Adevěrul, septembrie 1892 (Anul 6, nr. 1281-1309)
1892-09-19 / nr. 1298
2 Holera la hotare Aseară târziu medicul şef din Vârciorova, D. Dr. Dumitru Popescu, a depeşat direcţiunea serviciului sanitar, că in Serbia, aproape de hotarele României s’ar fi constatat câteva cazuri de holeră urmate de moarte. D. Dr. Polyzu informând ministerul de externe asupra acestor zgomote, a cerut lega-ţiunei noastre din Belgrad inormaţii oficiale. Până in momentul de a pune ziarul sub presă, nu s’a primit nici un răspuns. Pe de altă parte s’a constatat fn mod oficial apariţia holerei in Buda-Pesta, pănă acum s’au constatat cinci caşuri de decese. Sunt mai mulţi bolnavi. INFORRRAŢIUNI Rugăm pe toţi cetăţenii, capi au fost buzunariţi, şi capi vor fi buzusnăpiţi In numele princesei biania de Edimbourg, să bine-voiascâ a veni la pedacţiunea noastră, pentru a ne face cunoscut numele agentului poliţienesc cape ’la buzumăpii, fi suma de care au fost buzunâpiţi. Cetăţenii pot fi siguri de cea mai mare discreţiune. In faţa izbucnirei holerei în Buda- Pesta, direcţiunea serviciului sanitar a trimis o adresă direcţiunea G. F. K, invitând-o să ia măsuri pentru a opri intrarea în ţară a vagoanelor din Ungaria. Unele cercuri bine informate insistă asupra ştirei că D. Alexandru Lahovary va protesta în consiliul de miniştri de azi în contra administraţiei prefecţilor Gheorghieş Eamandi şi Emil Teodoru. D. Al. Lahovary va pune cestiunea pe faţă şi va cere Dlui Lascar Catargiu înlocuirea acestor prefecţi, ori în caz contrar îi va anunţa opoziţia ce -i vor face aşa numiţii tinerii conservatori, adică lahovariştii. In consiliul de miniştri ce se va ţine azi după amiază, se vor hotărî numirile mai importante ce se vor face în administraţia centrală a ministeriului cultelor şi instrucţiune publice cu ocazia aplicării legii pentru reorganizarea ministeriului. Greva lucrătorilor de la fabrica Goetz et Comp. a luat sfârşit ora seară. Compania, în faţa voinţei nestrămutate a lucrătorilor, a trebuit să cedeze, să primească toate punctele cerute de lucrători şi să le acorde şi o sporire de salarii de 15 bani pe zi. . Numai daca compania nu va întoarce din nou vorba ! Pe la finele acestei luni se va inaugura prima linie funiculară din ţară în comuna Mălini, judeţul Suceava. Această linie funiculară de o lungime de două kilometri a costat pe D. Ţenov, exploatatorul pădurilor domeniului Coroanei din Mălini, aproape 300.000 lei. Relevăm cu această ocazie că instalaţiunile forestiere din Mălini sunt mult superioare instalaţiunilor similare din Bucovina, cari treceau până acum printre cele dintâi din Europa. Instalaţiunile sunt iluminate cu electricitate. La inaugurare vor asista Doii miniştri Carp şi Olănescu, J. Kalinderu, reprezentanţii presei din Capitală, mai mulţi proprietari din Suceava, şi alţii. Se fac mari pregătiri pentru primirea oaspeţilor, s’au ridicat câteva arcuri de triumf şi s’au arangiat odăile necesare pentru primire. Consiliul comunal al Capitalei a votat 35.000 lei pentru localurile necesare biurourilor de servitori. Membrii societăţii politehnice s’au întors ieri din excursiunea făcută la podul de peste Dunăre. Toţi au rămas încântați de modul de construcție al acestui pod. Opereta română Compania lyrică a D-luî G. Ştefănescu va începe repetiţiile la 1 Octombrie. In ziua de 15 Noembrie se va deschide Teatrul Maican şi compania lyrică va inaugura seria representaţiunilor sale cu Olteanca, singura operetă naţională de ceva valoare pe care