Adevěrul, octombrie 1892 (Anul 6, nr. 1310-1338)

1892-10-24 / nr. 1332

ANUL VI. — No. 1332 NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 16 ALE FIE­CĂREI LUNI și «o plătesc tot*d*8-ana 1 tiai a te In Bucureșt! la caaa Administrației. Dia Jufafa $ Străinătate prin mandate postai Un an in tari 80 lei. In străinătate 50 Ses«® luni, 16 » , „ 26 trei luai » 8 , , „ 18 l«*s ra«ss»&5» &» «ferâlnMat« IS bast! UAN0SCRIP£8LB Nü SS INAPOIAZA EDIŢIA A DOUA Bă te fereşti, Române! de cum­ strein în «&sâ. V. iînnb­l. SAMBATA 24 OCTOMBRE 1892 NUMARUL 10 BANI ANUNCIURILE Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc: NUMAI la ADMINISTRAŢIE. dag^Stpinicitate, direct la administraţie şi I« Ab­el« Ofisiere de publicitate. AnunsWM la pagina IV . .... . 0,30 b. linia ÎI ,. t » UI 2,— l«i , . ’ î . U ....... 8.­ lei , unele și Reclamele 8 lei rândul. ir5% siarul M fr*»ests ie vânzare cu nu­mirul la kisfal Ne. 117, SeafteTard taWStiehe im humSr vechiu ao B&sn ^ V. BELDIMAJfO | ,. BTBfoAD/AVAm. -^r- Naţionalii-liberali şi „La Patrie“ Pentru Reptile Conflictul cu Grecia Zbirii JPreiaiei Loja sfngerată Bucureşti, 23 Octombrie 1892. '­ationaliî-Liberalî şi „La Patrie“ La rugămintea noastră făcută zia­rului Voinţa Naţională, organul prin­cipal al partidului naţional-liberal, ca, adecă să bine-voiască a ne res­­punde dacă aprobă infamiile pe care le debitează La Patrie in contra noastră şi dacă cele scrise în ziarul francez pot fi luate ca venite din partea partidului naţional-liberal,­­ confraţii noştri de la Voinţa Naţio­nală se grăbesc a ne respunde ur­mătoarele : Ziarul „Adevărul“ de azi, într’un articol de fond, atacă cu vioiciune lim­­bagiul darului „La Patrie“ în afa­cerea asasinatelor ordonate de admi­nistraţie şi ocrotite de guvernt la Do­rohoia. Terminând „Adevĕrul“ ne roagă sâ-i răspundem la doue întrebări : 1) Dacă „Voinţa Naţională“ apro­bă cele scrise în „La Patrie11. 2) Dacă cele scrise în „La Patrie11 pot fi luate ca venite din partea par­tidului naţional-liberal. Cestiunile „ Adevărului“ ne surprind, dar ne e lesne să respundem. 1. Campania dusă de „ Voinţa Na­ţională“ în afacerea crimelor de la Dorohoia respunde cu prisos primei întrebări. 2. Sau „ Voinţa Naţională“ are, sau nu are calitate a vorbi în numele partidului naţional-liberal. Dacă are calitate, apoi ea s’a rostit catego­ric asupra asasinatelor din Dorohoia. Dacă n'are calitate, întrebarea „A- Severului“ nu are cuvânt de a fi a­­dresată nouă. Din acest răspuns, ce ne fac con­fraţii de la Voinţa Naţională, ur­mează că ziarul Voinţa Naţională nu aprobă infamiile ziarului La Patrie şi că cele scrise de organul francez nu pot fi luate ca venite din partea partidului naţional-liberal. Ne-am fi mirat, dacă se întâmpla contrariul. Ne-am fi mirat, dacă na­­ţionalii-liberali, în loc să ducă lupta fără preget în contra unui regim de tâlhari şi ucigaşi, s’ar fi năpustit din senin contra noastră cu asemenea atacuri. Confraţii noştri de la Voinţa Na­ţională au înţeles că ori câte deose­biri ar fi între noi republicanii şi naţionalii-liberali, sunt momente când deosebirile dispar şi aceiaşi solidari­tate trebue să ne însufleţească pe toţi. In faţa unui guvern cinic şi nedemn, care atentează la libertatea, averea şi viaţa cetăţeanului, ori­ce deosebiri şi rancune încetează. Nu­mai cei care, adăpostiţi în dosul u­­nui ziar opozant, voesc să facă tre­­bile guvernului, pot să gândească alt­fel. Acesta este cazul