cu 40 la sută. Această cifră e mai elocventă prin ea însăşi de­cât tot ce am putea spune noi. Şi să nu se creadă că astăzi stăm cu mult mai bine. Studiile şi cerce­tările ce s’au făcut de atunci încoace dovedesc, din contra, că situaţia nu s’a ameliorat nici de cum. „Populaţunea noastră,— zice D. doctor St. Stîncă,—mai că nu creşte. Mortalitatea egalează naşterile, dacă nu cum­va le în­trece“. Durata medie a vieţei în Româ­nia, după D. doctor Felix, este de 35 ani. Tot D-sa, într’un tablou com­parativ de mişcarea populaţiunei di­feritelor ţări ale Europei în periodul de la 1867 — 1876, ne dă o idee justă de poziţiunea inferioară ce o­­cupăm în această privinţă. Căsăto­riile şi naşterile sunt, relativ, puţine, mortalitatea foarte mare. In Austria populaţiunea creşte în fie­care an cu 6­8 la 1000 de locui­tori. In Italia cu 6.9 ; în Elveţia cu 7.0; în Belgia cu 7.7 ; în Suedia cu 8.7; în Ungaria cu 9.5; în Danemarca cu 10.6; in Norvegia cu 21.6; — pe când în România de abia cu S.e, ceva mai mult de­cât în Anglia, Franţa, Germania şi Olanda. Şi încă şi această ţifră de 3.60/00 G destul de proble­matică, ţinând socoteală de lipsa unei statistice serioase asupra mişcarei populaţiuneî la noi. Cum vedem, această creştere a populaţiuneî nu poate să ne suridă nici de cum ; dacă parvenim a ne-o explica prin condiţiunile de train ale săteanului nostru, ea se cuvine să ne îngrijească. Dar nu e numai atât. Avem un alt mijloc, — poate cel mai bun, —pentru a ne da socoteală de starea de sănătate şi tot­d’o­datâ de puterea de viaţă ce este în ge­­neraţiunea tînâră a unei ţâri, a unei naţiuni şi a înţelege dacă populaţia degenerează sau nu. E statistica re­­crutăreî. Să cităm în această privinţă un alt pasagiu din preţioasa scriere a D-lui doctor Istrati — o pagină din viaţa contemporană a României—şi să cugetăm bine şi cu toată seriozita­tea asupra cestiunei. „Cestiunea degenerăreî rase! noastre,— zice D-sa (p. 115),—nu e de erî, de alal­­tăerî; ea durează de mai multe serii de ani. Dacă populaţia azi se resimte mal mult,­­dacă generaţiile ce se ridică sunt în condiţiunî cu mult mai triste, cauza e că acum se produc efectele impilărei, ne­­ştiinţei, lipsei mai ales în care au trăit, şi ceea­ ce e mai trist, în care trăesc încă. „Ast­fel, deja la 1864, Principele Cuza numi o comisiune spre a cerceta în dea­­mănuntul starea higienică, culturală şi administrativă a Ţarei.... In o plasă din judeţul Roman, comisiunea, văzând că se admisese numai 17 tineri din 400, şi ge­loasă a cunoaşte cauza acestei triste stări de lucruri, i-a adunat din nou. Vederea lor era din cele maî dureroase, căci toţi erau scroficioşi, piperniciţi, bolnăvicioşi, ast­fel că în raportul său comisiunea spunea ministerului respectiv, că în loc de a face şcoli, mai bine ar face spitalurî în comu­nele ruralei‘ Cazurile de scutire pentru infirmi­tăţi s’au înmulţit şi se înmulţesc ne­contenit,­­ şi paralel cu ele s’au înmulţit şi cazurile de scutire din causa taliei prea mici, lucru ce de­notă pipernicirea, degenerarea rasei şi pe care îl confirmă cu cifre D. Dr. Z. Petrescu în studiile sale sta­tistice asupra recrutărei din câte­va judeţe. Amânaţii ca nefîind desvoltaţî, — zice D-sa, — adecă acei cari nu întrunesc condiţiunile normale, fisiologice, ale vrâs­­tei lor, — ceea­ ce probează pipernicirea, degenerarea rasei, —­ au crescut numai în şase ani de la 11.5 la 40.6, adecă de trei ori mai mult! „ Aceasta e ceva înspăimântător şi se pre­zintă numai la noi, căci cele­l­alte naţiuni nu prezintă această particularitate.