o avem. Succesul operetei este asigurat. Afară de D-nele Găluşcă, Rădulescu şi D-şoara Gemma Capeleanu, aflăm că D. Ştefănescu e în tratări şi cu D-na Creţescu (Roth), care va fi o bună achiziţiune a companiei lyrice. In ce priveşte elementele comice, indispensabile pentru orice operetă, credem a şti că D. Ştefănescu va aviza la concursul câtorva artişti din Craiova şi din Capitală. Lumea bucureşteană aşteaptă cu mult interes representaţiunile companiei lyrice. * * # Trupa de operetă a Teatrului Naţional din Craiova, reîntoarsă obosită şi demoralizată în urma intrigilor ordinare ce s’au urmat între unii artişti şi impresari, în tot timpul şederea lor în Capitală, astăzi se prezintă foarte slabă în faţa publicului craiovean. Lipsa D-nei Găluşcă se simte foarte mult, tot astfel se va regreta în curând şi lipsa excelentului comic Popescu (neîntrecutul beţiv în Nitouche, Femme , papa şi Princesa de Trebizunda), care e speranţă că va putea fi angajat de D. Ştefănescu. In ce priveşte pe D. Băjenaru, D-sa s-a îndreptat cu desăvârşire, şi astăzi este pe deplin stăpân asupra vocei sale dulci. Lipsa D-luî Băjenaru, angajat de D. Ştefănescu este o lovitură foarte mare pentru opereta din Craiova. Astfel craiovenii vor rămâne cu D-na Vladaia şi cu D-nii Anestin şi Tănăsescu. Aceasta craiovenii au s’o mulţumească D-luî Grecescu, care a exasperat prin despotismul său pe cei mai buni artişti ai lor. SAMBATA 19 SEPTEMBRE 1892 HENRY DE BRAISNES FATALITATE — D-șoara de Tardieu s’a maritat, îmî zise Domnul Raverot; a luat pe vicontele de Nouhans. Zîmbeam, cum zîmbește când un prieten vrea să inventeze pentru D-ta unul din acele basme care fac ca ceasurile să pară mai scurte, și tînărul avocat trecea de maestru în arta de a-şi mistifica semenii. D-şoara de Tardieu măritată!... şi încă cu vicontele de Nouhans !... prin ce întâmplare ?... Ea, pe care altă dată o cunoscusem la părinţi, în acea cetate din strada Reuilly, în care locuise Raverot la începutul carierei sale , ea, atât de săracă şi atât de mândră cu toate astea... Şi parcă o revizuia între tata-sou şi mamă-sa de dimineaţă pănă seara făcând găurele la batiste şi brodând şorţuri, confecţionând tapiserii, de dimineaţă şi pănă seara copiind scrieri, aliniind cifre, calchiind modele imprimate. Tot frumoasă de şi în aceleaşi rochii de indian, adesea usate, cu „manierele sale de fată nobilă" contrastând cu starea-î actuală, ca talia-î delicată de virgină desvoltată prea de timpuriu, cu pârul lung şi blond răsucit în ceafă ă l’anglaise, cu trăsături fine şi atât de dulci, c’un cearcăn de oboseală împrejurul frumoşilor săi ochi. Bună cu toţi, adorând pe ai săi, oferindu-le sfaturile sale şi dându-le toate îngrijirile. Un singur defect avea : mândria. Căzuţi în acel colţ de mahala în Decembre 1871, după ce dusese în provincie o viaţă de desfătări într’un lux quasi princiar şi care părea sigur, D-l şi D-na Tardieu, ei, care „nu vorbiau cu nimeni“ mergeau umăr în umăr cu mizeria cea mai neagră ; ruinaţi din pricina răsboiuluî, eî suportase cu demnitate toate nenorocirile, toate chinurile fizice şi morale, iar acum aveau de suferit injuriile unui proprietar mojic, incapabil de a înţelege amara suferinţă care se ascundea sub acea abnegaţie curagiosă. Ca amică—rudele cele maî apropiate îî respinsese în mod nedemn—nu le rămăsese de cât fata vechiului lor intendent, atunci măritată cu cel maî bogat doctor al cartierului, şi prin mijlocirea sa D. de Tardieu căutând în starea sa de lipsă