Adevěrul, septembrie 1892 (Anul 6, nr. 1281-1309)

1892-09-19 / nr. 1298

2 Holera la hotare Aseară târziu medicul şef din Vârciorova, D. D­r. Dumitru Po­­pescu, a depeşat direcţiunea serviciului sanitar, că in Ser­bia, aproape de hotarele Ro­mâniei s’ar fi constatat câte­va cazuri de holeră urmate de moarte. D. D­r. Polyzu informând mi­nisterul de externe asupra a­­cestor zgomote, a cerut lega-ţiunei noastre din Belgrad in­­ormaţii oficiale. Până in momentul de a pune ziarul sub presă, nu s’a primit nici un răspuns. Pe de altă parte s’a consta­­tat fn­ mod oficial apariţia ho­lerei in Buda-Pesta, pănă acum s’au constatat cinci caşuri de decese. Sunt mai mulţi bolnavi. INFORRRAŢIUNI Rugăm pe toţi cetăţenii, capi au fost buzunariţi, şi capi vor fi buzusnăpiţi In numele prince­­sei biania de Edimbourg, să bi­­ne-voiascâ a veni la pedacţiu­­nea noastră, pentru a ne face cunoscut numele agentului po­liţienesc cape ’l­a buzumăpii, fi suma de care au fost buzunâ­­piţi. Cetăţenii pot fi siguri de cea mai mare discreţiune. In faţa izbucnirei holerei în Buda- Pesta, direcţiunea serviciului sanitar a trimis o adresă direcţiunea G. F. K, invitând-o să ia măsuri pentru a opri intrarea în ţară a vagoanelor din Un­garia. Unele cercuri bine informate insistă asupra ştirei că D. Alexandru Laho­­vary va protesta în consiliul de mi­niştri de azi în contra administraţiei prefecţilor Gheorgh­ieş Eamandi şi Emil Teodor­u. D. Al. Lahovary va pune cestiunea pe faţă şi va cere Dlui Lascar Ca­­targiu înlocuirea acestor prefecţi, ori în caz contrar îi va anunţa opoziţia ce -i vor face aşa numiţii tinerii con­servatori, adică lahovariştii. In consiliul de miniştri ce se va ţine azi după amiază, se vor hotărî numirile mai importante ce se vor face în administraţia centrală a mi­­nisteriului cultelor şi instrucţiune­ publice cu ocazia aplicării legii pen­tru reorganizarea ministeriului. Greva lucrătorilor de la fabrica Goetz et Comp. a luat sfârşit ora seară. Compania, în faţa voinţei nestrămutate a lucrătorilor, a trebuit să cedeze, să primească toate punctele cerute de lu­crători şi să le acorde şi o sporire de salarii­ de 15 bani pe zi. . Numai daca compania nu va în­toarce din nou vorba ! Pe la finele acestei luni se va inaugura prima linie funiculară din ţară în comuna Mălini, judeţul Su­ceava. Această linie funiculară de o lun­gime de două kilometri a costat pe D. Ţenov, exploatatorul pădurilor domeniului Coroanei din Mălini, a­­proape 300.000 lei. Relevăm cu această ocazie că ins­­talaţiunile forestiere din Mălini sunt mult superioare instalaţiunilor simi­lare din Bucovina, cari treceau până acum printre cele dintâi din Europa. Instalaţiunile sunt iluminate cu elec­tricitate. La inaugurare vor asista D­oii mi­niştri Carp şi Olănescu, J. Kalinderu, reprezentanţii presei din Capitală, mai mulţi proprietari din Suceava, şi alţii. Se fac mari pregătiri pentru pri­mirea oaspeţilor, s’au ridicat câte­va arcuri de triumf şi s’au arangiat o­­dăile necesare pentru primire. Consiliul comunal al Capitalei a votat 35.000 lei pentru localurile ne­cesare biurourilor de servitori. Membrii societăţii politehnice s’au întors ieri din excursiunea făcută la podul de peste Dunăre. Toţi au rămas încântați de modul de construcție al acestui pod. Opereta română Compania lyrică a D-luî G. Ştefănescu va începe repetiţiile la 1 Octombrie. In ziua de 15 Noembrie se va deschide Tea­trul Maican şi compania lyrică va inau­gura seria representaţiunilor sale cu Ol­teanca, singura operetă naţională