“ Iată situaţiunea adevărată şi per­spectiva ce ne aşteaptă: locuinţe rele, nehigienice ; hrană proastă, care nu are în ea substanţele trebuitoare nutriţiunei; — iar ca o urmare , tot felul de maladii, care aduc după ele slăbirea din ce în ce a organizam lui, înmulţirea mortalităţeî, — şi, odată cu degenerarea fizică a omului şi a rasei, o complectă decadenţă mo­rală. Am fi vinovaţi dacă ara închide ochii în faţa unei aşa situaţiunî du­reroase, în faţa unei aşa perspective ce aşteaptă poporul nostru, şi ne-am lăsa absorbiţi de preocupările unui politicianism, de cele mai multe ori detestabil, până întru atâta, în­cât să nu ne mai dăm nici o osteneală de a ne aprofunda în cunoaşterea a­­cestor rane adinei, de care suferă societatea noastră, — şi ar fi a în­ţelege rea patriotismul, dacă­­în nu­mele lui am poetiza o stare de lu­cruri vrednică de plâns, care trebue să ne deştepte, nu elanurile fanta­­ziei noastre, poleite cu lumini lila şi trandafirii, ci îngrijirile cele mai se­rioase, solicitudinea cea mai mare şi devotamentul cel mai sincer. Şi în această privinţă s’ar cuveni să fim cu toţii de acord, — cu toţii, fără nici o deosebire. „Este un ce, — zicea regretatul Mar­ţian în studiul său „Coloniştii Germani şi România“, — este un ce, căruia trebue să se subordoneze toate partidele cu acelaşi respect şi acest „un ce“ este naţionalita­tea, românismul. Precum ori­ce ceartă a­­muţeşte înaintea altarului, ast­fel trebue să se amuţească înaintea ideiei de a con­serva ţara pentru naţionalitatea română, căci acesta este pământul sfânt ce provi­denţa ni l-a dat ca să-l conservăm şi pe el să realizăm o idee : misiunea indivi­­dualităţei noastre române.“ Acuma, după ce am văzut care e viaţa fizică a săteanului nostru, cu toate mizeriile ei, să vedem care e starea lui intelectuală şi morală, mai ales că starea intelectuală şi morală a unui popor se găseşte în cea mai intimă legătură cu starea lui econo­mică, cu viaţa lui fizică. Aceasta ne propunem să o facem, într’un articol viitor, Ioan N. Roman. IJCJ UAL TELEGRAME BELGRAD, 3 August. — Se asigură că miniştri de resbel şi de interne şî-au­ dat demisia; din cauza aceasta întregul cabi­net se va retrage. D. Paşicî ar fi remis deja Regenţii demisiunea cabinetului. LISABONA, 3 Iulie.—Ştirea ziarelor în privinţa apariţiuneî holerei la Lisabona, este lipsită de ori­ce temeiu. PETERSBURG, 3 August.—Ieri au fost 12 decese prin holeră. COPENHAGA, 3 August. — Guvernul a ordonat o carantină pentru proveninţele porturilor ruseşti ale Balticei şi ale Fin­landei. Viitorul cabinet englez LONDRA, 3 August. — Lord Salisbury a anunţat la Camera Lorzilor că ministe­rul şi-a dat demisia ; miniştrii vor rămâne la posturile lor pănă la numirea succeso­rilor lor. El a întrebat apoi pe Lordul Kimberley dacă vrea să-i dea câte­va in­­formaţiuni asupra politicei interne şi ex­terne a noului cabinet. De­­oare­ce lord Kimberley nu a conferit încă cu amicii sâî, el a declinat această cerere. Camera lorzilor s’a amânat pănă joi. Leaderii liberali au ţinut conferinţe Sâmbătă şi Duminică, lord Roseberg fiind plecat la ţară nu a asistat; s’a răspândit ştirea că el nu va intra în cabinet. D. Gladstone a plecat azi la am­iazî la Osborne; nu vor fi ştiri întemeiate asu­pra compunere! ministerului de­cât după audienţa D-luî Gladstone la Regina; dar se consideră ca sigur că D. Gladstone va fi prim-lord al Tesauruluî. D-nii d’Harcourt cancelarul eșicheru­­lui; John Morley, lord-cancelar al Irlan­dei ; Bannermann, ministru de resbel; Fowler, președinte al oficiului guvernului local; Hersehell lord-cancelar. AGENŢII SANITAR! Intr’unul din numerile noastre tre­cute, vorbind de cestiunea curăţeniei o­­raşului, spuneam că nimic serios nu se poate face în ţară la noi, din pri­cina uşurinţei cu care se corup agen­ţii noştri sanitari însărcinaţi cu inspec­tarea localurilor insalubre. Astăzi faptele vin să întărească zi­sele noastre şi să demonstreze pănă ai celor mai optimişti sprijinitori ai ocâr­­muirei, că