să profite de talentele-î de amator, încercă să pună în vânzare tablouri de peisaje alpestre, pe care le lucra cu amărăciunea în suflet. Cu toate sforţările părinţilor, cu toată activitatea fetei, cu tot produsul lecţiilor ce dânsa găsise, cu neputinţă de a eşi la liman, iar creditorii înghiţeau cea mai mare parte a venitului. Parcă fatalitatea urmărea cu înverşunare această familie onestă pănă la eroism şi pe care o simplă neglijenţă în gestiunea bunurilor sale adusese pierderea sa. Ultimele resurse se duseră iute, de lipsă, de durere, tatăl mult; mama îl urmă în curând, iar ca culme după această îndoită nenorocire, D-șoara Tardieu se văzu gonită de proprietar din casă ca o golană ce nu e în stare să plătească. Toate aceste triste evenimente îmi reveniră de o dată în minte, la cuvintele D-luî Raverot: — D-şoara de Tardieu, s’a măritat, a luat pe vicontele Nouhans. Cum acea biată copilă, ai cărei ochi albaştri cunoscuse aşa de timpuriu lacrimile, fără nici o relaţie în Paris, putuse seduce —căci seducţiunea nenorocireî nu se exercită în viaţa reală—cum a putut ea oare să seducă pe acel tînăr seignor, atât de avut şi aşa de gelos de gloriosul nume al străbunilor lui? Intrebaio pe Raverot care satisfăcu legitima mea curiositate. Puţin după moartea părinţilor săi, orfana părăsise Parisul, unde nu mai avea de trăit, şi prin stăruinţe şi concursul doctorului din strada Reuilly, căpătase postul de primitoare de corespondenţă poştală la Charamande. Acolo, în micile sale preumblări găsise singurătatea destul de liniştită şi fericită ca să-şi reia încrederea în viitor şi să nu despere de soartă. Dar la acea epocă castelanii din Charamande duceau o viaţă aleasă de tot ; în timpul toamnei ei primeau o mulţime de oaspeţi din lumea mare. Printre aceştia se găsea şi baronul de Barenton. Baronul era unul din acei oameni fără scrupul, care nu caută în amor decât plăcerea; el observă pe D-ra de Tardieu, ogăsi drăguţă, o dori pe dată, îl lăsă să înţeleagă impresia sa, s’o prea înţeleagă chiar, voi ca insistenţa să degenereze în scandal, dar văzu că i se opune o demnitate revoltată şi din causa acestui obstacol neprevăzut, se născu într’însul un fel de pasiune, singura în adevăr pe care fu capabil s’o încerce. Orbit de astă patimă, violă una din regulele cele mai strict observate ale strategiei lui amoroase : istorisi aventura unui camarad intim, vicontele de Nouhans. Vicontele era recunoscut ca cea maî vie antiteză a baronului; poate că tocmai această neasemănare de netăgăduit îl apropiase de D. de Barenton. Când dânsul află înaltul merit al modestei amploiate, nenorocirile sale, numele cunoscut şi odinioară celebru al părinţilor săi, se gândi că cerul protege câte o dată inocenţa şi-i dă puterile trebuincioase pentru a se lupta cu vitejie în contra vieţeî... După trei săptămâni, avu loc între cei doi amici, acest scurt dialog: — Tot iubești pe D-şoara de Tardieu? — Acum maî mult ca nici o dată! — Și dorești s’o ieî în căsătorie ? — Frumoasă întrebare!... Mai Inteiu știi bine că nu mă voiu însura nici o dată... ş’apoi, nu se căsătorește cineva cu D-şoara de Tardieu... — Dovadă că se poate, e că am să-î cer eu mâna. — D-ta!.. Ce aî păţit! Foarte delicat din parte-ţî... dar nu, nu vei face asta. — Ba da, voiu face-o. — O primitoare de corespondență poştală ! — Şi ce găseşti desonorant şi în contra principiilor pe care mi le cunoşti ? — Nu eşti serios. Vicontele de Nouhans era însă aşa de serios că ceru să fie presentat frumoasei orfane, cutând să se facă iubit de dânsa; el reuşi pe deplin şi în cele din urmă deveni soţul său... Din nenorocire, de această scurtă povestire—vai!