unui scrib polonez, care, ne­autorizat de ni­meni, compromite un ziar naţional­­liberal în limba franceză, ţinând ison guvernului conservator şi calom­­niindu-ne pe noi, pentru că ne-am devotat cu tot dinadinsul unei cauze sfinte şi nobile. A asasina pe nişte oameni sub pretext că sunt contra­bandişti este o crimă dintre acele, care compromite un guvern pentru vecie. Ei bine, pentru că am luat in mână cauza celor asupriţi, pentru că voim să dăm la lumină compli­citatea unui guvern ce-şi are origina în sângele ţăranilor din 1888, pen­tru că voim ca crimele de la Doro­hoia sâ nu râmână nerăsbunate, pen­tru toate aceste consideraţii un ne­demn scrib polonez se foloseşte de lipsa de control, cu care scrie la un ziar naţional-liberal, pentru ca sâ ne arunce murdării. Astăzi însă nu urma declaraţiuni­­lor cinstite pe cari le fac confraţii de la Voinţa Naţională, noi suntem sa­tisfăcuţi. Cuvintele confraţilor noştri au greutate, căci vin de la nişte oa­meni autorizaţi şi cu vază în partidul liberal, iar nu de la un strein venit din cele patru colţuri ale lumei, ne­responsabil, capabil să înjosească şi cauzele cele mai drepte. De acum ştim ce bază vom tre­bui să punem pe scrisul polonezului din La Patrie. Dacă ieri am rele­­vat proza lui nedemnă, pe viitor nu vom mai face-o. II vom lăsa pe polo­nez să bată câmpii şi să facă trebile conservatorilor, căci pentru noi La Patrie nu mai reprezintă vederile par­tidului naţional-liberal. De altmintrelea, polonezul singur, ruşinat, în numărul de aseară bate în retragere şi zice că Adevărul prin procedeele sale, lasă să se înţeleagă că nu caută de­cât să facă scandal... Va să zică nu mai facem şantaj ? Ce neruşinare! Ieri ne acuza de infa­mii şi azi e nevoit să se dezică pen­tru că­ î s’a dat peste bot. Iată ce însemnează a scrie lucruri, pe care singur nu le crezi. Dar destul cu acest nenorocit scrib, să-l lăsăm în plata Domnului. In a­­ceste momente critice, avem altă ceva mai bun de făcut. Opoziţia de toate nuanţele trebue sâ se coalizeze cât mai curând în contra regimului de jafuri, crime şi asasinate. E. D. LEMBERG, 22 Octombrie. — S'a con­statat în mod oficial că nu a fost în toată Galiţia în timpul ultimelor zile nici un caz nou de holeră şi nici un deces. CRACOVIA, 22 Octombrie. — Ne mai ivindu-se nici un caz de holeră, comisi­­unea sanitară a hotărît să suprime bule­tinele, de a cere ridicarea tutulor măsu­rilor preventive și de a face să se declare epidemia ca terminată. —— —----------­ TELEGRAME BUDAPESTA, 22 Octombre.— Bilanţele caselor statului unguresc pentru al 3-lea trimestru din 1892 presintă o scădere în venituri, de 408,397 fiorini în comparaţie cu aceiaşi perioadă din 1891. LONDRA, 22 Octombre. — Ca şi D. Gladstone, lord Rosebbery nu va asista la banchetul lordului primar de la 9 Noembre. CANNSTADT, 22 Octombre. — Un tren a trecut ieri peste corpurile mai multor lucrători, cari lucrau într’un tunel; un lucrător a fost omorît, alţi doi au fost grav răniţi. VIENA, 22 Octombrie.—O scrisoare din Berlin adresată Corespondenţei Politice zice că având în vedere atitudinea foarte rezervată a României în negocierile pen­tru tratatul de comerț cu Germania, cer­curile parlamentare germane se întreabă dacă nu ar fi mai bine a restabili lucru­rile în starea lor anterioară fără tratat de­cât de a prelungi tratatul provizoriu care expiră luna viitoare. ALBI, 22 Octombrie.