de ceva valoare pe care o avem. Succesul operetei este asigurat. Afară de D-nele Găluşcă, Rădulescu şi D-şoara Gemma Capeleanu, aflăm că D. Ştefănescu e în tratări şi cu D-na Creţescu (Roth), care va fi o bună achiziţiune a companiei ly­rice. In ce priveşte elementele comice, indis­pensabile pentru ori­ce operetă, credem a şti că D. Ştefănescu va aviza la concur­sul câtor­va artişti din Craiova şi din Ca­pitală. Lumea bucureşteană aşteaptă cu mult interes representaţiunile companiei lyrice. * * # Trupa de operetă a Teatrului Naţional din Craiova, reîntoarsă obosită şi demo­ralizată în urma intrigilor ordinare ce s’au urmat între unii artişti şi impresari, în tot timpul şederea lor în Capitală, as­tăzi se prezintă foarte slabă în faţa pu­blicului craiovean. Lipsa D-nei Găluşcă se simte foarte mult, tot ast­fel se va re­greta în curând şi lipsa excelentului comic Popescu (neîntrecutul beţiv în Nitouche, Femme , papa şi Princes­a de Trebizunda), care e speranţă că va putea fi angajat de D. Ştefănescu. In ce priveşte pe D. Băjenaru, D-sa s-a îndreptat cu desăvârşire, şi astăzi este pe deplin stăpân asupra vocei sale dulci. Lipsa D-luî Băjenaru, angajat de D. Şte­­fănescu este o lovitură foarte mare pen­tru opereta din Craiova. Ast­fel craiovenii vor rămâne cu D-na Vladaia şi cu D-nii Anestin şi Tănăsescu. Aceasta craiovenii au s’o mulţumească D-luî Grecescu, care a exasperat prin des­potismul său pe cei mai buni artişti ai lor. SAMBATA 19 SEPTEMBRE 1892 HENRY DE BRAISNES FATALITATE — D-șoara de Tardieu s’a maritat, îmî zise Domnul Raverot; a luat pe vicontele de Nouhans. Zîmbeam, cum zîmbește când un prie­ten vrea să inventeze pentru D-ta unul din acele basme care fac ca ceasurile să pară mai scurte, și tînărul avocat trecea de maestru în arta de a-şi mistifica se­menii. D-şoara­­ de Tardieu măritată!... şi încă cu vicontele de Nouhans !... prin ce în­tâmplare ?... Ea, pe care altă dată o cu­noscusem la părinţi, în acea cetate din strada Reuilly, în care locuise Raverot la începutul carierei sale , ea, atât de săracă şi atât de mândră cu toate astea... Şi parcă o revizuia între tata-sou şi mamă-sa de dimineaţă pănă seara făcând găurele la batiste şi brodând şorţuri, con­fecţionând tapiserii, de dimineaţă şi pănă seara copiind scrieri, aliniind cifre, cal­­chiind modele imprimate. Tot frumoasă de şi în aceleaşi rochii de indian, adesea usate, cu „manierele sale de fată nobilă" contrastând cu starea-î actuală, ca talia-î delicată de virgină desvoltată prea de tim­­puriu, cu pârul lung şi blond răsucit în ceafă ă l’anglaise, cu trăsături fine şi atât de dulci, c’un cearcăn de oboseală împre­jurul frumoşilor săi ochi. Bună cu toţi, adorând pe ai săi, oferindu-le sfaturile sale şi dându-le toate îngrijirile. Un sin­gur defect avea : mândria. Căzuţi în acel colţ de mahala în De­cembre 1871, după ce dusese în provincie o viaţă de desfătări într’un lux quasi pr­in­­ciar şi care părea sigur, D-l şi D-na Tar­dieu, ei, care „nu vorbiau cu nimeni“ mergeau umăr în umăr cu mizeria cea mai neagră ; ruinaţi din pricina răsboiuluî, eî suportase cu demnitate toate nenorocirile, toate chinurile fizice şi morale, iar acum aveau de suferit injuriile unui proprietar mojic, incapabil de a înţelege amara sufe­rinţă care se ascundea sub acea abnegaţie curagiosă. Ca amică—rudele cele maî apropiate îî respinsese în mod nedemn—nu le rămă­sese de cât fata vechiului lor intendent, atunci măritată cu cel maî bogat doctor al cartierului, şi prin mijlocirea sa D. de Tardieu căutând