—se leagă un desnodăment pe care D. Raverot nu-1 bănuise. Neputincioșii sunt maî mult ca ori care alții în prada unei geloșii crude : baronul de Barenton nu putu să erte vicontelui această fericire ; sub un pretext de nici o însemnătate îl provocă, și legea celui maî tare voi ca în duelul ce urmă, fericitul rival să cadă foarte grav rănit. E de nedescris devotamentul de care din nou dădu probă în această împrejurare biata tânără femee. Ca şi la căpătâiul patului părinţilor săi bolnavi, şi maî mult încă, dânsa îi dete toate îngrijirile, toată mângâierea, toate puterile, viaţa întreagă i-o dete căci după trei zile de la moartea iubitului său tovarăş, se stinse istovită de durere şi suferinţe ! Nu-i oare adevărat că pentru unii, adesea cei mai buni, lupta e zadarnică în potriva fatalităţei ? M. C. J. Casele din Bucureşti, situate pe şoseaua Bonaparte No. 5, lângă bariera casei Victoria, pe linia tramvaiului, compuse din 18 camere, 12 de stăpîni şi 4 de slugi cu tot locul lor şi împreună cu locul de alături, unde se ţine târgul de ţuică, şoseaua Bonaparte No. 7, se vând îm cosecriţii mi excepţionali favorabile. Întinderea suprafeţei totale a ambelor locuri, e de metri patraţi 4.278. Cu puţ cu pompă, apă din vina de la Herăstrău. Nemerite pentru instalaţinea unui stabiliment de industrie. Doritori să se adreseze la administraţia ziarului nostru. Doctorul Borcescu —14 Strada Sf. Ionică 14 — Casa Cuţulescu. Consultaţiuni de la 10 pănă la 12 a. m. şi de la 2 pănă la 6 p. m. pentru săraci gratis. Diferite ştiri Temperatura: Observaţiunea Casei A. Vimm et Cail optician!, Calea Victoriei 88, pe ziua de 18 Septembre. Miezul nopţii.................-f-10.4 7 ore dimineaţa . . . -f-12.2 Amiaza.........................-f-23 înălţimea barometrică 762 Starea cerului: frumos. * Direcţiunea serviciului de salubritate publică a Capitalei, a imprimat şi distribuit sergenţilor de oraş următoarele instrucţiuni sanitare : Sergenţii de oraş, fie de zi sau de noapte, vor păzi următoarele reguli şi sunt răspunzători de călcarea lor înaintea şefului: 1. Ei vor supraveghea ca pe strade sau maidane şi ulicioare, să nu se arunce nici un fel de necurăţenii, precum şi a nu lăsa pe nimeni să -şi facă trebuinţele naturale pe aceste locuri. 2. Orice cadavru de animale, precum : câini, pisici, şoareci, paseri etc., va afla pe strade sau maidanurî, să anunţe îndată Secţiunea respectivă, spre a lua măsuri de ridicarea lor de către căruţele antreprenorului ridicăreî cadavrelor. 3. Vor supraveghea cu deosebire salahorii binalelor spre a fi cât se poate de curaţi şi a nu depune murdăriele lor pe strade sau maidanurî, şi ori care va fi descoperit că a călcat aceste reguli , va duce îndată la Secţia respectivă pentru a se lua măsuri contra abaterii lui. 4. Ori de câte ori, fie ziua şi noaptea, vor afla oameni bolnavi săraci de orice boală molipsitoare şi în orice localitate, să anunţe îndată Secţia respectivă, care imediat va da de veste medicului comunal, spre a da ajutorul cuvenit bolnavului. 5. Orice fructe se vor găsi crude sau stricate, le vor opri din vânzare şi le vor trimite din post în post la Primăria Capitalei spre a fi distruse. 6. Vor supraveghea ca trăsurile de piaţă să nu staţioneze în locuri nepermise, spre a nu aduce infecţiune prin defecţiunile cailor, ci numai în locurile permise, cari se vor spăla şi desinfecta regulat de Primăria Oraşului. 