—Condamnaţii din Carmaux, graţiaţi, au fost puşi în liber­tate în timpul dimineţeî; nici un inci­dent. CARMAUX, 22 Octombrie.—înainte de a relua lucrul minerii s’au dus la Camera sindicală ; apoi s’au dus la puţuri în grupe cântând carmagnola. Nici un incident. ----------«—oSo—-*-—oSo—»---------­ HOLERA SOFIA, 22 Octombrie. — Având în ve­dere existenţa holerei în Serbia, toată gra­niţa sârbo-bulgărească este închisă, afară de Ţaribrod; un cordon de trupe s’a sta­bilit dealungul acestei graniţe. BUDAPESTA, 22 Octombrie. — In cele 24 de ore au fost 15 cazuri de holeră şi 7 decese; 5 bolnavi au eștt vindecaţi de la spital. Pentru reptile Primim din partea directorului nostru următoarea telegramă, pe care am fi publicat’o de aseară, dacă n’ar fi făcut de la Dorohoiu şi pănă aici aproape patru ore de drum. Intr’adever, această telegramă a fost expediată din Dorohoiu ieri la orele 11 şi 40 m. dimineaţa şi noi am primit’o abia la 3 jum. p. m. Iată coprinsul ei : Citind insultele aruncate asupră’mi de ziarele guvernamentale, îmi vine să rîd. Probele zdrobitoare, pe care le-a cu­les comisiunea de anchetă a presei le vor închide gura, dacă mai au un rest de pud­oare. Nu respundeţi la acele insulte, căci probele ce aducem vor fi cel mai bun răspuns. Beldiman. Puţină răbdare deci, stimabile reptile. IKSTAKTTAffEE Anastase Stolojan De vr’o 56 de ani scurt şi îndesat ca un Falstaff, gură botoasă, mustăţi ţepoase—un perfect tip de burghez capitalist. Fost ministru liberal. Se crede cel mai com­petent în cestiuni economice, dovadă faimoasa naftalină, de unde i-a eşit numele de ţaţa Naf­talina. Unul din cei mai reacţionari în partidul li­beral Vorbeşte în Cameră cu pretenţiuni de mare bărbat de stat; de câte ori vorbeşte, însă, ţi se pare că se bat calicii în gura lui. Mare proprietar în mai multe judeţe, îşi ad­ministrează singur moşiile cu o armată în­treagă de funcţionari. In Craiova, locul său natal, nu se bucură de nici o popularitate; la alegerile din urmă s’a ales deputat cu concursul lui Take Ionescu şi Mişu Sculescu. Semne particulare: Fuge mâncând pămân­tul, când zăreşte pe Nae Romanescu. Dridri, P­­S.—Privitor la instantanea Ulysse Boldescu, apărută în numărul de alaltă-er), «un amic al D-lui Boldescu“ ne scrie din Craiova pentru a ne ruga să facem o mică rectificare. D N. Romanescu nu cunoştea de fel pe D. Boldescu la Paris şi prin urmare nu putea să-l scape de urmărirea poliţiei francese dându-i o perucă roşie, salvatorii D-lui Boldescu au fost D-nii Pasu, N. G­eblescu şi Bancu, care i-au dat nu numai o perucă roşie,dar şi o pereche de ochelari albaştri. D. Boldescu păstrează şi azi o adâncă recu­noştinţă acestor trei Domni. ----------*—OÖH*—•—<ogO—.---------­ ZBIRII PRESEI Cu acest calificativ a gratificat li­nul din zbirii din Dorohoi, pe re­prezentanţii presei, adunaţi acolo pentru a face ancheta asupra cri­melor comise de autorităţi. Zbirii presei, este un titlu care merită oare­care discuţie. Se poate foarte bine ca individul care ne a aruncat acest epitet să se fi gândit să ne injure cu dinsul ; noi însă, având în vedere că acuzaţiunea ne vine de la un vinovat; având în vedere că epitetul acesta reprezintă pentru asasinii şi complicii din Do­rohoi, tot ce poate fi mai de temut, tot ce le poate face rău, sunt­em dispuşi a primi porecla drept re­nume. Astă­zi, în faza în care au dege­nerat toate noţiunile întrebuinţate , lupta prin presă, înţelesul mai t­unturor cuvintelor s’a intervertit ş­i tot­d’auna cei