cu actualii agenţi sanitari, nimic bun nu se va putea face pentru sănătatea oraşului. Deşi Primăria, şi în special loco­­ţiitorul de primar, va fi având poate cele mai frumoase intenţiuni în această chestiune, totuşi necinstea agenţilor pe de o parte, iar interesele electorale pe de alta, fac ca inspecţiunile sanitare să devină o parodie dintre cele mai desgustătoare. Iată de alt­fel cum se fac aceste in­­specţiuni. In general, locuinţele murdare nu sunt inspectate de către agenţii sani­tari, ci în majoritate locuitorii trimit primăriei denunţări, în urma cărora se trimit agenţii pentru inspecţiune. Un cetăţean de pildă, denunţă că proprietarul casei cutare ţine în curte tot felul de murdării, cum s’a întâm­plat cu propietarul casei cu No. 90 din calea Griviţei care, pe lângă alte necurăţenii se mai ocupă şi cu îngră­­şarea de porci, agentul sanitar se pre­­sintă proprietarului arătându-i de­nunţarea şi spunându-i că trebue să facă inspecţiune. Proprietarul exami­nează denunţarea şi apoi, dacă nu ghi­ceşte pe denunţător, îl auzi spunând : — Duşmani, nene, nu-i adevărat că ţin murdării în curte ! Şi cu aceste cuvinte, strecoară o piesă in mâna agentului, iar acesta declară în procesul-verbal că denunţa­rea e neîntemeiată! Alta : Mai milţi cetăţeni denunţă primă­riei că proprietarul casei cu JSo. 22 din piaţa Amzei, vestitul agent electo­ral Gâlăşescu, ţine latrinele şi curtea într'o stare că e cu neputinţă locuito­rilor să mai stea în casă din cauza infec­ţiunei. Agentul se presintă, cum proprietarul însă e om cu vază în alegeri, proce­sul-verbal spune că ferit la D-zeu că latrinele sau curtea nu sunt curate. Cu toate acestea bieţii locuitori sunt a­­meninţaţî să se înece în murdăriile latrinelor nescoase cu anii. Iată dar cum se fac aceste inspec­­ţiuni. Ce va putea oare ajunge la un re­­sultat bun cu asemenea agenţi ? De si­gur că nu, şi cu toate ordonanţele­­ lui Filipescu, Capitala va rămâne tot ace­ia ce este, adecă o Capitală care face ru­şine ţărei noastre din punctul de vedere al curăţeniei. Şi să ne mai plângem că mortali­tatea nu scade !? Argus Internaţionalişti Ziarul Munca, al cărui principal redactor este D. Const. Miile, în No. 24 de Duminică 2 August, dă o nouă dovadă că socialiştii departe de a fi internaţionalişti în relaţiile externe, ei sunt mai de grabă na­ţionalişti. Aşa într’un articol întitulat: Ches­tia românismului şi starea actuală a Europei, se preconizează alianţa Ro­mâniei cu tripla alianţă. Este aceeaşi idee din amendamentul căzut, pre­zentat în Cameră de D. I. Nădejde în calitate de deputat şi în care se exprima părerea ca România să in­tre în alianţa puterilor centrale (Ger­mania, Italia şi Austro-Ungaria). In acest articol din Munca se vorbeşte dese­orî de naţiunea română, nu în special de clasa muncitorilor. Cum se întâmplă acest fapt ? Cum se face că într’un numer din Munca apar teorii internaţionaliste, şi în alt nu­mer teorii naţionaliste? Am dori să ştim cum se pot împăca aceste con­traziceri. Dar să privim lucrurile mai de a­­proape. Un partid care în toate ches­tiile se declară de internaţional, este de neînţeles cum de preconisează a­­lianţe politice şi războinice, cum de se îngrijeşte în primul rând de na­ţionalitate. Aceasta poate s-o facă partidele care urmează o politică externă pur naţională, dar nu un partid pretins internaţional, căruia puţin îi pasă de deosebirile de naţio­nalităţi şi duce focul contra claselor stăpînitoare. Socialiştii la noi represintă inte­resele claselor muncitoare, şi aşteaptă ca soarta lor să fie deslegată în mod internaţional, când strigătul celebru al lui Marx va fi înplinit, adică a­­tunci când proletarii din toată lumea vor fi uniţi. Pe de altă parte socia­liştii sunt în mod internaţional în con­tra tuturor