7. Orice căruţă ferecată va trebui să umble la pas pe stradă spre a nu provoca sgomot mare, care e vătămător atât persoanelor bolnave la pat cât şi pietonilor de pe strade, şi orî care nu va asculta se va conduce la poliţie spre pedepsire. 8. Vor supraveghea orîce căruţă sau camion încărcat cu saci de praf de ciment sau var, să fie învelită cu o pânză deasă, ca praful ce se degajează să nu umple strada şi să vatăme sănătatea trecătorilor prin inspiraţia prafului. 9. Or, când i se va aduce la cunoştinţă că un câine a muşcat vreo persoană, să caute îndată să cerceteze dacă câinele a fost turbat şi în cazul afirmativ, să ia măsuri de prinderea sau împuşcarea lui, şi trimiterea câinelui la Institutul de Bacteriologie pentru a fi examinat, anunţând Secţia de Poliţie respectivă. NB. Asemenea ei vor fi datori să supravegheze, ca să nu se verse lături, resturi de bucătării şi orice ape menagere, în gurile canalelor, dupe strade şi dupe lângă trotoare, cei prinşi în contravenţie vor fi duşi la Secţia de Poliţie unde li se vor face procese de dare în judecată. * Părintele Dragnea din Piteşti s’a presintat ieri la redacţiunea noastră cerând rectificarea faptelor scandaloase ce i s’au imputat în unul din numerii noştri din urmă. Până nu se va termina ancheta deschisă de partidul local am refuzat de a reveni asupra informaţiilor ce ne-a dat corespondentul nostru din Piteşti. * Aflăm că mai mulţi tineri din Fălticeni în frunte cu amicul nostru D. George C. Ioan, luptă din toate puterile pentru a pune basele unui club al junimei studioase. FOITA ZIARULUI * ADEVERUL8 FOSITaKE OU BfâîSSOBEY VIII (86) Loja stngerată Căpitanul se gândi că nu trebuia sâ’î dea timp ca să înțeleagă, și că încă se puteau scoate deslușiri de la densa. Vedea că lucrurile luau o față nu tocmai plăcută, dar voia să meargă până la capăt. — Și cine era dar ? întrebă el liniștit. — Cântăreața, ce naiba ! răspunse servitoarea. D-ra Lesterel. Din fericire, judecătorul nu s’a înșelat. A trimis-o d’a dreptul la dubă. Acum e la Saint-Lazare, hoțoaica! Și sper că nu va eși de-acolo de cât ca să meargă la spînzurătoare. Darcy de-abia se maî putea stăpîni ca să nu gâtue pe mizerabila de servitoare care insulta pe Berta și care ’i dorea moartea. — Așa e, reluă căpitanul cu tonul cel mai natural din lume, s’a arestat o fată care cântă la concerte. Toate jurnalele vorbesc de densa. Insă nu afirmă că ea ar fi vinovată. Ba chiar afirmă că sunt îndoelî în această privință. — îndoelî! strigă făta din casă. Dar D-voastră nu știți că cuțitul care s’a găsit înfipt în gâtul sărmanei mele stăpâne era al acestei mizerabile Hndoelî Ij după cele ce v’ara spus, când eu pot dovedi că d-naî-a dat.întâlnire la balul Operei? — Aşa dar aî deschis scrisoarea, mititico ? — Eu, drept cine mă luaţi, căpitane ? Nu, nu ’mî-am permis aşa ceva. Dar ’mî aduc aminte ce ’mi-a spus Doamna când mî-a dat comisionul, şi apoi, eu am dus scrisoarea; eram acolo când a citit’o, şi faţa ei spunea destul ceea ce simţea când citea. Se făcuse verde şi credeam că are să leşine. Şi când imî-a răspuns : „Mă voia duce“, n’am maî avut nevoie s’o întreb unde. Ştiam bine că era vorba de balul Operei. Ah ! ce ticăloasă! Şi s’o fi văzut în cabinetul judecătorului... Ce maî strâmbături! Ce mai scânceli! Dar şi eu eram pe acolo. D. Darcy trebue să’mî fie recunoscător ; fără mine niciodată ucigașa D-nei d’Orcival nu ar fi fost destul de bine înfundată. Darcy