în starea sa de lipsă să profite de talentele-î de amator, încercă să pună în vânzare tablouri de peisaje alpestre, pe care le lucra cu amărăciunea în suflet. Cu toate sforţările părinţilor, cu toată activitatea fetei, cu tot produsul lecţiilor ce dânsa găsise, cu neputinţă de a eşi la liman, iar creditorii înghiţeau cea mai mare parte a venitului. Parcă fatalitatea urmărea cu înverşunare această familie onestă pănă la eroism şi pe care o simplă neglijenţă în gestiunea bunurilor sale a­­dusese pierderea sa. Ultimele resurse se duseră iute, de lipsă, de durere, tatăl mult; mama îl urmă în curând, iar ca culme după această îndoită nenorocire, D-șoara Tardieu se văzu gonită de pro­prietar din casă ca o golană ce nu e în stare să plătească. Toate aceste triste evenimente îmi re­veniră de o dată în minte, la cuvintele D-luî Raverot: — D-şoara de Tardieu, s’a măritat, a luat pe vicontele Nouhans. Cum acea biată copilă, ai cărei ochi al­baştri cunoscuse aşa de timpuriu lacrimile, fără nici o relaţie în Paris, putuse seduce —căci seducţiunea nenorocireî nu se exer­cită în viaţa reală—cum a putut ea oare să seducă pe acel tînăr seignor, atât de avut şi aşa de gelos de gloriosul nume al străbunilor lui? Intrebaio pe Raverot care satisfăcu le­gitima mea curiositate. Puţin după moartea părinţilor săi, or­fana părăsise Parisul, unde nu mai avea de trăit, şi prin stăruinţe şi concursul doctorului din strada Reuilly, căpătase postul de primitoare de corespondenţă poştală la Charamande. Acolo, în micile sale preumblări găsise singurătatea destul de liniştită şi fericită ca să-şi reia încrederea în viitor şi să nu despere de soartă. Dar la acea epocă castelanii din Cha­ramande duceau o viaţă aleasă de tot ; în timpul toamnei ei primeau o mulţime de oaspeţi din lumea mare. Printre aceş­tia se găsea şi baronul de Barenton. Baronul era unul din acei oameni fără scrupul, care nu caută în amor de­cât plă­cerea; el observă pe D-ra de Tardieu, o­­găsi drăguţă, o dori pe dată, îl lăsă să înţeleagă impresia sa, s’o prea înţeleagă chiar, voi ca insistenţa să degenereze în scandal, dar văzu că i se opune o dem­nitate revoltată şi din causa acestui ob­stacol neprevăzut, se născu într’însul un fel de pasiune, singura în adevăr pe care fu capabil s’o încerce. Orbit de astă patimă, violă una din re­­gulele cele mai strict observate a­le stra­tegiei lui amoroase : istorisi aventura unui camarad intim, vicontele de Nouhans. Vicontele era recunoscut ca cea maî vie antiteză a baronului; poate că tocmai această neasemănare de netăgăduit îl a­­propiase de D. de Barenton. Când dânsul află înaltul merit al modestei amploiate, nenorocirile sale, numele cunoscut şi o­­dinioară celebru al părinţilor săi, se gândi că cerul protege câte o dată inocenţa şi-i dă puterile trebuincioase pentru a se lupta cu vitejie în contra vieţeî... După trei săptămâni, avu loc între cei doi amici, acest scurt dialog: — Tot iubești pe D-şoara de Tardieu? — Acum maî mult ca nici o dată! — Și dorești s’o ieî în căsătorie ? — Frumoasă întrebare!... Mai Inteiu știi bine că nu mă voiu însura nici o dată... ş’apoi, nu se căsătorește cine­va cu D-şoara de Tardieu... — Dovadă că se poate, e că am să-î cer eu mâna. — D-ta!.. Ce aî păţit! Foarte delicat din parte-ţî... dar nu, nu vei face asta. — Ba da, voiu face-o. — O primitoare de corespondență poş­tală ! — Şi ce găseşti desonorant şi în con­tra principiilor pe care mi le cunoşti ? — Nu eşti serios. Vicontele de Nouhans era însă aşa de serios că ceru să fie presentat frumoasei orfane, cutând să se facă iubit de dânsa; el reuşi pe deplin şi în cele din urmă de­veni soţul său... Din nenorocire, de această scurtă po­vestire—vai!