mai puţin autorizaţi întrebuinţează cuvintele cele mai so­lemne. De pildă, Timpul vorbeşte de o­­nestitate în ziaristică şi ori­ce ziarist care se respectă ştie ce însemnează acest cuvânt în gura şnapanilor de la reptila oficioasă. Se cheamă, de pildă, a înjura pe Robescu-Ressu în întrunire publică, a-l acuza de hoţii şi abuzuri şi, când acestea se dau pe faţă, a le cere câte­va sute de lei ca să-l aperi. Alt exemplu : Constituţionalul vor­beşte de cinism. Ei bine, care om serios poate da acestui cuvânt ade­văratul Înţeles din dicţionar, când cuvântul e adresat de un redactor al reptilei junimiste unui om cin­stit. Fireşte, dacă la Constituţionalul legitimarea împuşcărei unor oameni ţinuţi de mâini, este un act care denotă buna credinţă; atunci, a ca­lifica aceste împuşcări de crime o­­dioase, este cinism. Când L’ Indépendance Roumaine vor­beşte de ruşine, de trăinicia familiei, de moralitate, — oamenii în curent cu cele ce se petrec în presa galantă ştiţi ce înţeles să dea acestor cu­vinte. In ori­ce caz, înţelesul nu va fi cel din dicţionar, căci la gazeta în chestiune, se numeşte neruşinare faptul de a blama imoralitatea high­­lifului şi imoralitate­a nu trăi prin protecţie de fuste. Trecând la generalităţi politice, găsim aceeaşi intervertire de înţe­lesuri. Onestitatea, în politică, se numeşte a exploata toate partidele, a te îm­bogăţi sub toate guvernele . Statornicie se cheamă a urma e­­xemplul D-lui Take Ionescu colin­dând toate cluburile, susţinând toate ideile şi iscălind toate manifestele de ori­ce natură; Corectitudine se numeşte a râmâne acelaşi ori­care ar fi guvernul, adică a fi vecinic guvernamental; Concentrare însemnează distruge­­gerea unui partid, împărţirea lui în trei fracţiuni, dintre care cea mai puţin numeroasă să ia puterea; Libertatea însemnează dreptul de a sta închis în casă in ziua alegerilor dacă nu vrei ca ciomăgaşii să-ţi spargă capul la sala de vot; să stai acasă pănă vine poliţia să te ridice; să fii arestat de o patrulă soldăţească, pentru că faci o călătorie în interi­orul ţarei tale. Tot libertate se mai numeşte şi dreptul ce are guvernul de a spune minciuni în Parlament şi prin Monitorul Oficial, când presa opozantă nu are dreptul de a spune adevărul. Egalitatea însemnează condamna­rea la ocnă pe viaţă a unui soldat deştept, care ar spune unui sergent nemernic că e prost, şi neurmărirea lui Dimcea-Pleşoianu-Stroici pentru că au ucis în mod mişelesc pe nişte săteni. Egalitate mai însemnează, când Leventis bate pănă la moarte pe un sătean şi se plimbă liber , iar un ţâran care trage vr’o două palme unui arendaş, e condamat la puşcă­rie. Capitolul egalităţei e foarte lung, dar ne oprim aici. In sfârşit, independenţă se numeşte dreptul ce are un stat de a fi pur­tat de nas, batjocorit, umilit şi je­fuit de streini; pe când Regele său, miniştri săf se prosternă ca nişte căţe­luşi la picioarele cancelarilor din Viena şi din Berlin; tot independent se numeşte şi un magistrat, care e des­tituit pentru că a dat o sentinţă ne­plăcută unui ministru. Credem că exemplele pe care le-am înşirat pănă aci sunt îndestulătoare pentru a dovedi cu prisosinţă, că în rândurile guvernamentale şi în presa reptiliană, cuvintele au căpătat un înţeles contrar acelui obicinuit şi că cine­va nu trebue să se simtă prea măgulit, când se vede lăudat de un ministru sau de o reptilă, pe când are tot dreptul de a fi mulţumit, când un ministru îl persecută