nu răspunse decât printr’un gemet înăbușit. Novitel se gândea : — Marieto, draga mea, ți s’a dus dracului magasinul de rufărie. Tu singură ’î-ai dat foc cu vorbele astea, cu atât maî bine pentru Darcy care era destul de prost ca să ți-l dea. — Și cum el nu’șî perdea capul nici o dată, zise tare . — Ai întors lucrurile foarte bine, după cât văd, și e o adevărată fericire că D-na d’Orcival te-a însărcinat cu invitația pe care a adresat’o acestei Lestérel. Acum afacerea mi se pare lămurită. Dar unde naiba se cunoscuseră ele ? — In pension, căpitane. D-na fusese foarte bine crescută. D-ra Lestérel, asemenea. — S’aț maî văzut de atuncît? — Nu. Prefăcuta asta își lua acte de fată cinstită, și nu voia să vină la D-na, care făcea de o sută de orî mai mult de cât densa. Cu toate astea a venit o dată la hotel. — Când? — Oh! de mult... cel puțin doi anî. . . D-na îî scrisese ca să’i ceară o deslușire asupra unei prietene a lor, din pension. Credeți că i-a răspuns ? Doar nu era proastă! Domnișoara se temea să’șî lase iscălitura în mâinele unei cocote. A preferat să vină singură. Eu am primit-o. S’o fi văzut cum era îmbrăcată... Și purtarea eî cu D-na... Eu i-am spus D-nei chiar de atunci ce gândeam de o fățarnică ca asta. — Știi ceva despre amantul pe care ’l avea ea ?... acel care primise de la dânsa scrisori compromițătoare , așa de compromițătoare în cât, spre a le avea îndărăpt, ea a ucis pe fosta’i colegă de pension. — Amantul eî? Trebue să fie un pianist sau un tenor... vr’un peritor de foame, un artist. Un om cum se cale nu s’ar fi legat de o ființă ca asta care nu are nici toaletă, nici şic, nici nimic decât frumuseţea dracului. Darcy nu zicea nimic, dar se plimba furios de la un capăt la celălalt al cabinetului de toaletă, şi de câte ori trecea prin faţa căpitanului, îl ruga din ochi să scurteze întrevorbirea. Novitel avea motivele lui ca să urmeze, şi nu ţinu nici o socoteală de rugăciunea prietenului său. — Cam exagerezi, Marietă, relua el. Oameni cunoscători, mi-au afirmat că D-ra era foarte frumoasă. Dar, în sfîrşit, cânta pentru bani la concerte, dădea lecţii. A putut dar foarte bine să lege relaţiuni cu un muzicant. Numai... dacă amantul e un artist, un peritor de foame, cum zici tu, D-na d’Orcival nu’l putea cunoaște. — Oh! nu’î nici un pericol! D-na avea groază de lumea asta. Nu primea de cât oameni bine puși. Nici o dată n’a călcat în casa eî vr’un pierde-vară. — Atunci cum se face că avea în mâna ei scrisorile acestei Lesterel ? Asta nu știa nici ea. D-na nu’mî spunea toate afacerile sale. — Cred, dar în sfârșit ce crezi tu ? — Doamne !... nimic. — Eî bine eu cred ceva. Julia a fost amanta lui Golymine... — înainte de a fi eu D. Darcy, da e adevărat. Dar de atunci, pot să jur că între dânsa și contele nu a fost nimic, ripostă servitoarea. — Bine! dar se vedeau câte o dată. — Nici o dată. Contele n’a intrat în hotel de cât în seara când s’a omorît. — Fie ! poate avea în seara aceea scrisorile d-neî Lesi erei în buzunar. Julia a putut să le ia, dacă nu i le-a dat el. Marieta se gândi un minut. — Nu, zise ea, nu, e peste putință. Contele n’a stat nici un sfert de oră singur cu D-na, și s’au certat tot timpul. D. Darcy știe prea bine. Era în buduar. Și după nenorocirea ceea, eu l-am găsit spînzurat pe conte. D-na nici nu l-a văzut. N’a voit de loc să intre în bibliotecă, şi comisarul a sosit îndată. — Atunci, relua căpitanul, nu mai înţeleg nimic,şi pe legea mea, mă lipsesc de a mai înţelege. (Fa urma).