—se leagă un desnodăm­ent pe care D. Raverot nu-1 bănuise. Neputincioșii sunt maî mult ca ori care alții în prada unei geloșii crude : baronul de Barenton nu putu să erte vicontelui această fericire ; sub un pretext de nici o însemnătate îl provocă, și legea celui maî tare voi ca în duelul ce urmă, feri­citul rival să cadă foarte grav rănit. E de nedescris devotamentul de care din nou dădu probă în această împreju­rare biata tânără femee. Ca şi la căpă­tâiul patului părinţilor săi bolnavi, şi maî mult încă, dânsa îi dete toate îngrijirile, toată mângâierea, toate puterile, viaţa în­treagă i-o dete căci după trei zile de la moartea iubitului său tovarăş, se stinse istovită de durere şi suferinţe ! Nu-i oare adevărat că pentru unii, a­­desea cei mai buni, lupta e zadarnică în potriva fatalităţei ? M. C. J. Casele din Bucureşti, situate pe şoseaua Bonaparte No. 5, lângă bariera casei Victoria, pe linia tramvaiului, compuse din 18 camere, 12 de stăpîni şi 4 de slugi cu tot locul lor şi îm­preună cu locul de alături, unde se ţine târgul de ţuică, şoseau­a Bonaparte No. 7, se vând îm cosecriţii mi excepţionali favorabile. Întinderea suprafeţei totale a ambelor locuri, e de metri patraţi 4.278. Cu puţ cu pompă, apă din vina de la Herăstrău. Nemerite pentru instalaţi­­nea unui stabiliment de indu­strie. Doritori­ să se adreseze la administraţia ziarului nostru. Doctorul Borcescu —14 Strada Sf. Ionică 14 — Casa Cuţulescu. Consultaţiuni de la 10 pănă la 12 a. m. şi de la 2 pănă la 6 p. m. pentru săraci gratis. Diferite ştiri Temperatura: Observaţiunea Casei A. Vi­mm et C­ail­ optician!, Calea Victoriei 88, pe ziua de 18 Septembre. Miezul nopţii.................-f-10.4 7 ore dimineaţa . . . -f-12.2 Amiaza.........................-f-23 înălţimea barometrică 762 Starea cerului: frumos. * Direcţiunea serviciului de salubri­tate publică a Capitalei, a imprimat şi distribuit sergenţilor de oraş ur­mătoarele instrucţiuni sanitare : Sergenţii de oraş, fie de zi sau de noapte, vor păzi următoarele reguli şi sunt răs­punzători de călcarea lor înaintea şefului: 1. Ei vor supraveghea ca pe strade sau maidane şi ulicioare, să nu se arunce nici un fel de necurăţenii, precum şi a nu lăsa pe nimeni să -şi facă trebuinţele naturale pe aceste locuri. 2. Ori­ce cadavru de animale, precum : câini, pisici, şoareci, paseri etc., va afla pe strade sau maidanurî, să anunţe îndată Secţiunea respectivă, spre a lua măsuri de ridicarea lor de către căruţele antrepre­norului ridicăreî cadavrelor. 3. Vor supraveghea cu deosebire sala­horii binalelor spre a fi cât se poate de curaţi şi a nu depune murdăriele lor pe strade sau maidanurî, şi ori care va fi des­coperit că a călcat aceste reguli ,­ va duce îndată la Secţia respectivă pentru a se lua măsuri contra abaterii lui. 4. Ori de câte ori, fie ziua şi noaptea, vor afla oameni bolnavi săraci de ori­ce boală molipsitoare şi în ori­ce localitate, să anunţe îndată Secţia respectivă, care imediat va da de veste medicului comu­nal, spre a da ajutorul cuvenit bolnavului. 5. Ori­ce fructe se vor găsi crude sau stricate, le vor opri din vânzare şi le vor trimite din post în post la Primăria Ca­pitalei spre a fi distruse. 6. Vor supraveghea ca trăsurile de piaţă să nu staţioneze în locuri nepermise, spre a nu aduce infecţiune prin defecţiunile cai­lor, ci numai în locurile permise, cari se vor spăla şi desinfecta regulat de Primă­ria Oraşului. 