claselor stăpânitoare din toată lumea. Ei bine, e de neînţeles cum socialiştii la noi vor ca clasa muncitorilor să intre în tripla alianţă. Căci, ci­ne domneşte astăzi în Sta­tele triplei alianţe? Nimeni alţii de­cât burghezii şi unele resturi feudale, contra cărora muncitorii de acolo duc o luptă înverşunată. Ce politică este aceasta când socialiştii de la noi vor să intre în alianţe politice cu clasele stăpânitoare din centrul Europei ? Cum rămâne cu proletarii din Statele triplei alianţe? Iată în­trebări la care în zadar am aştepta respuns din partea D-lui Miile. Se ştie că muncitorii şi din Ger­mania şi din Italia şi Austro-Unga­ria, sunt contra triplei alianţe şi a înarmărilor nebuneşti. In meetingu­­rile lor înfierează această politică şi o combat făţiş. Socialiştii de la noi — internaţionalişti! — lucrează aşa­dar contra muncitorilor din Statele centrale. Iată un fapt demn de re­marcat. Insă este un fapt mai important şi asupra căruia voim să apăsăm. Este faptul că socialiştii de la noi când se declară pentru tripla-alianţa, încetează de a fi internaţionalişti şi îmbracă caracterul de naţionalişti. Când D. I. Nădejde a propus amendamen­tul în Cameră pentru alianţa cu pu­terile centrale, ştia prea bine, că nu D-sa, socialistul, avea să trateze cu puterile centrale, dar guvernul ro­mân care este al claselor stăpâni­toare. Şi de asemenea ştia că tra­tările se fac de la naţiune la na­ţiune. Iată dar D-se­niile că socialiştii sunt naţionalişti. Atunci cum rămâne cu teoria D-tale a luptei claselor în chestiile naţionale ? Cum se remâe, i-a trebuit pentru moment D-lui Miile ca să polemizeze cu mine şi atâta tot. Socialiştii preconizând alianţa cu puterile centrale mai dau încă o lovi­tură internaţionalismului lor. Toată lu­mea ştie că tripla-alianţa, este o ali­anţă răsboinică contra Franţiei şi a Rusiei. E întrebarea: cum socialiştii care sunt pentru frăţia şi armonia universală, vor să intre în alianţe aducătoare de răsboae ? Evident că internaţionalismul a căpătat o se­rioasă lovitură. Dar ni se va zice: suntem ne­voiţi să cădem in aceste contraziceri, căci ne temem de colosul rusesc. Nu, vom zice noi, nu vă este permis a­­ceste contraziceri neertate. Proverbul românesc ori te poartă cum ţi-i vorba, ori vorbeşte cum ţi-i portul se poate aplica cu succes aice. Dacă sunteţi partid internaţional, nu preconizaţi nici o alianţă cu vre­un stat bur­ghez ci numai simple alianţe de in­terese cu muncitorii de peste tot globul şi atunci nu puteţi refuza pe muncitorii ruşi şi francezi. Acesta vă e rolul. Şi mai la urmă ce este acest aşa zis colos rusesc ? Nimic alt de­cât un guvern despotic şi reacţionar. Dar ce sunt guvernele triplei alianţe, dacă nu tot nişte guverne reacţionare ? Ne veţi spune însă că sunt deose­biri graduale, şi că Rusia e mai des­potică de­cât tripla alianţă. Da, dar asta nu ve poate indridui, mai cu seamă pe D-voastră partid interna­ţional, de a lua poziţie declarată con­tra naţiunei ruse şi a poporului fran­cez. D-voastră în loc să urmaţi o po­litică de linişte şi de pace, duceţi o politică de provocare şi de resboiu. Neutralitatea esta singura politică ce s’ar potrivi unui partid internaţional, şi pe aceia o nesocotiţi. Să admitem însă pentru moment că politica socialiştilor este cea bună. Preconizând alianţa cu puterile cen­trale, asta o fac fiind­că se tem ca naţiunea română în existenţa ei in­dependentă să nu fie periclitată din partea Rusiei. Dacă este aşa, dacă socialiştii a­­fectează o spaimă problematică pen­tru viitorul naţiunei, atunci pentru ce sunt contra noastră, când noi voim să scăpăm naţiunea română de peste munţi, ameninţată real de un jug mai tot aşa de despotic ca şi cel rusesc ? Respunsul este pentru că socialiştii noştri internaţionali se con-

Next