şi o reptilă îl înjură. Iată de ce noi, cari suntem duş­manii neîmpăcaţi ai zbirilor poliţie­neşti şi militari, suntem plecaţi a primi epitetul de zbiri al condeiului faţă cu neruşinaţii şi imoralii, cu cinicii şi escrocii, cu şnapanii şi spionii, cu hoţii şi criminalii, pe cari ii dăm pe faţă, îl urmărim dinaintea opiniei publice şi-l înfierăm cum merită. Când ne vine din partea lor, epi­tetul de zbiri al presei este un titlu de merit, căci dovedeşte că-i lovim unde-i doare şi că se tem de noi. Faţă cu oamenii cinstiţi, suntem blânzi şi respectuoşi; faţă cu Ro­­bescu-Stroici-Dimcea, suntem şi voim să fim zbiri, încurajaţi şi urmaţi de toată suflarea cinstită, pe care o re­prezentăm şi pe care voim s’o rez­­bunâm de ruşinea ce asemenea mi­şel revarsă asupra ei, dacă rămân neinfieraţi. Z. Bip. Conflictul cu Grecia ATENA, 22 Octombre.— Circulara gre­cească în afacerea Zappa, zice că Româ­nia s’a folosit de poziţiunea sa suverană pe propriul său teritoriu pentru a pune mâna pe bogăţia Zappa; demersurile şi protestările Greciei au rămas zadarnice; judecătorii români au mers pănă a pune mâna pe testament şi alte acte care apar­ţin cancelariei elenice. După 6 luni de si­linţe zadarnice, Grecia a propus României de a rezolva în mod amical neînţelegerea provocată de aceasta din urmă, sau de a o supune unei discuţiuni arbitrare. Răspunsul cunoscut al D-luî Lahovary a făcut ruptura inevitabilă. Circulara accen­­tuază gravitatea situaţi­unei creată de Ro­mânia şi arată primejdia ce există pentru proprietatea străină în România în faţa tendinţelor de spoliaţiune ale acestui Stat.. Guvernul grecesc învoacă declaraţiunile cong­resului din Paris care a admis prin­cipiul mijlocirei. Grecia a recurs la acţiunea mijlocitoare a puterilor; Europa nu poate să rămâe nepăsătoare dinaintea neînţelegerilor din­tre două state balcanice. papanoA­mosicala Opera Italiană. Mercuri seara,21 Octombrie, Opera Italia­nă şi-a deschis sta­giunea cu Aida de Verdi. Teatrul Naţional, complectamente plin, avea un aspect din cele mai plăcute ochiu­lui. E de regretat însă ca tot­d’a­una, că publicul nostru nu a ajuns încă la înăl­ţimea respectului ce alte ţări artistice a­­cordă spectacolelor de această natură în ceia ce priveşte exactitatea ce ele impun, începutul se anuţă la opt ore precis! pu­blicul nostru se deranjează de a­casă între 8 şi 9 Intrând în sală cu liniştea cu care intră ori­unde aiurea de­cât acolo unde bieţii artişti îşi dau deja toate silinţele spre a-l mulţumi. Dar ce se mai respectă la noi! Libretul operei fiind cunoscut şi prea cunoscut II vom lăsa de o parte pentru a nu ne ocupa de­cât de valoarea artiş­tilor interpretatori, de impresia ce ei au produs asupra publicului cunoscător. D-na Annunziata Stinco prima­ donnă soprano, n’a cruţat nimic pentru a ne înfăţişa în mod admirabil ca voce, costum şi joc de scenă pe Aida, sclavă Etiopiană. Vocea sa predominantă a ştiut de minune să se mlădieze, să se îndulcească, să cadă în cele mai gingaşe accente de la altele pline de vigoare, de plinitate, de desperare. De altminteri aplausele şi rechemările nu-i au fost câtuşi de puţin menagiate. Dră­gălaşa noastră compatriotă, D-ra Ritzu, mezzo-soprano, ar fi şi mai bine în rolul său, ca voce, dacă D. şef de orchestră ar avea răbdarea să menajeze cât de cât nişte voci tinere şi delicate ca aceea a D-reî Ritzu şi a D-lui prim tenor Giuseppe Rus­­sitano. Ambii, trebue s’o mărturisim, au.

Next