7. Ori­ce căruţă ferecată va trebui să umble la pas pe stradă spre a nu provoca sgomot mare, care e vătămător atât per­soanelor bolnave la pat cât şi pietonilor de pe strade, şi orî care nu va­ asculta se va conduce la poliţie spre pedepsire. 8. Vor supraveghea orî­ce căruţă sau camion încărcat cu saci de praf de ci­ment sau var, să fie învelită cu o pânză deasă, ca praful ce se degajează să nu umple strada şi să vatăme sănătatea tre­cătorilor prin inspiraţia prafului. 9. Or, când i se va aduce la cunoştinţă că un câine a muşcat vre­o persoană, să caute îndată să cerceteze dacă câinele a fost turbat şi în cazul afirmativ, să ia mă­suri de prinderea sau împuşcarea lui, şi trimiterea câinelui la Institutul de Bacte­riologie pentru a fi examinat, anunţând Secţia de Poliţie respectivă. NB. Asemenea ei vor fi datori să su­pravegheze, ca să nu se verse lături, res­turi de bucătării şi ori­ce ape menagere, în gurile canalelor, dupe strade şi dupe lângă trotoare, cei prinşi în contravenţie vor fi duşi la Secţia de Poliţie und­e li se vor face procese de dare în judecată. * Părintele Dragnea din Piteşti s’a pre­­sintat ieri la redacţiunea noastră cerând rectificarea faptelor scandaloase ce i s’au imputat în unul din numerii noştri din urmă. Până nu se va termina ancheta des­chisă de partidul local am refuzat de a reveni asupra informaţiilor ce ne-a dat corespondentul nostru din Piteşti. * Aflăm că mai mulţi tineri din Fălticeni în frunte cu amicul nostru D. George C. Ioan, luptă din toate puterile pentru a pune basele unui club al junimei studi­oase. FOITA ZIARULUI * ADEVERUL8 FOSITaKE OU BfâîSSOBEY VIII (86) Loja stngerată Căpitanul se gândi că nu trebuia sâ’î dea timp ca să înțeleagă, și că încă se pu­­teau scoate deslușiri de la densa. Vedea că lucrurile luau o față nu tocmai plăcută, dar voia să meargă până la capăt. — Și cine era dar ? întrebă el liniștit. — Cântăreața, ce naiba ! răspunse ser­vitoarea. D-ra Lesterel. Din fericire, ju­decătorul nu s’a înșelat. A trimis-o d’a dreptul la dubă. Acum e la Saint-Lazare, hoțoaica! Și sper că nu va eși de-acolo de cât ca să meargă la spînzurătoare. Darcy de-abia se maî putea stăpîni ca să nu gâtue pe mizerabila de servitoare care insulta pe Berta și care ’i dorea moartea. — Așa e, reluă căpitanul cu tonul cel mai natural din lume, s’a arestat o fată care cântă la concerte. Toate jurnalele vorbesc de densa. Insă nu afirmă că ea ar fi vinovată. Ba chiar afirmă că sunt îndoelî în această privință. — îndoelî! strigă făta din casă. Dar D-voastră nu știți că cuțitul care s’a gă­sit înfipt în gâtul sărmanei mele stăpâne era al acestei mizerabile Hndoelî Ij după cele ce v’ara spus, când eu pot dovedi că d-na­­î-a dat.întâlnire la balul Operei? — Aşa dar aî deschis scrisoarea, mi­­titico ? — Eu, drept cine mă luaţi, căpitane ? Nu, nu ’mî-am­ permis aşa ceva. Dar ’mî aduc aminte ce ’m­i-a spus Doamna când mî-a dat comisionul, şi apoi, eu am dus scrisoarea; eram acolo când a citi­t’o, şi faţa ei spunea destul ceea ce simţea când citea. Se făcuse verde şi credeam că are să leşine. Şi când imî-a răspuns : „Mă voia duce“, n’am maî avut nevoie s’o întreb unde. Ştiam bine că era vorba de balul Operei. Ah ! ce ticăloasă! Şi s’o fi văzut în cabi­netul judecătorului... Ce maî strâmbături! Ce mai scânceli! Dar şi eu eram pe acolo. D. Darcy trebue să’mî fie recunoscător ; fără mine nici­odată ucigașa D-nei d’Or­­cival nu ar fi fost destul de bine înfun­dată. Darcy nu răspunse de­cât printr’un ge­met înăbușit. Novitel se gândea : — Marieto, draga mea, ți s’a dus dra­cului magasinul de rufărie. Tu singură ’î-ai dat foc cu vorbele astea, cu atât maî bine pentru Darcy care era destul de prost ca să ți-l dea. — Și cum el nu’șî perdea capul nici o dată, zise tare . — Ai întors lucrurile foarte bine, după cât văd, și e o adevărată fericire că D-na d’Orcival te-a însărcinat cu invitația pe care a adresat’o acestei Lestérel. Acum a­­facerea mi se pare lămurită. Dar unde naiba se cunoscuseră ele ? — In pension, căpitane. D-na fusese foarte bine crescută. D-ra Lestérel, ase­menea. — S’aț maî văzut de atuncît? — Nu. Prefăcuta asta își lua acte de fată cinstită, și nu voia să vină la D-na, care făcea de o sută de orî mai mult de cât densa. Cu toate astea a venit o dată la hotel. — Când? — Oh! de mult... cel puțin doi anî. . . D-na îî scrisese ca să’i ceară o deslușire asupra unei prietene a lor, din pension. Credeți că i-a răspuns ? Doar nu era proastă! Domnișoara se temea să’șî lase iscă­litura în mâinele unei cocote. A preferat să vină singură. Eu am primit-o. S’o fi văzut cum era îmbrăcată... Și purtarea eî cu D-na... Eu i-am spus D-nei chiar de atunci ce gândeam de o fățarnică ca asta. — Știi ceva despre amantul pe care ’l avea ea ?... acel care primise de la dânsa scrisori compromițătoare , așa de compro­mițătoare în cât, spre a le avea îndărăpt, ea a ucis pe fosta’i colegă de pension. — Amantul eî? Trebue să fie un pia­nist sau un tenor... vr’un peritor de foame, un artist. Un om cum se cale nu s’ar fi legat de o ființă ca asta care nu are nici toaletă, nici şic, nici nimic de­cât frumu­seţea dracului. Darcy nu zicea nimic, dar se plimba furios de la un capăt la celă­l­alt al ca­binetului de toaletă, şi de câte ori trecea prin faţa căpitanului, îl ruga din ochi să scurteze întrevorbirea. Novitel avea motivele lui ca să urmeze, şi nu ţinu nici o socoteală de rugăciunea prietenului său. — Cam exagerezi, Marietă, relua el. Oameni cunoscători, mi-au afirmat că D-ra era foarte frumoasă. Dar, în sfîrşit, cânta pentru bani la concerte, dădea lecţii. A putut dar foarte bine să lege relaţiuni cu un muzicant. Numai... dacă amantul e un artist, un peritor de foame, cum zici tu, D-na d’Orcival nu’l putea cunoaște. — Oh! nu’î nici un pericol! D-na avea groază de lumea asta. Nu primea de cât oameni bine puși. Nici o dată n’a călcat în casa eî vr’un pierde-vară. —­ Atunci cum se face că avea în mâna ei scrisorile acestei Lesterel ? Asta nu știa nici ea. D-na nu’mî spu­nea toate afacerile sale. — Cred, dar în sfârșit ce crezi tu ? — Doamne !... nimic. — Eî bine eu cred ceva. Julia a fost a­­manta lui Golymine... —­ înainte de a fi eu D. Darcy, da e adevărat. Dar de atunci, pot să jur că între dânsa și contele nu a fost nimic, ri­postă servitoarea. — Bine! dar se vedeau câte o dată. — Nici o dată. Contele n’a intrat în hotel de cât în seara când s’a omorît. — Fie ! poate avea în seara aceea scri­sorile d-neî Lesi erei în buzunar. Julia a putut să le ia, dacă nu i le-a dat el. Marieta se gândi un minut. —­­ Nu, zise ea, nu, e peste putință. Con­tele n’a stat nici un sfert de oră singur cu D-na, și s’au certat tot timpul. D. Darcy știe prea bine. Era în buduar. Și după nenorocirea ceea, eu l-am gă­sit spînzurat pe conte. D-na nici nu l-a văzut. N’a voit de loc să intre în biblio­tecă, şi comisarul a sosit îndată. — Atunci, relua căpitanul, nu mai în­ţeleg nimic,­­şi pe legea mea, mă lipsesc de a mai înţelege. (Fa urma).

Next